tag:blogger.com,1999:blog-2774284854061208592012-02-16T10:48:54.839+02:00exercitii de stilGabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.comBlogger1091100tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-81790491425453086132012-01-30T10:25:00.001+02:002012-01-30T10:25:49.347+02:00stiti bancul ala cu tanarul educat, care ajuta o batranica sa treaca strada, impotriva vointei ei? zilele trecute am vazut videoclipul bancului...<br />la rosia montana, in rolul babutei, un grup de localnici iesiti in strada strigau "stam pe un munte de aur, iar noi murim de foame!" si "vrem sa muncim!"<br />la bucuresti, un grup de intelectuali adunati in piata victoriei strigau "opriti proiectul rosia montana!"<br />eu le-as da crezare intelectualilor... pe-aia din rosia montana i-a prostit foamea si nu mai stiu ce vorbesc...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-8179049142545308613?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-45060730792631863962012-01-25T11:12:00.000+02:002012-01-25T13:47:23.352+02:00mersul cu ratb-ul este FANTASTIC! am mai spus-o si o s-o repet pana cand mi-oi da ultima suflare!<br />de 13 zile multimi furioase ocupa piata universitatii! pe toti ii uneste "jos basescu!", desi fiecare a venit acolo cu propria nemultumire: care cu rosia montana, care cu taxa auto, care cu pensiile scazute... sau, pur si simplu, "uite, ba, jandarmi! hai sa ne batem!"... ba unii si-au luat telefoane la super oferta: moca...<br />m-as fi dus si eu in piata, dar pana azi n-am stiut de ce... nu intru acum in detalii, ca povestea asta nu e despre politica... e despre altceva...<br />anul trecut au inceput lucrarile la viitoarea magistrala 5 de metrou in drumul taberei... pe mine m-a bucurat foarte tare asta... pe un nene (sa fi avut 70 de ani, zic...) nu l-a incantat... l-am auzit eu intr-o zi cum ii spunea unei vecine: "ete, ne mai trebuia noua metrou!"... avea dreptate... lor nu le mai trebuie... oricum nu-l termina astia pana... nu-l termina la timp, ce sa mai!...<br />din cauza lucrarilor, de doua saptamani cateva trasee de troleibuz din zona au fost modificate... iar in locul lor circula o linie speciala... o folosesc zilnic si pot depune marturie ca n-am stat in statie mai mult de 10 minute niciodata! cam cat stateam si cand troleibuzele circulau "normal"...<br />azi a nins pentru prima data mai zdravan pe anul asta! si mai bate si vantul... e neplacut sa stai in statie si sa astepti, chiar si 10 minute... a constatat asta pe pielea ei o doamna (mai in varsta... o batranica... o baba...) care, odata urcata in autobuz, nici una nici doua a sarit cu gura pe sofer:<br />- pai bine, domnule, se poate asa ceva? la ce interval circula autobuzele astea? va bateti joc de oameni?<br />si atunci am avut revelatia (doamna, va multumesc!): diseara ma duc si eu in piata universitatii cu o pancarta pe care scriu "CHIORULE, LASA-NE! VREM INAPOI TROLEELE!".<br />si am mai avut o revelatie: cumva, baba e definitorie pentru ce traim... n-am stiut niciodata nici ce, nici cum, dar mai ales CUI sa cerem atunci cand ne-a nemultumit ceva... de la butelii pentru pensionari pana la reduceri pentru studenti, revendicate in fata palatului cotroceni (poate va mai amintiti vremurile alea...) au facut ca o mana de smecheri, care au inteles repede cu cine au de-a face, sa ne prosteasca atata vreme! asa am ajuns unde suntem astazi: o suma de oameni adunati intr-o piata cerand ceva! fiecare altceva... plus "jos basescu!"...<br />ca tot veni vorba despre metroul din drumul taberei... zilele trecute am vazut un afis lipit intr-o statie ratb din zona... un cetatean vigilent a deconspirat adevarul despre aceasta marsavie portocalie: sub pretextul construirii unei linii de metrou se urmareste, nici mai mult, nici mai putin, decat taierea copacilor din cartier! atat! dupa ce termina cu defrisatul, nenorocitii vor abandona lucrarile... n-am retinut integral textul afisului, dar am prins esenta: "salvati teii sub care s-au plimbat bunicii nostri, sa-i putem arata si copiilor". il sustin! sa dam sansa copiilor sa scrijeleasca in scoarta aceluiasi copac pe care bunicul lui a sculptat cu briceagul, in tinerete, "ion + marioara" intr-o inimioara, mai jos, "alfred + irninis xoxoxo"!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4506073079263186396?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-62087981628458953192011-12-30T15:38:00.000+02:002012-01-03T16:06:11.220+02:00se freca la ochi si, printre pumni, zari ecranul stins al televizorului... un junghi ii strabatu inima... isi acoperi ochii cu podurile palmelor, incercand sa scape de o vedenie... reflexia din ecranul televizorului stins nu disparu...<br />- ai aparut iar? si sterge-ti ranjetul asta de pe fata!<br />- sa stii ca daca strigi la mine nu o sa plec...<br />avea o atitudine impertinenta... il lua de sus si-l tortura... se vedea de la o posta ca-i face placere...<br />- credeam ca n-o sa te mai vad...<br />- credeai? chiar credeai? hai, fii serios... stiai ca o sa reapar... candva... noi doi am avut clipele noastre impreuna... si stii ca n-am disparut niciodata... doar ca ai tinut televizorul mai mult aprins...<br />- pleaca!<br />- sa plec? fii serios... nu te pot lasa singur acum... n-am eu inima aia!<br />ranji malefic...<br />- tu n-ai inima deloc!<br />- o! ma ranesti... sau nu... vezi, eu sunt doar.........<br />se opri...<br />- ce esti? cine esti?<br />- m-ai mai intrebat asta candva... te repeti... hai, ce dracu, fii original! credeam ca am trecut de aceasta intrebare!...<br />statea in continuare cu capul plecat, cu pumnii acoperindu-si ochii...<br />- ei, hai, priveste-ma in ochi...<br />- nu! pleaca!<br />- stii ca nu pot sa plec! serios, de ce trebuie sa avem astfel de conversatii stupide? "cine esti?", "pleaca"... chiar ma enervezi!<br />ranjetul ii disparuse...<br />- te credeam mai inteligent...<br />- nu sunt!<br />ridica privirea si ingheta! o grimasa de spaima ii schimonosi fata...<br />- ei, hai, acuma da-te surprins! esti chiar penibil...<br />- am... m-am... m-am tot gandit cum trebuie sa arati, dar nu te-am vazut niciodata... erau doar inchipuiri... te plasmuiam in fel si chip... cat de hidos si respingator putea imaginatia mea... imaginatia si constiinta mea... dar asa...<br />- da... asa...<br />- de ce-ai venit?<br />silueta din ecran vru sa zica ceva, dezgustata, dar el i-o lua inainte...<br />- stiu, stiu ca te-am mai intrebat... dar nu mi-ai raspuns niciodata...<br />- si de ce crezi ca ti-as raspunde acum?<br />- pentru ca... poate ca stiu de ce esti aici... si de ce vii din cand in cand... cred ca stiu si cine esti... dar vreau sa aud...<br />- dar ce mama dracu sunt eu, psiholog? daca stii, de ce mai intrebi? esti mult mai prost decat credeam... si, cu siguranta, mult mai prost decat credeai!<br />isi framanta mainile intre genunchi...<br />- hai ca mi se face mila... sila...<br />- si mie mi-e sila...<br />un zambet aparu pe "fata" siluetei...<br />- hai ca-ncepi sa devii interesant...<br />- mi-e sila... si nu de-acum... doar ca am crezut ca daca stiu de ce mi-e sila, sunt pe jumatate izbavit... ca de o vina recunoscuta... si-apoi ai aparut tu... si, uite, ma obligi sa spun cu voce tare...<br />- nu fi patetic! ai mai spus-o cu voce tare... tu spui tuturor "adevarul" despre tine (zambi malitios, batjocoritor)... voiai o confirmare din partea lor pentru comportamentul tau?<br />- am fost sincer...<br />- ii testai! (vocea ii rasuna ca un tunet!) voiai sa-ti valideze ideile, comportamentul!<br />- si ce-i rau in asta?<br />- "ei" nu sunt "tu", prostule!<br />se facu liniste...<br />- esti macinat de ura...<br />- si crezi ca-mi place?<br />- atunci iarta!...<br />- crezi ca pot?<br />- atunci ce vrei?<br />- nu stiu...<br />- bun asa! (rase batjocoritor)<br />- atunci spune-mi tu!<br />- repet: nu sunt psiholog! si-apoi, de ce ti-as spune? asta ar insemna sa dispar definitiv, nu?<br />- n-ai sa dispari... stiu ca n-ai sa dispari niciodata!<br />- stiam eu ca ma iubesti!<br />- poate ca am ajuns sa te iubesc... asta ma sperie mai rau decat ma sperie existenta ta...<br />- esti rau! uite, acum, fii sincer: daca nu eram eu, cu cine mai stateai tu de vorba?<br />- termina cu batjocura asta!<br />- termina tu! (din nou vocea rasuna) ai sa pierzi tot!<br />- deja am inceput...<br />tremura din tot corpul... atat de tare ca se misca patul sub el... <br />- ei, hai, nu plange... o sa-ti raman eu... eu n-am sa te parasesc niciodata... "iubeste-ma ca pe tine insuti!"<br />un raset puternic se auzi in toate colturile mintii lui si-apoi, brusc, se facu liniste! ingrozitor de liniste...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6208798162845895319?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-71892388179109810412011-10-21T12:13:00.000+03:002011-11-29T16:35:45.114+02:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-2ojbx_c-0Xs/TtTskzyc4lI/AAAAAAAABSY/TE_bGuagVF0/s1600/tumblr_lu9fia2D3q1qzy9ouo1_500.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-2ojbx_c-0Xs/TtTskzyc4lI/AAAAAAAABSY/TE_bGuagVF0/s320/tumblr_lu9fia2D3q1qzy9ouo1_500.jpg" width="231" /></a></div><div style="text-align: center;">&nbsp;<span style="font-size: xx-small;">http://www.bonjourmadame.fr/post/13494631761/propose-par-jerome</span></div><br />merg zilnic la serviciu cu mijloacele de transport in comun... recomand! e mai ieftin, clar, dar asta nu-i cel mai mare avantaj. daca ai oarecari inclinatii spre psihologie, aici gasesti mediul ideal... ar mai fi si alte avantaje... de exemplu, pe vremea cand mergeam cu masina, ma enervam cumplit in trafic, cam la fel de tare pe cat ma enervez acum in aglomeratia din 41... diferenta e ca pe atunci imi descarcam nervii prin geamul inchis al masinii si cu portierele blocate, pe cand in 41, eee... aici e alta poveste... daca slobozesti parerea ta sincera despre cel care te striveste, sau te calca pe/in picioare, pentru ca nu mai are rabdare sa astepte urmatorul tramvai, de data asta vei primi si replica! sa te vad acu daca mai ai aceeasi viteza la "du-te, ma-n......." urmat imediat de un "sa ma.....", "sa ti-o........" si, spre final, "sa-i zici lu ma-ta ca.....". aici se calesc barbatii, nu in armata!<br />v-am zis, e o experienta la care n-as renunta pentru a ma reintoarce la iluzoriul confort de 6 ron/litru al masinii personale...<br />acum ceva ani a existat un curent puternic al intelectualilor (reali sau de carton) care infierau indobitocirea acestui popor deturnat de la lectura si atras in fata infamului ecran, care nu numai ca acum emite 24/24 (de la 2/24 inainte de `89 - precizare facuta pentru cei care au la CNP cifra a doua mai mare de 9), dar arunca in eter laturi cu pretentie de divertisment, falsa relaxare pentru mintea, si asa destul de odihnita, a romanilor... subcultura, sustineau respectivii intelectuali, care otraveste creierele tinere, lancezinde in fata televizoarelor...<br />constat acum ca asta a avut efect: romanii s-au pus pe citit! mai de voie, dar, mai ales, de nevoie...<br />- ai vazut, ma, ce-au scumpit astia "gazeta sporturilor"? au pus o carte-n tipla si au facut-o 12 lei! nu mai stiu pe ce sa-ti ia banii, ma...<br />si daca tot au dat banii pe ea, au zis s-o si citeasca... si asa au prins gustul...<br />drumul meu de acasa pana la serviciu dureaza aproximativ o ora si implica trei tipuri de mijloace de transport in comun: troleibuz, tramvai si metrou... si-nca o ora seara, la intoarcere... asa ca am avut destula vreme pentru studiu... ba chiar am realizat o mica analiza...<br />am constatat ca s-au coagulat mai multe tipuri de cititori... vi le redau aici asa cum le-am perceput eu, fara a pretinde ca impartirea are rigurozitate sau fundament stiintific (deci, nu aruncati cu pietre!)... de asemenea, nu mi-am propus o ierarhizare a categoriilor prezentate...<br /><br />1) cititorii de ziar tip "cancan", "libertatea", "click", "spy"...<br />stiu o vorba care spune "aceeasi marie, cu alta palarie"... parafrazand, putem spune ca astea sunt aceeasi mizerie, cu alte tate pe prima pagina! sau aceleasi tate, dar in alta pozitie...<br />2) cititorii de presa sportiva<br />astia cumpara, de obicei, ziarele de sport impreuna cu cele de la categoria de mai sus... le citesc pe-alea, iar "pro sportul" si "gazeta" le pastreaza pentru diseara...<br />3) cititorii de ziare "quality"<br />astia ori nu exista, ori nu exista ziare "quality"<br />4) cititorii de carte<br />&nbsp;4a) cititorii de literatura "usoara"<br />aici ii intalnim pe cei care incep sa aiba pretentii intelectuale si considera ca sandra brown e literatura erotica, nu ca mizeriile alea din "cancan", "libertatea", "click", "spy"...<br />&nbsp;4b) cititorii de literatura "serioasa"<br />oi fi eu rautacios, dar dupa fetele lor si dupa rapiditatea cu care dau pagina nu cred ca inteleg mare lucru din ceea ce citesc... iar privirile alea fugare nu cred ca sunt menite sa afle in ce statie au ajuns, ci daca au suficienti spectatori...<br />5) cititorii din categoria "am bani de eBook"<br />laser, frate!<br />6) cititorii din categoria "am avut bani DECAT de smartphnone"<br />astia citesc in principal mailurile cu bancuri... e relativ usor sa intelegi asta dupa cum isi insotesc fiecare alunecare a degetului peste touch screen de un zambet...<br />7) cititorii de literatura religioasa<br />ei au aflat ca Dumnezeu e peste tot, deci trebuie sa fie si in tramvaiul 41, oricat de aglomerat ar fi acesta... ce pacate trebuie sa fi savarsit ca sa primeasca acest canon? sa lectureze Crezul si Patimile Sfintilor in timpul patimilor din 41... iarta-i, Doamne!<br /><br />cam astea ar fi categoriile identificate de mine... ca numar, sunt multi! foarte multi!<br />uneori chiar mi-e mila de ei... ii urmaresc cum sunt aruncati de colo-colo prin tramvai sau prin metrou, ori de cate ori acesta trece peste vreo curba, sau franeaza brusc, dar nu lasa cartea din mana, Doamne fereste!<br />- papusa... ma, baiatule... te asteapta cineva la coborare si te asculta din capitolul asta? cate statii mergi? cam cata cultura aduni in timpul asta?<br />mai exista o categorie, dar pe astia ii inteleg... ba chiar ii sustin... sunt studentii care in dimineata respectiva au avut o epifanie:<br />- ma, azi avem examen!<br />- sa mori tu! si ce facem? mergem?<br />- ma, tu nu stii ca prima conditie sa iei 5 e sa te prezinti la examen? pe urma iti pui problema daca poti sa copiezi!... hai ca citim ceva pe drum...<br />si ii vezi rasfoind cateva pagini de curs... pentru ei ma rog! sa le-ajute Dumnezeu sa le pice la examen fix din paginile alea de-au apucat sa le citeasca!<br />- ma, si daca luam, si daca picam, diseara mergem la o bere! ne intalnim in curte la politehnica, in fata la "sfantu` 5"...<br />cred ca avem o problema in a gandi doi metri mai departe de varful opincii... ni s-a spus "romanii nu citesc indeajuns"... si romanii au reactionat, cu infatuarea caracteristica: "ce-ai zis, ma? vrei sa vezi?". si ne-am pus pe citit... cultura prin lectura nu consta in numarul de caractere pe care suntem capabili sa le recunoastem pe o foaie de hartie... cum nici religia nu se defineste prin numarul de cruci batute la fiecare trecere pe langa o biserica, care mai largi si mai ostentative, care mai discrete, cu limba in cerul gurii...<br /><br /><br /><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/aJVXx_pOLic" width="420"></iframe><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7189238817910981041?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-69491235591441719312011-09-14T10:13:00.000+03:002011-09-14T10:42:59.601+03:00milan a fost in vizita la barcelona... baiat simtit, milan n-a venit cu mana goala: cum a intrat, cum i-a dat o floare de gol!<br />barcelona s-a dovedit a fi, la randul ei, o gazda buna... timp de aproape 2 ore i-a servit lui milan o lectie de fotbal... ba i-a facut si cadouri: o jucarie (pentru ala micu) si o bijuterie (pentru doamna)...<br />la plecare, chiar cand sa iasa pe usa, milan si-a amintit ca mai are ceva:<br />- era sa uit! ti-a trimis bunica asta...<br />si i-a mai dat un gol...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6949123559144171931?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-42183952088111961272011-09-07T10:29:00.000+03:002011-09-07T14:27:57.326+03:00pe vremuri aveam fotbal de calitate, dar n-aveam un stadion pe masura... acum avem stadion... pe masura... macar e un loc unde putem premia fostele glorii... actualele glorii nu exista...<br />la marea inaugurare asteptam sa cante U2... a cantat inna...<br />ne-am fi asteptat ca marea arena sa aiba gazon... este un islaz, unde pot sa pasca boii...<br />noul stadion are 4 ecrane imense... asta e bine, pentru ca il putem transforma in cel mai mare cinematograf din tara... 55.000 de oameni pot vedea filme cu CichiCean, ca pe vremuri, la caminul cultural...<br />saru`mana, Nasule! multumim, dom`Doctor! sarutam manusitele, doamna ministru! sa traiesti, nea pitzi! mutule... s.c.l., s.c.l., s.c.l.<br />PS. aproape 55.000 de oameni (minus galeria franceza) au cantat 90 de minute "ROMANIA! ROMANIA!"... la final au fluierat romania...<br />PPS. gazonul de pe National Arena va fi refacut. apoi, pe margine vor fi montate placute cu mesajul "NU CALCATI PE IARBA!"<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4218395208811196127?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-3867655840959148322011-08-29T15:12:00.000+03:002011-10-26T19:01:24.767+03:00am citit intr-o zi un articol foarte interesant despre evolutionism. accentul era pus pe asemanarile intre diverse specii ca argument al evolutionismului.<br />am fost atat de fascinat incat am inceput sa caut materiale aditionale. astfel am ajuns la un text pe <b><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Corb" style="color: #3d85c6;">Wikipedia</a></b>, despre "corb"...<br />suntem invatati in scoala ca omul se trage din maimuta... si totusi... poate ca nu toti am urmat acelasi drum...<br />iata, mai jos, cateva <b>extrase </b>din textul respectiv...<br /><br /><i>Corbul comun (Corvus corax), este o pasăre <b>cântătoare </b>mare, <b>în întregime neagră</b>. Găsit în întreaga emisfera nordică, este cea mai întâlnita dintre toate ciorile. Păsările tinere pot călători în stoluri, dar mai târziu vor avea propiul teritoriu.<br />Corbul comun a coexistat cu oamenii de sute de ani iar în unele zone au fost atat de numeroşi încat s-a considerat un organism daunător. O parte din succesul sau a fost datorat dietei de omnivor; corbii sunt extrem de versatili si optimişti in găsirea surselor de hrană, mâncând insecte, cereale, fructe, animale mici şi mâncare putredă sau de la gunoi. <br />Unele fapte remarcabile de rezolvare a problemelor au fost observate la unele specii, care să conducă la convingerea că <b>este extrem de inteligent</b>. <br />În afara dimensiunii sale mai mari, corbul comun diferă de verii săi, ciorile, prin ciocul mai mare şi mai greu, şi o pană în formă de coadă. <b>Vocabularul său este foarte vast şi complex</b>. <br />Corbul comun poate trăi mult, mai ales în condiţii captive sau protejate. Durata de viata in salbaticie este considerabil mai scurtă.<br />Corbii comuni pot prospera într-un climat variat. <br />Cu excepţia cazului în habitatul Arctic, acestea stau, în general la reşedinţa natală pentru întregul an. <b>Păsările tinere pot dispersa la nivel local</b>. <br />Cei mai multi corbi comuni prefera zonele împădurite, cu întinderi mari de terenuri deschise din apropiere, sau regiunile de coastă pentru locurile lor de cuibărit şi hrănire. În unele zone ale populaţiei umane dense ei profită de o sursă de cantităţi abundente de alimente şi s-a văzut o creştere a numărului lor. <br />Corbul comun de obicei călătoreşte în perechi, deşi păsările tinere călătoresc în stoluri. În general corbii sunt certăreţi, dar au demonstrat că sunt extrem de devotaţi familiilor lor. <br />Corbii comuni sunt omnivori şi foarte oportunişti. Dietele lor variază considerabil mai ales cu locaţia sau sezonul. <br />Ei depoziteaza surplusul de mâncare, mai ales cel cu un conţinut ridicat de grăsimi, şi învaţă să ascundă de alţi corbi. De asemenea fură mâncarea prinsă de alte animale. <br />Unii corbi cuibăresc pe lângă şosele pentru a consuma vertebratele călcate de maşini. Alţii işi construiesc cuiburile în preajma deşeurilor, pentru a se hrâni cu mâncare stricată şi aruncată de om. Acest mod de hrănire a apărut de cand corbii s-au înmulţit şi au ajuns să trăiască în oraşe. <br /><b>Cuibul corbului este mare</b>. Talentul de constructor, amplitudinea ecologică şi inteligenţa corbului determină o serie de variaţii în tipologia construirii cuiburilor. <br />Ca şi alte corvide, corbii pot imita sunetele din mediul lor, printre care limba oamenilor. Au fost înregistrate 15 vocalize din 30 de categorii, cele mai multe dintre ele fiind folosite pentru a vorbi cu alţi corbi. Sunetele înregistrate includ strigăte de alarmă, de urmărire sau de zbor. <br />Trebuie precizat că această pasăre are un vocabular bogat şi, datorită răspândirii, cunoaşte o fragmentare a limbajului care a permis ornitologilor să detecteze mai multe dialecte. Mai mult, s-a putut constata că, de pildă, un corb din America adus în Spania, a fost la început izolat de ceilalţi corbi, din pricina necunoaşterii dialectului local, pentru ca după o vreme să îl înveţe şi să se integreze. <br />Inteligenţa sa a atras însă nu doar respectul, ci şi ura oamenilor, care în multe situaţii, stăpâniţi de superstiţii distrugătoare, au încercat să extermine această pasăre. Desigur, o influenţă a avut-o şi lăcomia corbului, care a creat o impresie neplăcută multora. <br />Corbii sunt cunoscuţi deoarece fură şi prind obiecte strălucitoare precum cristale, bucăţi de metal sau mingi de golf. Una dintre teorii este faptul ca ei fac acest lucru pentru a impresiona alţi corbi. Alte studii indică faptul ca tinerii sunt foarte curioşi de toate lucrurile noi, şi au o anumită atracţie pentru obiectele luminoase. <br />În ultimii ani, biologii au recunoscut faptul că aceste păsări iubesc să se joace. Juvenilii corbi sunt printre cele mai jucăşe specii de păsări, aruncându-se în nămeţi doar pentru a se distra. De asemenea se joacă şi cu alte specii, ca de exemplu prinde-ma-daca-poţi impreuna cu lupii şi câinii. Alte moduri de joacă sunt acrobaţiile spectaculoase în zbor. <br />Corbii comuni sunt larg răspăndiţi şi nu sunt în prezent în pericol de dispariţie. În unele ţări aceştia sunt rari întâlniţi din cauza pierderii habitatului şi vânării. De exemplu, în Romania sunt o specie protejată de lege. Numǎrul lor a crescut dramatic şi au devenit dăunători.</i><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-386765584095914832?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-2338077386607938822011-07-28T11:36:00.000+03:002011-07-28T11:36:31.130+03:00"doar aici e spectacolul adevarat! cele mai aprinse pasiuni! visele devin realitate! nu pierde magia campionilor!"... si tot asa, si tot asa... ca sa se incheie apoteotic cu "vointa sibiu - concordia chiajna! NUMAI la blablaSPORT tv!"<br />ba, esti nebun? la ce ora? sa nu-l pierd! l-or da si-n reluare?<br />dupa promoul asta vin stirile sportive... doroftei a zis ca trebuie sa facem un festival in memoria madalinei manole... cred ca are dreptate...<br /><b style="background-color: black;"><span style="color: yellow;">breaking news</span></b><span style="background-color: black;"></span> : argentina a anulat amicalul de lux pe care trebuia sa-l dispute la bucuresti pe 10 august in compania romaniei cu ocazia inaugurarii noului stadion national!<br />reformulez: romania (care a reusit performanta ca in peste 20 de ani sa construiasca UN stadion, mandria autoritatilor - ramane de vazut daca primaria sau guvernul) nu va mai intalni intr-un amical de lux (caci da, pentru noi era cu-adevarat un lux) nationala argentinei. care nu venea, oricum, sa joace "in compania" noastra, ci impotriva noastra! ca baietii aia cand joaca fotbal nu se joaca! nu veneau sa faca o miuta <i>impreuna</i> cu noi, ci sa ne bata! rau!<br />visul lui mircea sandu de a-si lega numele de acest eveniment s-a transformat intr-un nou cosmar, adaugat la lunga lista de vise rele care, puse cap la cap, zugravesc imaginea fotbalului romanesc de ceva vreme incoace...<br />in clasamentul fifa suntem pe locul 53... cred ca "nasul" a umblat la clasament cand a iesit Blatter sa faca un pipi... oricum, suntem mult peste madagascar (locul 149), laos (locul 177) sau timor-leste (locul 203)... mai buni ca noi sunt <i>decat</i> ghana, bulgaria, burkina faso (clasamentul complet <b style="color: cyan;"><a href="http://www.fifa.com/worldfootball/ranking/lastranking/gender=m/fullranking.html#confederation=0&amp;rank=206">aici</a></b>).<br />de pe pozitii de forta, de la inaltimea valorii noastre, frf a pus conditii dure la semnarea contractului atunci cand a antamat amicalul cu argentina: fara messi, higuain, mascherano si di maria noi cu ei nu ne jucam! sa fie clar! pe model becalian, care-si facea poze in fata "palatului" cu mourinho si-si turna vin rosu pe mansete, infratindu-se cu ramon calderon... adica, intelegi... "voi vedeti cine-a fost la mine-acasa?"<br />ce, adica daca noi am lasat "vedetele" acasa la amicalul de lux pe care brazilia l-a jucat in compania romaniei cu ocazia retragerii din activitate a lui ronaldo, inseamna ca-si pot permite si ei?<br />si ce scuze penibile: ca au jucat la copa america... ca in cateva zile vor juca in super cupa spaniei, real madrid - barcelona (asta-i un fel de vointa sibiu - concordia chiajna la ei)... pai pentru atata lucru nu vine messi sa-l infrunte pe banel? refuza higuain sa joace impotriva lui tanase? di maria rateaza intalnirea cu mutu? da` cine se cred astia?<br />tipic romanesc, ne punem poalele-n cap, tipam si ne dam cu curu de pamant! ii amenintam ca-i taram prin tribunale si-si vor vinde si titlurile din vitrina ca sa ne despagubeasca pentru umilinta asta! avem dreptatea de partea noastra: un contract semnat, care trebuie respectat! macar contractul...<br />daca am inteles eu bine, in faimosul contract nu exista clauze referitoare la anularea partidei! si nici despagubiri! nasu` sandu a avut grija doar sa treaca obligatia ca argentina sa-i aduca pe messi, higuain, di maria... fara ei, romania plateste mai putin... pai daca asta-i tot, se rezolva simplu: ca sa nu plateasca penalizari, federatia argentiniana renunta la banii pe care-i avea de luat de la noi si deplaseaza la bucuresti o echipa formata din cei care ingrijesc gazonul, ajutoarele de bucatari si preparatorii fizici de la echipa de tineret, respectandu-si astfel contractul! asa poate ii si batem si sarbatorim la universitate! avem sansa sa transformam umilinta in victorie! si ne alegem si cu onoarea <i>reperata</i>!<br /><b style="background-color: black;"><span style="color: yellow;">breaking news</span></b><span style="background-color: black;"></span> : ionut lupescu zice ca noi nu jucam cu argentina daca nu vin vedetele! ca prostu` daca nu-i si fudul...<span style="background-color: black;"></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-233807738660793882?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-41445010472938288002011-07-20T00:26:00.000+03:002011-07-20T00:26:05.621+03:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-0bOWNAVtzYk/TiXstnwPx1I/AAAAAAAABSM/cIUQULzDLow/s1600/dreamstimecomp_495678.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="http://2.bp.blogspot.com/-0bOWNAVtzYk/TiXstnwPx1I/AAAAAAAABSM/cIUQULzDLow/s320/dreamstimecomp_495678.jpg" width="320" /></a></div>am trecut ieri pe langa doi batranei care sedeau, intocmai celor din fotografie, pe o banca si numarau clipele, fiecare pentru el... intre ei era un aparat de radio, care zumzaia a baterii pe terminate...<br />n-am mai auzit de foarte multa vreme melodia asta... se poate sa fi fost doar la aparatul lor de radio...<br /><br /><object height="33" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/sylviana27/05724a2ab13d41.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=sylviana27&hash=05724a2ab13d41&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/sylviana27/05724a2ab13d41.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=sylviana27&hash=05724a2ab13d41&miniMode=true" ></embed></object><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4144501047293828800?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-31943194700703611852011-07-06T10:22:00.000+03:002011-07-06T10:22:01.177+03:00"<i>Ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta, mam'mare, mamitica si tanti Mita au promis tanarului Goe sa-l duca-n Bucuresti de 10 mai.</i>"<br />Baiatul a trecut clasa si, uite asa, "<i>(...) foarte de dimineata, dumnealor, frumos gatite, impreuna cu tanarul Goe, asteapta cu multa nerabdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le duca la Bucuresti.</i>"<br /><br />Lu` Alfonso i-a luat tac`su BMW doar pentru ca a facut 18 ani... e si asta o realizare!... cu BMW-u` Alfonso s-a dus la BAC... pe care l-a picat... la anu` Alfonso se inscrie la facultate...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3194319470070361185?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-44501583089281372292011-05-09T10:18:00.000+03:002011-05-09T10:18:05.924+03:00nu mi-e teama sa traiesc,<br />mi-e teama sa nu traiesc degeaba...<br />nu mi-e teama sa imbatranesc,<br />mi-e teama sa nu imbatranesc degeaba...<br />nu mi-e teama sa mor,<br />mi-e teama sa nu mor degeaba...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4450158308928137229?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-34008559870077915312011-04-30T21:23:00.000+03:002011-04-30T21:23:17.520+03:00azi am fost cu bicicleta in natura... prin padure... ieri plouase...<br />m-am hotarat: imi iau LOGAN DIESEL!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3400855987007791531?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-74923860375602305642011-04-26T10:37:00.001+03:002011-04-27T11:06:59.559+03:00cum e mai rau: sa urasti sincer sau sa iubesti prefacut?<br /><br /><i>update (27.04.2011):</i> am primit si un raspuns pertinent... "faci si tu ce poti!"<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7492386037560230564?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-89105799583038322842011-04-14T13:50:00.000+03:002011-04-14T13:50:30.744+03:00oare cine scrie pe ziduri "basarabia e romania"?<br />ca cine scrie "ma f** in ea de viata!" stiu...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-8910579958303832284?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-36325208233660895282011-04-04T10:47:00.000+03:002011-04-04T10:47:43.690+03:00in societatile civilizate exista consecinte concrete...<br />in Japonia se face seppuku...<br />noi ne cerem scuze... dar nu stim sa spunem "multumesc"...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3632520823366089528?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-91854194754287282952011-03-29T23:55:00.001+03:002011-03-29T23:56:44.023+03:00Tata Ceresc,<br />Iarta-mi pacatele, caci mult am gresit in fata Ta!<br />Te rog, Doamne,<br />Ai grija de ai mei si revarsa mila Ta asupra lor!<br />si Te mai rog, Doamne,<br />Fa sa se impace Pepe cu Oana si Moni cu Iri,<br />ca daca se intampla ceva cu norul ala de radiatii din Japonia, sau cu gaura din stratul de ozon o sa aflam mult prea tarziu, abia dupa ce se pronunta divortul, definitiv si irevocabil...<br />si mai Fa sa luam bataie de la albania, bosnia, insulele feroe, liechtenstein, san marino<br />si sa iasa presedinte dan diaconescu, sau macar vadim sau gigi becali,<br />ca pana nu s-o alege praful nu invatam nimic si nu facem nimic!<br />Doamne, Te-ai mai gandit la treaba aia cu centrala de la cernavoda?<br />si inca ceva, Doamne,<br />aluia de a strigat in timpul minutului de reculegere de la inceputul meciului cu luxemburg: "florescule!!!! ba!!!!...........", Da-i loc de munca la centrala de la cernavoda inainte sa... hai ca nu mai insist!<br />ca Tu Stii cel mai bine ce trebuie facut!<br />Amin!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-9185419475428728295?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-59005244959549114082011-03-18T11:22:00.000+02:002011-03-18T11:22:48.691+02:00in fiecare dimineata profesoara intra in clasa si saluta:<br />- buna dimineata, copii!<br />copiii raspundeau intr-un glas :<br />- buna dimineata!-la!...<br />terminatia se auzea intotdeauna de undeva din spatele clasei, acolo unde statea Bula...<br />povestea se repeta de ceva vreme... profesoara avea o banuiala si, ca sa se convinga, a vorbit cu toti elevii, mai putin cu Bula, cerandu-le ca atunci cand ii va saluta dimineata sa nu scoata unul un sunet!<br />zis si facut... profesoara intra in clasa si, ca de obicei, saluta:<br />- buna dimineata, copii!<br />in linistea deplina tasneste glasul lui Bula:<br />- s*gi p*la!...<br /><br />toate meciurile din champions league si europa league au inceput cu momente de reculegere, afisandu-se mesajul "with you, Japan". mi-a atras atentia momentul de la inceputul meciului liverpool - braga... in tribune, suporterii englezi alaturau bannere celebrelor fulare, compunand mesajul "Japan, you will never walk allone!"<br />iar in timpul minutului de reculegere stadionul s-a cufundat intr-o liniste mai adanca decat cea ramasa in urma dezastrului din Japonia...<br /><br />noroc ca Bula n-a avut bani sa mearga la meci...<br /><br />PS. de remarcat si gestul celor de la Real Madrid care, la finalul jocului cu Olympique Lyonnais, au imbracat tricouri pe care scria<span id="search"><i> "Animo Abidal</i></span>", <span id="search">iar pe tabela stadionului Santiago Bernabeu a apărut acelaşi mesaj, în timp ce spectatorii aplaudau în picioare. Eric Abidal, jucatorul Barcelonei, a fost diagnosticat cu o tumora la ficat.</span><br /><br /><span id="search">PPS. Doamne, de ce nu centrala de la cernavoda? cand? </span><i></i><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-5900524495954911408?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-69379170797498718982011-02-22T13:55:00.000+02:002011-02-22T13:55:47.134+02:00am baut sa uit... dar am uitat ce trebuia sa uit...<br />ceea ce m-a enervat teribil! <br />asa ca am baut de suparare...<br />macar stiam de ce beau!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6937917079749871898?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-44773252521554677962011-02-15T17:39:00.000+02:002011-02-15T17:39:25.258+02:00<div style="color: #e69138;"><i><b>(sau drumul din champions league pana in parcare la carrefour)</b></i></div><br />europa... romania... urziceni... un oras cu aproximativ 15.000 de locuitori...<br />unirea urziceni... dumitru bucsaru... dan petrescu... champions league... 8 puncte...<br />criza... vilele nu se vand... becali vrea banii... <i><b><a href="http://gabiene.blogspot.com/2010/08/ce-n-nteles-bucsaru.html" style="color: blue;">bucsaru taie vaca</a></b></i>...<br />jumatate din echipa unirii urziceni pleaca la steaua... steaua pierde meciul cu cealalta jumatate, ramasa acasa... jumatatea plecata se pierde...<br />stadionul tineretului intra in renovare... sanchi... jumatatea ramasa acasa e trimisa la chiajna... o comuna cu aproximativ 7.000 de locuitori... mai multi daca recensamantul se face in zi de reduceri la carrefour, cand e aglomerat... carrefour este pe teritoriul administrativ al comunei chiajna...<br />chiajna nu are stadion cu nocturna... echipa va juca in parcare la carrefour, care e luminata...<br />frf zice "nu se poate"... echipa se intoarce acasa... ieri s-au intors turnichetii... sunt asteptati galamaz si bilasco...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4477325252155467796?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-70186021027069103992011-01-26T22:10:00.001+02:002011-01-27T10:23:58.495+02:00te recreez in fiecare zi<br />copie nereusita a unui original perfect...<br />din amintiri framantate indelung,<br />din franturi de zambet,<br />din urme de mirosul pielii tale in podul palmei mele... <br />iti exagerez stralucirea din ochi<br />si nu reusesc nicicum sa modelez<br />felul ala de a ma privi...<br />nu... am sa te arunc<br />printre vise banale si<br />am sa incerc din nou maine...<br /><br /><b>Leo Sayer - When I Need You</b><br /><object height="386" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/video/so_cold/1f6fb8b38f372e.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=so_cold&hash=1f6fb8b38f372e&color=0xeaeaea"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/video/so_cold/1f6fb8b38f372e.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="386" flashvars="username=so_cold&hash=1f6fb8b38f372e&color=0xeaeaea" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/video/muzica" title="muzica"> Vezi mai multe video din muzica </a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7018602102706910399?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-76067295319997153062011-01-04T01:53:00.001+02:002011-01-04T15:06:01.370+02:00cu pumnii stransi sub barbie, asezat pe marginea patului, arata ca un "ganditor de la hamangia" in viziunea unui sculptor modern...<br />era gol, desi in incapere temperatura era destul de scazuta... frigul ii intepa pielea cu mii de ace, incercand sa-l trezeasca din incremenire... desi orice om normal ar fi tremurat zdravan, niciun muschi nu se clintea pe el...<br />statea cu capul rezemat in pumni, incercand parca sa evite ecranul negru din fata sa... de parca ceva cumplit avea sa vada acolo...<br />dar o voce de departe, un suierat sinistru il indemna sa ridice privirea... a strans ochii, intr-o sfortare evident dureroasa de a se opune...<br />- uite ce ai ajuns...<br />ca in transa a ridicat capul si s-a privit in ecranul televizorului stins... si dintr-o data a simtit cum se transforma...<br />raceala sticlei l-a cuprins din toate partile... vedea cum degetele i se transforma... deveneau transparente... isi simtea urechile reci... in ultima clipa a simtit ca aluneca si i s-a parut ca aude zgomot de sticla sparta...<br />medicul de pe ambulanta incerca, doar pentru ca asa era procedura, cateva manevre de resuscitare... s-a ridicat si a notat ceva pe o foaie pe care a intins-o asistentei...<br />- pune asta la dosar...<br />politistul a mai facut cateva fotografii, apoi s-a ridicat si a anuntat ca se poate face curat...<br />peste doua zile de la morga spitalului au sosit rezultatele oficiale...<br />"desi decesul a survenit in urma ranilor provocate ca urmare a sectionarii venelor in zona incheieturilor ambelor maini, in inima au fost gasite cioburi pentru care nu se poate gasi o explicatie. nu exista urme care sa probeze introducerea acestor cioburi din exterior. originea lor este, cumva, inexplicabil, interna"<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7606729531999715306?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-40322936077061437032010-12-07T01:06:00.000+02:002010-12-07T01:06:47.250+02:00primisem cadoul pe care mi-l dorisem atat de mult: o racheta de tenis! n-am fost niciodata o fire sportiva, asa ca ai mei s-au mirat de dorinta mea... dar daca asta si-a dorit copilul!? au facut un efort si... iat-o!<br />ani de zile am batut peretii scolii cu mingea de tenis, dar alta era intrebuintarea de baza a rachetei mele: cu ea pe umar, cu coada indreptata inainte, in chip de obiectiv, cu mana invartind o manivela imaginara peste racordaj, "filmam" tot ce vedeam in jur si gaseam ca e interesant... aveam sa aflu mai tarziu ca exista o gluma printre operatori, atunci cand uita in redactie caseta pe care urmau sa filmeze: "nu-i nimic, tragem pe retina!"<br />de unde pasiunea asta pentru un lucru complet strain mie, nu mi-am putut-o explica... ai mei n-au avut niciodata apucaturi artistice (desi mama picta foarte frumos, isi marginea exprimarea plastica la desenele mele pentru scoala)...<br />- mama, eu dau la ATF! ma fac operator!<br />- ce te faci, ma?<br />- operator, mama!<br />- ia spune-i si lu` tac-tu!<br />- tata, eu ma fac operator!<br />- i-ai spus?<br />- da...<br />- si ce-a zis?<br />- nimic... avea treaba...<br />cativa ani la rand dupa `89 Televiziunea Romana Libera difuza in fiecare seara scene de cosmar cu mineri care bateau studenti, cu maghiari care bateau romani (sau invers...), cu militieni care bateau manifestanti... in sfarsit, cu unii care-i bateau pe altii... si de fiecare data printre victime se afla si cate un operator! ca asta a fost norocu` meu!<br />- cum, ma, sa te faci operator? ce meserie-i aia? sa te bata aia pe-acolo? pai asta-i meserie? pune mana pe carte! fa-te doctor, mama! fa-te avocat!... astia au bani! nu operator... sa cari aparatu ala dupa tine toata ziua si sa faci poze... sa iei bataie, alergat prin toti boschetii... ce meserie-i aia? sa-ti iasa din cap!<br />- uitati-va la mine: ma pregatesc pentru ce vreti voi! inainte de examen dau un test cu ce profesor vreti voi! dar va jur ca la examen nu scriu nimic! sa va intre bine-n cap!<br />discutia a fost intrerupta de soneria de la intrare...<br />- buna seara, domnu` diriginte! va rog, intrati... tocmai discutam...<br />s-au asezat cu totii in jurul mesei...<br />- oameni buni, lasa-ti-l sa faca ce-i place... doar facand ce-i place va face performanta...<br />l-au ascultat, dar vedeam eu bine ca e tot degeaba...<br />- sigur, domnu` diriginte... o sa mai vedem... mai e vreme...<br />si asa a ramas... adica nici ca mine, nici ca ei...<br />am renuntat singur... cand au realizat ca nu ma pot pregati pentru un examen special, ca cel de la Academia de Teatru si Fim, au cedat...<br />- faci ce vrei!<br />- merci... ce intelegatori ati devenit! dau la electronica... macar sa repar televizoare...<br />- ei, nici inginer nu-i rau... hai, treci la invatat, ca matematica aia nu se-nvata singura! si nici fizica!<br />- am terminat! ma duc la <i style="color: #6fa8dc;"><b><a href="http://85.120.40.106:8000/listen.pls">radio</a></b></i>... am emisiune...<br />- apai, mama, parca te-am facut vorbind! treaba ta! du-te! da` sa dea dracu sa pici examenu!<br />nu l-am picat...<br />in primii doi ani de facultate veneam acasa vineri seara cu trenul care ajungea in gara la 21:50. de la gara pana la radio faceam 10 minute. conventia cu cel care era inaintea mea in emisie era sa faca ordine in casete si sa pregateasca prima melodie. asa ajungeam ca la 22:05 sa pot spune:<br />- buna seara, prieteni! suntem din nou impreuna.......................<br />mama asculta acasa. cand imi auzea vocea pornea spre radio cu mancarea...<br />pana la urma iesise si ca mine si ca ei...<br />in anul doi un foarte bun prieten, coleg de radio (<i style="color: #6fa8dc;"><b><a href="http://bradut-florescu.blogspot.com/">nu spun cine</a></b></i>), student la jurnalistica, imi zice intr-o zi:<br />- ma, mai vrei sa faci televiziune? du-te la etajul 1 in facultate (electronica si jurnalistica au sediul in aceeasi cladire), acolo unde e televiziunea aia scoala si intreaba de tipu asta (<i>n-are blog, ca i-as fi pus link!</i>). am vorbit eu cu el si te asteapta...<br />l-am gasit... m-a luat metodic: linii de forta, puncte de forta intr-o imagine... mi-a pus in brate o camera video si m-a invatat tot ce stia el... tot ce stiu acum... a vazut ca-mi place... si i-a placut ca-mi placea... asa ca m-a invatat... si am invatat... traiam un vis!<br />televiziunea scoala n-a mai avut loc printre televiziunile mari care aparusera... dupa o vreme, omul care m-a invatat televiziune a ajuns sa lucreze cu <i style="color: #6fa8dc;"><b><a href="http://www.imdb.com/name/nm0493785/">un facator de televizune</a></b></i>! si la un moment dat m-a luat cu el...<br />si uite-asa, pana la urma, in disputa cu ai mei a ramas ca mine...<br />au urmat 10 ani absolut minunati! 10 ani in care, ca orice om care face meseria asta cu pasiune (cred ca am mai spus asta si cu alte ocazii) mi-am rupt ficatul si stomacul! 10 ani asa cum i-as fi vrut cand eram copil, dar nu visasem atat de frumos pe cat avea sa se dovedeasca a fi in realitate!<br />apoi a venit <i style="color: #6fa8dc;"><b><a href="http://gabiene.blogspot.com/2010/03/vizionare-placuta.html">cosmarul</a></b></i>... un cosmar pe care n-am crezut ca-l voi trai vreodata... nici dupa ce a inceput n-am crezut...<br />si m-am trezit la un moment dat facand altceva... in cele din urma, a ramas ca ai mei...<br />- lasa, mama, ca e bine si inginer...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4032293607706143703?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-48490775993079812112010-12-02T22:29:00.001+02:002010-12-02T22:30:25.145+02:00inainte de meciul unirii urziceni cu liverpool din champions league, presa engleza a ridiculizat echipa noastra, batjocorindu-i numele: URINEEA URZICENI... ceea ce demonstreaza ca "jurnalistii" sunt la fel peste tot in lume! dar era sa le ramana jignirea galgaind in gat... putin a lipsit!<br />sa tot fie mai bine de un an de zile de la meciul unirii cu dinamo, pe stadionul tineretului... amnezica galerie dinamovista urla din toti plamanii "M**E RAPID!"... ce revelatie ar fi avut daca ar fi stiut sa citeasca pe bilet!<br />inevitabil, si anul acesta am asistat la "derbyul" steaua - dinamo... invers, ca s-a jucat in stefan cel mare... adica acolo unde suporterii cainilor au maltratat un presupus ultras stelist... fapta despre care DOMNUL sef de galerie dinamovista a fost de parere ca ar fi putut fi indreptatita!!!<br />in seara asta, cand sa urc in metrou, aud zarva mare! un grup de suporteri englezi, fani ai lui liverpool, veniti sa vada meciul cu steaua, cantau! cantau cat ii tineau plamanii! YOU`LL NEVER WALK ALLONE! si la fiecare statie inserau o strofa in care numarau statiile ramase pana la coborare! nimeni nu se temea de ei! de la tineri la batrani, oamenii din metrou ii priveau zambind! iar ei cantau!<br />imi amintesc de adevaratele masacre de pe stadioanele engleze de acum cativa ani! si nu numai din anglia... acum vad marile meciuri din europa si ma incanta in egala masura spectacolul fotbalistic si spectacolul tribunelor! ei au evoluat, pentru ca sunt niste gentlemeni cu apucaturi huliganice, pe care si le-au corectat... de dragul spectacolului din teren, pentru ca marile echipe ale europei fac spectacol atunci cand joaca fotbal! de dragul echipelor ai caror fani sunt!<br />noi am fost si am ramas niste tarani... in cel mai peiorativ sens al cuvantului, fara absolut nicio legatura cu opera lui dinu sararu...<br />la noi n-o sa vedem niciodata<br /><br /><object height="340" width="560"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/V3i1-p4fP08?fs=1&amp;hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/V3i1-p4fP08?fs=1&amp;hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="560" height="340"></embed></object><br /><br /><b>sau</b><br /><br /><object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/1I_crD6Oqsw?fs=1&amp;hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/1I_crD6Oqsw?fs=1&amp;hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br /><br /><b>pentru ca...</b><br /><br /><object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/nR9mLEiCNgU?fs=1&amp;hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/nR9mLEiCNgU?fs=1&amp;hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br /><br /><object height="33" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/costibardash/7e65c0da469068.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=costibardash&hash=7e65c0da469068&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/costibardash/7e65c0da469068.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=costibardash&hash=7e65c0da469068&miniMode=true" ></embed></object><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4849077599307981211?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-63792711957100548582010-10-29T00:58:00.000+03:002010-10-29T00:58:06.679+03:00a) sa iti placa foarte tare;<br />b) sa-i simti lipsa;<br />c) sa renunti<br />sunt conditii necesare, dar nu suficiente.<br />mai trebuie:<br />d) sa ii poti vedea chilotii murdari in cosul de rufe, fara sa-ti fie scarba;<br />e) sa-l poti ridica din mocirla in care, poate, a cazut, fara sa te gandesti ca te murdaresti;<br />f) sa pui capul pe perna langa el, chiar daca ii miroase respiratia.<br />cand <b>toate </b>aceste conditii sunt indeplinite, rezulta ca <b>iubesti </b>un om!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6379271195710054858?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-76479919747731470602010-10-28T02:32:00.000+03:002010-10-28T02:32:24.753+03:00cand esti indragostit, parca nu mai esti tu!<br />cand esti furios nu mai esti tu!<br />cand esti fericit te porti de parca n-ai mai fi tu!<br />cand esti depresiv nu mai esti tu...<br />cand ti-e teama nu mai esti tu...<br />cand ti-e dor... nu mai esti tu...<br />asa ca nu ma judecati dupa cum vi se pare ca sunt atunci cand sunt indragostit, sau furios, sau fericit, sau depresiv, sau inspaimantat, sau cand tanjesc... nu asa sunt eu!<br /><br /><object height="33" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/claudiu57/eaccafa698fb60.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=claudiu57&hash=eaccafa698fb60&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/claudiu57/eaccafa698fb60.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=claudiu57&hash=eaccafa698fb60&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7647991974773147060?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-60950082890663325702010-10-19T02:02:00.001+03:002010-10-19T02:09:56.716+03:00iti lipsesc mai mult sanii ei, sau&nbsp;ochii ei?<br />iti lipseste mai mult rasul ei zglobiu, cand tu esti cu gandul aiurea, sau tacerile imbufnate, cand te straduiesti s-o impaci?<br />iti lipseste mai mult parfumul ei, sau mirosul pielii ei dimineata?<br />iti lipsesc mai mult replicile inteligente, sau intrebarile copilaresti?<br />iti lipseste mai mult seara, sau dimineata?<br />iti lipseste mai mult vara, in rochita sexy, sau iarna, cand se cuibareste la pieptul tau sa se incalzeasca?<br />iti lipseste mai mult cand e departe pentru o vreme, sau, uneori, cand e aproape?<br /><br /><br /><object height="33" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/constantin75/1724310bd7b3ae.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=constantin75&hash=1724310bd7b3ae&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/constantin75/1724310bd7b3ae.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=constantin75&hash=1724310bd7b3ae&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6095008289066332570?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-36531386216238361292010-10-16T02:50:00.000+03:002010-10-16T02:50:05.110+03:00stateau pe scarile tribunalului fara sa-si spuna nimic... stingheri, intocmai ca atunci cand s-au intalnit prima data, cu multi ani in urma...<br />de-acum era oficial...<br />ea il iubise foarte mult... cand a aflat, insa, iubirea s-a transformat... nu in ura! nici in indiferenta, desi poate macar atat si-ar fi dorit... in altceva... starea asta de acum, stanjeneala asta, faptul ca nu stia ce sa-i spuna, definea mai bine decat orice "ceva"-ul in care se transformase iubirea ei...<br />el... capatese acum o libertate pe care nu si-o dorise... o libertate cu care nu stia ce va face...<br />se straduia sa stranga toata agitatia interioara si s-o transforme in linistea pe care voia s-o afiseze... sa fie tare si sa-i dea si ei din taria asta... s-a simtit dator sa spuna ceva... <br />- cum te simti?<br />ea s-a uitat in ochii lui, incercand sa cearna sinceritatea din intrebare si sa alunge demonul care-i soptea in ureche "aroganta"...<br />- mai tii minte cand stateam amandoi pe canapea, la televizor?... tu ma tineai in brate, iar eu, cu capul rezemat pe umarul tau... dupa o vreme incepeai sa te foiesti pentru ca iti amortea mana...<br />a coborat privirea si a continuat aproape soptit...<br />- acum am sa-mi dezmortesc sufletul, pe care te-ai rezemat...<br />si cum Dumnezeu e Bun si Mare, din senin a inceput sa ploua... iar ei au putut astfel sa ramana tari si sa-si pastreze linistea, pentru ca niciunul nu vedea lacrimile celuilalt, care se amestecau cu picaturile de apa...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3653138621623836129?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-74949099958847262582010-10-05T01:17:00.000+03:002010-10-05T01:17:31.888+03:00isi stranse capul in pumni si privi in pamant, leganandu-se... la un moment dat ridica usor privirea, sperand sa nu mai fie acolo... furios, rabufni:<br />- cine esti? cine esti tu? si de ce apari numai cand televizorul e stins?<br />conturul din ecran parea ca-l sfideaza... se incapatana sa existe, dar refuza orice dialog...<br />striga din nou: <br />- vorbeste! spune-mi cine esti?!<br />- dar tu cine esti?<br />a tresarit... ranji satisfacut... "<i>ai cedat, in sfarsit!</i>"...<br />- nu ma lua cu din astea... nu ocoli raspunsul... n-ai sa scapi...<br />- bine... barbat, treizeci si.....<br />- nu, nu, nu, nu, nu, nu.......... vad si eu ca esti barbat... si nici varsta nu e greu de ghicit... nu asta te-am intrebat...<br />- atunci ce vrei sa stii? intreaba-ma...<br />ramase cateva clipe tacut...<br />- stiu ce incerci sa faci...<br />isi prinse din nou capul in pumni...<br />- vrei sa-mi faci rau?<br />- mmm... nu cred...<br />- ce raspuns e asta?<br />- ai altul?<br />- nu eu trebuie sa raspund... eu intreb!<br />incerca sa plece din fata televizorului... se intoarse brusc, luminat de urmatoarea intrebare:<br />- vrei sa-mi spui ceva?<br />- oho!...<br />- atunci, spune-mi!<br />- nu stiu cu ce sa incep...<br />- spune-mi ce crezi despre mine...<br />conturul din ecran isi inclina capul mai intai spre dreapta, apoi spre stanga, cercetandu-l...<br />- hm... nu stiu ce sa zic...<br />- asta-i tot?<br />- asta-i tot...<br />izbucni intr-un ras isteric...<br />- iti bati joc de mine!<br />- eu?!? nu...<br />- nu stii sa-mi raspunzi la nicio intrebare!<br />- atata pot!...<br />incerca sa fixeze silueta din ecran, doar-doar i-o deslusi trasaturile...<br />- de ce te uiti asa la mine?<br />nu-i raspunse si continua sa-l studieze... se apropie de ecran... din ce in ce mai aproape... cand ajunse la doar cativa centimetri sari inapoi ca electrocutat...<br />- mda... mi s-a parut ca te cunosc... te-am confundat....... cu mine...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7494909995884726258?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-61022702597832437982010-09-27T14:18:00.000+03:002010-09-27T14:18:20.513+03:00azi am vrut sa fac curat...<br />putina ordine, sa suflu putin praful...<br />sa mai arunc de prin ele...<br />m-am asezat turceste si am inceput sa le iau la mana...<br />uf! cate s-au strans!<br />de unele nici nu mai stiam...<br />iubiri<br />greseli<br />uite, pe asta scrie "clipe de neuitat"... nici nu mai stiam ca e aici...<br />promisiuni<br />esecuri<br />o floare<br />o prostie<br />uite si niste oameni...<br />pe unii i-am cunoscut, doar...<br />pe unii i-am pierdut pe drum<br />de unii mi-e dor<br />de altii, de care credeam ca n-o sa-mi mai fie dor niciodata, acum imi este...<br />le-am tot inghesuit<br />unele peste altele...<br />unii peste altii...<br />si uite cate s-au strans!<br />am dat cu maneca peste cele mai vechi<br />am umezit maneca, putin, cu cateva lacrimi<br />pe unele era sa le scap din mana, asa de tare am ras!<br />ce sa arunc?<br />lasa-le acolo...<br />poate ca nu-mi mai trebuiesc, dar daca incerc sa arunc ceva<br />o sa se darame tot peste mine...<br />sa-mi aduceti aminte, atunci cand am sa mai vreau sa fac curat<br />sa nu mai umblu acolo...<br />era sa ma inec de ras... de plans...<br />si-apoi, am vazut ca mai e loc...<br />chiar destul!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6102270259783243798?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-17679199078298629002010-09-11T15:40:00.001+03:002010-09-11T17:40:19.057+03:00privea in gol spre televizorul stins... in ecranul negru, ca intr-o oglinda, se putea vedea reflexia unei camere modest mobilata... hainele stivuite pe spatarele celor doua scaune si patul cu lenjeria sifonata compuneau o imagine neglijenta pentru cineva cu vederi conservatoare, dezolanta pentru un depresiv, dar normala pentru el...<br />vazandu-l asa, pironit in mijlocul camerei, n-ai fi putut spune daca se uita la imaginea din ecran sau mult dincolo de ea... daca nu cumva imaginea asta se reflecta inapoi si se recompunea adanc indaratul ochilor lui caprui...<br />putini pot intelege ca, desi cutia craniana are, fizic, doar cativa centimetri diametru, adancimea mintii umane poate atinge valori infinite... acolo, departe, a VAZUT el imaginea din televizorul stins...<br />in mijlocul camerei, care-i parea cunoscuta, statea nemiscat un om, care si el ii parea cunoscut... nu stia exact de unde sa-l ia, dar era convins ca-l cunoaste destul de bine... statea asa, nemiscat, in mijlocul unei camere cam dezordonata, si se uita la el... ba chiar avea un sentiment ciudat ca omul din ecran il imita, si asta il irita putin...<br />personajul era gol... dar nu indecent gol, desi nu purta nicio haina... gol ca o statuie renascentista, pe care o poti arata fara sfiala copiilor intr-un muzeu... daca ai vedea pe strada un om dezbracat ai spune despre el ca i se vad partile intime... omului gol din ecran i se vedea sufletul... si sufletul, constata el acum, nu are nimic intim atunci cand se reflecta intr-un ecran de televizor stins...<br />a inceput sa-l studieze atent, ca pe un obiect gasit intr-un anticariat si pe care ar fi vrut sa-l cumpere...<br />- cum sa cereti atat pe el? nu vedeti cum arata?! zgariat, lovit, patat...<br />- domnule, poate nu realizati, dar tocmai acele zgarieturi, lovituri, dau valoare acestui obiect, a raspuns anticarul cu un glas usor fonfait si graseind intelectual... uitati, zgarietura asta adanca de aici are o poveste foarte interesanta... a capatat-o in tinerete, in urma unei deziluzii in dragoste... era la prima lui iubire... nu, n-a fost cea mai mare, dar a fost prima... de aceea zgarietura este atat de adanca... pentru ca n-a stiut sa se fereasca... lovitura aceea, in schimb, a capatat-o mult mai tarziu... mai exact in ziua in care a aflat de moartea mamei sale...<br />- si pata aceea urata?<br />anticarul s-a foit putin, facandu-se ca are ceva de aranjat intr-un sertar, incercand sa evite raspunsul...<br />- pata aceea... stiti... nici macar nu e atat de vizibila... mai ales daca il asezati intr-o anumita pozitie, astfel incat lumina sa cada pe el intr-un unghi favorabil...<br />incurcatura in care fusese pus anticarul era mai mult decat evidenta... nu stia de ce, dar chiar il amuza situatia... asa ca insista din priviri sa primesca toate explicatiile...<br />- noi am incercat sa scoatem pata aceea, dar...<br />- cum spuneati ca a capatat-o?<br />- pai...<br />si dintr-o data anticarul a ridicat capul, l-a privit in ochi si a strans buzele... atitudinea asta l-a facut sa se simta vinovat, de parca el patase obiectul ala... si, desi anticarul nu scotea o vorba, l-a auzit, ca si cand in camera ar fi fost montate difuzoare in toate colturile... <i>"aminteste-ti! ai crezut atunci ca ai gasit rezolvarea tuturor problemelor tale! ai crezut ca ai dreptul sa faci asta, doar pentru ca poti! l-ai calcat in picioare fara nicio remuscare! pata ai capatat-o cand te-ai aplecat si l-ai batut pe umar, pentru ca nu ai vazut ca era zdrelit peste tot!"</i><br />vocea din difuzoare s-a stins, iar anticarul statea in fata lui, avand aceeasi atitudine de mai devreme, cu capul plecat, evitandu-i privirea...<br />- imi pare rau, dar tot nu cred ca face cat cereti pe el...<br />anticarul a scos din sertar un tub si i l-a intins...<br />- eu raman la parerea mea ca tocmai aceste imperfectiuni... in fine... avem o solutie, pe care o recomand doar la insistentele unora ca dumnevoastra...<br />acum era singur intr-o camera dezordonata, in fata unui televizor stins, din care il privea un om gol, pe care il stia de undeva...<br /><i><b>"Fix It SOUL - acopera orice zgarietura, oricat de adanca si indeparteaza orice pata, oricat de persistenta! urmele loviturilor nici nu se mai cunosc! trebuie doar sa aplicati intr-o cantitate mica pe locul cu probleme si sa masati usor, apoi lasati sa se usuce!"</b></i><br />a deschis capacul tubului, si-a turnat in palma gelul incolor si a inceput sa-si maseze apasat fiecare milimetru al trupului...<br />omul gol din ecranul stins il privea cu mila... din difuzoarele din colturile camerei se auzea rasul rautacios al anticarului...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-1767919907829862900?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-77166696494391225102010-09-06T12:31:00.000+03:002010-09-06T12:31:59.918+03:00la ora aia metroul era plin... oamenii, cu ochii inca lenesi, se leganau in ritmul vagoanelor, incercand sa se minta ca sunt treji...<br />fiecare are metoda lui de a ignora somnul inca prezent sub pleoape... unii citesc ziarul, pentru a se pune la punct cu subiectele zilei... altii, mai intelectuali, deschid un volum din colectia "de buzunar"... iti poti da seama dupa cum nu intorc nicio pagina vreme de trei, patru statii ca, defapt, citesc de cateva ori un rand, nereusind sa tina pasul cu literele puse pe joaca, amestecandu-se intr-o leapsa nebuna chiar sub degetul care incerca sa le tintuiasca la locul lor...<br />in zona trecerii intre vagoane, la burduf, stau in picioare doi barbati... unul nu are mai mult de douazeci si unu de ani si-i zice aluilalt, cu respect, "nea vasile"... amandoi au in mana cate o sacosa de plastic, din care se aude zanganit de borcan ori de cate ori metroul franeaza, si din care iese un colt de ProSport... ziarul nu este intamplator tinut in acelasi loc cu borcanul: in punga de plastic cei doi cara, ca in fiecare dimineata, set-up-ul pentru masa de pranz... nea vasile e om trecut de cincizeci de ani si impune respect tanarului nu doar prin vechimea in meseria pe care, evident, o practica impreuna la acelasi loc de munca, ci si prin felul sugubat in care ii povesteste despre aventurile lui extraconjugale...<br />pe un scaun, nu foarte departe de cei doi, sta o domnisoara eleganta... tinuta office, manichiura vizibil deosebita de una despre care ai putea sa spui doar "ingrijita"... daca ai spune ca are o functie de management nu ai gresi foarte tare... e front desk manager la o firma de distributie materiale de constructii si s-a asezat atat de aproape de burduful vagonului pentru ca i-a atras atentia povestea lui nea vasile, care o amuza... si nici tanarul care e cu el nu arata rau...<br />langa ea sta o mamica si pustiul ei de vreo cinci ani... se pare ca azi are un eveniment important la gradinita si face parte din cei alesi sa spuna o poezie... grijulie, mamica ii cere copilului sa repete inca odata... si inca odata... si inca odata... din ce in ce mai tare... copilul s-a plictisit... e evident ca stie poezia foarte bine, dar mami vrea sa o mai auda odata... mai tare... se poate lesne observa ca, defapt, femeia nici nu e atenta la cel mic, ci la cei din jur care, auzindu-l, se uita spre el zambind... si asta e rasplata ei! "ei? nu-i asa ca-i destept? ati mai auzit asa ceva pana acum? cu mine seamana, sa stiti!" pare ea sa spun celor cu care isi intersecteaza, accidental, privirea... ala mic s-a plictisit destul de tare dupa ce a urlat, pentru a nu stiu cata oara, poezioara... drept pentru care s-a ales cu o smucitura zdravana si o admonestare: "vrei sa te faci de ras la serbare? dupa ce doamna ti-a zis ca esti cel mai destept?"<br />spre capatul vagonului, incadrat de doua femei mai in varsta care sprijineau cate o papornita pe role, din acelea pentru piata, statea un tanar... nu atragea atentia prin nimic... hainele nu atarnau pe el, nu purta bocanci militaresti cu tricou cu sclipici si pantaloni taiati... nu avea cercel, nici in ureche, nici in nas...<br />nu citea, nu asculta muzica in casti... statea cu ochii inchisi... probabil inca mai fura cateva minute de somn... pana la un momenta dat cand, asa, din nimic, cu ochii inca inchisi, a inceput sa-si miste mainile... parca desena ceva in aer...<br />s-a facut liniste si toata lumea se uita la el... ziarele nu mai fosneau, discutiile incetasera...<br />nea vasile se uita peste ochelari... tanarul cu care era a lasat deoparte respectul si i-a intors spatele... domnisoara eleganta isi intindea gatul spre culoar, sa vada mai bine... mamica uitase de privirile admirative ale celorlalti, care erau acum prinsi cu totii de un spectacol mai interesant decat poezia pustiului ei (pana si ea era dispusa sa recunoasca asta!)...<br />toata babilonia matinala era acum omogenizata de un sentiment comun, exprimat de privirea fiecarui calator din acea garnitura de metrou: "saracul!"...<br />- uite, ba, unde ne-a adus astia... baieti tineri, si s-ajunga in felu asta...<br />asa vedea nea vasile problema...<br />n-aveau cum sa stie ei ca, sub pleoapele inchise, tanarul acela avea inca imaginea iubitei lui pe care o lasase acasa, inca dormind... si acum ii mangaia parul ravasit pe perna...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7716669649439122510?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-26019154534818872652010-08-28T18:55:00.001+03:002010-08-28T19:00:58.348+03:00mi-e dor de bunicul, care imi aducea mere...<br />mi-e dor de fostele mele iubite, care mi-au spus, la un moment dat, "totul s-a terminat!"...<br />mi-e dor de noptile de la <i style="color: #3d85c6;"><b><a href="http://85.120.40.106:8000/listen.pls">radio</a></b></i>...<br />mi-e dor de prietenii mei, asa cum eram cu totii cand nu aveam atatea griji...<br />mi-e dor de zilele cand nu stiam cate stiu acum (si ce bine ar fi fost sa fi stiut atunci)...<br />mi-e dor de McHammer si de Vanilla Ice...<br />mi-e dor de din ce in ce mai multe lucruri si de din ce in ce mai multi oameni...<br /><br />cum o arata lista asta peste 10 ani? peste 20?...<br />da` eu, o sa fiu oare pe lista cuiva atunci?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-2601915453481887265?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-61951269003828050082010-08-20T01:39:00.001+03:002010-08-20T02:04:41.409+03:00pe drumul ce leaga bucurestii de moldova (poate cel mai bun drum din tara), aproape de primul oras pe care calatorul il intalneste, se gaseste un sat de-i zice <i>cosereni</i> (lumea din zona pronunta, simplu, cosareni)... in satul acesta isi ducea viata un taran (da` ce taran!)... traia de pe urma rosiilor pe care le cultiva in gradina din spatele casei... le uda, le lega, le pigulea de buruiana si le vindea la oras... toata lumea se mira ce rosii frumoase avea taranul si cum de reusea el sa iasa mereu primul pe piata, in fiecare vara... taranul nostru avea insa o metoda pe care o cunosteau toti, dar nimeni nu voia s-o foloseasca: le dadea la radacina nu cu balegar, ca toti ceilalti gradinari, ci cu niste prafuri dintr-un sac... si mai era ceva: taranul nostru se avea bine cu seful pietii si de-aia avea el mereu taraba la intrarea in piata... numai ca, vezi? prafurile astea erau scumpe... si taranul le lua pe datorie de la niste oameni din tara...<br />anul asta Dumnezeu s-a maniat pe oameni si a dat urgii pe pamant: seceta cand rosiile trebuiau sa creasca si ploaie multa cand, alea putine de-au reusit sa rodeasca, incepusera sa roseasca, de-au putrezit si acelea... praful s-a ales de cultura taranului, cu toate prafurile lui de le punea la radacina...<br />si cum rosiile nu s-au facut, taranul n-a avut ce vinde...<br />intr-o sambata, cum se plimba el asa prin targ, amarat, cu mainile in buzunare, a vazut o minunatie: un om vindea o vaca alba, cu pete albastre! asa ceva nu mai vazuse! si s-a gandit taranul nostru ca asta e semn de la Dumnezeu si, din bruma de bani agonisiti, a cumparat vaca...<br />a botezat-o UNIREA! (nu milka, ma! n-auzi ca avea pete albastre, nu mov?!)<br />vaca era buna... dadea lapte mult si bun... familia taranului avea in fiecare zi pe masa o strachina de lapte cald cu mamaliga... ba chiar mai si vindea din el...<br />de la o vreme, oamenii care-i dadusera prafuri pe datorie au inceput sa-si ceara banii... i-a tot amanat si, ca sa faca rost de bani, a inceput sa vanda din laptele vacii... ba de la o vreme ii dadea din ce in ce mai putin sa manance... a strans ceva bani, dar laptele din strachina era mai putin... insa femeia si copiii nu se plangeau... macar aveau ceva pe masa...nici vaca nu se plangea... dadea in continuare lapte, la fel de mult si la fel de bun...<br />oamenii de la oras, insa, il strangeau cu usa pe taran... isi voiau banii...<br />intr-o zi, nervos, taranul a venit acasa, a trantit poarta, s-a dus direct in grajd si a iesit de-acolo peste cateva ore, plin de sange pe maini... cand l-a vazut, femeia lui l-a intrebat, strigand:<br />- ce-ai facut, nenorocitule?!<br />taranul s-a uitat naucit la femeie... i-a carpit o palma si a plecat spre carciuma, bolborosind...<br />- ce stie femeia? carnea se vinde mai scump decat laptele!... las` ca ne luam o capra...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6195126900382805008?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-6807102927306081702010-08-06T16:20:00.000+03:002010-08-06T16:20:30.004+03:00se facea ca era odata o ceata de haiduci, de prin partile Splitului...<br />intr-o zi au pornit ei sa praduiasca prin padurile europei league, punandu-i gand rau boierului Platini, care stapanea padurile acelea...<br />in drumul lor au trecut si prin colentina, unde s-au impiedicat de niste javre intinse la umbra...<br />- mars, ma! a strigat unul din ei, lovind cu bocancul una mai rosiatica...<br />si toata haita a fugit schelalaind...<br />au plecat haiducii mai departe... si cum mergeau ei asa, prin padurile Baraganului, deodata capetenia s-a oprit si, galben la fata, a spus:<br />- am vazut LUPII, Doamne!<br />si a zlobozit strigatul de lupta:<br />- FUGIIIIITI!!!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-680710292730608170?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-37723509151132488862010-08-06T02:04:00.000+03:002010-08-06T02:04:01.559+03:00de ce albul si negrul sunt non-culori? ce e prostia asta?<br />macar stii o treaba... nu e un rosu mai putin rosu decat celalalt rosu... un albastru mai intens decat alt albastru... un verde mai crud decat alt verde... un galben mai auriu sau mai aramiu...<br />uite-l pe ala imbracat in negru...<br />ce poti spune despre el? ca e pesimist... ca ii plac filemele de groaza... ca nu se pricepe la culori si a ales negrul, ca sa nu-si mai bata capul... ca ii mai atenueaza din rotunjimea siluetei usor supraponderale... ca ii e foarte cald... ca vrea sa se simta liber... ca e energic...<br />uita-te la tipa aia in alb...<br />ce poti spune despre ea? ca e gingasa... probabil ca nu stie sa injure... ca se simte libera... ca este foarte atenta cand mananca inghetata, sa nu-si pateze rochia... probabil ca e foarte atenta in viata, in general...<br />si uita-te la mine...<br />cu hainele astea gri... parca au fost negre si s-au decolorat... sau sa fi fost albe si s-au murdarit? despre mine ce poti sa spui? ca nu stiu incotro s-o iau...<br />macar daca ma imbracam cu pantaloni de stofa negri, pantofi negri, sosete albe si un tricou alb... puteai sa spui ceva concret!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3772350915113248886?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-15287261298941864712010-07-26T10:07:00.001+03:002010-07-26T10:08:40.617+03:00eu nu sunt niciodata singur!<br />sunt intotdeauna cu gandurile mele...<br />am cu cine sta de vorba...<br />si lumea se uita ciudat...<br />ce lume ciudata!...<br /><br />gandurile mele sunt<br />ori analize sau concluzii,<br />ori fantezii sau fabulatii,<br />uneori sunt melodii...<br />si cum gandurile mele nu au glas<br />eu trebuie sa fiu si glasul meu<br />si glasul gandurilor mele...<br />si lumea se uita ciudat...<br />ce lume ciudata!...<br /><br />asta inseamna ca nu-mi mai incap in minte?<br />ca am nevoie de o <i>memorie externa</i>?<br />cineva mi-a zis sa-mi fac blog!<br />toate draciile au inventat astia, maica!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-1528726129894186471?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-83100229359096754232010-07-22T00:09:00.000+03:002010-07-22T00:09:35.833+03:00incepu sa se foiasca... parca avea o mancarime pe umarul stang... isi impinse trupul greoi mai catre perete, incercand sa se scarpine... nu voia sa se trezeasca... o musca incepu sa bazaie... i se aseza pe nas... fornai si misca din nari ca s-o alunge... musca pleca, dar i se aseza pe ureche... incerca sa miste din ureche, dar isi dadu seama ca nu va reusi... ca sa rezolve problema se rasuci pe partea cealalta si musca zbura...<br />visa ca se facuse primavara... parca simtea mirosul de iarba cruda... poienita era plina de flori... fluturii zburau in toate partile... si albinele... mmm... albinele culegeau polen si in fagurii construiti intre ramurile fagului cel mare de la marginea padurii deja incepuse sa se stranga miere... cineva il striga... se uita in dreapta si in stanga, dar nu vazu pe nimeni... isi continua drumul spre marginea padurii, catre fagul cel mare... glasul se auzi din nou... parca recunostea vocea... se uita din nou in toate partile, dar nu vazu pe nimeni... cin` sa fie?<br />glasul se auzea din ce in ce mai aproape... din ce in ce mai tare... din ce in ce mai enervant...<br />miji un ochi... clar! se trezise!... strigatele veneau de afara...<br />- ursache! hai afara, ca a venit primavara!<br />era iepurele ala alb si enervant... de cate ori mergeau impreuna prin padure, alerga continuu in jurul lui...<br />- te sparg! m-ai trezit!<br />abia ce slobozi amenintarea si avu o revelatie... auzi cum cei mici se foiesc, gata sa se trezeasca si ei...<br />- iepure idiot!<br />in cealalta parte a barlogului ursoaica se trezea si ea...<br />- ce s-a intamplat? cine striga asa?<br />- tati, pe cine spargi?<br />mai trase o injuratura printre dinti, pomenind ceva de rubedeniile pana la spita a saptea ale iepurelui, apoi se ridica pe-o parte...<br />- buna primavara!<br />puii sarira in sus:<br />- ura! a venit primavara! a venit primavara! mergem dupa miere! si la tufele de fragi! si la rau! uraaa!!!!<br />copiii incepura sa se zbanguie si venira gramada peste el...<br />- tati! tati! hai afara! a venit primavara!<br />se intoarse spre ursoaica:<br />- ai tu putin grija de ei, pana il bat eu pe iepure?<br />ursoaica zambi...<br />- buna primavara, morocanosule! lasa iepurele in pace...<br />si se apropie de el si-l saruta...<br />- mmm... pai daca e pe-asa, incepe bine primavara asta...<br />si se ridica de-a binelea...<br />prin dreptul ferestrei tocmai trecea topaind iepurele alb...<br />- v-ati trezit? deja?!<br />- il omor!<br />ursoaica se aseza in dreptul usii...<br />- nu vrei tu sa te mai gandesti la asta? cu cine mai bei seara, la o tabla?<br />ursul se opri...<br />- ok! hai, adunarea! sa ne facem planurile pentru vara asta!<br />cei mici au sarit in sus:<br />- hai afara! lasa planurile...<br />- hai, iubitule, zise si ursoaica... avem vreme de facut planuri... acum hai sa ne dezmortim...<br />- nu! totul trebuie facut cu cap... acusi vine toamna si ne dam seama ca au ramas lucruri nefacute! hai, adunati-va aici si sa incepem...<br />toata familia ofta si se asezara in fata unui perete pe care ursul incepu sa scrijeleasca cu un bat...<br />- asa... care va sa zica... mai inainte ne vom dezmorti...<br />- hai! sari unul dintre pui...<br />- stai cuminte si asculta-l pe tata...<br />- pentru asta ne vom incolona, vom iesi din barlog si...................<br />si ursul schita cu lux de amanunte actiunea de dezmortire a familiei dupa hibernare...<br />- apoi, prima grija va fi sa mergem la bunici... mai intai ne vom asigura ca totul este in ordine aici, vom asigura usa si ferestrele, vom verifica apa si gazele...............<br />si urma un plan amanuntit despre vizita la bunici: pregatirile, drumul, darurile de revedere, pana si cateva variante de discutii...<br />- am ajuns la miere!<br />- unde? unde e? sari un alt pui...<br />ursul se intorse incruntat...<br />- stai cuminte si asculta-l pe tata...<br />si ursul prezenta planul detaliat al excursiei la marginea padurii, la fagul cel mare... planul cuprindea pregatirile, deplasarea, cateva scheme de pacalit albinele, planul de scapare in caz ca roiul se va napusti asupra lor, planul B de scapare in caz ca roiul se va napusti asupra lor, si asa mai departe... intoarcerea acasa, depozitarea mierii si, in final, linsul pe degete, care nu putea fi facut asa, oricum...<br />- mama, mi-e foame...<br />- dragule, mai ai mult?<br />- imediat terminam... trebuie sa ne mai facem planul pentru culesul murelor, planul pentru intalnirea din poiana cu celelalte animale, planul de petrecut serile impreuna, planul de petrecut serile cu prietenii, planul..........<br />- bine, bine... hai, zi mai departe...<br />si tot asa, unul dupa altul, ursul prezenta amanuntit PLANUL verii care urma...<br />- ............. si cam asta e tot! e un plan bun! sa vedeti cum o sa ne bucuram acum de vara, ca stim exact ce avem de facut!<br />cand s-au ridicat au vazut pe fereastra ca din copaci picau frunzele... au iesit in pragul usii si au constatat cu uimire ca nu mai era nici urma de iarba verde, de flori... pe jos se intindea un covor de frunze aramii... venise toamna!<br />- ei, asta e! zise ursul, in timp ce se intorceau imbufnati in barlog... macar pentru vara viitoare avem un plan perfect pus la punct... bine, daca nu se schimba ceva...<br />si tocmai cand zicea asta, afara se auzi zarva mare!<br />- fugiti! fugiti! au venit sa taie padurea! fugiti! salvati-va!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-8310022935909675423?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-16457637680971135622010-07-15T00:46:00.000+03:002010-07-15T00:46:31.221+03:00cei doi prieteni s-au oprit in fata agentiei loto, si-au facut cruce si au intrat... unul din ei scoase biletul si incepu sa verifice numerele afisate pe panou...<br />- hai ca pe ala mare nu l-am castigat... uite, zice ca e report...<br />celalalt il ignora, continuand sa urmareasca cu degetul numerele de pe bilet si ridicand ritmic privirea spre afis...<br />- ba, niciunul! de ce o fi fost mama asa atenta cand eram mic si nu m-a scapat niciodata din ochi, sa fi mancat si eu rahat? acuma ne-am fi bucurat...<br />prietenul ramase descumpanit cateva clipe, apoi, brusc, isi recapata optimismul...<br />- lasa, ma, e mai bine asa... poate prindeai gustul si acum era mai rau...<br />si, indreptandu-se spre usa, isi striga amicul:<br />- hai sa mergem!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-1645763768097113562?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-18318566924146554072010-07-12T09:38:00.000+03:002010-07-12T09:38:18.091+03:00noaptea, pe bulevardul drumul taberei urla motoare super turate, iar la curbe rotile trosnesc... noroc ca nu si-au cumparat tramvaie, ca ar fi trosnit sinele... ma trezesc de fiecare data si adorm la loc cu parere de rau ca nu s-a auzit si o bubuitura puternica...<br />dimineata in lift miroase greu a fum de tigara de la vecinul care a coborat inaintea mea... imi tin respiratia si ies din bloc cu parere de rau ca nu aud preotul cantand "vesnica pomenire" la niciun etaj...<br />in trafic, o ceafa groasa care se continua cu un om, inconjurata cu un lant inimaginabil de gros, intoarsa foarte probabil curand din concediu dintr-o tara cu mult soare (judecand dupa culoarea pielii... sau nu... in sfarsit, nu judec pe nimeni), conducand agresiv un bmw-u imi taie calea si ma injura... ma uit dupa el cu parere de rau ca n-am vazut inca pe viu cum un om face Atac Vascular Cerebral (cuvantul "cerebral" face parte doar din denumirea stiintifica, fara sa aiba nimic altceva de-a face cu situatia descrisa)...<br />la pranz, la stiri vad bugetarii dansand dansul pinguinului in piata victoriei... schimb canalul, cu parere de rau ca n-a cazut guvernul si becali nu e presedinte... da` mai am o speranta cu dan diaconescu...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-1831856692414655407?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-19368239238711157232010-06-27T19:44:00.000+03:002010-06-27T19:44:28.001+03:00anglia - germania... una din "finalele din optimi"... tribunele sunt pline... echipele sunt aliniate la mijlocul terenului...<br />campionatul mondial de fotbal este o competitie sportiva... cea mai importanta caracteristica a unei competitii sportive ar trebui sa fie fair-play-ul... adica respectul pentru (dupa parerea mea gresit numitul) adversar... o manifestare a acestui respect, la competitii internationale, este intonarea imnurilor de stat ale competitorilor...<br />primul imn care se aude este cel al germaniei... stupoare! supusii majestatii sale, aristocratii englezi, huiduie! hai sictir, majestate!<br />in zilele premergatoare meciului, cei care scriu la ziar in anglia au spus ca echipa lor va invinge, pentru ca englezii sunt mai buni la pat si au muzica mai buna... unde e relevanta? urla, nemulsa, pe camp!<br />ce au facut jucatorii germani? ca nemtii, deh... si-au vazut de treaba! si au invins!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-1936823923871115723?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-67070661589594862502010-06-23T15:54:00.000+03:002010-06-23T15:54:10.538+03:00sunetul telefonului il trezi din reverie... pipa aproape ca se stinsese... ultimele rotocoale de fum se ridicau, imprastiind aroma tabacului...<br />pe masa erau ravasite cateva coli mazgalite... din masina de scris atarna, plictisita, o foaie goala... satula de atata asteptare, parca atipise...<br />masina de scris parea ca icneste, incercand sa scuipe coala alba care ii statea in gat... imaginea asta ii inspira mila pentru sarmana unealta...<br />taraitul telefonului ii atrase din nou atentia... se ridica cu greu din scaun, neputandu-si lua ochii de la masina de scris... ar fi ajutat-o cumva, dar nu putea... dupa ce facu cativa pasi se intoarse la birou si smulse hartia pe care o cocolosi si o arunca pe jos...<br />cu sentimentul ca facuse o fapta buna se indrepta din nou spre telefonul care nu inceta sa zbarnaie impertinent, fara sa-i pese ca deranjeaza...<br />- alo...<br />- alo! buna ziua! de la compania de asigurari! am revenit, asa cum am stabilit!... ne putem intalni astazi?<br />nu "stabilisera" deloc... doar ca de cateva saptamani individul tot insista si, intr-un moment de neatentie, fara sa-si dea seama, incuviintase o intalnire...<br />- bine...<br />- atunci ne vedem la cafeneaua din coltul strazii dumneavoastra, pe la ora 5?<br />- bine, bine...<br />individul inchise brusc, comportandu-se precum vanzatorii care iti vorbesc foarte frumos pana te conving sa cumperi un produs, dupa care te ignora, ca si cand nu ai mai exista...<br />cu zece minute inainte de ora 5 se aseza la o masa pe terasa... isi lua o cafea si aprinse pipa... soarele inca dogorea puternic...<br />la 5 fix aparu si agentul de la compania de asigurari... costum negru, cravata, geanta imitatie piele si transpirat ca un bou, dar mirosind exagerat a parfum...<br />ajuns la masa isi consulta ostentativ ceasul si declama cu mandrie:<br />- am reusit sa ajung la timp! este o nenorocire circulatia la ora asta!...<br />ii intinse mana...<br />- ma bucur ca reusim, in sfarsit, sa ne intalnim...<br />zambetul impertinent care insoti replica dadu consistenta reprosului pe care-l insinua...<br />- imi pare rau ca v-am tot amanat, dar sunt destul de prins...<br />- lucrati la ceva nou!?<br />- da... incerc...<br />- pe caldurile astea probabil ca muzele se ascund la umbra... prin padure...<br />zambi satisfacut de subtilitatea propriei glume...<br />un rotocol de fum incerca zadarnic sa-l faca pe agentul de asigurari sa dispara...<br />- spuneti-mi despre ce e vorba...<br />desi realiza ca umorul sau se lipeste de potentialul client precum oul de tigaia de teflon, nu renunta la atitudinea studiat joviala, presarata cu glumite ieftine, pe care, insa, le credea de mare impact in castigarea bunavointei interlocutorului...<br />- maestre, in ziua de zi ORICE se poate asigura! absolut orice! uite, de exemplu, chirurgii isi asigura mainile... stiti, ei se bazeaza in munca lor foarte mult pe maini...<br />- mda... la asta nu m-am gandit...<br />agentul nu sesiza ironia si continua, convins ca i-a captat atentia cu acesta informatie coplesitoare...<br />- da! si, daca au un accident in urma caruia nu-si mai pot folosi mainile, primesc o despagubire foarte mare! primesc mai multi bani decat ar fi castigat continuand sa opereze, chiar!<br />- mda... da` poate nu e cazul...<br />- da! Doamne, fereste! dar daca e sa se intample necazul? e mai bine sa fim prevazatori... de exemplu, cantaretii isi asigura vocea! fotbalistii isi asigura picioarele... in america s-a ajuns la niste chestii!... celebra J. Lo si-a asigurat posteriorul!<br />si, spunand asta, zambi sugubat...<br />- si eu cu ce va pot ajuta?<br />- pe dumneavoastra va ajutati, maestre! raspunse agentul, nesesizand nici de data aceasta ironia si, conform instruirii primite, incercand sa responsabilizeze clientul... ati publicat foarte mult in ultima vreme... asta, cu siguranta, v-a adus si venituri pe masura! banii nu trebuie tinuti la saltea!trebuie investiti! iar o asigurare este una dintre cele mai sigure investitii!<br />deci, tanarul prezuma ca publicarea unor carti pe care, cu siguranta, nu le-ar putea parcurge mai departe de pagina 5 fara sangerari nazale, au generat venituri consistente... mult mai probabil convingerea asta era izvorata din constatarea indesirii aparitiilor publice din ultima vreme... apoi, mai era nelinistea lui referitor la posibila risipire a acestei "averi"... si peste toate astea, il scosese din casa si-i debita ineptii despre fundul lui J. Lo!<br />- tinere, eu, cand inchid ochii, vad imagini... imagini pe care, mai apoi, le descriu in cuvinte pe o foaie de hartie... asa imi castig existenta... ce mi s-ar putea intampla mie? ca intr-o zi sa inchid ochii si, pur si simplu, sa se faca intuneric... sa "orbesc"... se poate asigura asta?<br />agentul zambi incurcat, nestiind daca era o gluma, sau omul din fata lui chiar vorbea serios...<br />- vezi, tinere? nu se poate asigura chiar ORICE!... imi pare rau ca ti-am irosit timpul...<br />ii intinse mana, se ridica si pleca, lasand in urma un monument de uimire!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6707066158959486250?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-47350303634399784322010-06-11T13:51:00.001+03:002011-06-26T00:26:30.762+03:00nu ajuti un om cazut intrebandu-l de fiecare data, politicos: "ce s-a mai intamplat?", sau "cum iti mai e?"... nu-l ajuti fortandu-l sa repete, cu voce tare, ceea ce ii macina sufletul... nu-l ajuti facand eforturi evidente de a-l ajuta... se va simti dator sa raspunda eforturilor tale si asta va fi inca o povara pentru el... nu ajuti un om cazut spunandu-i ca numai el are puterea de a trece peste... daca o avea, n-ar fi ajuns jos... nu ajuti un om cazut incercand sa-i insiri posibile solutii... foarte probabil, la multe dintre ele s-a gandit si el... de cele mai multe ori nu lipsa solutiei il tine jos, ci imposibilitatea de a o pune in practica... nu ajuti un om cazut fortandu-l sa constientizeze ca are si el o (probabil mare) parte din vina de a fi ajuns jos... de cele mai multe ori stie asta si-si reproseaza singur...<br />daca vrei sa faci ceva pentru un om cazut, poarta-te normal cu el... <br /><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Clericool/9d5f2c9ab0a0c5.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=Clericool&hash=9d5f2c9ab0a0c5&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Clericool/9d5f2c9ab0a0c5.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=Clericool&hash=9d5f2c9ab0a0c5&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4735030363439978432?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-32756866652071386522010-06-06T21:52:00.001+03:002010-06-06T21:55:23.558+03:00<span style="font-size: x-small;"><b><i><span style="color: orange;">*continuare</span></i></b></span><br /><br />nu-l speria atat ceea ce se intampla in jur, cat lipsa oricarei solutii! cum putea opri asta? cum avea sa "prinda" golul? si ce avea sa faca apoi cu el? sa-l bage inapoi? nu-l vroia...<br />cum sa opreasca dezastrul care se pornise?<br />ca prin ceata a vazut undeva, in zare, un om cu un creion in mana... si omul ala desena cladiri si masini si oameni...<br />omul s-a oprit cateva secunde din desenat si s-a intors spre el... <br />- ce-ai facut, ma?! nu ca-mi place sa-ti spun asta, dar ti-am zis eu ca aici ai sa ajungi... hai, lasa acuma...<br />si i-a intins un creion...<br />- mai bine ia asta si apuca-te si tu din partea ailalta... incepe cu masina aia rosie care ziceai ca-ti place... sau cu parcul din cartier... sau incepe cu blonda aia de saptamana trecuta, pe care ai lasat-o, ca prostu, sa plece... incepe cu ce vrei tu, dar nu mai sta asa!...<br />un zambet tamp i-a aparut pe fata... statea incremenit, cu un creion in mana...<br />- auzi, ma? tu crezi ca eu stau toata ziua sa-ti desenez?! iti arat cum, ti-am adus si creion, dar...<br />cu mana tremurand a inceput sa deseneze... si a inceput cu un drum... apoi a desenat multi oameni...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3275686665207138652?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-35445208043148066422010-06-04T10:47:00.000+03:002010-06-04T10:47:35.272+03:00astazi, in tramvai, peste umarul unui cetatean insetat de informatie, am zarit o bucata de hartie igienica, impaturita sub forma de revista, pe care scria CLICK TV... intr-un text cu pretentii de articol am reperat urmatoarea formulare: "[vedeta] <b>SE LAUDA</b> cu o viata intima <b>DISCRETA</b>"...<br />se spune ca inginerii sunt inculti... si totusi televiziunile sunt pline de ingineri care si-au demonstrat valoarea...<br />se presupune ca jurnalistii au un anumit grad de cultura... atunci cum se face ca presa e plina de analfabeti?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3544520804314806642?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-57392791632770970982010-06-04T10:37:00.000+03:002010-06-04T10:37:04.753+03:00<div style="color: orange; font-family: Georgia,&quot;Times New Roman&quot;,serif;"><b><span style="font-size: x-small;"><i>*dupa ce cititi povestea inchideti ochii si incercati sa o vedeti...</i></span></b></div><br />mergea fara tinta, cu mainile adanc infipte in buzunare, parca incercand astfel sa-si mentina un fel de echilibru... privea in pamant, lovind cu piciorul cate o pietricica sau cate un muc de tigara aruncat de cineva caruia i s-a parut o povara prea mare de carat pana la primul cos de gunoi... cu coada ochiului zarea oamenii care treceau pe langa el si obstacolele aparute in cale... nu ridica, insa, capul... ii era de ajuns sa le ocoleasca... atunci cand in varful pantofilor aparea o bordura insemna ca trotuarul s-a terminat si trebuie sa traverseze strada... abia atunci ridica privirea din pamant, uitandu-se la semafor sau in dreapta si stanga, dupa caz...<br />la o astfel de raspantie, atunci cand a ridicat capul, a sesizat ceva ciudat... oamenii, masinile si cladirile din jur pareau sa dispara... se estompau usor si apoi dispareau... la inceput a crezut ca i se pare... dar aglomeratia orasului, furnicarul de oameni si imbulzeala de masini, zumzetul care niciodata nu contenea in marea metropola, toate disparusera in doar cateva secunde...<br />a fost de-a dreptul terifiat cand a constatat ca pana si pamantul pe care calca incepuse sa dispara... nu sa se surpe, ci pur si simplu sa dispara...<br />ca si cand cineva i-ar fi soptit in ureche, desi nimeni nu mai era in jur, intr-un moment de revelatie a inteles... golul din interiorul lui se revarsase si pusese stapanire pe intreaga lume!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-5739279163277097098?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-5582410761767024492010-05-27T18:48:00.005+03:002010-05-27T23:13:16.976+03:00am fost tentat sa dau alt titlu acestui articol: "cat de idioti ne cred?"... dar am simtit ca raspunsul este continut in intrebare... si mi-am zis ca raspunsul la intrebarea din titlu se va da peste ceva timp, statistic...<br /><b style="color: #3d85c6;"><i><a href="http://www.unicredit-tiriac.ro/">o banca</a></i></b> din romania vine cu urmatoarea oferta: creditul pentru orice, fara ipoteca, fara comision, fara garantii!<br />intelegeti?<br />iar spotul care promoveaza acest produs bancar este urmatorul...<br /><br /><object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/4nVRRg-p6N8&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/4nVRRg-p6N8&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br /><br /><b>sau era asta?</b><br /><br /><object classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=10,0,0,0" height="365" width="460"><param name="movie" value="http://webtv.realitatea.net/actual/fata-nevazuta-a-mitingului-bere-dans-si-fotografii-in-mijlocul-multimii/onlyPlayer/1/autoPlay/false" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><param name="wmode" value="window" /><param name="bgcolor" value="#000000" /><embed src="http://webtv.realitatea.net/actual/fata-nevazuta-a-mitingului-bere-dans-si-fotografii-in-mijlocul-multimii/onlyPlayer/1/autoPlay/false" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=10,0,0,0" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="460" height="365" wmode="window" bgcolor="#000000" /></object><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-558241076176702449?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-37490512196669312472010-05-21T10:11:00.000+03:002010-05-21T10:11:41.249+03:00ma culc devreme in fiecare seara, nerabdator sa ma trezesc a doua zi cat mai devreme sa mananc cereale cu lapte, sa fac abdomene si sa vad ce mai aduce ziua de maine!<br />care ziceai ca sunt depresiv?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3749051219666931247?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-63037140413972649442010-05-13T03:48:00.001+03:002010-05-13T03:51:35.631+03:00privea in gol pe geamul avionului, dar gandurile ii erau departe... isi imagina scena din sala de consiliu, unde toti directorii o asteptau, sa-i ureze bun venit... isi imagina cum, dupa cincisprezece minute de asteptare, acestia vor pleca spre birourile lor, unde isi vor verifica mail-ul si vor citi mesajul ei...<br />isi amintea perfect ziua in care primise telefonul... era cu doua luni in urma...<br />tocmai terminase omleta generoasa si isi bea cafeaua... asta e avantajul unei meserii ca a ei: nu trebuie sa fie devreme la birou! radioul din bucatarie era dat destul de tare, asa ca a auzit greu telefonul...<br />- alo? domnisoara laura popescu?<br />- da, eu...<br />- buna dimineata! de la agentia <b>dream advertising</b> sunt si va sun in legatura cu aplicatia dumneavoastra...<br />i s-au inmuiat picioarele... visase la acest telefon... dar credea ca va ramane un vis toata viata...<br />- buna dimineata...<br />se straduia sa nu-i razbata emotia in glas...<br />- v-am sunat sa va invit la o discutie despre posibilitatea de a va alatura echipei noastre...<br />au stabilit detaliile... interviurile, discutiile, negocierile au durat aproape doua luni... in final a fost acceptata si urma sa inceapa treaba...<br /><br /><i style="font-family: &quot;Courier New&quot;,Courier,monospace;"><b>To:</b> top_management@dreamadvertising.com<br /><b>Subject:</b> explicatie<br /><b>Mesaj:</b> va multumesc pentru incredere, dar ceva foarte important a intervenit. astazi plec din tara. sper sa nu va fi creat probleme. laura popescu</i><br /><br />- va rog sa va legati centura... vom decola in curand...<br />pe el il cunoscuse in facultate... s-a indragostit ca o proasta din prima clipa in care l-a vazut... asa-i placea ei sa-l tachineze...<br />- m-am indragostit de tine ca o proasta... si tu nu ma iubesti deloc...<br />- ba te iubesc... si cel mai mult de la viata apreciez ca esti proasta <b>mea</b>!<br />si o lua in brate razand...<br />la putin timp dupa ce au terminat facultatea lui i s-a ivit ocazia sa plece... oferta era de nerefuzat...<br />- ai sa vii si tu! ne vom face acolo un rost... aici, vezi si tu cum e... asta e o sansa...<br />- dar aici sunt ai nostri... sunt prietenii... nu ma pot rupe atat de brutal si definitiv de tot si de toate...<br />- nu trebuie sa fie nici brutal si nici definitiv... traim intr-o lume in care sutele de kilometri se parcurg in cateva ore... exista telefon, internet...<br />- nu e asa simplu... nu pot sa-mi petrec viata pe avion... si nici la telefon...<br />el a plecat... a reusit destul de repede sa se puna pe picioare... pasionat de munca lui, nu i-a fost greu sa se impuna...<br />n-a exista mesaj sau telefon in care sa nu-i ceara sa vina la el... argumentele ei erau de fiecare data altele... trebuia sa gaseasca de fiecare data unele noi, pentru ca el i le demonta pe toate...<br />stewardesa trecu din nou printre pasageri pentru a verifica daca si-au pus cu totii centurile...<br />- o sa fie bine...<br />- ati spus ceva, domnisoara?<br />- a!... nu, gandeam cu voce tare...<br />peste cativa ani, intr-un mall, un barbat se apropie timid de o femeie si o bate pe umar...<br />- laura popescu?<br />se intoarse, curioasa... nu-l cunostea...<br />- da... iertati-ma, nu va recunosc...<br />- putin a lipsit sa lucram impreuna... la <b>dream advertising</b>... au trecut ceva ani de atunci... spuneai ca pleci din tara... ce s-a intamplat?<br />- a! poveste lunga... am fost plecata... m-am intors de curand...<br />- te grabesti? vrei sa ne asezam la o cafea?<br />- de ce nu?!<br />i-a povestit pe repede inainte ce se intamplase...<br />- acum am divortat si m-am intors in tara...<br />- si de ce ai plecat atunci atat de intempestiv? doar erai pe cale sa-ti implinesti un vis... acum nu regreti?<br />- nu!... am plecat pentru ca n-am vrut sa traiesc toata viata intrebandu-ma "cum ar fi fost daca...?"<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6303714041397264944?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-59459569875006297012010-05-12T11:40:00.001+03:002010-05-12T11:44:41.142+03:00aparatul AbTronicX2 este un electrostimulator care actioneaza asupra muschilor, prin impulsuri, facandu-i sa se contracte...<br />cand l-am pus pe muschii fesieri am avut o revelatie: daca guvernul ar distribui astfel de aparate populatiei, macar in custodie pentru cateva luni, ne-ar ajuta in mod real - am reusi sa strangem mai usor din cur!<br />asta doar daca ar vrea si muschii lor!...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-5945956987500629701?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-73341627611731733412010-05-10T01:44:00.000+03:002010-05-10T01:44:04.322+03:00m-am visat intr-un parc de distractii... unul mare, cu lume multa... agitatie, vacarm si miros de vata de zahar... alba si roz... iar vacarmul era atat de mare ca iti facea tandari orice gand propriu...<br />comedii, tir, masinute... dar cea mai interesanta masinarie dintr-un parc de distractii e, de departe, rollercoaster-ul!...<br />erau acolo fel de fel de oameni...<br />unii foarte tineri, care se tot dadeau, tura dupa tura... nici urma de teama pe chipurile lor... doar dorinta de a fi din nou, cat mai repede, in vagonete...<br />unii ceva mai copti, care se lasau mai greu convinsi sa urce, dar o faceau doar pentru ca se mai dadusera si in trecut, iar experienta nu fusese atat de inspaimantatoare incat sa nu fie repetata...<br />si unii mai in varsta, care nu voiau sa urce in dracovenie, multumindu-se sa comenteze de pe margine: "<i>uite si la astia! poate sare vagonul ala de pe sine... praf se fac! ce le-o mai trebui?</i>"<br />trenuletul porneste incet, greoi, incordandu-se parca, scrasnind din toate incheieturile... ba chiar e nevoie de un mecanism care sa-l ajute sa urce... sa-l traga in sus...<br />la urcare nimeni nu tipa... nimeni nu e speriat... toti sunt nerabdatori sa ajunga sus... inconstient de nerabdatori...<br />odata ajunsi in varf toti se uita la lumea de jos... de acolo lumea ramasa jos se vede mica... si toti rad... <b>inca</b> nimeni nu e speriat... si <b>inca </b>nimeni nu tipa... toti comenteaza lumea de jos...<br />apoi incepe coborarea... asta e brusca! intotdeauna abrupta! momentul in care realizeaza ca incepe coborarea e pentru unii momentul in care decid ca, odata ajunsi jos, se vor urca din nou, pentru inca o tura... dar tot ala e momentul in care altii jura ca nu vor mai urca niciodata in masinaria asta!<br />apoi urmeaza alte cateva suisuri si coborasuri... ceea ce intareste convingerea si a unora si a altora...<br />dupa care ajungi jos... aici unii alerga spre casa de bilete, iar ceilalti multumesc lui Dumnezeu ca nu mai sunt in aer... ca sunt, in sfarsit, in siguranta... "<i>n-o fi palpitant aici, dar e sigur!</i>"<br />se facea in visul meu ca voiam si eu sa urc in rollercoaster, dar casa de bilete era inchisa... si nu era niciun program afisat...<br /><br /><object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/Dmb9PfgvzaE&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/Dmb9PfgvzaE&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7334162761173173341?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-36430670664869111202010-05-04T08:00:00.002+03:002011-06-26T00:24:36.947+03:00*actiunea acestei povesti se petrece intr-un centru de formare a viitoarelor elite: o facultate!<br /><br />- bai, io nu inteleg nimic din cursul asta! daca mai pic unu, repet anu! si ala batranu a zis ca nu-mi mai da bani de restante...<br />- io as dormi nitel... nu m-a lasat nebuna aia sa dorm deloc az-noapte...<br />- care nebuna, ma?<br />- ei! aia de de-am agatat-o-n club aseara, ma...<br />- ia suna-l pe-ala, ma! vezi, el a invatat ceva?<br />...dupa 30 de secunde...<br />- alo! ce faci, ma?<br />- ma uit la un film porno... ascult o manea...<br /><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/cosminyonutz/c6b907e3078fad.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=cosminyonutz&hash=c6b907e3078fad&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/cosminyonutz/c6b907e3078fad.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=cosminyonutz&hash=c6b907e3078fad&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><br /><br /><br /><b>PS:</b> m-am tot gandit, unde a auzit narcis mozart-ul original?! jucandu-ma la telefon mi-am raspuns la intrebare!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3643067066486911120?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-44908318760611798372010-05-02T22:44:00.000+03:002010-05-02T22:44:04.816+03:00stateam intins in iarba inalta, urmarind o raza care reusise sa se strecoare printre ramuri si ma intepa in palma...<br />superba zi! nu stiu cine a pus 1 mai primavara, dar a fost foarte inspirat!<br />am vrut sa schimb zgomotul orasului si mirosul de esapament din intersectiile aglomerate cu zarva pasarilor si mirosul de iarba cruda... spre deosebire de linistea perfecta dintr-o camera inchisa, linistea padurii este mult mai relaxanta, desi este cea mai zgomotoasa liniste: fosgaieli, trosnituri, ciripituri, batai de aripi... <br />cum stateam asa, fara sa ma gandesc la nimic, deodata, undeva in dreapta, am auzit voci... stiam ca nu mai e nimeni prin preajma, asa ca am ciulit urechile... mai ales ca discutia era cel putin ciudata...<br />- ati auzit ce a patit fluturele alb?<br />- nu, n-am auzit...<br />- aaa!... saracul... da` si-a facut-o singur, singurel!<br />am intors incetisor capul, incercand sa nu fac zgomot... pe o buturuga erau cateva ganganii, o buburuza, o libelula si un fluture...<br />- da` ce-a patit, frate? ce sa-ntamplat?<br />- pai stati sa va povestesc...<br />si fluturele a luat bardaca de vin si a baut o gura...<br />- pai ce faci? fluturii nu beau vin!<br />- of! voi n-ati auzit de sadoveanu? n-ati fost niciodata la hanu ancutei? asa fac povestitorii!...<br />si mai lua o gura de vin... se sterse cu dosul mainii, ofta si incepu sa povesteasca...<br />- fluturele asta era predispus la asa ceva... naiv a fost toata viata lui...<br />cand era doar o molie, intr-o zi prietenii i-au spus:<br />- stii ce zi e azi?<br />- mmm... joi?<br />- lasa joi... ce zi e!<br />- cum adica?<br />- adica ce se intampla azi!<br />se uita nedumerit in jur...<br />- ce se intampla?<br />celelalte molii s-au uitat una la alta...<br />- trebuie sa te infasori intr-o gogoasa...<br />se uita neincrezator, apoi zambi...<br />- hai, mai, terminati! cum sa ma infasor... auzi! intr-o gogoasa!<br />celelalte molii, insa, il priveau fix, nevenindu-le sa creada ca nu stia despre ce e vorba...<br />- voi vorbiti serios? si de unde sa iau o gogoasa?<br />- ti-o faci!<br />- ha! eu? pai nu stiu sa fac gogosi!<br />- ia scuipa!<br />a scuipat si din gura i-a iesit un fel de fir subtire...<br />- uite, din asta faci gogoasa...<br />era uimit... si totusi, nu era convins ca nu e o gluma...<br />- ma, voi vreti sa plecati undeva fara mine... de ce sa ma infasor in gogoasa?<br />- pentru ca asa ai sa te transformi in fluture!<br />- HA! HA! HA! sa ma transform in fluture! hai ca era cat pe `ce sa va cred, da` cu asta v-ati dat de gol! auzi, sa ma transform in fluture! adica sa-mi creasca aripi si sa zbor si sa...<br />ceilalti nu radeau...<br />- voi vorbiti serios?<br />- sigur ca da...<br />- si cat stau in gogoasa?<br />- pai... cam... vreo... ai sa stii tu cand trebuie sa iesi...<br />si au plecat, lasandu-l uitandu-se dupa ei...<br />avu o revelatie!<br />- hei, dar voi de ce nu va infasurati intr-o gogoasa, sa va transformati in fluturi?<br />- tu unde crezi ca ne ducem acum?<br />si au disparut...<br />"<i>hm...</i>", gandea molia, "<i>daca m-au mintit si ma bag in chestia asta, ce-or sa mai rada de mine! dar daca e adevarat, si ei se transforma in fluturi si eu raman asa? uf! blestemat fii, pascal!</i>"<br />si, fara prea mare tragere de inima, incepu sa scuipe fir... pe masura ce gogoasa crestea, se gandea la cum o sa fie fluture si cum o sa vada lumea de sus... si, fara sa-si dea seama, construia din ce in ce mai repede...<br />cand gogoasa a fost gata era atat de obosit incat a adormit...<br />n-ar fi stiut sa spuna cat a dormit, dar cand s-a trezit simtea ceva pe spate si era cam inghesuit... s-a incordat putin si gogoasa s-a rupt... cam amortise, asa ca s-a intins si... minune!!! avea aripi!<br />a dat din ele putin si s-a ridicat... ii era cam teama, asa ca s-a asezat repede la loc...<br />deci era adevarat! s-a transformat in fluture! gandul asta i-a sters orice urma de teama! si-a intins aripile, s-a uitat la cerul albastru, s-a incordat putin si s-a avantat!<br />- yupiiii!!! zbor!!!<br />dar dupa numai doua rotocoale spaima l-a cuprins din nou... aici, sus, sunt pasarile! si nu e nicio frunza dupa care sa se ascunda! asa ca s-a lasat repede pe o buruiana...<br />de sus a venit o chestie cu capul mare si cu aripi transparente, care s-a asezat langa el...<br />- ce faci aici? hai sa zburam! vrei sa ne jucam leapsa?<br />- nu, nu! acolo sus sunt pasarile!<br />- pasarile, fluturii, puful papadiilor si al salcamilor... si ce daca?<br />asculta inmarmurit...<br />- ce de chestii sunt acolo sus! tu ce esti?<br />- eu sunt o libelula!<br />- si nu ti-e teama de pasari?<br />- teama? ha ha ha!<br />- nu inteleg ce gasesti de ras! se burzului proaspatul fluture... pasarile mananca molii! si fluturi! si mananca si libelule, sa stii! incerca el sa-i mai taie elanul ingamfatei asteia...<br />- ha ha ha! acum inteleg... cand ai iesit tu din gogoasa?<br />- adineauri, spuse el, rosind...<br />- pai spune asa! am sa te invat sa zbori in zig-zag!<br />- in zig-zag?<br />- da! asa o sa te poti feri de pasari... hai cu mine!<br />si libelula s-a ridicat in aer, facand un zgomot teribil cu aripile...<br />fluturele s-a tinut dupa ea, incercand sa-i urmareasca traiectoria... dupa o vreme i-a strigat:<br />- hei! hei! hai sa ne oprim! am ametit!<br />libelula s-a uitat la el, a zambit si a aterizat intr-o poienita...<br />fluturele s-a asezat pe-un fir de iarba...<br />- ei? cum ti s-a parut?<br />- foarte frumos! raspunse el, incercand sa-si ascunda obrajii imbujorati...<br />dupa ce-si mai reveni se uita in jur... multime de gaze, de diverse forme si marimi zburau in toate partile prin poiana! si erau atatea frunze dupa care sa te ascunzi de pasari!<br />libelula zburase, dar n-a remarcat absenta ei... la un moment dat aceasta s-a intors, aducand cu ea si alti fluturi si cateva buburuze...<br />- ti-i prezint pe prietenii mei!<br />- bine-ai venit! ne-a spus libelula ca abia ai iesit din gogoasa! ce esti tu?<br />- un... un fluture... raspunse el, uitandu-se la toti cei care se adunasera...<br />cum v-am spus, erau de toate formele si marimile! dar fluturii i-au atras lui atentia... aveau aripile colorate! s-a uitat si la aripile lui... acum le privea pentru prima data cu atentie...<br />aripile lui erau albe! fara nicio culoare!...<br />- voi de ce aveti aripile colorate?<br />- asa suntem noi...<br />toata lumea a remarcat dezamagirea din ochii fluturelui alb atunci cand s-a uitat la aripile lui...<br />- ce fel de fluture esti tu?<br />- nu inteleg intrebarea...<br />- adica... ce fel de fluture esti? repeta o buburuza peltica, care se uita crucis...<br />- nu stiu... dar asa am un gust de varza-n gura!<br />- si eu de lana... se baga in vorba si un fluturas micut, cu aripile de-o culoare nedefinita, intre gri inchis si maro deschis...<br />- ce e aia lana?<br />- nu stiu, ca era intuneric acolo de unde vin eu...<br />- am o idee! sari un fluture viu colorat! hai cu mine!<br />si tot alaiul, in frunte cu fluturele colorat si fluturele alb, s-a ridicat in aer... au zburat asa pana deasupra unei poienite plina cu flori...<br />- aseaza-te pe floarea aia... da` incearca sa stai cat mai aproape de mijlocul ei... si cand esti acolo, bate tare din aripi...<br />asa a facut... un praf marunt l-a invaluit... a inchis ochii... cand i-a deschis, toti ceilalti se holbau la el... ropote de apaluze au izbucnit...<br />- bravo!!! bravo!!!<br />se uita la aripile lui care acum erau galbene...<br />toata lumea zbura in cercuri in jurul lui, dansand, chicotind, chiuind...<br />- ura! acum esti si tu un fluture colorat!<br />- da, dar sunt doar galben... n-am multe culori...<br />ca trazniti toti au incetat dansul si s-au lasat pe cate-un fir de iarba...<br />- uite ce e! noi am incercat sa te ajutam! daca nu esti multumit, descurca-te singur!<br />si au zburat...<br />a ramas singur, uitandu-se la aripile lui, acum galbene...<br />- macar un pic de bej sa fi avut, incerca el sa se incurajeze...<br />scutura nervos aripile si praful galben se imprastie...<br />- ei, poftim! si nici nu tine!<br />si asa, convins ca ceilalti au incercat sa-l insele, se inalta deasupra poienitei... avea sa gaseasca el o metoda sa se coloreze...<br />zbura de cateva zile si tot intalnea fluturi viu colorati, dar pe care ii evita...<br />- hm! se cred mai buni... mai frumosi... le arat eu lor cand o sa fiu mai colorat decat ei!<br />si zbura mai departe...<br />intr-o zi, cand plutea peste un camp de maci, a vazut o aratare maaaare! din povestile pe care le mai auzise, asta trebuia sa fie un om!...<br />despre astia nu auzise ca ar manca fluturi, asa ca prinse curaj si se apropie...<br />zbura in rotocoale in jurul omului... ii atrase atentia ceva interesant... omul lua din niste borcanele un fel de mazga si o intindea pe o suprafata alba din fata sa... mazga din fiecare borcanel era de alta culoare...<br />hm... suprafata alba... mazga colorata... da! asta era!<br />pictorul amesteca mai multe culori pe o bucata de lemn, pe care, din cand in cand, o lasa pe o masuta...<br />fluturele alb pandi un astfel de moment si, cand a crezut ca nu e niciun pericol, s-a aruncat pe bucata de lemn, printre culori, tavalindu-se in mazga!<br />erau atat de multe nuante!<br />- cat de frumos am sa fiu! mai frumos decat toti ingamfatii aia colorati! vreau sa zic <i>urat</i> colorati! HA HA!<br />si se tavalea cu o bucurie nebuna... cand a obosit (si a obosit repede, pentru ca mazga era lipicioasa) s-a oprit si s-a uitat la aripi...<br />- ei?! asa da!<br />dar cand a incercat sa zboare... vai! aripile ii erau grele!... s-a chinuit, s-a zbatut, dar era tintuit parca pe bucata de lemn, printre culori...<br />acolo l-a gasit pictorul... mozolit, manjit...<br />- ce-ai facut, mai, nefericitule! cum ai ajuns tocmai aici? uf!...<br />s-a uitat la el, nestiind ce sa faca... nu-i venea sa-l arunce, pur si simplu, pe jos...<br />asa ca l-a luat si l-a lipit pe panza, chiar deasupra unui mac pe care tocmai il pictase!<br />- ei! asta e povestea!<br />- saracutul fluture alb!<br />- lasa` c-asa-i trebuie!<br />- hai, ma`, nu fi rau!<br />- hai ca ma duc si eu...<br />- zboara atent! ai baut cam mult vin!<br />si s-au imprastiat...<br />am ramas tolanit in iarba inalta, uitandu-ma la raza de soare care imi intepa palma si gandindu-ma la fluturele alb...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4490831876061179837?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-1974962417209763242010-04-30T00:26:00.002+03:002012-01-07T21:48:38.922+02:00auzi ciocanitul in usa si se opri o clipa... parca i se paruse...<br />se auzi din nou... incet, cu pasi poticniti, se indrepta spre usa...<br />- a, tu erai!?<br />in usa statea o umbra neagra imbracata cu o pelerina lunga, cu gluga... in mana tinea o coasa...<br />- hai, intra, nu sta asa acolo...<br />si se intoarse, indreptandu-se spre bucatarie...<br />- stai jos!<br />umbra se aseza pe un scaun, rezemandu-si coasa de perete...<br />- te grabesti?<br />umbra scutura din cap, in semn de "nu"...<br />-ei, atunci hai in casa, ca n-am sa te tin la bucatarie... eu as bea o cafea... pe tine n-are rost sa te intreb...<br />si iesi din bucatarie, cu ceasca in mana... umbra o urma...<br />- care va sa zica, ai venit... mda...<br />si sorbi din cafea...<br />- ai umblat mult azi?<br />umbra nu schita niciun gest...<br />- da` zi si tu ceva, nu tacea ca moar..... ca pestele!<br />cateva clipe fu liniste... o liniste mormantala...<br />- sa stii ca te asteptam... uite, de-aia de cateva zile nici n-am mai iesit din casa...<br />sorbi din nou din cafea...<br />umbra incepu sa dea semne de neliniste...<br />- pai ziceai ca nu te grabesti... stai sa termin cafeaua... <br />din nou se facu liniste... doar zanganitul cestii pe farfuriuta...<br />- ar mai fi fost cate ceva de facut... tocmai a nascut Olguta... ma-sa o ajuta, da` n-are atata timp... eu as fi mai stat cu ea, ca e greu cu copil mic la inceput...<br />ramase cu ceasca ridicata, privind in gol...<br />- da` ce treaba ai tu...<br />aseza ceasca jos si se lasa pe spate in fotoliu...<br />- stii? eu te-am mai vazut pe tine... n-aveam decat vreo 24 de ani... imi amintesc de parca a fost ieri... dupa o saptamana, cand am deschis ochii, ti-am vazut un colt din pelerina asta, cand ieseai pe usa... atata am vazut...<br />lasa capul pe spate si inchise ochii...<br />se simti zgaltaita si auzi glasul unui copil:<br />- buni, trezeste-te! iar ai adormit in fotoliu!<br />deschise ochii si se uita la copil...<br />- o sa sune cineva la usa...<br /><br /><object height="33" width="448"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/mountain/468472b96bebea.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=mountain&hash=468472b96bebea&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/mountain/468472b96bebea.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=mountain&hash=468472b96bebea&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-197496241720976324?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-69292386135449807832010-04-27T14:37:00.000+03:002010-04-27T14:37:38.502+03:00deja primul mall din bucuresti se deschisese de ceva vreme... m-am lamurit repede cam cum sta treaba: acolo e terenul de joaca al purtatorilor de lant gros asortat cu trening nou si pantofi albi, legati de cate o poseta mare prin intermediul unei dudui carliontate excesiv, tot timpul nemultumita de ceva, chiar si atunci cand e vesela (dovada botul permanent pus)... am aflat mai tarziu ca aceasta veriga se numeste "pisi" (evoluata apoi in "pitzi")...<br />inventarul punctelor de interes s-a dovedit a fi destul de saracut (ciudat cuvant pentru un astfel de loc): magazine cu vitrine paietate si preturi exorbitante la haine pe care nu le-as fi purtat nici primite de pomana, cateva restaurante fast-food, pe care le gasesc si mai aproape de casa, si, poate cel mai tentant, parada cautatoarelor de aur sub forma de bijuterii scumpe, dar curve pot vedea si in centru, in aer liber...<br />asa ca foarte curand n-am mai prea gasit motive de vizita, ba as zice dimpotriva...<br />coordonam o actiune care se desfasura concomitent in mai multe locatii, una din ele fiind chiar locul descris... am gasit cu greu un loc in parcarea intesata, chiar daca era mijlocul saptamanii, in jurul pranzului... dupa cateva ture, sansa mi-a suras: doi tineri, un el si-o ea, fugeau speriati, parasind locatia cu scartait de roti! dupa cum aratau (nepotrivit de decent) am inteles ce se intamplase: proaspat flotanti in capitala (dovada si numarul masinii) au aflat de minunea numita mall si au venit sa-si consume chiulul de la cursuri... si cum in herastrau mai fusesera, au incercat noutatea! si acum se caiau... au aflat unde ajung cei care nu se tin de scoala si chiulesc... am vrut sa le strig "<i>grabiti-va! mai prindeti cursul de la ora 13:00!</i>", dar am renuntat, fiind concentrat asupra locului de parcare...<br />atunci am fost martorul scenei care m-a facut sa jur ca nu mai calc in viata mea intr-un astfel de loc!<br />langa mine era parcata o masina scumpa, in care se tot foiau doua "maimute", aratand fiecare de vreo 28 de ani, dar cu siguranta neavand niciuna peste 22 (nu m-as fi mirat sa aflu ca aveau 19!)...<br />- hai, fata, ca ne-asteapta ala!<br />- stai, fata, ca termin acuma!<br />dialogul mi-a atras atentia... ce sa termine? ce faceau in masina?<br />soferita, cea care slobozise ultima replica, se chinuia de zor sa lege nojitele lungi pana la genunchi ale unor sandale din care tocul reprezenta circa 85%... deci asta faceau! isi puneau "uniforma" de mall!<br />venise pana aici incaltata cu niste pantofiori absolut decenti (i-am vazut cand i-a aruncat in portbagaj), cu siguranta foarte comozi... abia cand s-a ridicat in picioarele de dindarat am inteles: datorita tocului foarte inalt fesierii s-au umflat mai abitir, umpland la limita exploziei pantalonii si asa destul de stramti... acum era in ton cu pieptul revarsat peste bustiera sclipitoare, doar sfarcurile excitate de iminenta intalnire impiedicand sanii sa dea pe-afara!<br />intre timp au mai aparut si alte astfel de locuri... m-am mai obisnuit cu ideea si cu fauna (la vegetatie nu vreau sa ma gandesc!)...<br />am un mall foarte aproape de casa si, din pacate, aici se afla cel mai apropiat centru de unde pot inchiria filme... dar am invatat repede care este intrarea cea mai apropiata de locul cu pricina, intamplandu-se ca aceasta sa fie chiar intrarea din spate! YES!!!<br />zilele trecute am fost sa returnez un film... de pe peretele mallului se zgaieste la mine un afis mare, intrebandu-ma: "vrei permis de shopping?"<br />mi-am amintit de titlul unui celebru film: "license to kill"... si de o replica pe care am citit-o de curand: "unii oameni traiesc doar pentru ca e ilegal sa-i impusti!"<br />cei care ucid se numesc asasini... sau criminali... si sunt pedepsiti (prea bland!)<br />hm... cei care au un permis pentru shopping sunt shoppingisti, sau shoppingari?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6929238613544980783?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-54471981623042573722010-04-26T04:32:00.001+03:002011-06-26T00:29:25.864+03:00in adancul limpede vazu oglindit cerul senin, de un albastru curat, ca atunci cand tocmai a plouat si doar cativa nori albi, de vata de zahar, stau nemiscati si se uita spre pamant, la iarba cruda... vazu soarele stralucitor, rotund si galben, maturand cu razele varfurile copacilor si, asa, ca sa se distreze, incingand pielea cate unui copil, facandu-l sa sara in apa, chiuind... vazu pasarile, in stoluri, jucand leapsa deasupra unui ochi de padure, de unde se ridica innebunitor parfum de flori de salcam... vazu caii albi, veniti in zbor sa se adape, strangandu-si aripile si scuturandu-si coamele... vazu copii alergand desculti, incercand sa prinda fluturi cu mainile goale... vazu oameni fericiti, razandu-si unii altora...<br />pentru o clipa se vazu pe el, dar ea clipi si toate au disparut!<br /><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/totobita/93b00222011338.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=totobita&hash=93b00222011338&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/totobita/93b00222011338.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=totobita&hash=93b00222011338&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-5447198162304257372?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-67714625155529046962010-04-23T04:23:00.002+03:002010-12-14T15:08:41.875+02:00o tinea de mana ca pe un copil mic, pe care ti-e teama sa nu-l pierzi daca o zbugheste de langa tine pe aleile parcului, inconstient, dar sigur ca ai sa-l urmaresti... si-o imagina in stare de astfel de comportament, dar, la fel ca un copil, se va speria cand se va trezi singura si va incepe sa planga... sau asa spera el...<br />uitandu-se la ea, chiar ii parea un copil... il cam speria constatarea asta... apoi isi amintea orele de tandrete, saruturile pasionale, mangaierile catifelate, soaptele, tachinarile... nu! era femeie...<br />ochii mari, doua prapastii negre in care se vedea alunecand de fiecare data cand o privea, pierzandu-se pentru totdeauna... pielea obrazului, perfect neteda, un magnet care-i atragea, fara voia lui, degetele, in mangaieri continue... gatul lung si subtire, un traseu bine definit pentru saruturile pornite din spatele urechii pana pe umar... causul palmei, cald si dulce alint pe obrazul lui...<br />dar... rasul zglobiu, niciodata serios... vorbele fara sens, intrerupandu-l intotdeauna atunci cand el spunea ceva grav... alergatul de colo-colo, ca un catel de talie mica scos la plimbare...<br />si totusi... capul pus pe umarul lui, surprinzator de brusc serioasa, atunci cand el glumea... parfumul parului ravasit de vant... bratele incolacite in jurul lui, in felul acela care spune "nu pleca"...<br />- TREBUIE sa plec...<br />fara sa-i dea drumul, ca sa nu fie nevoita sa se uite in ochii lui, i-a raspuns:<br />- stiu...<br />si a continuat sa-l tina in brate, mai strans...<br />in bucatarie era innebunitor de cald, din cauza cuptorului... Lola statea in picioare langa fereastra deschisa, tragand din cand in cand din tigara si sorbind din paharul de coniac... incerca sa nu-i stea in cale... era nerabdatoare sa guste din prajiturile fermecate pe care numai prietena ei stia sa le faca...<br />o privea cum se agita, ca o zvarluga, prin bucatarie... si-ar fi dorit, uneori, sa fie si ea la fel... Lola nu stia sa gateasca nimic mai complicat decat cartofi prajiti...<br />- cand mai iesim si noi la o cafea? ti-am promis ca nu mai vin la tine... mie nu-mi place sa stau in casa... doar pentru ca mi-ai spus ca faci prajituri am acceptat, sa stii!<br />- stiu, Lola... de aia ti-am si spus ca fac prajituri... altfel n-ai fi venit si m-ai fi batut iar la cap o jumatate de ora cu iesitul in oras... n-am vreme... uite cata treaba e de facut! tu nu stii... esti singura, n-ai nicio responsabilitate...<br />Lola se uita la ea si parca-i venea sa planga... ii venea s-o ia de umeri si s-o scuture, s-o trezeasca...<br />stia cat il iubea (ii povestise de atatea ori)...<br />- hai in dormitor, pana se face prajitura... de-acum nu mai am ce sa-i fac... hai, am de calcat niste camasi... le-am spalat ieri si nu mai are niciuna calcata...<br />Lola inghiti nodul care-i statea in gat si o fixa cu privirea... nu mai putea suporta... de mii de ori isi pusese intrebarea "<i>ii sunt prietena daca ii spun, stiind cat il iubeste si cat va suferi afland adevarul, sau ii sunt prietena daca tac, protejand-o?</i>"... dar nu mai putea s-o vada asa...<br />- opreste-te! trebuie sa-ti spun ceva...<br />ea se opri doar pentru o secunda, evita privirea Lolei si, ca si cand n-ar fi auzit, iesi pe usa, chemand-o:<br />- hai in dormitor... aici e foarte cald...<br />se duse dupa ea...<br />- tu ai auzit? trebuie sa-ti spun ceva...<br />ridica o camasa si o analiza cu atentie la guler...<br />- hm... uite, asta mai trebuie spalata o data!<br />Lola exploda:<br />- pentru numele lui Dumnezeu! asculta-ma!<br />- Lola, taci!<br />se uita fix in ochii ei... facea evidente eforturi pentru a-si stapani lacrimile...<br />- taci!...<br />Lola ramase muta, cu ochii mari... stia? milioane de intrebari navalisera in mintea ei, buluc, dar tocmai de-aia nu reusea sa rosteasca niciuna... intr-un final, baigui:<br />- si de ce accepti? de ce stai?<br />lasa sa-i cada o camasa pe care o tot invartea inutil pe toate partile... statea pe marginea patului, cu spatele... chiar fara sa-i vada fata, Lola stia ca priveste intr-un punct fix din podea... i-a simtit in glas zambetul pe care-l afisa de fiecare data cand vorbea despre el...<br />- daca l-ai vedea cum se chinuie sa-si incalzeasca o farfurie de ciorba... de gatit, nici nu poate fi vorba... uite, vezi camasile astea? aici ar zacea, neatinse... are nevoie de mine... ca de aer...<br />si, intorcandu-se spre Lola:<br />- ce voiai tu sa-mi spui?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6771462515552904696?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-74796977615970054162010-04-19T05:17:00.000+03:002010-04-19T05:17:59.712+03:00- impinge! hai! inca o data!<br />femeia strangea cu atata putere de marginea patului incat unghiile ii devenisera rosii, ca atunci cand le lovesti cu ciocanul...<br />in miezul durerii care o sfasia simti cum doctorul a tras afara din ea copilul...<br />- uite un baiat frumos! bravo!<br />avu un moment de bucurie, dar inca nu se putea relaxa...<br />- hai, inca o data!<br />isi inclesta din nou mainile de marginea patului si o lua de la capat...<br />- mai tare! foarte bine! bravo!<br />dupa cateva minute si cel de-al doilea copil vedea lumina zilei...<br />- uite, mamico... ei sunt baietii tai... felicitari!<br />e uimitor cum chinurile facerii, indurate de toate femeile ca pedeapsa pentru neascultarea Evei, se transforma intr-o clipa in imensa bucurie... probabil ca asta este darul lui Dumnezeu, facut dupa ce i-a mai trecut mania...<br />- cum o sa-i cheme?<br />- el e Paul, spuse femeia, sarutandu-l pe unul din copii pe frunte... iar el e Petru...<br />nu i-au crescut "la dublu"... nu au avut haine identice, tunsori identice...<br />tuturor celor care se minunau cat de mult seamana, intreband compatimitor "<i>vai, dar cum ii recunosti?</i>", mama le raspundea intotdeauna:<br />- da, seamana... dar sunt atat de diferiti!...<br />prima scrisoare pentru mos craciun au scris-o impreuna...<br />- eu vreau sa-mi aduca mosul o masinuta...<br />- de care, Paul?<br />- de care o vrea el...<br />- si tu, Petru? ce vrei sa-ti aduca mosul?<br />- o masina adevarata, ca a lui tati...<br />- pai poti tu conduce o masina adevarata?<br />- da, o sa pot, raspunse Petru fara sa ezite...<br />- bine, atunci asta ii scriem mosului sa-ti aduca... o sa vedem ce decide el...<br />in dimineata craciunului Paul s-a repezit sub brad, iar Petru la geam...<br />tata i-a aratat care este cadoul pentru el si Paul l-a desfacut cu nerabdare...<br />- o masina de pompieri! uau!<br />- iti place, Paul?<br />- DAAA!!!<br />Petru ramasese agatat de pervazul geamului, dezamagit...<br />- Petru, tu nu vii sa-ti desfaci cadoul?<br />- mie nu mi-a adus nimic... uite, nu-i nicio masina afara...<br />- cum sa nu-ti aduca? uite ce cadou mare aici, pe care scrie "<i>pentru Petru</i>"!<br />a mai ramas cateva clipe lipit de geam, apoi a venit si el sub brad... a desfacut pachetul, dar fara prea mare tragere de inima...<br />- ia uite! o tricicleta... pe asta o poti conduce...<br />Petru s-a uitat la tricicleta, a oftat adanc si a plecat in camera lui... Paul a luat masina de pompieri si s-a dus dupa el...<br />- Petru, hai sa ne jucam!...<br />la scoala nu au mers in aceeasi clasa... parintii nu au fost de acord...<br />- se vor impulsiona reciproc, le spusese directoarea scolii... competitia le va face bine...<br />- INTRE EI nu este nicio competitie, doamna...<br />aveau rezultate asemanatoare... se mentineau intre cei mai buni...<br />- eu vreau sa merg la olimpiada anul asta! spusese Petru intr-o zi, cand erau cu totii la masa...<br />- foarte bine! il incuraja tata... tu, Paul?<br />- eu am maine lucrare de control... sper sa ma descurc... n-as vrea sa-mi stric media...<br />au terminat amandoi anul cu rezultate destul de bune... de la olimpiada Petru s-a intors fara vreun rezultat remarcabil...<br />- e foarte bine ca ai incercat, ii spusese profesorul... la anu` o sa fie mai bine!<br />dar lui Petru vara aceea nu i-a tihnit deloc...<br />Paul hotarase ca vrea sa devina inginer... se pregatea pentru admiterea la POLITEHNICA... Petru, insa, visa sa devina avocat...<br />- de numele meu se vor lega decizii istorice in magistratura! le spunea el tuturor...<br />in ziua in care se afisau rezultatele examenului de admitere, mama masura camera dintr-un capat in altul... nu avusese puterea sa mearga cu ei si astepta vesti... dar asteptarea era din ce in ce mai grea...<br />- da` stai, femeie, jos! nu te mai tot plimba asa! o apostrofase tata, care incerca sa-si ascunda emotiile...<br />e adevarat, el nu se plimba prin casa, dar bataia din picioare pe un scaun...<br />- zi, mai bine, ca tu nu te poti ridica de-acolo de emotii! ii raspunse mama...<br />Paul se apropie incet de avizier, cu ochii in pamant... ajuns in fata panoului isi facu cruce si ridica privirea... lua lista de la coada spre inceput, urmarind cu degetul... <br />se regasi pe la jumatatea listei...<br />- domnu` inginer Paul! rosti el soptit... suna foarte bine!<br />ii venea sa rada, sa sara! de-acum il asteptau anii de facultate, cu toata munca din POLITEHNICA, dar si cu toata distractia...<br />porni aproape alergand spre statia de autobuz... gandul ii era acum la Petru... poate ca aflase si el rezultatul si abia astepta sa-l imbratiseze!<br />cand a ajuns in curtea faculatii de drept, l-a vazut pe Petru stand pe trepte, cu capul in maini... a inteles repede ce se intamplase... s-a apropiat de el si l-a luat de umeri, asezandu-se alaturi...<br />- lasa, ma, nu-i sfarsitul lumii... intri la anu` cu bursa! uite, asa terminam amandoi odata!<br />incerca sa zambeasca, dar intelegea bine ce-i in sufletul fratelui sau...<br />anul urmator Petru chiar a intrat cu bursa...<br />nici n-au realizat cand au trecut anii de studentie... amandoi au lucrat inca de prin anul doi... Paul intr-o firma de IT, iar Petru intr-o casa de avocatura renumita...<br />- si-acum ce-ai sa faci?<br />- pai, o sa raman la astia... acum ca sunt inginer cu diploma chiar am un loc asigurat...<br />- mda... uita-te la mine, Paul! pana la 30 de ani o sa fiu partener in firma asta! nu inteleg de ce tu te complaci asa... vrei sa ramai un ingineras toata viata?<br />- mai, atata timp cat nu mi-e rau, mi-e bine... `om vedea ce-o aduce corbu-n cioc... deocamdata...<br />si n-a fost tocmai rau... Paul era pasionat de munca lui si era apreciat de toata lumea... era unul din cei mai buni ingineri ai companiei si nu exista proiect in care sa nu fie implicat...<br />intr-o zi statea in canapea, incercand sa faca fata celor doi prichindei care se urcasera pe el... incerca sa-i tina ocupati pana cand sotia lui termina de aranjat masa... sunetul telefonului a fost salvarea lui... cel mai marisor se repezi sa raspunda... cu o voce peltica intreba:<br />- alo! cine-i acolo?<br />asculta cateva momente, apoi ii intinse receptorul...<br />- tati, e unchiul Petru...<br />se ridica bucuros, parca impins de un resort...<br />- ooo! ce faci, batrane? da` rar te mai aude omu`!<br />- ei, hai acum... nu ma certa si tu, raspunse Petru spasit...<br />- bine, nu te mai cert! ia zi-mi: cum esti?<br />- bine... sanatos... bine...<br />- hai, mai, occidentalule! ce te-ai "metalizat" asa? au scos aia romanasul din tine? ia zi, n-ai gasit si tu o crestina pe-acolo? sau musulmanca, budhista, ce mai conteaza? o femeie, sa te asezi si tu?!<br />- n-am vreme, Paul... muncesc toata ziua... familia cere timp, tu stii mai bine asta... eu... inca am alte planuri...<br />- da` ce-ti mai trebuie? am vazut ca ai o casa frumoasa, masina buna... esti mana dreapta a sefului...<br />- inca n-am ajuns partener, Paul... stii ca asta vreau... n-am reusit pana la 30, asa cum mi-am propus... dar o sa fiu... atunci sa vezi casa! atunci sa vezi masina!<br />- sigur ca o sa fii! dar mai ai grija si de tine... pe-aici cand mai vii?<br />- nu stiu... ti-am spus, e mult de munca... o sa vin...<br />Petru n-a ajuns partener niciodata... o casa mai mare si o masina mai buna, insa, a avut...<br />intr-o zi statea in living, rasfoind niste dosare... cu ochelarii pe nas, imbracat intr-un halat de casa, cu parul alb, avea un aer aristocratic... sunetul telefonului il facu sa tresara...<br />recunoscu vocea sotiei lui Paul... linistea din glas contrasta puternic cu mesajul...<br />- Petru, Paul a murit...<br />a ramas mut... intr-o clipa i s-au derulat prin minte milioane de imagini... toate cu ei doi...<br />stia ca e bolnav, dar... avea numai 65 de ani...<br />- cum a murit?<br />- impacat! se auzi raspunsul linistit al femeii... ai sa-l vezi - parca zambeste! cand ajungi?<br />- dimineata...<br />la putin timp dupa moartea fratelui sau, Petru s-a intors in tara... n-a vrut sa-si traiasca si ultimii ani singur, printre straini... a practicat avocatura pana la sfarsitul vietii...<br />atunci cand s-a stins, nepotii lui, copii lui Paul s-au ocupat de toate...<br />- viata asta este ca un meci de fotbal... unchiul Petru si-a dorit tot timpul sa inscrie spectaculos, ignorand si ratand toate&nbsp; ocaziile care i se pareau banale... Marele Arbitru a tot prelungit meciul pentru el... dar, pana la urma, a trebuit sa fluiere finalul... tata, insa, a fost marele golgeter! inscria din toate pozitiile!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7479697761597005416?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-22308015929018999882010-04-15T05:43:00.000+03:002010-04-15T05:43:53.528+03:00soarele ardea destul de tare... era undeva, intr-un port necunoscut... mergea agale pe chei, admirand pescarusii... rochia alba ii flutura din cand in cand sub adierea unei pale de vanticel cald, venit dinspre apa... o mai intepau uneori in talpa piciorului gol cioburi de scoica, dar nu le baga in seama...<br />nu-si amintea cum a ajuns aici... dar asta parea sa fie ultima intrebare pe care si-ar fi pus-o acum... nu era speriata... desi nu recunostea nimic in jur, avea sentimentul reconfortant ca acolo trebuia sa fie, pur si simplu...<br />cativa pescari incercau, intr-o barca, sa deznoade o plasa... undeva, in larg, destul de aproape de tarm, se legana un iaht nu foarte mare... al cui o fi? hm... de unde sa stie al cui e iahtul? evident, nu cunoaste pe nimeni aici... nici macar nu stie unde este...<br />dupa cativa pasi, intrebarea isi gasise, ca prin farmec, raspunsul: proprietarul iahtului, desi nu-l vazuse niciodata, era cu siguranta fostul ei coleg din liceu, baiatul acela blondut, slabanog si intotdeauna corigent la matematica...<br />a! uite-l! sta pe punte! e neschimbat!... este impreuna cu vecinul ei de la etajul 4, un barbat de vreo 65 de ani si cu unul din profesorii din facultate...<br />a vrut sa-l strige, sa-i spuna ceva, dar o sirena asurzitoare incepu sa urle de undeva din port... tiuia intermitent si nu se mai oprea...<br />iahtul, barca pescarilor, pescarusii, toate au disparut intr-o fractiune de secunda... doar tiuitul alarmei continua sa-i zgarie timpanele... a incercat sa-si astupe urechile cu mainile, dar s-a lovit de ceva...<br />a tresarit si a mijit ochii... alarma ceasului suna strident... se uita la mana, acolo unde simtise lovitura... atinsese noptiera...<br />soarele intra pe fereastra si o izbea direct in ochii inca neadaptati la lumina... visase...<br />a gemut nemultumita... era ca un scancet de copil nefericit... voia sa mai doarma!... a oprit alarma si s-a uitat la ceas... a realizat ca dormise numai trei ore...<br />gasca se adunase in club si n-au lasat-o sa plece cu niciun chip! a insistat ea o vreme, dar dupa cateva shot-uri(nu-si amintea exact dupa al catelea) a uitat sa mai insiste...<br />s-a smuls cu greu din pat si s-a indreptat spre baie... cu ambele maini sprijinite de chiuveta s-a uitat in oglinda... parul ciufulit ii dadea un aer erotic... s-a apropiat si si-a studiat cu atentie colturile ochilor... evident, nici urma de riduri! admirandu-si inca o data imaginea de <i>zeita a fertilitatii</i> simti brusc o avalansa de energie!<br />a facut un dus rapid, s-a aranjat cat de cat si s-a repezit pe usa afara! oricum va trece pe la machiaj inainte sa plece pe teren...<br />cum a ajuns la redactie s-a repezit la filtrul de cafea... si-a scos din geanta pachetul de tigari si a iesti pe balcon, acolo unde erau si ceilalti...<br />- buna dimineata!<br />- buna, fata...<br />- ei, cum ai dormit?<br />- putin... ar trebui sa invat sa dorm repede, a raspuns razand...<br />seful de departament a intrat in birou tinand in mana niste hartii... l-au vazut si, la un semn, toti au aruncat tigarile si au intrat inauntru...<br />- hai sa va-mparta tata! tu te duci la ministerul agriculturii, ca iar s-au adunat unii in fata si vor ceva... tu mergi la spitalul de urgenta, cu o camera ascunsa si da-te pacient... trebuie sa-l prindem cu ceva pe dom` doctor... tu du-te in parc si intreaba oamenii despre astenia de primavara, sa bagam inainte de meteo... gicule, tu iar pleci, tata! sa treci pe acasa sa-ti iei niste haine, ca io zic ca stai ceva pe-acolo...<br />seful se intoarse spre ea...<br />- tu te duci la mitropolie, la pelerinajul de la moastele sfintei parascheva... vezi ca iar se incaiera aia pe-acolo... fii si tu pe faza, poate iese bataie, ca anu` trecut... hai, la treaba!<br />pe hol o astepta operatorul...<br />- mergem?<br />- mergem... trec putin pe la machiaj...<br />pe dealul mitropoliei furnicarul de dreptcredinciosi era deja intr-o forfota greu tinuta in frau de cordonul de jandarmi...<br />- stati, oameni buni, linistiti, ca ajunge toata lumea la moaste! nu pleaca nicaieri! nu le ia nimeni!<br />omul in uniforma albastra isi racea gura de pomana...<br />- da` nu te mai impinge asa, doamna! eu sunt aici de azinoapte! dumneata ai venit adineauri! pai, ce dracu? unde suntem aici? la coada la carne?<br />operatorul a pornit camera si au pornit in sus, pe langa sirul de oameni...<br />cu microfonul in mana, cauta din priviri chipuri cat mai "expresive"...<br />- hai la doamna aceea cu permanent roscat...<br />operatorul s-a pozitionat si ea a intins microfonul:<br />- buna ziua! ce o sa-i cereti sfintei cand veti ajunge la racla? pentru ce o sa va rugati?<br />- pai pentru noroc in viata... pentru noroc la copii... ca uite ce vremuri grele... sa le ajute sa nu ramana fara servici...<br />indrepta apoi microfonul catre un domn in varsta, cu cravata si palarie...<br />- dumneavoastra? ce o sa-i cereti sfintei parascheva?<br />- sa castig la loto! nu pentru mine, ca io sunt batran... sa dau la nepoti, ca n-are, saracii... e tineri, si e greu...<br />un barbat la vreo 40 de ani, cu treningul calcat la dunga si pantofii lustruiti bec, vazand ca se iau interviuri, s-a simtit dator sa raspunda si el la intrebarea adresata, evident, tuturor... o privi stregareste, privire ce tinu loc de introductivul "papusa"...<br />- io am venit sa o rog sa dea boala-n dusmanii mei! ca ma dusmaneste multi, domnisoara!<br />ajunsesera aproape de intrarea in biserica... de-acum intalneau si oameni care ieseau, dupa ce trecusera prin fata raclei cu sfintele moaste...<br />operatorul ii facu semn catre o femeie simpla, de la tara, cu batic negru...<br />- matale pentru ce te-ai rugat, mamaie? o intreba ea, punand femeii brusc microfonul la gura si zambindu-i cu un inutil amestec de intelegere si compasiune... ce i-ai CERUT sfintei?<br />femeia s-a oprit, a privit-o o clipa si a raspuns cu glas scazut, parca mai mult pentru sine:<br />- sa ne ierte, maica...... atat....... sa ne ierte........<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-2230801592901899988?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-7045588641732790552010-04-12T16:18:00.000+03:002010-04-12T16:18:29.417+03:00se spune (si eu vreau sa cred asta) ca moartea nu este decat o trecere... o trecere catre o alta viata... am ales sa-i spunem <i>"viata de apoi"</i>...<br />nu ne mai amintit de <i>"viata dinainte"</i> si nici n-am intalnit pe nimeni, inca, intors de dupa moarte, care sa vorbeasca la timpul prezent despre acea perioada a existentei sale cosmice...<br />de aia ne si temem de moarte... pentru ca, in general, ne temem de necunoscut... poate ca nu exista <i>"viata de apoi"</i>, iar non-existenta noastra ne sperie... egoismul aduce frica!<br />sa nu va sperie cuvantul "moarte": e doar o alaturare de litere cu care am convenit sa definim un moment... o clipa, pe care am numit-o, pur si simplu, asa... trece, ca oricare alta clipa, si ne vedem mai departe de existenta...<br />putem conveni ca si "viata" este, deasemenea, o alaturare de litere prin care definim o suma de clipe, o perioada a existentei noastre...<br />nu-i asa ca acum pare totul mai putin inspaimantator?<br /><br />- ba, viata asta e nasoala! m-am cam saturat... imi vine sa-mi pun streangul de gat... sa ma arunc de la balcon... sa ma dau pe garla... o fi mai buna viata urmatoare!<br />- ba, da` daca-i mai nasoala?<br />- pesimistule!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-704558864173279055?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-82233103438498079572010-04-10T04:19:00.002+03:002010-04-10T12:37:10.109+03:00era a cincea oara cand suna telefonul, iar eu nu aveam dispozitivul "maini libere" la mine... <br />- pe unde ati ajuns?<br />- suntem pe drum, inca... ajungem cam in jumatate de ora...<br />- hai, ca m-a sunat iar! e nerabdatoare!<br />- mai bine nu-i spuneam ca venim...<br />- ei, banuia ea, oricum...<br />- tortul e gata?<br />- da!<br />- o sa oprim noi undeva sa luam lumanari pentru el...<br />- bine! hai, v-astept!<br />accelerez putin... drumul e liber si n-am vazut nicio masina a militiei...<br />peste exact jumatate de ceas eram in oras...<br />- uite acolo un magazin deschis... hai sa intrebam...<br />o domnisoara ne intampina cu un zambet stramb, fortat... nici n-am apucat sa pasesc cu ambele picioare peste prag si m-a luat in primire:<br />- buna ziua... cu ce va servesc?<br />am vrut sa raspund "o cafea", dar m-am abtinut...<br />in cosmelia cu pereti de tabla gaseai aproape orice: de la baterii 777 la bibelouri, de la parfumuri "de firma" la detartrant...<br />imi rotesc privirea peste rafturile din spatele duduii, incercand sa ma edific daca face sa stric intrebarea... n-am apucat sa "matur" decat jumatate din spatiu, cand am intalnit privirea revoltata a vanzatoarei, fixandu-ma... desi nu puteam vedea, simteam ca bate din picior... as fi putut pune pariu!<br />- spuneti! imi ordona ea...<br />- lumanari pentru tort caut...<br />- sigur! ma intrerupe brusc, subliniind astfel inutilitatea oricaror amanunte, data fiind experienta ei... cate sa fie?<br />zambesc usor, incercand sa-mi reprim toate pornirile de a raspunde instinctiv...<br />- as vrea din cele in forma de cifre... bunica mea implineste 74 de ani si nu vreau sa umplem tortul cu lumanarele... plus ca i-ar fi greu sa le stinga pe toate...<br />dupa o secunda de introspectiva sondare a memoriei vanzatoarea ma anunta victorios:<br />- avem! ce cifre doriti?<br />- ... un "7" si un "4" cred ca ar fi bune...<br />n-a sesizat ironia din glasul meu... s-a aplecat, cotrobaind zgomotos prin niste cutii...<br />dupa cinci minute, de sub tejghea, sugrumata de efortul depus, a slobozit o informare si o intrebare, aiuritor de natural legate:<br />- am gasit "7"!... dar "4" n-am... am "2" si "8", va dau?<br />cele cinci secunde de liniste au facut-o sa ridice intrebatoare capul... m-am simtit dator sa raspund:<br />- ... nu...<br />- va dau doar "7"?<br />- ... nu, lasati...<br />- cum doriti! mi-a spus, ridicandu-se...<br />s-a intors pe calcaie si a plecat sa aranjeze niste marfa pe un raft...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-8223310343849807957?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-31524080393087443292010-04-08T16:37:00.001+03:002010-04-08T16:58:46.778+03:00printre stancile colturoase raul si-a croit drum serpuit si alearga nebun la vale... salta vesel peste pietrele rotunjite, slefuite cu rabdarea celui mai mester sculptor... dar raul nu de dragul artei le-a slefuit... nu! ci ca sa-i fie goana mai lesne...<br />daca ai lasa raul sa-ti treca prin ochi ai putea vedea cel mai minunat si mai animat loc de joaca! pentru ca, de fapt, raul este format din miliarde si miliarde de picaturi, aflate intr-o harjoneala continua... se alearga, se inghiontesc, se prind in hore, se iau la-ntrecere!...<br />sunt atat de multe si se misca atat de repede ca noi nu putem vedea decat o intindere de apa... doar din cand in cand, atunci cand se joaca de-a sariturile, se desprind si, chiuind, fac tumbe, intrecandu-se care din ele poate sari mai sus... chiuitul picaturilor de apa este unul din cele mai frumoase strigate din natura!... omul ii spune clipocit...<br />traia printre miliardele de picaturi din rau si un picatur zglobiu... asa un chef de joaca avea ca, de cand izvorase, nu statuse o clipa locului!<br />intr-o zi a trecut pe langa el o picatura rotunda... era atat de frumoasa si radea atat de cristalin incat picaturul s-a indragostit de ea pe loc! si din ziua aceea nu a mai scapat-o din ochi... unde alerga picatura acolo era si picaturul...<br />le povestise odata o alta picatura despre un joc interesant, descoperit de ea mai demult, din intamplare... se ascunsese in spatele unui fir de iarba si celelate picaturi o cautasera... cat de amuzant fusese!<br />- vreti sa ne jucam <i>ascunsea</i>? ii intrebase picatura...<br />- sigur ca da! a raspuns picaturul incantat de ideea unui joc nou... eu am sa alerg cu spatele si voi o sa va ascundeti... si pe urma eu o sa va caut...<br />si s-a intors cu spatele... a numarat pana la o suta si a inceput sa le caute...<br />a avut o tresarire cand nu a mai vazut-o langa el... erau miliarde si miliarde de alte picaturi... pe unele le cunostea... pe cele mai multe, insa, nu... a luat-o la goana, sarind din cand in cand deasupra celorlalti, ca sa poata vedea pana departe... dar nici urma de picatura lui... dupa o vreme joaca a inceput sa nu i se mai para interesanta... a inceput s-o strige...<br />- hai, arata-te! nu ma mai joc asa... nu-mi mai place...<br />dar picatura nu a raspuns...<br />- n-auzi ca nu-mi mai place jocul asta? hai, iesi de unde te-ai ascuns... hai sa ne jucam <i>invartita</i>... stii tu, jocul ala in care ne tinem&nbsp; de maini si ne invartim pana ametim... haide!<br />dar n-a primit niciun raspuns... picaturul s-a speriat... a inceput sa intrebe celelalte picaturi:<br />- n-ati vazut-o pe picatura mea?<br />dar nimeni n-o mai vazuse inca de dimineata...<br />a alergat zalud, cand spre fundul apei, cand mai spre suprafata... spre malul drept si spre malul stang... dar n-a mai gasit-o...<br />un picatur mai batran, vazandu-l, i-a spus:<br />- o fi luat-o pe raul celalalt, la cotitura...<br />si, pentru prima data in viata lui, picaturul s-a oprit! ceilalti il loveau in goana lor...<br />- hei, misca-te! ce te-ai oprit asa, in drum?<br />dar picaturul era inmarmurit... <i>"la cotitura"</i>... la asta nu se gandise... mai trecuse in viata lui pe la multe cotituri, si mai auzise si pe la altii... stia ca, odata trecut printr-un loc, nu se mai putea intoarce...<br />s-a lasat purtat de curenti... nu mai alerga... celelalte picaturi il impingeau si asa a calatorit cu raul cateva zile... tresarea ori de cate ori i se parea ca vede o picatura rotunda care semana cu ea... degeaba... o mai striga din cand in cand, dar nu primea niciun raspuns... cand obosea se lipea de cate un peste...<br />intr-o zi, fara sa vrea, asista la discutia dintre dintre doi picaturi...<br />- eu am fost in alta apa... dar era un lac, nu curgea... pfiu! ce plictiseala era acolo! asa ca am iesit la suprafata si m-am evaporat! am calatorit intr-un nor si am venit cu o ploaie in raul asta!<br />picaturul a ascultat cu atentie, s-a gandit cateva clipe si a tasnit spre suprafata!<br />imbulzeala si goana nebuna a celorlati il bagau din cand in cand la fund, dar el se zbatea si iesea mereau la suprafata, in bataia soarelui... dar nu s-a intampla nimic...<br />a doua zi a iesit de cum a mijit prima raza de lumina! si pe la amiaza a simtit ceva ciudat... parca se dezintegra... s-a speriat si a vrut sa fuga din calea soarelui, dar era prea tarziu... in urma lui, glasul picaturului de la care auzise povestea cu evaporarea rasuna vesel:<br />- ehei! te-ai hotarat sa te evapori? calatorie placuta!<br />evaporarea e un fel de teleportare... picaturile se dezintegreaza in particule mici, mici si se ridica in aer... plutesc pana sus si se reunesc cu particulele altor picaturi evaporate, intr-un nor...<br />picaturul era speriat... nimeni nu-i vorbise pana atunci despre evaporare... daca n-avea sa se mai adune niciodata?<br />norocul lui ca, in nor, a ajuns langa o picatura care se mai evaporase...<br />- nu-ti fie teama, i-a spus ea... vantul ne va purta o vreme si, cand se mai racori putin, ai sa te aduni la loc... pana atunci mai bine uita-te in jos! ai sa vezi o multime de locuri frumoase... poate ai noroc sa fii plouat peste unul din ele!...<br />atunci el i-a spus povestea lui si a picaturii de care s-a indragostit si pe care a pierdut-o cand se jucau <i>ascunsea</i>...<br />- ei, atunci ai de calatorit! obisnuieste-te cu evaporarea! cine stie de cate ori vei fi nevoit sa treci prin asta!...<br />si a plutit picaturul, asa, descompus, zile si zile... a vazut locuri minunate... a intrebat picaturile din nor despre picatura lui, dar nimeni n-o vazuse...<br />intr-o noapte s-a facut brusc frig... <i>"asta-i momentul"</i> si-a spus picaturul, fericit... dar nu vedea nimic in jur... oare unde avea sa fie plouat? a simtit cum se strange, cum se rotunjeste si, deodata, s-a desprins de nor si a cazut in haul de dedesubt...<br />nu-i era frica deloc! doar putin se temea ca, atunci cand va cadea, sa nu se imprastie...<br />uitandu-se la celelalte picaturi din jurul lui si-a amintit de viata din rau... aceeasi joaca, aceleasi chiuituri vesele! daca ar fi fost aici si picatura lui... s-ar fi jucat <i>invartita </i>in aer! si, cu gandul asta, s-a alungit putin, ca sa cada mai repede! o va gasi! sigur o va gasi!<br />si cum aluneca asa prin aer, din ce in ce mai repede, a simtit ca s-a lovit de ceva! gata? ajunsese? in jurul lui vedea, insa, cum celelalte picaturi cadeau in continuare... ce era asta?<br />se uita in jur si vazu ca nu era singur...<br />- unde suntem? unde am fost plouati?<br />- am nimerit pe geamul unui avion! yupiiii!!! tine-te bine!<br />asta mai lipsea!... si acum ce avea sa urmeze? el n-avea chef de joaca... avea treaba lui... asa ca s-a prelins usor spre marginea geamului si s-a desprins... era din nou in aer...<br />a mai cazut asa o vreme, pana cand a simtit din nou ca a lovit ceva... in jur picaturile inca mai cadeau... "alt avion?"<br />- asta-i o pasare, i-a spus un alt picatur de langa el... stai linistit, te va duce ea jos... macar n-o sa te imprastii...<br />asta i-a dat curaj... <i>"n-o sa ma imprastii"</i>, gandi el... <i>"asta-i foarte bine!"</i><br />- multumesc!<br />pasarea a zburat cat a zburat si s-a asezat pe suprafata unei ape...<br />- am ajuns jos! hai, coboara...<br />s-a lasat sa alunece de pe penele pasarii...<br /><i>"sper ca n-am ajuns intr-un lac"</i>, gandi picaturul, amintindu-si povestea celuilalt picatur, din rau, din ziua cand aflase cum poate sa plece...<br />dar a simtit ca e vanzoleala in jur si s-a mai linistit... a mers in rand cu ceilalti, fara o directie anume...<br /><i>"hm... ce rau ciudat e asta in care am ajuns... are maluri de jur imprejur... cum o sa mai ies de-aici?"</i><br />si s-a speriat din nou...<br />- lasati-ma sa ies! eu caut o picatura! picatura mea! lasati-ma sa ies!<br />- linisteste-te, baiete... esti intr-o conducta, in sistemul de alimentare cu apa al orasului... ai sa iesi...<br />- stii tu? ai mai fost in sistemul de alimentare vreodata?<br />- sigur ca am mai fost... in alt oras...<br />- si cum ai iesit?<br />- intr-o cada...<br />- si de acolo te-ai evaporat?<br />picatura incepu sa rada...<br />- cum o sa ma evapor din cada? adica da, se poate, dar ajungi pe tavan, hrana pentrtu mucegaiuri... sa nu faci greseala asta! sa te scurgi repede spre sistemul de colectare! asa ai sa ajungi din nou intr-un rau, sau intr-un lac... si de acolo poti sa te evapori din nou intr-un nor...<br />- uf! ce complicat!<br />- deloc! doar lasa-te purtat!<br />- dar eu n-am timp de asa ceva! eu trebuie s-o gasesc!<br />- n-ai de ales!...<br />si a calatorit picaturul prin tevile sistemului de alimentare cu apa, gandindu-se cum are sa iasa intr-o cada... si cat e ziua de mare se gandea numai cum o sa se scurga el repede spre sistemul de colectare!...<br />intr-o dimineata, pe cand repeta a mia oara planul, malurile de jur imprejurul raului, conducta, cum ii spuneau ceilalti, a disparut!<br />- la o parte! dati-va la o parte! unde-i sistemul de colectare? a cui cada e asta?<br />- usor, mai, baiete! ce cada? suntem intr-o cana!<br />- nu, nu! trebuie sa ajungem intr-o cada! cu "d"!<br />- ha ha ha! rasera celelalte picaturi... auzi la el, cu "d"... suntem intr-o cana, baiete... nu exista niciun sistem de colectare... o sa fim bauti!<br />baut? evaporat... plouat... acum baut? nu! asta nu se poate!<br />- eu trebuie sa gasesc picatura mea! picatura din rau! am jucat <i>ascunsea </i>si n-am mai gasit-o! m-am evaporat, am mers cu avionul, cu pasarea... am fost in sistemul de alimentare cu apa! eu trebuie sa gasesc picatura mea! picatura din rau!<br />ceilalti se uitau la el nauciti, dandu-si coate...<br />- a innebunit, saracul!...<br />picaturul s-a zbatut spre marginea canii si, cand omul a baut, a sarit pe buza de sus, tinandu-se strans... i-a vazut pe ceilalti disparand in gura barbatului... se uita ingrozit...<br />omul a terminat de baut si a lasat cana jos...<br />acum ce avea sa se intample? auzise povesti ingrozitoare despre picaturi care ajunsesera in ceva numit servet... din servet nu stia cum se poate scapa... unde trebuia sa se scurga? sau putea sa se evapore? era terifiat...<br />in camera mai era cineva... o femeie...<br />- te iubesc!<br />si s-a apropiat sa-l sarute...<br />cand a ajuns foarte aproape, picaturului nu-i veni sa-si creada ochilor: pe buza femeii era o picatura galbuie, rotunda... incepu sa tremure de fericire! chiar daca nu mai arata exact ca in rau, o recunoscu: era picatura lui!<br />cand femeia il saruta pe barbat, picaturul se desprinse de buza si sari spre picatura galbuie... cand il vazu, aceasta tresari... simti cum ar fi vrut sa chiuie, dar nu avea glas!<br />- picatura mea iubita! te-am gasit! te-am gasit, in sfarsit! unde ai fost? de unde vii?<br />- dintr-o sticla de suc... dar e o poveste lunga...<br />- daca-i sti cat te-am cautat! daca-i sti prin cate am trecut! am atatea sa-ti povestesc!...<br />- si eu! picaturul meu!<br />si s-au luat in brate... a strans-o atat de tare, incat particulele lor s-au amestecat...<br />de-acum puteau ajunge chiar si intr-un servet! nimic nu mai conta!<br />erau fericiti!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3152408039308744329?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-48498492764275656102010-04-06T03:24:00.000+03:002010-04-06T03:24:01.980+03:00imi place sa ies cu amicul asta la bere... pacat ca iesim atat de rar...<br />este un tip inteligent si citit... discutiile noastre sunt, de fiecare data, foarte aprinse, indiferent de subiect... imi place sa-l provoc... mai ales ca se numara printre foarte putinii oameni cu care pot exersa ceea ce eu numesc "gimnastica neuronului"...<br />- bai, tu nu stii sa discuti decat in contradictoriu! imi reproseaza el de fiecare data, dupa ce pret de cateva beri argumentele s-au ciocnit, de la moderat la aproape violent... am impresia ca o faci intentionat!<br />"cata dreptate ai!" ii raspund eu zambind, in gand...<br />dar il banuiesc de mult timp ca-i face si lui placere... poate nu discutia in contradictoriu neaparat, ci ideea de a-si sustine punctul de vedere...<br />- gata, hai sa incheiem subiectul, ca n-o scot la capat cu tine! imi spune el nervos... mai luam o bere si mergem!<br />dar data viitoare cand ne intalnim se intampla la fel...<br />pacat, insa, ca pe amicul asta al meu realitatea inconjuratoare, atat de "defecta" din prea multe puncte de vedere, il oboseste din ce in ce mai vizibil... si vad asta in felul in care capituleaza din ce in ce mai repede...<br />are dreptate... distanta mult prea mare intre ceea ce traim si o oarecare medie a "normalitatii" este mai mult decat evidenta... dar n-am sa-i spun niciodata ca are dreptate... pentru ca, desi constientizam cu totii starea asta de fapt, niciunuia din noi nu cred ca-i face bine inca o confirmare, explicita...<br />intr-o zi m-a surprins cu o intrebare care se vedea ca-l macina de ceva vreme... stateam la o masa pe o terasa si framantam in cerul gurii o bere bruna... amareala intepatoare din fiecare inghititura, extrem de placuta, contrasta intr-un mod ciudat cu concluziile amare ale unei tocmai incheiate dispute despre diverse chestii nelalocul lor, extrem de neplacute...<br />- auzi? tu esti fericit?<br />are amicul asta al meu un stil aparte de a pune intrebarile... nu era nimic filosofic in interogarea asta... doar o curiozitate surprinzator de naturala...<br />- cum adica, fericit?<br />cererea mea de a lamuri sensul intrebarii l-a luat pe el, de data asta, prin surprindere... s-a uitat la mine, a zambit si a abandonat subiectul...<br />numai ca eu am ramas cu intrebarea lui bazaindu-mi in urechi... sunt eu fericit? am fost vreodata?<br />si tot incercand sa-mi dau un raspuns, m-am surprins cautand, defapt, argumente in favoarea unuia pozitiv! si am realizat ca nu stiam sa le aleg... pentru ca, am constatat eu, imi lipsea definirea exacta a termenului...<br /><b><a href="http://dexonline.ro/">dexonline.ro</a></b> da urmatoarea definitie, conform <b>[DEX '98] Dictionarul explicativ al limbii romane, Academia Romana, Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998</b>:<br /><i>FERICÍT, -A,&nbsp; fericiti, -te,&nbsp; adj., s.m. 1.&nbsp; Adj. (Adesea substantivat) Care se afla intr-o stare de deplina multumire sufleteasca, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoaca multumire; care este bun, favorabil. 3. S.m. Primul grad de sfintenie acordat cuiva de sinod sau de papa. – V. ferici.</i><br />asa deci... cum nu cred ca amicul meu ma banuieste de vreo iminenta sanctificare, am eliminat din start ultima varianta, ca nefacand obiectul discutiei... dar nici primele doua explicatii ale academicienilor nu m-au satisfacut... mi s-au parut foarte limitate... asa ca am continuat ceea ce devenise de-acum o cercetare...<br />am ajuns la textul biblic, de care mi-am amintit din slujbele la care am asistat de-a lungul timpului (ce va mirati? nu-s chiar asa nedus la biserica!)...<br /><b>sfanta evaghelie dupa matei</b>, cea care deschide <b>noul testament</b>, spune:<br /><i>Vazand Iisus multimile, S-a suit in munte: si sezand El, au venit la Dansul ucenicii Sai.<br />Si, deschizandu-Si gura, ii invata, zicand:<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor. <br />&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia. <br />&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul. <br />&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura. <br />&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. <br />&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. <br />&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. <br />&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor. <br />&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fericiti veti fi cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si, mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri(...) <b>(Matei 5:1-13)</b></i><br />pai de aici inteleg ca FERICIREA este, mai degraba, o promisiune...<br />si totusi... la o lectura mai atenta, realizez ca Invatatorul face numai o enumerare a catorva conditii in care starea de FERICIRE ne este garantata, fara, insa, a exclude alte variante...<br />cum nu m-am regasit in niciuna din cele noua fericiri biblice, am coborat din nou printre semeni, cautand raspuns in putul gandirii filosofilor... numai ca aici mi-am prins urechile definitiv!<br />auzi? dar tu... sau tu... ai fost vreodata FERICIT?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4849849276427565610?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-2431061176774092032010-04-02T22:50:00.002+03:002010-04-03T00:21:30.881+03:00conform prognozelor, exista probabilitatea ca vremea sa fie frumoasa... <br />- eu ma duc maine la ploiesti...<br />- ce sa faci la ploiesti?<br />- avem meci cu astra...<br />si cum nu m-a facut mama-n masina (am intrebat-o!), m-am hotarat sa ma duc cu trenul... mai mult: cu personalul...<br />prima surpriza a zilei a fost achizitionarea biletului de la automatul din gara de nord, cu cardul! ei, da!<br />apoi m-am urcat in tren (pentru cine s-a indoit vreodata de inteligenta mea va spun ca daca ma duci la gara, ma urc in tren, conform definitiei proverbiale!)... aici, alta surpriza: vagoane curate, scaune individuale, aer conditionat!<br />- nu va suparati, nu am bilet cu loc rezervat... stiti care sunt vagoanele care raman in romania? eu vreau sa merg numai pana la ploiesti...<br />nasul s-a uitat la mine scrasnind din dinti, crezand ca il persiflez...<br />- luati loc unde doriti dumneavoastra!<br />si a plecat...<br />cei care merg mai mult cu trenul probabil ca au deja, citind aceste randuri, aceeasi atitudine ca a nasului... "bine, ma, ca ai descoperit si tu modernizarea cfr-ului!"... ce sa fac daca am avut discutia cu mama tarziu? ca mi-a fost jena s-o-ntreb, dar mi-am facut curaj cand am constientizat dependenta de masina pe care am capatat-o...<br />cu steagul in buzunar am ajuns la ploiesti cu ceva timp inainte de inceperea meciului... am gasit repede stadionul, la capatul unei strazi ramasa intacta de pe vremea lui nenea iancu! sau ala din jurul gropilor o fi fost asfalt? ma rog...<br />m-am intalnit langa stadion cu galeria venita de la urziceni in cateva autoturisme... cu mine cu tot eram 29!<br />am fost luati in primire de jandarmerie, care a tinut sa ne demostreze ca nu degeaba implineste 160 de ani (ce importanta are ca in acest timp au schimbat numai caruta cu masina, "da-te, ba, la o parte" cu girofarul si, din cand in cand, uniforma?)... ne-au filmat, ne-au numarat (29 sunteti, da?), ne-au mai numarat odata... bag mana-n foc ca le-a trecut prin minte sa ne si amprenteze, dar mai era putin pana la inceperea jocului si s-au gandit ca doar n-au dat degeaba banii pe seminte, asa ca au renuntat...<br />ne-au incolonat PE TOTI 29 si, protejati de un cordon bine organizat, am fost escortati catre intrarea in sectorul care ne fusese rezervat! au facut fata cu brio, reusind ca pe parcursul tuturor celor 300m sa nu fie inregistrat niciun eveniment violent! felicitari!<br />aici aveam sa am parte de a treia surpriza a zilei, de data asta, insa, mai mult decat neplacuta... dupa un control AMANUNTIT (justific majusculele spunandu-va ca mi-au cerut sa le arat continutul portofelului!) am constatat ca sectorul in care am fost dusi era defapt o cusca! gardurile de sarma ne inconjurau din toate partile! nici vorba sa poti urmari ceva din ceea ce se intampla pe teren... era ca si cand te-ai uita la televizor printr-o sita... i-am rugat sa ne permita accesul intr-o&nbsp; alta zona, din cele libere... am protestat, am cerut explicatii! degeaba! ospitalitatea organizatorilor a ramas o fata morgana...<br />pentru banii platiti pe bilet am asteptat macar ca, la pauza, organizatorii sa ne faca o demonstratie a expertizei in domeniul in care exceleaza: sa dea cu o matura prin tribune... dar bag seama ca, odata cu centura ocolitoare, bunul simt nu mai trece prin ploiesti...<br />mie mama imi spunea cand eram la scoala: "tu invata bine lectia si, daca profesorul vrea sa te tranteasca, in loc sa-ti dea 10 iti da 8!". bine, eu am fost la scoala si de mine mama chiar s-a ocupat... spre deosebire de multi dintre conducatorii cluburilor de fotbal...<br />ei nu au inteles ca, daca noi suntem buni, nu fac decat sa cheltuiasca degeaba banii pe arbitri! si, in loc sa-i umilim, cum ar fi firesc, doar ii batem... sau ne mai smulg cate un egal...<br />chiar si in cusca in care l-au bagat astazi, LUPUL, din ce in ce mai putin singuratic, a fost FERICIT!<br /><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/_EDXe_4QntcU/S7ZfyNELyyI/AAAAAAAABQA/rBZQAvnpqRY/s1600/DSCF6557.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/_EDXe_4QntcU/S7ZfyNELyyI/AAAAAAAABQA/rBZQAvnpqRY/s320/DSCF6557.JPG" /></a></div><br /><div style="text-align: left;"></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-243106117677409203?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-89199814831649124932010-03-31T18:31:00.005+03:002011-06-26T00:34:36.699+03:00sania aluneca monoton prin mijlocul campului alb, pe care nu se mai zarea nicio alta urma... nici de om, nici de animal... zapada care cadea intruna acoperea dovada prezentei oricarei alte fiinte prin acele locuri... se auzea doar suieratul vantului si, din cand in cand, undeva, departe, urletul unui lup... ziua scurta de iarna era pe sfarsite... fusese atat de ger incat si soarele renuntase sa mai stea in frig si se retragea, parca, mai devreme... in sanie se aflau doi barbati si o femeie... veneau de la oras, de la targ... pareau sa pluteasca peste intinderea alba, nelasand nici ei vreo urma a trecerii lor pe acolo... erau tacuti, strangandu-si bine pe langa corp cojoacele si mijind ochii sa poata razbate printre fulgii inghetati care le biciuiau fetele...<br />- ia opreste nitel, vasile! se auzi deodata glasul femeii...<br />barbatii se intoarsera spre ea schimband expresia fetei de la uimirea unui "da` ce s-a intamplat?" pana la un dezaprobator "ei, asta-i! acu` te-a apucat?!" atunci cand au inteles nevoia femeii... ea a ridicat numai din umeri, asa a "ce sa fac acuma? asta e..." si, cand sania s-a oprit, a coborat si s-a departat cale de cateva zeci de pasi...<br />- hai, vasile, sa mergem, ca ne-apuca noaptea pe-aici!<br />nervozitatea din glasul omului il lua prin surprindere pe vasile... nici lui nu-i convenea oprirea asta, dar ce era sa faca?<br />- pai si cu ea ce facem? doar n-o lasam aici pe vremea asta?<br />- las` c-o ia careva din urma! mormai omul...<br />vasile ezita o clipa, dar ceva il facea sa nu se poata impotrivi hotararii cu care tovarasul lui de drum luase decizia... se pomeni strunind haturile...<br />isi vazura de drum ca si cand oprisera numai sa descarce un sac cu cartofi la poarta cuiva... "hai, sa-i mananci sanatos, nea costele! hai, ca noi ne grabim!"<br />femeia se pomeni singura... intinderea perfect alba, ca o coala imensa, suprima orice posibilitate de orientare... incerca sa inainteze, cu mainile intinse inainte, pipaind parca zarea... dar ninsoarea deasa n-o lasa sa vada mai departe de varful degetelor... dupa cativa pasi facuti cu greu prin noianul de zapada se prabusi epuizata...<br />a fost adusa a doua zi in sat de cei care o gasisera inghetata...<br />fetita de doar zece ani nu era acasa in ziua aceea... o trimiteau uneori pe la rude sa le ajute prin gospodarie... o gura mai putin la masa intr-o zi...<br />a venit cineva dupa ea si, cand a ajuns in curtea casei, a vazut lume multa stransa, iar in odaia de la drum mama era intinsa pe o masa...<br />de inteles a inteles, dar n-a plans... n-a stiut cum...<br />era cea mai mare dintre fete... din ziua aceea nu a mai fost trimisa sa munceasca pe la rude... avea destula treaba acasa: de spalat, de facut mancare, de mers la camp cu ceilalti...<br />trecusera deja doi ani de la intamplarea asta... tatal era deja bolnav cand nevasta se prapadise in camp... ramas singur cu grija copiilor n-a avut vreme si, cu atat mai putin resurse, sa-si vada de propria sanatate... de cateva zile nu se mai ridicase din pat... fetita era afara, spala rufe... in casa, cu tata, era o ruda mai indepartata, care mai trecea pe la ei din cand in cand...<br />cand l-a vazut pe omul palid iesind in prag, cu o expresie de groaza amestecata cu mila pe chip, a inteles...<br />- ma duc s-a chem pe tanti Floarea... a ingaimat fata.<br />de plans n-a plans... n-a avut vreme...<br />avea acum doisprezece ani si era mama si tatal celor patru frati mai mici... i-a crescut cum a putut mai bine... i-a hranit, i-a imbracat, ba pe unii i-a trimis la scoala... au prins aripi si au zburat... au ajuns oameni intregi...<br />cand i-a venit vremea s-a maritat... a gasit un baiat bun: avea servici` si ceva pamant... asa ca i s-a dat de nevasta...<br />l-a iubit... chiar si atunci cand a batut-o... si-a strans copiii in brate si a mers mai departe... n-a plans... n-avea rost... era barbatul ei, tatal copiilor... si era un om bun... mai bea, ca toti barbatii... ce avea sa-i faca?<br />si-a crescut copiii... i-a dat la scoli... au ajuns, si ei, oameni intregi... daduse lumii a doua generatie de oameni!...<br />si nu avea sa se opreasca...<br />unii din copii au ajuns bine... dar poate n-au avut noroc... au avut si ei, la randul lor, copii...<br />- da` voi aveti, mama, ce manca? aia micii cu cine sade acasa cand sunteti voi la servici`? adu-i la mama, pana s-o face mai mari...<br />si i-a luat...<br />in arsita amiezii femeia se opri o clipa cu sapa in mana... parca auzise ceva dinspre capatul brazdei... se indrepta intr-acolo... are sa ia si o gura de apa... in umbrarul facut de dimineata nepotul se juca linistit... doar din cand in cand mai vorbea cu cate un prieten nevazut, caruia ii spunea o poezie pe care o invatase de la bunica... pe chipul femeii aparu un zambet cald vazand copilul si parca toata oboseala muncii disparuse...<br />- sa stai cuminte aici!<br />bau o gura de apa din sticla ingropata, sa stea rece...<br />- ia canta tu cantecu` ala de te-am invatat... da` canta mai tare, sa te aud de acolo, cand sap...<br />si copilul incepea sa lalaie cat il tineau plamanii, spre incantarea oamenilor din camp si spre linistea femeii care astfel il stia in siguranta...<br />mai termina cateva randuri de sapat si veni sa se odihneasca putin si sa manance ceva...<br />- ia zi dupa mine: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10... asa... si acuma: a, b, c, d..... bravo!<br />si-l saruta pe frunte...<br />asa l-a crescut pana cand a trebui sa mearga la scoala... si a ajuns om intreg!<br />barbatul ei suferea de ceva vreme... si cand Dumnezeu a avut trebuinta de el, l-a chemat... s-au strans in curtea lor rudele, sa-i fie aproape... femeia nu plang<span style="background-color: white;">ea... cu infricosatoare stapanire spune</span>a tuturor ce trebuie facut... si fiecare isi stergea lacrimile si facea ce-i spunea ea...<br />- asa, mama... sa aiba ce-i trebuie pe lumea ailalta! si fiti atenti, ca asa va trebui sa-mi faceti si mie! ca atunci nu pot sa va mai spun...<br />au trecut anii si de la intamplarea asta... femeia a imbatranit si ii e din ce in ce mai greu...<br />- da` de ce nu te duci matale la oras, la copii, bre?<br />- si aici? sa se aleaga praful? nu... uite, vine acuma primavara... trebuie facut curat, trebuie aranjat in gradina...<br />- pai mai poti, bre?<br />- asa, incet, cum oi putea... da` trebuie facute!...<br />sus, acolo unde se duc bunii cand se duc, un barbat povestea toate astea...<br />- vezi dumneata, domnu` sinatra? asta e nevasta mea... ea a ramas acolo, sa faca in continuarea ceea ce trebuie! asa cum crede ea ca e mai bine... asa cum ziceai si dumneata, in cantecul ala al dumitale... auzi? pot sa te rog si eu ceva? cand o veni si ea aici, i-l canti si ei? ca acolo, pe pamant, dumneata il cantai in engleza si noi nu intelegeam... da` aici e altfel... aici ne intelegem toti...<br /><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/ilicom/c81d9e568a1913.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=ilicom&hash=c81d9e568a1913&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/ilicom/c81d9e568a1913.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=ilicom&hash=c81d9e568a1913&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><br /><br /><br />poate va intrebati cum de este frank sinatra in rai? el, care se banuieste ca a fost mafiot?<br />ei... unii dintre ingeri au fost de parere cum ca sinatra ar canta dumnezeieste... asa ca i-au facilitat o viza "turistica"... dar nu poate sta mai mult de sase luni... pe urma trebuie sa mearga inapoi, "acasa", pentru reinnoirea vizei... ;-)<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-8919981483164912493?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-82298043280043837932010-03-29T00:48:00.000+03:002010-03-29T00:48:47.654+03:00<b style="color: #3d85c6;"><a href="http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/unirea-dinamo-derby-ul-cu-cele-mai-multe-goluri-din-liga-i-183342.html">ieri</a></b> în urziceni a mirosit rău a rahat de câine...<br />în poarta stadionului din oraş doi ţânci stăteau ciuciţi, ascunzând parcă ceva între ei...<br />- mă, cum vă cheamă pe voi?<br />- borcea...<br />- şi pe mine turcu...<br />- şi ce faceţi voi aici?<br />- un arbitru, nene, spuseră ei, arătând spre răhăţelul pe care îl modelaseră şi căruia îi puseseră în vârf un smoc de păr de câine roşu...<br />- i-am dat şi nume! îl cheamă avram!<br />acum sunt sigur că unirea nu va fi campioană anul ăsta... nu va fi lăsată...<br />după ce a avut nesimţirea să umilească marile echipe, cu tradiţie în a se face de râs prin cupele europene (steaua, care trăieşte până în ziua de azi din câştigarea unei cupe acum câteva zeci de ani, dinamo şi rapid, care visează în fiecare an, dar nu le iese niciodată) făcând mai multe puncte într-o singură campanie decât au făcut ele toate la un loc în ultimii ani adunaţi, unirea trebuie pedepsită!<br />aşa că au decis: anul ăsta titlul nu va ajunge, sub nicio formă, la urziceni!<br />au pus mână de la mână şi, meci după meci, arbitru după arbitru, sunt cu un pas mai aproape de mazilirea infamilor! hai că se poate!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-8229804328004383793?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-85704004057880881172010-03-28T01:06:00.000+02:002010-03-28T01:06:48.865+02:00- cat e ceasul?<br />- 7!<br />- da` maine la ora asta cat e?<br />- ...8!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-8570400405788088117?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-2004874108308597812010-03-26T17:41:00.002+02:002010-03-26T17:49:10.854+02:00<embed width="450" height="366" src="http://www.220.ro/emb/p0ovDg8n12" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always" type="application/x-shockwave-flash" ></embed><br><small>Vezi mai multe din <a href="http://www.220.ro/funny/" target="_blank">Funny</a> pe <a href="http://www.220.ro" target="_blank">220.ro</a></small><br /><br /><b>BAFTA!</b><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-200487410830859781?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-91599727549214975002010-03-26T03:51:00.002+02:002010-03-26T03:53:21.317+02:00citesc zilele trecute pe site-ul <a href="http://realitatea.net/">realitatea.net</a> urmatoarea stire:<br /><br /><i>Un geniu a rezolvat una dintre cele mai grele probleme de matematica, Conjectura lui Poincare, si ar fi putut pune mâna pe un milion de dolari. Cu toate ca locuieste într-un apartament mizer din St. Petersburg, Grigori Perelman în vârsta de 44 de ani, spune ca nu are nevoie de bani. El a declarat din spatele usii închise: "Am tot ce vreau".<br />Premiul a fost acordat de Institutul de matematica Clay din Cambridge, Massachusetts pentru rezolvarea Conjecturii Poincare, care le-a dat mari batai de cap matematicienilor în ultimul secol. Perelman a postat solutia pe internet.<br />Acum patru ani, când Uniunea Internationala de Matematica din Madrid a vrut sa-i acorde Medalia Fields, Perelman nu s-a prezentat sa-si ridice premiul.<br />"Nu sunt interesat de bani sau faima. Nu vreau sa fiu expus ca un animal la Gradina Zoologica. Nu sunt un erou al matematicii. Nici nu sunt un om de succes, de aceea nu vreau ca toata lumea sa se uite la mine", a declarat Perelman.<br />"Am fost o data în apartamentul lui si am ramas înmarmurita. Are numai o masa, un taburet si un pat cu o saltea murdara lasata acolo de vechii proprietari ai apartamentului, niste alcoolici care i-au vândut locuinta. Încercam sa scapam de gândacii din bloc, dar se ascund în apartamentul lui", a spus o vecina a matematicianului.<br />Problema care avea mai mult de 100 de ani în 2002 când a rezolvat-o Perelman, atunci cercetator la Institutul de Matematica Steklov din St. Petersburg poate ajuta la determinarea formei universului.<br />În 2003 Grigori Perelman a renuntat la slujba de la Institutul Steklov. Prietenii spun despre el ca ar fi renuntat la matematica de tot, dar Perelam refuza sa vorbeasca despre acest subiect, considerându-l, din motive personale, prea dureros.</i><br /><br />cum a aparut Conjectura lui Poincare? cine si, mai ales, in ce conjunctura (;-) a formulat o ecuatie a carei rezolvare a chinuit generatii intregi de minti preocupate?<br />cat de tare ar fi fost ca domnul Perelman sa nu publice rezolvarea? judecand dupa reactia lui, neinteresat de faima, cum s-a declarat, ar fi putut lua cu el in mormant caietul care continea solutia cautata de toti! mi-l inchipui in sicriu, cu caietul sub mainile incrucisate pe piept si cu un zambet ironic impietrit pe chip...<br />eu cred ca, defapt, domnul Grigori se da lovit pentru a se putea face disparut mai usor! mai bine lipsa milionul de dolari, decat batalioane de confrati pe urmele lui, jurandu-i moarte celui care le-a rapit una din putinele bucurii adevarate din viata!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-9159972754921497500?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-91549853042685738072010-03-25T12:32:00.000+02:002010-03-25T12:32:27.083+02:00ce am sa va povestesc acum se intampla demult, pe vremea copilariei mele, intr-un sat din baragan, intr-o vara fierbinte...<br />era intr-o duminica, pe dupa pranz... pe ulita mare femeile iesisera pe marginea santului, adunate dupa criteriul distantei fata de propria poarta, palcuri-palcuri, sporovaind...<br />pe drum isi facuse aparitia o ceata de tineri, care se ingrosa pe masura ce strabatea satul spre capu` alalalt, unde era izlazul...<br />- hai, ba, la fotbal!<br />si cel convocat iesea degraba, alaturandu-se lotului de sportivi amatori...<br />zapuseala amiezii nu-i impresiona catusi de putin... doar toata saptamana statusera cat-ii ziua de lunga in camp, la sapa... cum ziceau ei - "in cantonament"...<br />ajunsi pe terenul cu doua cadre metalice infipte in pamant in chip de porti se imparteau rapid in doua si treceau la actiune...<br />acu`, ce-i drept, cele doua echipe - ad-hoc constituite - nu erau nici pe departe egale ca valoare! drept care unul dintre portari se cam muta de pe-un picior pe altul de cand incepuse meciul...<br />din tribune (sub un copac despre care nu stia nimeni cum aparuse acolo, dar se zvonea ca ar fi fost plantat demult, tocmai cu acest scop), cativa spectatori urmareau cu impartialitate jocul, fiind in acelasi timp si brigada de arbitri...<br />unu`, mai milos, striga la un moment dat:<br />- ba! vasile! pune, ma, poarta aia d`oparte, si vino-aci de stai jos! hai, ma, ia o bere, nu mai sta acolo-n picioare degeaba!<br />nu stiu sa va spun cat a fost scorul final, ca `al de tinea socoteala a plecat inainte sa se termine partida... venise un pusti si strigase la el:<br />- nea costele! bre, m-a trimis tanti floarea sa-ti zic sa te duci repede acasa, ca s-a umflat vaca!<br />si omu` a plecat!...<br />da` se zvoneste ca ar fi castigat echipa aia din dreapta, cum te uitai de sub copac! si, ca sa evite litigiile, au fost cu totii de acord sa se rejoace meciul duminica viitoare!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-9154985304268573807?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-91388266615900127602010-03-24T14:32:00.001+02:002010-03-24T17:36:04.039+02:00bunicul meu (fie-i tarana usoara!) era mare consumator de politica televizata! urmarea cu patima toate jurnalele de stiri si toate talkshow-urile difuzate exact cand bunica avea treaba cu el!...<br />bunica, taranca ce stia bine randuiala, nu se putea revolta si, Doamne fereste, nici gand de vreun repros! dar, femeie desteapta, a gasit solutia...<br />se aseza langa el in fata televizorului, cu ochii tinta spre ecran si, dupa cateva minute, cu o naivitate induiosatoare, il intreba, atatandu-i orgoliul:<br />- ce zice, ma, aia, acolo? ca io nu prea inteleg!<br />bunicu era un om calm de felul lui...&nbsp; dar una nu suporta: sa fie intrerupt cand urmarea politica!<br />- hai, fa, da-o dracu de treaba! acu` ti-ai gasit sa vorbesti, cand era mai interesant!? uite c-am pierdut ce era mai important!<br />si, suparat foc, isi lua basca si iesea in curte, unde-si gasea ceva de lucru...<br />in odaie bunica zambea, oprea televizorul si iesea in urma lui...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-9138826661590012760?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-72561465811187910282010-03-24T01:14:00.002+02:002010-03-25T13:53:17.222+02:00care va sa zica:<br />- am obtinut prima victorie intr-un meci oficial de la plecarea lui dan petrescu...<br />- levy a zis ca de-acu incolo sa te tii fotbal!...<br />- functioneaza din nou <b><a href="http://fcunirea.ro/" style="color: #3d85c6;">site</a></b>-ul!!!<br />concluzie: a belit-o <b style="background-color: white; color: red;"><a href="http://www.guraialomitei.com/stiri/sase-vine-dinamo/">dinamo</a></b>!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7256146581118791028?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-56691413845182865692010-03-22T21:03:00.025+02:002010-03-22T21:40:19.109+02:00<b>ingerul...</b><br />mergea incet, leganat, tragand din cand in cand din tigara, cu spatele incovoiat si capul plecat... era obosit... cand a trecut pe sub felinar i-ai fi putut vedea stralucirea aurei care-l inconjura... dar nimeni nu putea sa-l vada...<br />se opri la coltul unei cladiri si se rezema de perete... se freca cu spatele de zid pentru ca simtise o mancarime intre omoplati... il mancau aripile... se uita in sus si, cu un zambet ironic-amar, intreba:<br />- ai sa mi le iei?<br />fusese chemat si i se daduse misiunea...<br />- vei cobora pe pamant!<br />si ii fusese aratat un om...<br />- il vezi? el e misiunea ta!... e un om bun... dar a ratacit calea... a fost ispitit... si a fost slab... nu-l putem pierde... <br />coborase imediat... il gasise repede pe om... da! fusese ispitit si muscase din plin!<br />omul nu-l putea vedea... si nici nu-l putea auzi... "am sa-ti arat calea!"... simti o urma de revolta... "de ce faceti asta? niciodata nu va e de-ajuns? pentru ce?"<br />sufla asupra omului si acesta simti un fior... se scutura ca trezit din transa si, ridicandu-si privirea, cu vocea tremuranda se ruga:<br />- iarta-ma!<br />omul isi vazuse intr-o clipa viata de pana atunci... cu toate sacrificiile facute pentru a urma calea dreapta... dar mai vazuse si viata ce avea sa vina... si vazuse cum avea sa fie drumul pe care apucase... si s-a ingrozit!<br />nu avea voie sa faca asta... ce avea sa vina nu trebuia stiut de oameni... dar el credea ca ei doar de frica pot intelege! si asta l-a costat... acum era stors de vlaga... chiar si pentru el o astfel de revelatie era un efort imens... pentru ca ceea ce va fi sa fie e o taina pe care numai Creatorul o stie... iar el o putea patrunde doar platind pretul: o parte din el insusi...<br /><br /><b>demonul...</b><br />masina gonea nebuneste prin zmoala noptii... radioul dat la maxim acoperea orice gand... taia curbele fara sa ia piciorul de pe acceleratie...<br />dintr-o data in fata ii sari un animal... doar o clipa a apucat sa-l vada in bataia farurilor... a franat puternic si a tras brusc de volan... masina derapa si iesi de pe drum... s-a rasturnat, dar a trecut milimetric pe langa un copac de pe marginea soselei...<br />a iesit cu greu din masina, plin de rani si cu sangele siroindu-i pe tample... prin intuneric i s-a parut ca vede animalul... avu impresia ca se uita la el... l-a privit un moment, apoi a disparut in bezna... desi in jur era pustiu putea sa jure ca a auzit acea voce inspaimantatoare: "data viitoare vii cu mine!"<br />i-a inghetat inima!<br />a fost gasit a doua zi zacand inconstient pe margine drumului... la timp insa pentru a mai putea fi salvat...<br />mergea incet, leganat, pe langa ziduri... parul negru si bogat ii acoperea coarnele si urechile ascutite... doar vapaile ochilor ar fi tradat-o, dar nimeni n-o putea vedea...<br />fusese chemata si i se daduse misiunea:<br />- vei urca pe pamant!<br />si ii fusese aratat un om...<br />- il vezi? el este misiunea ta! astazi a avut un moment de cainta... nu-l putem pierde!<br />a urcat si l-a gasit repede, pe un drum, la volan... gonea nebuneste...<br />i s-a aratat ca un animal in mijlocul drumului... el a incercat s-o evite si a derapat... "de ce faceti asta? de ce nu mergeti pana la capat? pentru ce?"a suflat usor spre el si masina a trecut milimetric pe langa copac...<br />nu avea voie sa faca asta... Destinul trebuia implinit! stia ca asta are s-o coste: o parte din ea insasi... <br /><br /><b>lut ars...</b><br />mergea pe strazi fara vreo tinta... cand a ridicat ochii din pamant peste drum l-a vazut pe el, sprijinit de zid... parea absent la tot ce se intampla in jur si tragea din cand in cand din tigara... nu se astepta sa-l gaseasca aici... se bucura sa-l vada... abia cand a ajuns langa el a vazut-o...<br />- ne-am facut un obicei din a ne intalni intamplator! ii spuse ea zambind...<br />ii raspunse cu un zambet... se bucura s-o vada... arunca tigara...<br />ea clatina dezaprobator din cap: <br />- astea sunt maniere de inger?<br />se aseza langa el...<br />- ai avut o zi grea?<br />- da... nici tie nu ti-a fost prea bine...<br />se intoarse spre el si-l privi in ochi...<br />- ia-ma in brate...<br />isi puse capul pe umarul lui... a strans-o si mai tare in brate... corpurile lor parca se contopeau...<br />si, deodata, trupurile lor au inceput sa se prefaca in pamant... in pulbere fina... se uneau precum nisipul din doua galetuse turnate la un loc...<br />de sus se auzi o voce puternica, dar blanda:<br />- asta e darul meu pentru voi!<br />si imediat pulberea de pamant a fost cuprinsa de un glob de foc... iar din adancuri a razbatut o voce terifianta:<br />- iar asta e darul meu pentru voi!<br />si cand vapaia s-a stins, de jos s-a ridicat <b>UN OM</b>!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-5669141384518286569?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-24615122292439591852010-03-19T16:44:00.000+02:002010-03-19T16:44:50.961+02:00mai tineti minte cand eram copii si, prin decembrie, ne trezeau parintii intr-o dimineata spunandu-ne "uita-te pe geam!"? iar noi, cu nasurile lipite de sticla ferestrei, deveneam intr-o secunda intruchiparea bucuriei: NINGE!<br />acu` vreo doi ani ne-am trezit intr-o dimineata si, cineva care se trezise mai devreme, ne-a spus "uita-te la televizor"! ne-am lipit nasul de ecran (nu apucasem sa nu punem inca ochelarii) si am devenit, brusc, intruchiparea groazei: CRIZA!<br />si s-a asternut criza peste toate... doar cativa, cu pelerine inscriptionate cu sigle de partid, ramase de la ultima campanie electorala, au scapat mai usor... s-au udat doar putin la picioare...<br />un strat gros s-a asternut si peste productia de televiziune... las` ca nici inainte nu ploua cu galeata prin bugetele emisiunilor, dar, la inceput noutatea fenomenului, "foamea" publicului (spre deosebire de postul pastelui, care ne tine cu o farfurie de fasole pe zi 45 de zile, postul TVR ne-a tinut cu "doua farfurii de program" 45 de ani!), apoi entuziasmul unor oameni au facut ca, vreme de vreo 10 ani, sa avem si noi programe ca cele pe care le vedeam pe la italieni, spanioli, nemti... dupa aia - CRIZA!<br />timp de un an de zile am vazut atatea reluari de ajunsesem sa cred ca sunt in MATRIX - computerul central s-a defectat si, pana il repara, mai traim odata ultimii cinci ani! pe vremuri, dupa revelion, cateva zile, ne uitam la "daca doriti sa revedeti...". de data asta retrospectiva a durat ceva mai mult... producatorul general CRIZA ne-a pregatit un "an jubliliar", un an in care sa rememoram cele mai frumoase momente din istoria televiziunii!<br />de la o vreme s-au plictisit si televiziunile de reluari... adormeau regizorii de emisie pe butoane... trebuia facut ceva... inventat ceva... gasita o solutie! trebuia ceva... ieftin si bun!<br />pai cum si ieftin, si bun?! mai ieftin decat pana atunci? pai cat de ieftin? ok! daca trebuie...<br />si au venit unii cu ideea salvatoare... plecand de la o simpla constatare mioritica: noi la bata suntem buni, dar la restul suntem bata! asa ca: se iau minim doua persoane, inrudite sau nu (parinti - copii, sot - sotie, soacra - nora/ginere, vecin - vecin, sotie/sot - amanta/amant... si lista ramane deschisa...) si se pun in fata camerei sa se certe... mai bine sa se injure... sau, si mai bine, sa se scuipe... stai asa: ia da-i un pumn? ASTA ERA! fara decoruri spectaculoase, fara scenarii complicate...<br />cum nu gasim oameni care sa se dea in spectacol la televizor? a! vor doar sa se uite! sa intre figuratia, atunci! hai, mai, ca-i criza, si pentru cativa banuti marunti se balacaresc ca la usa cortului! si ce daca "sotia" din emisiunea de azi e aceeasi cu "soacra" din emisiunea de saptamana trecuta? cine crezi ca baga de seama?<br />si productia de televiziune a incasat astfel un usturator sut in fund pe care l-a prezentat ca pe un necesar pas inainte!... corect! pe loc nu se mai putea sta!<br />nu ma intelegeti gresit: n-am vrut sa spun ca televiziunea a oferit intotdeauna numai programe de calitate! nici la noi, nici in alta parte! astfel de productii au existat, exista si vor exista! numai ca, precum ghioceii prin zapada, au scos capul prin criza! si s-a umplum ecranul de ele... lista vedetelor pixelate e atat de lunga incat n-as sti cu care sa incep si cu care sa continui... de terminat nici nu-mi pun problema - mai sunt destule care vin tare din urma!<br />e si <a href="http://guraialomitei.blogspot.com/2010/03/ligheanul-politic-elodia-gasita-in.html"><i style="color: #3d85c6;"><b>asta</b></i></a> o "reteta de succes"! cica s-ar numi "divertisment"...<br />eu mi-am lasat vreo 9 ani ficatii pe niste platouri de televiziune... si ma doare cu atat mai tare sufletul sa vad unde s-a ajuns... si, mai ales, spre ce ne indreptam...<br />cu atat mai mult cu cat am trait 8 ani langa un om care se numea <b>VALERIU LAZAROV</b>! asa ceva nu se mai fabrica! disparitia lui a insemnat incheierea unei epoci in productia de televiziune din romania (si nu numai!)... nici nu se uscase bine cerneala pe stirea trecerii lui in nefiinta ca se si inghesuiau niste baieti si niste fete sa profeteasca cine-i va lua locul in istoria televiziunii! niste baieti si niste fete care, in marea lor majoritate, traiesc si azi din ce au furat de la LAZAROV!<br />revenind la noile trenduri in materie de programe TV, problema existentei unor astfel de excremente media este CONSUMUL!!! sa fim bine intelesi: o televiziune traieste din publicitatea vanduta; publicitatea se vinde in programele care au audienta (adica la care se holbeaza romanu`); audienta se masoara!<br />pana cand n-o sa ne scoatem nasu` din chilotii columbencei, dintre tatele mai stiu io cui si pana cand n-o sa incetam sa-l mirosim la cur pe razvan ciobanu o sa tot vedem de-astea!<br />gresit se spune ca oamenii se uita la ce le dau televiziunile, ca nu exista alternativa: realitatea tv si antena 3 abia razbat la popor! ei, daca s-ar legifera in chilotii columbencei, alta ar fi treaba!<br />uitati-va la stirile sportive: 3 scoruri si 5 bombe sexy!<br />imi incepeam <a href="http://gabiene.blogspot.com/2007/04/dumnezeu-ma-iubeste.html"><i style="color: #3d85c6;"><b>in urma cu vreo trei ani</b></i></a> un articol vorbind despre "esecul" unui proiect foarte misto! din pacate stam mai rau decat atunci!<br />hai ca incepe sa se miste treaba!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-2461512229243959185?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-22337763881684529332010-03-18T23:55:00.005+02:002010-03-19T16:46:01.770+02:00<span style="color: orange; font-size: x-small;">*recomand deschiderea link-urilor cu click dreapta, in ferestre independente</span> <br /><br />zilele trecute am avut o discutie in contradictoriu, foarte aprinsa, cu un prieten foarte bun... despre ce inseamna sa fii angajat, angajator si care ar fi relatia "corecta" dintre ei...<br />au trecut deja cateva zile da cand <a href="http://www.realitatea.net/tanara-aflata-in-coma-despre-care-familia-spune-ca-muncea-pana-la-epuizare-a-murit_704491.html"><i style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b>s-a intamplat din nou</b></i></a>... un om moare, se pare, din cauza stresului si efortului depus la locul de munca...<br />mi s-a parut ca ce era de spus <i style="color: #3d85c6;"><b><a href="http://gabiene.blogspot.com/2007/04/sub-nicio-forma-nu-sunt-ei-de-vina.html">am spus acum trei ani</a></b></i>...<br />dar vreau sa-i povestesc amicului meu, si celor care va mai pierdeti vremea cu mine pe-aici, o scena dintr-un film la care tocmai ma uit... un personaj sta pe o banca, odihnindu-se... in fata lui un alt personaj, angajat la salubritate, aduna gunoaiele de pe trotuar... cel care se odihnea, obsedat de curatenie si manat de un simt civic exacerbat, ii atrage atentia omului, cat se poate de ferm, ca a lasat in urma <b>o frunza</b>... acesta se intoarce, vadit deranjat de observatie, dar mai ales de modul in care-i fusese facuta si-l intreaba pe carcotas:<br />- te crezi mai bun decat mine? sa stii ca, inainte de a ajunge sa fac asta, castigam cateva mii de dolari pe luna...<br />celalalt isi da seama de propria exagerare si, brusc, devine compatimitor:<br />- si ce s-a intamplat?<br />dupa cateva momente de liniste vine si raspunsul:<br />- am facut o greseala!<br />aici toata lumea (personajul cusurgiu, telespectatorii, eu) se asteapta sa auda o poveste despre decizii manageriale eronate, sau despre cum omul se lasase prada tentatiilor si "a facut ordine" prin conturile companiei... dar nu... cu glasul tremurand, omul a continuat:<br />- mi-am luat o saptamana libera... atunci ei si-au dat seama ca se descurca si fara mine...<br />s-a intors pe calcaie si a continuat sa stranga gunoaiele de pe trotuar...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-2233776388168452933?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-27250712671203759882010-03-18T02:59:00.006+02:002010-03-22T00:50:47.870+02:00iesi de sub dus, cu apa inca siroindu-i pe corp... se duse in dormitor... se aseza in fata oglinzii in care se vedea pe de-a-ntregul... isi admira trupul tanar, formele bine definite, pielea stralucitoare...<br />isi desena corpul, urmand cu varful degetelor o linie care pleaca aproape din crestet, urmeaza conturul parului, coboara prin spatele lobului urechii spre gatul lung... apoi continua pe umar... urmareste rotunjimea ferma a sanului... coboara incet spre abdomenul perfect plat... se apleca usor dupa ce trecu de sold... varfurile degetelor, creioane imaginare, trasau acum pulpa fina, atent epilata, acoperita inca de broboane de apa... spre genunchi... gamba sculptata, ca a unei balerine... glezna...<br />lua un prosop si se sterse incet, mangaindu-si fiecare milimetru de piele... parca se modela din lut... ca si cand in urma prosopului se materializa corpul ei...<br />isi puse ciorapi fini, negri... ii intinse atenta pe picior, acoperind genunchii rotunzi, iar la final potrivi cu meticulozitate banda adeziva pe pulpa...<br />se intoarse si admira in oglinda felul cum dantela ii imbraca fesele, mulandu-se perfect pe rontunjimea acestora... si-a pus apoi sutienul, cu o cupa nu foarte plina... zambi...<br />pe pat era intinsa rochia... rosie, dintr-un material vaporos... o imbraca, felicitandu-se pentru alegerea facuta... decolteul generos ii scotea in evidenta bustul, iar soldurile se conturau perfect prin acest material... iar de lunga era exact atat cat sa-i descopere genunchii si inca vreo cativa centimetri mai sus... atat cat sa-ti doresti sa fi fost mai scurta, dar daca ar fi fost ar fi ucis brutal imaginatia...<br />isi puse apoi bijuteriile... colierul iti oferea un alibi pentru privirea scapata in decolteu... pentru ca apoi dansul cerceilor lungi sa-ti fie salvare, abatandu-ti atentia asupra umerilor goi...<br />era aproape gata cand se auzi soneria... doua pufuri discrete de parfum, iar in drum spre usa incalta pantofii cu toc inalt...<br />o privi inmarmurit... dupa ce se dezmetici ii spuse zambind:<br />- stii ce? am o idee... ce-ai zice daca n-am mai merge nicaieri si am ramane aici in seara asta?<br />- exact la asta m-am gandit si eu, chicoti ea...<i><span style="color: #38761d; font-size: small;">&nbsp;</span></i><br /><br /><i><span style="color: #38761d; font-size: small;">*pentru a afla continuarea povestii "derulati" prima parte, de unde v-am lasat eu spre inceput... ;-)</span></i><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-2725071267120375988?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-64216646866286228212010-03-15T15:39:00.006+02:002010-03-15T16:06:58.550+02:00piesa de teatru intr-un singur act, da` bun!<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp;&nbsp; <br />personajele:<br /><b>primul ministru </b><i>al unei tari fantastice, al carei nume incepe cu ROM si se termina seara tarziu cu MANIA</i><b>&nbsp;</b><br /><b>un consilier </b><i>al primulu ministru</i><br />mai tarziu apare si <b>tanarul de la IT</b><br /><br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; <i>scena 1</i><br /><i>primul ministru si consilierul; actiunea se petrece in cabinetul primului ministru, intr-o dimineata oarecare; acesta isi bea cafeaua, urmarind pe plasma aflata pe peretele opus episodul de ieri al telenovelei preferate, episod pe care l-a ratat cu o seara in urma din cauza unei sedinte la partid... se aud batai in usa si intra consilierul...</i><br /><br /><b>consilierul</b>: sefu! am o idee geniala!<br /><b>PM</b>: daca mai scoti vreun sunet o sa i-o spui direct lu` Al` de sus!<br /><b>consilierul</b>: adica lu`?... <i>consilierul facu un gest din cap spre tavan...</i> pai nu e plecat in vizita, sa vada licurici?<br /><i>primul ministru nici nu-l baga in seama... consilierul observa telenovela si se prelinge fara niciun zgomot pe un scaun... pe ecran sunt acum doua personaje care se privesc intens, dar nu-si spun nimic... apoi genericul...</i><br /><b>PM</b>: pfiu! cred ca maine-i spune!<br /><i>intorcandu-se spre consilier...</i><br /><b>PM</b>: mi-ai adus licurici? ce sa fac, ma, cu ei?<br /><i>consilierul se uita contrariat la primul ministru...</i><br /><b>consilierul</b>: nu, sefu... am o idee!<br /><b>PM</b>: sa mori tu!<br /><b>consilierul </b>(<i>zambeste tamp</i>): da, sefu! mi-a venit azinoapte!<br /><b>PM</b>: asta faci tu la bamboo, ma?<br /><b>consilierul</b>: ma plictisesc, sefu... pe alea le stiu pe toate...<br /><b>PM</b>: tineretu din ziua de azi... nu mai stiti sa va distrati, ma... numa la munca va e gandul si cand sunteti la discoteca...<br /><i>consilierul se foieste nerabdator pe scaun... afiseaza acelasi zambet tamp...</i><br /><b>consilierul</b>: fii atent, sefu... m-am gandit sa dam o lege...<br /><i>primul ministru il intrerupse brusc...</i><br /><b>PM</b>: asa, ma, ca noi facem legea!<br /><b>consilierul</b>: tocmai! deci, cum ziceam... sa dam o lege...<br /><b>PM</b>: cui sa dam, ma? iar sa dam? da de luat cand luam? de ce mama dracului m-am facut prim ministru? n-am dat destul? de luat cand iau?<br /><b>consilierul</b>: in fiecare zi, sefu! mi-au zis baietii de la telefoane ca i-au auzit pe unii ca cica voiau sa va dea ceva... da n-au auzit exact ce, ca era semnalu` slab... ceva din UE... sau cu UE... in sfarsit... deci, cu legea... toti copiii provenind...<br /><b>PM</b>: cum adica "provenind"?<br /><b>consilierul</b>: hai, ma, sefu, nu ma mai intrerupe... asa se zice... na! c-am uitat unde ramasesem... a! toti copiii provenind din familii cu venituri reduse sa primeasca alocatii mai mari decat cei care provin din familii cu venituri mari...<br /><i>consilierul il privea pe primul ministru cu ochii mari si gura intredeschisa, asteptand reactia acestuia... primul ministru statu cateva clipe pe ganduri... consilierului i se paru o vesnicie...</i><br /><b>PM</b> (<i>facand un gest cu mana</i>): o prostie...<br /><b>consilierul</b>: de ce, sefu? cica i-ar zice protectie socialista, sau asa ceva... nu stiu exact cum ii zice, da` il intreb pe vangelie...<br /><b>PM</b>: pai vangelie nu e dincolo?<br /><b>consilierul</b> (<i>uimit</i>): s-a intors din vacanta, sefu!<br /><b>PM</b>: nu, ma! la ailalti... asta nu vine la noi...<br /><b>consilierul</b>: pai ma duc io la el, sefu!<br /><i>simti cum primul ministru il sageta cu privirea...</i><br /><b>consilierul</b>: la el la birou...<br /><b>PM</b>: lasa, ma, nu te mai duce... sa zica pe urma ca el ne-a dat ideea... las` c-o rezolvam noi...<br /><b>consilierul</b>: deci, e buna, sefu?<br /><b>PM</b>: la ce sa fie buna, ma?!<br /><b>consilierul</b>: pai astia saraci voteaza, sefu!... si daca face copii multi, o sa aiba cine ne vota si cand `om fi batrani!<br /><i>consilierul ranji din nou tamp, uitandu-se catre primul ministru si asteptand reactia acestuia...</i><br /><b>PM</b> (<i>uitandu-se in gol, spre viitor</i>): cand `om fi batrani... (<i>intorcandu-se catre consilier</i>) ba, tu nu esti prost!<br /><b>consilierul</b>: hai, sefu! cum sa...<br /><b>PM</b>: da` de unde-ti vin, ma, tie ideile astea?<br /><b>consilierul</b>: nu stiu, sefu... sa mor io daca stiu!<br /><b>PM</b>: da` tu ce scoala ai facut, ma?!<br /><b>consilierul</b> (<i>mandru</i>): facultatea, sefu! la particular, ca pe vremea aia munceam barman in bamboo! am facut INSTALATII! am terminat la "aprofundate", in sapte ani... ca anu` 5 l-am repetat de trei ori, sa nu ma ia in armata!... am avut si firma! da` am dat faliment si am venit sa lucrez la guvern...<br /><b>PM</b> (<i>se uita la consilier iscoditor</i>): ma, tu vrei sa-mi iei locul!<br /><b>consilierul</b>: nu, sefu, e bine aici, pe scaunul asta... (<i>si se uita la scaunul pe care statea; brusc, avu o revelatie</i>)... a! nu, sefu! se poate?! la vechimea dumneavoastra in partid!... cine sa va ia locul? nu se poate, sefu!<br /><i>primul ministru stranse buzele si-si increti fruntea...</i><br /><b>PM</b> (<i>in gand</i>): deci nu se poate, nu ca n-ai vrea! las` ca mai vedem noi... o muri si tactu ala intro zi!<br /><br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; <i>scena 2</i><br /><i>aceiasi de mai devreme, tanarul de la IT; acelasi decor; se aud batai in usa cabinetului</i><br /><br /><b>consilierul</b> (<i>se uita spre primul ministru si acesta incuviinteaza printr-un gest</i>): intra!<br /><i>intra tanarul de la IT...</i><br /><b>tanarul de la IT</b>: buna dimineata! m-ati chemat...<br /><b>PM</b>: buna dimineata! da!... de cand lucrezi tu aici?<br /><b>tanarul de la IT</b>: de trei ani...<br /><b>PM</b>: aha! adica de pe vremea lu`........<br /><b>tanarul de la IT</b> (<i>putin incurcat; nu vede relevanta</i>): da....<br /><b>PM</b>: si cum ai facut?<br /><b>tanarul de la IT</b> (<i>evident, din ce in ce mai incurcat, neintelegand intrebarea</i>): ce sa fac?<br /><b>PM</b>: ma, tu esti atent la ce vorbesc eu cu tine?<br /><i>pe fata tanarului se citeste clar nedumerirea... nu stie ce sa raspunda...</i><br /><b>PM</b>: cum ai facut sa lucrezi aici?!...<br /><b>tanarul de la IT</b>: am castigat concursul...<br /><b>PM</b>: ce concurs, ma!? da` ce e aicea, tombola?<br /><b>tanarul de la IT</b>: concursul... stiti... postul fusese scos la concurs, am dat examen si am luat postul...<br /><b>PM</b>: aha! deci ai dat ceva... (<i>intorcandu-se spre consilier</i>) pai cum altfel?<br /><i>consilierul confirma printrun gest al capului...</i><br /><b>PM</b> (<i>adresandu-se din nou tanarului</i>): uite de ce te-am chemat... brusc, maine iti expira contractul! asa ca trebuie facut din nou concurs din ala... s-a mai inscris doar aia mica a lu` nasu... asa ca, daca vrei sa vii si tu, io zic sa pleci mai devreme azi... du-te acasa si pune mana pe carte!<br /><i>tanarul statea in picioare, inmarmurit... primul ministru radea zgomotos... consilierul ranjea tamp...</i><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6421664686628622821?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-61184013633269267652010-03-12T03:32:00.001+02:002011-06-26T00:38:30.191+03:00- vezi ca te cauta, iar!<br />lasa capul in pamant, stranse pumnii si, cu pasi mici, se indrepta spre biroul sefului... cateva minute de acolo s-au auzit numai tipetele lui, dupa care usa s-a deschis si ea a iesit tinand in mana un dosar... era rosie in obraji, iar in ochi ii licareau lacrimile care aveau sa-i brazdeze obrajii in fata oglinzii din baie, ca de obicei...<br />seara tarziu a ajuns acasa... se oprise mai intai la supermarketul din cartier si-si cumparase mancare semipreparata... a inchis usa in urma ei si a ramas cateva secunde in picioare pe hol, cu sacosa in mana... acelasi intuneric si aceeasi liniste care o intampinau in fiecare seara...<br />a facut un dus, si-a incalzit ceva in cuptorul cu microunde si s-a bagat in pat... n-a aprins lumina... intunericul, cu ceea ce se putea ascunde in spatele lui, era mai putin deprimant decat certitudinea unei case goale... a adormit cu televizorul aprins...<br />dimineata a trebuit, din nou, sa-l astepte pe vecinul de la parter sa-si mute masina ca sa o poata scoate pe a ei din parcare... si nici macar "ma scuzati, domnisoara"...<br />firma mersese bine anul asta... in week-end avea sa fie o petrecere la care fusesera invitati toti angajatii... tot biroul discuta despre asta... fetele vorbeau despre haine, bijuterii, barbati... iar barbatii despre bautura si femei... dupa toate probabilitatile avea sa fie o petrecere pe cinste!<br />pe ea n-o intreba nimeni nimic... statea ascunsa in spatele monitorului si asculta chicotelile celorlalti... nu se hotarase inca daca se va duce sau nu... stia cum avea sa fie: obisnuitele bisericute in care ea nu-si gasise niciodata locul...<br />vineri seara a ajuns din nou acasa tarziu... ceilalti colegi plecasera mai devreme sa se pregateasca pentru petrecere... ea a mai ramas...<br />intuneric si liniste... a simtit cum o lacrima ii curge pe obraz... a fost surprinsa... aici a ajuns? a aprins becul! s-a dus tinta la sifonier! se hotarase: va merge la petrecere!<br />barul era deja plin de fum, iar colegii vorbeau de-acum toti deodata... nimeni nu remarcase aparitia ei... s-a asezat intrun colt retras...<br />zambea tuturor celor cu care isi intersecta privirea... ii zambeau si ei, dar dupa doua-trei pahare oricine zambeste oricui... intr-un tarziu l-a remarcat... statea sprijinit de bar si se uita fix la ea... a incercta sa-i evite privirea, dar el n-o slabea din ochi...<br />cu doua pahare in mana s-a apropiat de ea...<br />- pot sa ma asez aici?<br />- sigur...<br />vocea ii tremura... la fel si genunchii...<br />- reusita petrecere...<br />- da...<br />si conversatia incepu sa se lege... dupa cateva ore, n-ar fi stiut sa spuna cate, radeau si vorbeau de parca erau doi vechi prieteni... a condus-o pana la un taxi si, zambind, privind-o in ochi, i-a spus:<br />- la revedere... am sa te sun...<br />cand a ajuns acasa era atat de fericita! a aprins toate luminile! a adormit asa, imbracata...<br />a sunat-o... s-au intalnit de cateva ori si de fiecare data s-a intors acasa fericita... o facea sa rada, si asta era atat de bine!<br />erau deja impreuna de cativa ani... n-ar mai fi putut trai fara sa-l auda spunandu-i in fiecare dimineata "esti frumoasa" si in fiecare seara "esti minunata"...<br />de la o vreme toti colegii remarcasera ca din biroul sefului nu se mai auzeau tipete cand intra ea acolo... ba chiar o laudase in cateva sedinte!... a fost surprinzator, totusi, pentru toata lumea, cand a fost promovata!<br />de-acum toti voiau sa-i fie in preajma... in pauza de masa iesea cu fetele la o cafea...<br />"esti frumoasa"...<br />- buna dimineata, vecine!<br />- buna dimineata, domnisoara!<br />ce femeie! masina? oho! o parca undeva pe bulevard!<br />in bucatarie mirosea atat de bine?<br />- ce gatesti?<br />- surpriza!<br />ii placea la nebunie cum gatea ea... reusea de fiecare data sa-l surprinda...<br />- ar trebui sa scrii o carte de bucate! esti minunata!<br />si o lua in brate...<br />era de nerecunoscut... din femeia stearsa de acum cativa ani, neincrezatoare, timida, nu mai ramasese nici macar o vaga amintire...<br />vietile lor pendulau intre matinalul "cat esti de frumoasa" si nocturnul "esti minunata"... noua functie de la birou ii ocupa din ce in ce mai mult timp... apoi, odata cu popularitatea crescuta, petrecerile la care era invitata erau din ce in ce mai dese... devenise o "enoriasa practicanta" in mai toate bisericutele...<br />in seara aceea luminile erau stinse in toata casa... l-a gasit stand in fotoliu, pe intuneric... simtea ca ceva se va intampla...<br />- ce e cu tine, iubitule?<br />- eu plec...<br />simti un nod in gat... din glasul lui a inteles ca vorbea serios...<br />cum sa plece? de ce sa plece? ce s-a intamplat? cand s-a intamplat? in cap ii vuiau mii de intrebari... toate de-a valma... nu putea sa rosteasca niciuna din toate aceste intrebari... a putut sa spuna doar atat, cu vocea sugrumata:<br />- dar eu te iubesc!<br />- nu! tu iubesti o iluzie! iubesti un bibelou! si cand un bibelou se sparge, oricat ai fi tinut la el, il maturi si il arunci... pentru ca un bibelou lipit nu mai arata la fel... si pentru ca in locul acela a fost intotdeauna un bibelou, dupa un timp, o sa pui in loc altul... pentru ca locul arata rau gol...<br /><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/dumitrurasvan/92a8f89dace06a.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=dumitrurasvan&hash=92a8f89dace06a&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/dumitrurasvan/92a8f89dace06a.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=dumitrurasvan&hash=92a8f89dace06a&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6118401363326926765?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-71821585155074264452010-03-09T19:23:00.000+02:002010-03-09T19:23:04.929+02:00la DUMNEZEU veni un SUFELT...<br />- spune, SUFLETE! i-a zis DUMNEZEU... <br />- Doamne, frumos e RAIUL Tau! si multa bucurie e aici! dar, Doamne, <i>mi-e dor</i>! as vrea sa ma trimiti inapoi <i>la ai mei</i>...<br />- asta nu se poate! i-a raspuns DUMNEZEU... `au aici nu esti tu <i>la ai tai</i>, SUFLETE?<br />- cum, Doamne?! s-a mirat SUFLETUL... Tu, care ai facut lumea in sase zile, iar in a saptea Te-ai odihnit, Tu care m-Ai facut si tot Tu m-Ai luat la Tine, nu poti sa ma trimiti inapoi?<br />- pentru ce nu asculti raspunsul Meu, daca ai venit sa Ma intrebi, SUFLETE? l-a intrebat DUMNEZEU...<br />si-apoi i-a zis:<br />- Am sa te trimit inapoi, dar cum ai fost nu mai poti fi... e in firea lucrurilor pe care Eu Am hotarat-o!<br />si DUMNEZEU a suflat spre SUFLET...<br />si SUFLETUL s-a simtit usor ca un fulg... si a simtit ca zboara, dus de o adiere calda... si era el intr-un nor cand plutea... iar dupa o vreme a iesit SUFLETUL din nor si a simtit cum cade pe pamant...<br />nu vedea nimic... pamantul il acoperea... si a simtit SUFLETUL cum pamantul care-l acoperea s-a umezit si i-a fost bine...<br />de la o vreme a simtit SUFLETUL cum iese din pamant... picioarele lui erau inca sub pamant, dar capul lui iesise de sub pamant... iar in jurul lui erau fire de iarba... si nu vedea SUFLETUL nimic in jurul lui, decat firele de iarba...<br />si simti la o vreme SUFLETUL cum mainile i se transforma in frunze... acum se inaltase peste firele de iarba... si intr-o zi parul i s-a facut rosu aprins... si din par i-au rasarit petale...<br />si SUFLETUL vedea iar lumea pe care o stia...<br />- ai vazut ce floare frumoasa a rasarit in curtea din spate? intreba sotia... e rosie si a aparut acolo <i>ca prin minune</i>...<br />si in fiecare zi femeia ingrijea floarea, rupand buruienile din jurul ei...<br />intro zi barbatul a zis femeii lui:<br />- diseara sa-mi faci o mancare din iepurele pe care l-am prins azi dimineata in gradina!<br />si femeia i-a zis:<br />- iti fac...<br />dar in glasul ei era amaraciune... floarea nu mai era in gradina...<br />in dimineata aceea iepurele a ajuns intro gradina... era el un SUFLET care ii ceruse lui DUMNEZEU sa-l trimita inapoi, la ai lui... auzise ca DUMNEZEU mai trimisese si alte SUFLETE inapoi...<br />si DUMNEZEU a suflat peste el si SUFLETUL a simtit cum pluteste... si cand a iesit din norul in care a plutit, SUFLETUL vazut ca era intuneric... si dupa o vreme s-a nascut... si era el un iepure...<br />in dimineata cand a ajuns in gradina aceea s-a oprit sa se odihneasca... ii era foame... a vazut o floare rosie si a mancat-o...<br />seara sotia a gatit iepurele...<br />- buna mancare ai facut din iepure! i-a zis barbatul femeii lui...<br />si cand zicea asa a inghitit din carnea de iepure pe care o manca... dar cu atata pofta manca incat omului i-a ramas bucata in gat...<br />ochii i-au iesit din orbite, obrajii i s-au inrosit... cu mainile in jurul gatului, ca si cand s-ar fi sugrumat singur, omul cazu de pe scaun, fara suflare...<br />si SUFLETUL barbatului s-a ridicat si a vazut trupul lui zacand pe jos si pe femeia lui jelind... si a simtit SUFLETUL barbatului cum se ridica, iar trupul lui ramane jos, iar femeia lui il jeleste...<br />si cand a ajuns SUFLETUL dinaintea lui DUMNEZEU, a intrebat:<br />- Doamne, de ce m-ai chemat la Tine?<br />- pentru ca am vrut sa-mi aduci doua SUFLETE pe care le-am trimis inapoi si de care am nevoie acum, aici...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7182158515507426445?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-52284193388809586002010-03-08T14:17:00.001+02:002011-06-26T00:42:30.088+03:00cristian vasile... ce vremuri... ce muzici... nu se mai fabrica...<br />aveam numai unsprezece zile cand am fost dus la bunica... mama avea serviciu... bunica m-a invatat primele poezii... apoi sa citesc, sa scriu... si, mai ales, sa respect oamenii...<br />de pe la 4-5 ani m-a preluat mama... nu mai avea serviciu... se apropia vremea sa merg la scoala...<br />de aia eu am spus pana pe la 11 ani <i>saru` mana</i> si femeilor si barbatilor... pana intr-o zi, cand un vecin m-a apostrofat:<br />- ma, <i>sarut mana</i> se zice numai la femei! la barbati spui <i>buna ziua</i>!<br />eram de-acum destul de mare, intelegeam, asa ca m-am conformat...<br />in liceu si in primii ani de facultate spuneam colegelor <i>sarut mana</i>!<br />- hai, ma, nu mai zice <i>saru` mana</i>! zi <i>salut</i>! sau <i>buna</i>!<br />hm... fetele-astea, vorba reclamei...<br />nu dupa multa vreme aveam sa constat ca tipul meu de respect pentru femei era destul de desuet, si asta chiar pentru ele... a fost o dezamagire sa constat ca majoritatea nu stiau sa primeasca un compliment dezinteresat... pentru o FEMEIE adevarata, asta e o arta...<br />- in rochia asta arati superb!<br />- ei, pe naiba!<br />"ei, pe naiba"?... "ei, pe naiba"??... cum "ei, pe naiba"? ai fi putut si tu sa rosesti putin, sa te uiti in ochii mei si, cu un zambet stingher, sa-mi spui usor incurcata "multumesc!"... daca nu credeam ca arati bine puteam sa tac... nu m-a obligat nimeni sa-ti spun asta... daca am facut-o, inseamna ca am crezut-o...<br />pe <i>fetele </i>alea le-am regasit mai taziu transformate in <i>femei puternice</i>! am inteles ca pentru ele asta e o transformare importanta! si tin neaparat ca aceasta evolutie sa fie remarcata... asa ca atunci cand te intalnesc iti intind mana cu fermitate, ba chiar ti-o strang si ti-o scutura barbateste!<br />vreti sa fiti egale cu noi? NU SUNTETI! macar si pentru ca voi suportati mai bine durerea decat noi (sa te fereasca Dumnezeu de un barbat care s-a taiat la un deget - e convins ca pe acolo isi va pierde intestinele; dar de cate ori se cresteaza o femeie in timp ce gateste?)... nu suntem egali pentru ca voi puteti infaptui ceea ce cu totii suntem de acord ca este miracolul vietii: nasteti pui vii!<br />lasati-ne pe noi sa ne aratam muschii... sa fim, uneori, poate putin mai neciopliti (istoria a cunoscut mai multi "birjari" decat "birjarese")... sa fumam (mai degraba un barbat emana masculinitate atunci cand miroase a tutun bun, pe cand o femeie nu reuseste decat sa puta a tigara!)...<br />scriind randurile astea mi-am amintit de poezia lui marin sorescu...<br /><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/nicolus/22ed65be515df7.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=nicolus&hash=22ed65be515df7&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/nicolus/22ed65be515df7.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=nicolus&hash=22ed65be515df7&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><br /><br /><br />poate ca sunt cam misogine versurile astea... ce m-o fi apucat chiar azi?<br />azi e 8 martie... dar parca ma intristeaza sa constat ca, desi sunt multe persoane de sex feminin pe lume, sunt din ce in ce mai putine FEMEI!<br />voua va spun LA MULTI ANI!<br /><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/salieeri/d88add20bbd699.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=salieeri&hash=d88add20bbd699&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/salieeri/d88add20bbd699.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=salieeri&hash=d88add20bbd699&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><br /><br /><br />P.S. mai in gluma, mai in serios, se spune ca "barbatii e porci si bea!"... ca ne uitam doar la sanii vostri, la picioare si la posterioare... dar sa stiti ca asta se intampla pentru ca, desi sunt multe persoane de sex masculin pe lume, sunt din ce in ce mai putini BARBATI...<br />astia putini de-am mai ramas stim sa admiram rotunjimea (si nu neaparat marimea) unui san prin decolteul deschis atat cat sa-l puna in valoare (nu sa-l dezgoleasca)... sa remarcam conturul unui posterior prin fusta care-l acopera... sa masuram din ochi lungimea unei gambe, acoperita de ciorapul fin, de la genunchi (imediat sub tivul fustei) si pana la glezna...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-5228419338880958600?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-31975967029763470582010-03-06T04:24:00.001+02:002010-03-06T04:33:07.671+02:00- mergem, ma, diseara la chef?<br />- stiu si io... maine am curs de dimineata...<br />- ha ha ha!<br />- am de predat o lucrare...<br />- ba, da` daca faceai politehnica? lasa c-o predai alta data... io n-am fost anu` asta deloc pe la cursuri...<br />- dai tu de dracu in sesiune!<br />- nu, ma, c-am invatat smecheria: inainte sa intri in sala canti "vreau o minune", aia a lu` holograf... merge! hai, bem o bere?<br />- bem!<br />- la "arsinel"?<br />- da...<br />doua ore si cateva beri mai tarziu perspectiva era cu totul alta:<br />- mergem, ma, diseara la chef?<br />- mergem!!<br />- hai pe la mine... poate gasim bani de bere pe masa!...<br />- ?<br />- da, ma... avem o regula: daca vreunul din colegii de camera are vreo treaba, intelegi tu, nu poate sa ne dea afara, ca e camera tuturor... asa ca am instaurat o regula: daca vrei intimitate lasi pe masa bani de bere pentru colegi! daca vii in camera si gasesti bani pe masa cu un bilet "bani de bere", ii iei si te intorci peste vreo doua ore!<br />- pai si daca nu termina ala pana te intorci?<br />- nu exista, ma!...<br />din baie se auzi salutul unuia din baieti:<br />- care esti, ma?<br />- io!<br />- aha! ma, am si io o rugaminte... intrai aci si abia dupa aia vazui ca nu e <i>hartie inginerica</i>... te duci tu pana jos sa cumperi?<br />vazu ca pe masa nu era nici urma de ban...<br />- ma duc, ma!<br />- mersi!<br />cand ajunse la gheretele de jos tocmai oprea si tramvaiul in statie... de parca nu fusese vorba niciodata despre ceva (orice!) de cumparat se rasuci pe calcaie si urca in tramvai... pana in "regie" nu era decat o statie, dar nu avea chef sa mearga pe jos... si, de parca asta era ultimul tramvai care avea sa treca vreodata pe acolo, urca in el fara ezitare!<br />in "regie" nu exista noapte! in "regie" doar inlocuiesti soarele cu becul!<br />- la cine e cheful asta?<br />- ma, nu stiu exact... io am auzit de la niste foste colege de liceu care stau prin caminele astea... ziceau ca ele se duc si m-au invitat si pe mine... mergem sa le luam din camera... mai stam putin pe la ele, ca-i inca devreme...<br />- atunci hai sa luam si noi ceva, sa nu mergem cu mana-n gura!<br />s-au oprit la un chiosc...<br />- o "busuiaoaca de bohotin", va rog...<br />au baut cu fetele un pahar de vin...<br />era un chef monstru, ca oricare altul intr-un camin din "regie": vreo optzeci de persoane dansau cu randul intr-o camera de 25mp din care fuasesera scoase paturile... cei care-si asteptau randul la dans socializau pe hol, legand prietenii care aveau sa dureze, unele din ele, o viata!<br />au salutat cativa concitadini, la fel de intamplator aflati si ei acolo... ce mica-i lumea! mai ales lumea aia...<br />- uite-o pe tipa aia!<br />- e de la noi din oras... e verisoara unei prietene... hai sa-ti fac cunostinta...<br />din momentul ala n-a mai reusit sa-l dezlipeasca de langa ea... "ce naiba, ma, stiam ca asta are prieten! lasa, ca si amicu` are prietena, da` na, si el, ca baietii... taci c-a fermecat-o!"<br />- eu plec, zise ea la un moment dat. nu mai pot sta. mi-a facut placere sa stam de vorba...<br />- te rog, mai stai!...<br />dar era mai mult decat o rugaminte... glasul lui, privirea, tremurul mainii intinse spre ea, toate spuneau "te implor, nu pleca!"...<br />privirile lor s-au intalnit si multe "s-au spus" in numai cateva clipe... ceea ce nici intr-o mie de cuvinte nu s-ar fi putut spune...<br />"n-am sa plec nicaieri" au spus ochii ei, dar noi toti am auzit foarte clar:<br />- imi pare rau, chiar trebuie sa plec...<br />si din nou acel schimb de priviri... complimente, implorari, regrete, promisiuni...<br />pentru el petrecerea s-a terminat odata cu plecarea ei...<br />- hai sa mergem!<br />- ce-ai, ma? unde sa mergem? la ora asta?<br />- hai, ca aici s-a terminat...<br />atunci a inteles... pentru el se terminase... il cunostea destul de bine sa inteleaga...<br />- ok! hai sa mergem...<br />se oprira la un NON-STOP...<br />- o "busuiaoaca de bohotin", va rog...<br />au stat pe cheiul dambovitei, au baut busuioaca si au vorbit despre Dumnezeu...<br />- n-o sa ne salvam daca ne incapatanam sa il cautam, daca asteptam sa-l cunoastem ca pe un batran cu barba alba... eu nu-l mai caut... am inteles demult ca Dumnezeu e in iarba asta, in dambovita, in blocurile astea, in busuioaca... si mai ales in oameni... respiram pentru ca el ne lasa sa respiram... si traim pentru ca el ne lasa sa traim... eu am facut pace cu Dumnezeu... si-l am cu mine...<br />- mai luam una?<br />nu exista decat un raspuns la intrebarea asta...<br />- ai vazut-o? cum arata... cum vorbea...<br />se aprinsese rau, era clar...<br />- stii ce? tu stii unde sta?<br />- stiu, dar e tarziu... si nu cred ca colegele ei de camera ar fi incantate sa se trezeasca cu batai in usa la ora asta...<br />ciudat cum busuioaca de bohotin legitimeaza cacofonia... pana la urma l-a convins... in drum au mai luat o sticla si au plecat spre caminul in care statea ea...<br />dimineata studentii au inceput sa plece la cursuri... la un moment dat s-a deschis si usa camerei ei... cand l-a vazut rezemat de perete a ramas inmarmurita... nu stia ce sa spuna...<br />- nu te speria... da, am stat aici toata noaptea... am stat de vorba... am vrut neaparat sa fiu primul care-ti spune BUNA DIMINEATA!<br />si cei doi prieteni au plecat leganat in lungul holului... iar in urma lor nu s-a auzit zgomot de usa inchisa... nu au stiut niciodata pentru cata vreme...<br /><br /><object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/0C-nyIZ_mh8&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/0C-nyIZ_mh8&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3197596702976347058?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-27963433398860047442010-03-01T17:32:00.000+02:002010-03-01T17:32:24.380+02:00- saru` manaa! tanti, cat costa salamu` asta?<br />- care, ma?<br />- asta, de fox...<br />- pleaca ma`, de-aici, ca n-ai tu bani!<br />lasa capul in pamant si iesi din magazin...<br />- hai mai repede cu lazile astea! hai, ca ne-apuca noaptea!<br />vocea omului se amesteca cu toata harmalaia pietii, dar el invatase sa asculte harmalaia asta si sa auda numai oportunitatile... sari de pe bordura si se repezi spre una din lazile stivuite in usa pravaliei...<br />- va ajut eu, nene!...<br />si zicand asta era deja dincolo de prag, cu una din lazi sprijinita mai cu genunchii, mai cu burta...<br />- ma, sa nu ti-o scapi pe picioare, sa ma dai de necaz... sa mai vina si ma-ta la mine ca te-ai lovit... mai bine las-o jos...<br />- n-o scap, nene! ce, n-am mai carat si saptamana trecuta? ai uitat?<br />omul facu un gest cu mana, ca si cand i-ar fi zis "treaba ta, io ti-am zis..." si se intoarse cu spatele... ceilalti carausi se uitau la el cu rautate... "de unde-ai mai aparut si tu, ma?"...<br />- gata, nene! le-am dus pe toate!<br />- bine, ma! ia de-aici si du-te! si-i intinse cateva monede...<br />le tinea strans in pumn, iar pumnul adanc infipt in buzunar...<br />mergea atent pe langa ziduri, temandu-se parca sa nu fie strivit de picioarele oamenilor... deodata vazu cum din buzunarul unui barbat ieseau colturile catorva hartii... iuti pasul si se apropie de om... recunoscu culoarea banilor... se opri o clipa, iar picioarele incepura sa-i tremure... la ce-i statea gandul? nu mai facuse niciodata asa ceva... dar isi aminti chipul vanzatoarei care-l daduse afara din magazin... inconstient mari din nou pasul si, cand se trezi, era ascuns in spatele unui stalp, iar barbatul se indeparta linistit... din buzunar nu i se mai vedeau colturile bancnotelor... in aceeasi clipa simti in palma hartia mototolita... gura ii era uscata si abia mai putea respira... un gand il strafulgera: daca l-a vazut cineva? si groaza asta l-a facut s-o rupa la fuga...<br />dupa cateva ore era din nou in alimentara...<br />- vreau si eu o paine si de restul salam...<br />vanzatoarea il recunoscu, dar inainte sa spuna ceva vazu mana intinsa cu banii... se uita mai atenta la el si de pe fata ii disparu ca prin farmec incrancenarea...<br />- ia, ma, ce bani ai tu acolo?<br />pentru o clipa s-a gandit sa fuga... daca-l intreaba de unde ii are? <br />vanzatoarea rasfira in palma cele cateva monede si hartia... se intoarse catre rafturi si intr-o punga puse o paine si cateva felii de parizer...<br />bucuria care aparu pe fata lui o facu sa lacrimeze...<br />iesi in fuga si pana acasa nu se opri din alergat...<br />intra incet, incercand sa nu faca zgomot... in camera era destul de intuneric... in pat, mama statea intinsa, cu ochii deschisi... a simtit-o ca are ochii deschisi... se apropie de ea si ii intinse punga...<br />- uite, ti-am adus salam... hai, mananca...<br />mama se ridica pe jumatate, chinuita de dureri pe care nu le lasa sa le vada el...<br />- hai sa mancam amandoi... tu ai mancat azi?<br />- DAAAA!!! nici nu mi-e foame! am fost pe la tanti si m-a pus la masa...<br />- si ce ai mancat, ma? intreba mama, banuind neadevarul ascuns in siguranta cu care vorbea copilul...<br />- A! pai a avut .......... friptura! replica el, dupa o scurta ezitare... io ma duc afara, ca ma asteapta niste prieteni... sa mananci tot, ca pana maine se strica!<br />intunericul camerei ascundea lacrima femeii care s-a prelins pe obraz si a cazut pe felia de paine... friptura nu mancau ei nici cand ea era in putere si putea munci...<br />statea pe marginea drumului, pe o bordura, scarmanand cu un betigas in praful de pe jos... o femeie corpolenta, trecuta de 40 de ani, cu o rochie inflorata si cu doua sacose in maini se apropie de el... lasa jos sacosele sa se odihneasca...<br />- saru` manaa! vreti sa v-ajut?<br />se uita la el, il masura putin, apoi masura sacosele...<br />- hai, ca-ti dau un covrig... vrei? si scoase un covrig mare si i-l intinse...<br />cand au ajuns la usa, femeia a mai scos un covrig...<br />- uite, ia-l si pe-asta...<br />- multumesc! si lasa capul in pamant...<br />- cati ani ai tu, copile?<br />fara sa raspunda s-a rasucit pe calcaie si a luat-o la fuga, de parca se temea sa nu-i ia inapoi covrigul...<br />biroul era gol... toti plecasera demult... afara se intunecase deja... scutura capul, vrand sa alunge toate aceste imagini... le voia uitate, dar ele reveneau mereu... si poate ca era, totusi, mai bine asa... scose din sertarul biroului un buchet de garoafe...<br />puse paltonul pe el si iesi in noapte... merse pe jos, ca sa-si limpezeasca putin mintea... portarul il recunoscu si il saluta respectuos... daca ai fi fost atent, insa, ai fi descifrat in salutul lui, pe langa respect, si mila...<br />- buna seara... mergeti, nu mai e nimeni...<br />aleea era luminata de cateva felinare... cele care mai aveau inca becuri... s-a oprit in fata crucii de marmura si a asezat usor garoafele...<br />- e 1 martie, mama... ti-am adus garoafe... si sa stii ca azi am mancat friptura...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-2796343339886004744?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-57070722568212081172010-02-26T18:26:00.002+02:002011-06-26T00:47:16.487+03:00se uita la el cu ochi flamanzi... Doamne, cat il iubea pe omul asta! uitandu-se la el intelegea de ce traieste... doar asa intelegea... altfel, ce rost ar avea? pentru ce sa se fi mai trezit in fiecare dimineata? pentru ce sa fi mai respirat?<br />ii placea sa stea in fotoliu si sa-l urmareasca, tacuta... ii urmarea fiecare gest, tiparindu-l adanc in memorie... ca un fotograf discret in apropierea unui animal rar pe care nu vrea sa-l sperie, realiza un film, fotograma cu fotograma, pe care il va revedea cu ochii inchisi atunci cand nu va mai fi in preajma lui...<br />ura momentele cand era plecat... iubea noapte pentru ca noaptea era langa ea... adormea tarziu, urmarindu-i miscarile ritmice ale pieptului in timp ce respira in somn...<br />telefonul suna strident, facand-o sa tresara... el il lua si, in timp ce raspundea, pleca spre bucatarie...<br />- alo, da! buna! ce surpriza!...<br />il urmari cu privirea in timp ce iesea din camera... a remarcat bucuria de pe fata lui cand a vazut apelul... nu auzea clar ce spune... era evident insa, dupa rasetele sporadice, ca era o conversatie mai mult decat placuta...<br />tinand telefonul cu umarul se chinui sa deschia usa frigiderului si lua cutia cu suc... din raft isi lua un pahar si puse cateva cuburi de gheata...<br />- asta e o veste minunata! daca reusesti sa ajungi la timp, ti-am spus ca totul este rezolvat! te astept!<br />un avocat de succes ca el nu-si putea permite sa rateze o astfel de oportunitate... cand aflase ca solutia cazului la care lucra de atata timp se afla in mainile unei foste colege de liceu, de care nu mai stia nimic de ani buni, a avut inca odata confirmarea ca cineva, acolo sus, il iubeste! acum nu mai trebuia decat ca ea sa ajunga la timp cu dovezile...<br />cand s-a intorsa in camera radia fericire prin fiecare por... se aseza si ramase cateva secunde cu paharul in mana privind in gol...<br />zambetul de pe fata lui ii intari convingerea ca la telefon nu putuse fi decat o femeie!... ar fi dat orice sa stie cine a fost si ce au vorbit... dar nu-l putea intreba... cand el a iesit din nou din camera a sarit ca un arc spre telefonul lasat pe masuta... s-a oprit insa chiar cand sa puna mana pe el... nu, n-avea sa faca asta... trebuia sa aiba incredere in el!<br />remarca de cateva zile buna lui dispozitie... vorbea tot timpul la telefon, zambea tot timpul...<br />fusese o vreme superba in week-end si ar fi vrut sa merga sa se plimbe cu el prin parc...<br />- o! imi pare rau, iubito... dar trebuie sa ma vad cu niste oameni si sigur o sa dureze foarte mult... de ce nu iesi tu cu prietenele tale? de cand n-ati mai iesit voi, asa, ca fetele, singurele?<br />zambetul lui fericit parca o durea... ce ascundea? anulase chiar si rezervarea de sambata la restaurant, iesire pe care o planuisera de atata vreme...<br />zilele trecusera chinuitoare... o sunasera fetele, dar le-a spus ca nu iese, ca nu se simte bine... prefera sa stea in casa si sa-l astepte... tresarea la fiecare zgomot de pe hol... "a venit!"... dar nu era el... venise tarziu in fiecare seara... "oare unde a fost?"...<br />intre timp la birou se parea ca toate-i merg din plin! colegii cu care lucra la cazul asta reusisera, in urma informatiilor primite in ultimele zile, sa puna cap la cap o aparare beton! la tribunal va fi fiesta! il vedea deja pe procuror smulgandu-si parul, nestiind ce l-a lovit! singurul lucru de care mai depindea totul era ca fosta lui colega sa ajunga la vreme cu dovezile!<br />aproape ca-i tremurau mainile cand deschise calculatorul! excelent! a primit pe email copii dupa toate actele!<br />ea statea in fotoliu si il urmarea... oare ce citeste atat de interesant acolo? era clar ca purta o conversatie care-i facea placere... l-a pandit pana a iesit din camera, s-a ridicat usor si s-a dus pana la laptopul de pe masuta... nu era nicio pagina deschisa... de ce a simtit nevoia sa inchida tot inainte de a se ridica? ce nu trebuia sa vada ea? o durere ascutita in piept o facu sa simta nevoia sa se aseze... o sa-l intrebe! ba nu, n-o sa-l intrebe nimic... poate totusi asa, mascand nelinistea cu o curiozitate naiva... dar ce avea sa-l intrebe? mai bine nu...<br />nu se mai vazusera aproape de pe vremea liceului... fusese mereu o fata frumoasa, ravnita de toti baietii! acum era femeie in toata firea... <br />- esti aproape neschimata! zise el in timp ce o imbratisa...<br />- ei, nu-i asa! timpul trece peste noi toti!... raspunse ea zambind...<br />- numai ca e mai darnic cu unii si mai neiertator cu altii... mie mi-a adus burta, pe cand de tine se pare ca a uitat...<br />- lingusitorule! raspunse ea, rosind evident... nu te mai plange, ca nu arati rau deloc! pun pariu ca inca faci ravagii printre femei...<br />seara ajunse acasa obosit dar fericit! maine avea sa fie ziua cea mare si el era pregatit!<br />o gasi ghemuita in fotoliu... nu-i remarca figura inspaimantator de serioasa... isi dadu haina jos si trecu direct spre baie...<br />- buna, iubito! Doamne, ce ambuteiaj! credeam ca nu mai ajung acasa!<br />cand se intoarse o vazu... il privea fix, ca o pantera care-si pandeste prada... arunca pe masuta cateva fotografii...<br />- poti sa-mi explici ce-i asta?<br />se apleca si ridica fotografiile... erau cu el si colega din liceu... cineva fotografiase momentul intalnirii lor... ramase mut... dupa multe secunde, aproape o vesnicie, reusi sa articuleze...<br />- ce se-ntampla? ce e asta?<br />- tu sa-mi spui! veni strigatul ei, ca o explozie declansata parca de vocea lui... tu sa-mi spui ce se-ntampla! cine e si de cand dureaza!<br />nu-i venea sa creada... era naucit...<br />- mi le-a adus astazi detectivul pe care l-am angajat! da! de ce te miri? credeai ca ma poti minti la infinit? un detectiv, da! si sa nu indraznesti sa spui ca sunt nebuna, pentru ca uite dovada! si arunca spre el cateva fotografii luate in graba de pe masuta...<br />cand auzi cuvantul "detectiv" uimirea lui se transforma brusc in furie... cum statea in picioare se resuci pe calcaie si iesi trantind usa cu atata putere incat ea avut o secunda impresia ca tavanul se va prabusi...<br />ramase ghemuita in fotoliu, plangand zgomotos in pumnii inclestati... ar fi vrut sa aiba puterea sa fuga dupa el, dar era parca tintuita... un vacarm de voci ii inundau creierul... "daca te-ai inselat? daca nu e nimic?"... "cum sa nu fie? lasa-ma! uite fotografiile!"... "poate ca detectivul ti-a aratat numai ce a vrut sa-ti arate, ca sa-ti ia banii"... "ce interes ar fi avut? il plateam oricum"... "poate a fost si el dus in eroare"... "nu! si telefoanele? emailurile?"... "dar n-ai vazut nimic... nici macar in fotografiile astea"...<br />toata noaptea a stat ghemuita in fotoliu... n-a bagat in seama amorteala care-i cuprinsese trupul... rasarise soarele si bezna camerei disparea treptat... auzi zgomot la usa si tresari... el intra si trecu direct spre dormitor... arata obosit... tasni din fotoliu si se arunca la picioarele lui, in hohote de plans...<br />- te iubesc! te iubesc! n-ai sa pleci nicaieri! te iubesc! esti al meu! numai al meu!<br />el incerca sa-si pastreze un calm fals... tremura din fiecare articulatie, dar se stapanea...<br />- trebuie sa ajung la tribunal...<br />- n-ai sa pleci! esti numai al meu! numai al meu! n-ai sa pleci nicaieri!<br />intr-o fractiune de secunda avu revelatia a ceea ce s-a intamplat... cobora privirea spre ea si groaza intelegerii a ceea ce se intampla il paraliza!<br />usa rezervei se deschise si asistenta intra, tinand intr-o mana un pahar, iar in cealalta o cutiuta in care erau cateva buline albe...<br />- va rog sa inghititi astea... cum va simtiti astazi?<br />se uita la ea pe sub sprancene, fara sa ridice capul...<br />- a venit? intreba, ignorand paharul si cutiuta pe care asistenta i le intindea...<br />- e afara... dar trebuie mai intai sa inghititi astea... apoi il las sa intre...<br />intelegand conditionarea intinse automat mana dupa pastile si le inghiti ostentativ, ramanand apoi cu ochii fixati asupra femeii in halat alb... privirea facea mai mult decat orice cuvant... "ei? acum ai de gand sa-l chemi?"<br />asistenta se indrepta spre usa si-i facu semn sa intre... el aparu cu un buchet de flori intr-o mana si o punga in cealalta... in timp ce-i facea loc sa treaca, asistenta ii arunca o privire plina de mila... o remarca si ii raspunse din ochi... "multumesc"...<br />sari din pat ca impinsa de un resort nevazut indreptandu-se spre asistenta, strigand cat o tineau puterile:<br />- sa-l lasi in pace, nenorocito! e al meu! numai al meu! auzi?<br />femeia iesi repede dupa ajutor in timp ce el o prinse de maini incercand sa o imobilizeze... reusi s-o prinda si o stranse la piept... ii potoli zbaterea de pasare prinsa in capcana si o duse in pat... o aseza usor intinsa in timp ce ii mangaia parul...<br />- te iubesc! ii sopti ea deodata linistita...<br />cuvintele astea il facura sa se incordeze ca si cand ar fi fost electrocutat... inchise ochii si scrasni din dinti, fara sa spuna un cuvant... povara responsabilitatii lor il apasa mai mult decat constiinta tuturor oamenilor pe care ii stia vinovati si pe care ii scapase de pedeapsa meritata!<br />afara il astepta fosta colega din liceu... ii lua mana in mana ei si il privi in ochi...<br />- timpul vindeca... ai sa vezi... nu poti trai viata altora... si Dumnezeu iti va cere socoteala doar pentru ceea ce ai facut tu in viata... sa mergem...<br /><br /><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/petre2222/b8942acfe776e5.swf"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="flashvars" value="username=petre2222&hash=b8942acfe776e5&miniMode=true"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/petre2222/b8942acfe776e5.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=petre2222&hash=b8942acfe776e5&miniMode=true" ></embed></object> <br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> Asculta mai multe audio diverse </a><br /><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-5707072256821208117?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-65446203757759814402010-02-24T21:44:00.004+02:002010-02-25T16:17:07.193+02:00inca o zi torida... respir greu si transpir mult... imi promit a mia oara ca o sa slabesc... profit de traficul infernal si incerc sa transform "taratul" bara la bara intr-o contemplare nevinovata a domnisoarelor imbracate adecvat temperaturilor naucitoare, care defileaza pe trotuare...<br />am ajuns in una din multele intersectii prin care trebuie sa trec in drumul spre casa... ma pregatesc sa virez stanga si ma asez linistit la coada care s-a format... o coada asemanatoare s-a format si pe sensul opus, incercand sa ne ocolim reciproc, lent, ca intr-un tango... in dreptul meu opreste o masina decapotabila, condusa de un tanar la vreo 20 de ani... se face usor remarcat prin tricoul intins pe bicepsi, lantul INADMISIBIL de gros de la gat si scalpul ras (sunt convins, la cererea expresa a parului care n-a mai suportat!)... era insotit de trei domnisoare coafate model "spaghetele lasate de ieri in farfurie" si imbracate in stil "evident ca eu vreu, tu vrei?"...<br />aveam geamul deschis (nu am aer conditionat la masina si nu e decat albastra!)... i-am remarcat pe cei din decapotabila numai cu coada ochiului... tanarul se uita la mine cu un zambet tamp...<br />- cum am dat io peste tine, ma? n-am io loc sa trec de tine...<br />atat am auzit... in secunda urmatoare o flegma a plecat glont spre mine... intr-o fractiune de secunda am lasat capul pe spate, iar proiectilul a trecut prin fata mea poposind pe scaunul din dreapta... pana am revenit in pozitia initiala decapotabila a scartait din roti si a tasnit prin spatele meu, trecand milimetric printre masina mea si cea din spate...<br />coada s-a pus in miscare... am avut puterea numai sa trec de intersectie si am tras pe dreapta... tremuram din toate incheieturile... nu-mi puteam controla nici mainile, nici picioarele... pana si capul imi tremura, atat de tare incat tot ce era in campul meu vizual "dansa" un dans nebun...<br />nu, nu de nervi tremuram! nu era prima data cand aveam de-a face cu astfel de specimene in trafic... in ani de zile m-am injurat cu multi, am spus si mi s-au spus vorbe grele... ba chiar ne-am mai si atins o usa, o oglinda... nu tremuram de nervi... eram numai speriat!... dar speriat de mine!<br />nu de putine ori mi s-a intamplat ca intr-o altercatie sa-l gratulez pe interlocutor, direct sau in gand (in functie de dimensiunile acestuia sau de gradul ierarhic) cu cate un "arza-te-ar focu!", sau "sa te calce tramvaiu de idiot!"... dar o spuneam asa, la modul "daca se intampla - ok!, daca nu - aia e!"... de data asta s-a intamplat altceva... de data asta MI-AM DORIT CU ADEVARAT ca omul ala SA MOARA!!! nu sa-l bat, nu sa-i rup o mana sau un picior, nu sa-l vad in scaun cu rotile, nu sa sufere, nu sa sangereze, nu sa-l vad umilit, paralizat... nu! SA MOARA!!!<br />n-am stiut despre mine ca sunt capabil sa simt asa ceva... m-am speriat ingrozitor! daca aveam o arma, n-as fi ezitat nicio clipa: as fi tras in plin, in milisecunda aceea! fara sa ma gandesc, fara sa cantaresc, FARA SA MA INDOIESC de ceea ce fac!<br />atat m-a tinut dorinta asta, cat am traversat intersectia... apoi, ca un fulger, m-am trezit si am realizat ce am simtit... si m-am ingrozit!<br />nu mi s-a intamplat niciodata pana atunci, si niciodata de atunci incoace... dar am ramas cu frica asta: mie teama sa mai ajung sa-mi fie teama de mine!<br /><br />*poate ca asa ceva o fi simtit si <i style="color: #3d85c6;"><b><a href="http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/02/se-vede-clar-si-la-televizor.html">Bradut</a></b></i> cand a hotarat sa plece... sau poate tocmai asta a vrut sa evite!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6544620375775981440?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-29192352298133514222010-02-23T12:54:00.002+02:002010-02-23T14:18:50.152+02:00acum ceva vreme am terminat leasingul la masina... cum s-ar zice, am devenit proprietar!<br />asa ca a trebuit sa fac demersurile necesare pentru a inscrie noua proprietate (asa o cheama in termeni legali; eu ii spun "tancutu`"!) pe numele meu... ceea ce s-a dovedit a fi mai traumatizant decat <i><a href="http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/02/cum-sa-ti-iei-o-motoreta-in-thailanda.html" style="color: #3d85c6;"><b>sa-ti cumperi o motoreta in Thailanda</b></a></i>!<br />m-am interesat din vreme ce (de) acte imi trebuiesc si am plecat intr-o zi, convins ca va fi numai prima dintr-un sir de cel putin trei, la lupta cea mare! avea sa fie una din marile surprize! pana seara era totul rezolvat, iar eu mi-as fi dorit sa dureze trei zile!<br />pe langa toate cele la indemana mai trebuie platita o taxa la CEC si facute copii dupa toate actele... ma gandesc io cu mintea mea slaba: ma, un copiator s-o gasi acolo, ca e institutie publica si sigur s-au trezit destui pampleci in fata ghiseului ca au uitat sa faca o copie dupa te miri ce document, asa ca s-or fi saturat si aia si si-au luat un xerox... nu mai pierd timpul prin oras si cu asta... da` agentie CEC n-are cum sa fie, mai ales de cand s-au mutat in camp...<br />asa ca am plecat in cautarea unui CEC, ceea ce nu-i tocmai usor de gasit!... l-am gasit, am platit, URA!, am plecat...<br />UAAAUUUU!!!! ce sediu si-au tras baietii!!! SERVICIUL REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR! numai placuta de la intrare cat i-o fi costat, sa incapa tot numele asta! laser, frate! in interior plasme pe toti peretii, afisaje electronice pe care rulau informatii, difuzoare in care se faceau tot felul de anunturi!... si, in ciuda noastra, a tuturor, un ghiseu CEC!!! am inghitit in sec si m-am autoflagelat mintal pentru neincrederea in autoritatile noastre... si asa, rosu in obraji de rusine, ma indrept catre biroul INFORMATII...<br />- buna ziua! un copiator unde pot gasi, va rog?<br />- nu exista!<br />SOC! si nu m-am maritat!<br />- mergeti dumneavostra vis-a-vis... gasiti acolo...<br />ok! deci e CEC, dar nu e copiator! buna socoteala...<br />n-am de ales si plec acolo unde am fost indrumat... ies din cladire (o secunda am avut impresia ca aceasta s-a rotit&nbsp; cateva grade, orientandu-se dupa soarele care isi vedea linistit de drumul lui) si dau sa traversez...<br />cu siguranta erau acolo si cand am ajuns eu prima data, dar eram prea incantat de ceea ce vedeam (amintiti-va numai placuta cu numele institutiei!) ca sa-i bag in seama... pe trotuarul de vis-a-vis se agitau O MULTIME de barbati si femei, strigand cat puteau la toti cei care treceau pe acolo...<br />- un xerox, domnu?!<br />- ... xerox, domnu?!<br />- coperta tip nou pentru talon?<br />- asigurare ieftina! domnu!?<br />- ... xerox, ............<br />- doriti asigurare?!<br />TOTI, in acelasi timp, strigand la TOTI cei care le ieseau in cale! m-au luat in primire inca inainte sa trec strada... una din femei m-a ochit (atunci am inteles ca nu strigau haotic, ci se adresau fiecare cate unuia dintre noi, ei stiind cui, numai noi nu ne dadeam seama) si m-a luat in primire!<br />- asigurare, domnu?!<br />- am!<br />- cerere tip?!<br />- am!<br />in tot acest timp, sub tirul intrebarilor, am depasit gloata vazandu-mi de drum... nu ca asta i-ar fi descurajat! intrebarile loveau acum din spate! de la un moment dat incepi sa intelegi ca unul din ei vorbeste CU TINE! eu o aveam pe doamna mea... din pacate pentru ea, se parea ca am de toate...eram de-acum la vre-o 15m distanta cand m-a lovit:<br />- atunci sunteti in regula! mi-a strigat...<br />am ramas pironit locului, m-am intors usor pe calcaie si am inclinat din cap...<br />- va multumesc!<br />ce oameni de treaba, domnule! odata ajuns am inteles ca "vis-a-vis" nu e un loc oarecare! e o industrie! tot ceea ce ar fi trebuit, logic, sa gasesti la giseul de unde tocmai ai plecat, gasesti aici! inclusiv bunavoita! mi-au facut copii dupa acte si, bonus, mi le-au aranjat si in ordine... aveam sa inteleg asta odata intors cand am observat cum functionarul le trece in revista, enuntand, cu voce tare, denumirea documentului, si documentul apare, exact in locul potrivit, fara sa-l caute prin teanc... astea servicii!<br />m-am intors triumfator! aveam totul pregatit! doar fusesem asigurat... si, nu stiu de ce, dar am crezut-o pe doamna mea (nu ii mai pot spune altfel!) mai mult decat toate afisele de pe peretii institutiei publice...<br />o alta minune a tehnicii civilizate: apesi pe un buton si un aparat iti da un numar! un numar de ordine care, la momentul potrivit, apare afisat pe una din numeroasele plasme, anuntandu-te la ce ghiseu sa te prezinti... nu-i minunat?<br />cu biletelul in mana te asezi pe unul din numeroasele scaune puse la dispozitia ta... apuse sunt vremurile alea cand stateai in picioare ca prostu... acum stai jos ca prostu... e adevarat, nimeni nu te impiedica sa stai ca desteptu`, dar cand ii vezi pe toti ceilalti stand jos ca prostii parca te simti prost...<br />nu dupa mult timp mi-a venit randul... am inaintat catre ghiseul indicat, mandru ca traiesc in tara asta! uite ce sediu are o institutie publica de la noi! ca la ei! sa ii mai aud ca ne fac inapoiati! evident, sunt in regula cu toate documentele...<br />- bun! in doua ore va ridicati noul talon de la ghiseul din dreapta!...<br />in numai doua ore! UAUUU!!!<br />- nu mai pot sta doua ore acum... trebuie sa ajung la serviciu... vin maine sa-l iau...<br />- maine e sambata. nu avem program cu publicul.<br />- aha! atunci vin luni...<br />- cum doriti... dar nu puteti pleca cu masina...<br />- cum sa nu plec cu masina? dar cu ce? si cu masina ce se intampla?<br />- pai nu puteti circula cu ea pentru ca nu aveti talon...<br />- cum n-am talon? pai nu e la dumneavoastra? nu e expirat, sau ceva...<br />- e la noi, dar daca va opreste vre-un echipaj in trafic?<br />- pai le spun ca e la dumneavoastra, pentru preschimbare... dansii verifica, dumneavoastra confirmati, si gata! nu e ca si cand ar fi expirat, sau l-am uitat acasa... e la autoritatea in drept pentru preschimbare, conform procedurilor!<br />- noi nu suntem autoritatea...<br />- AOLEU! ma scuzati, poate am gresit eu... nu sunteti SERVICIUL REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR???<br />- ba da...<br />- pai?<br />- pai, si ce!? politia rutiera este o institutie, noi suntem alta institutie...<br />- cum asa?<br />- pai asa... dansii au atributii sa va controleze in trafic, noi avem alte atributii...<br />- atunci dati-mi o dovada! ca atunci cand imi este ridicat permisul... tot dansii il ridica si tot la dumneavoastra ajunge... dar mi se da o dovada, ca sa pot circula pana acasa... macar...<br />- o dovada pentru doua ore? hai, dom`le!...<br />- pai dati-mi pentru 3 zile! nu v-am spus ca ma intorc luni?<br />- nu se poate!<br />- de ce?<br />- ca nu se poate!<br />- a! dumneata esti fan Caragiale?<br />- nu cunosc! dumneata ai chef de cearta?<br />- DA! poate ca vi se pare o smecherie ca puteti elibera noul document in NUMAI doua ore, dar eu nu pot sta acum doua ore aici... mai am si altceva de facut! ma intorc mai tarziu, maine, luni! cum sa nu pot circula cu masina? pe vremea cand dura doua saptamani, n-as fi putut folosi autoturismul in tot timpul asta???<br />- dumneata stii ce zice legea?<br />- ce zice legea?<br />- legea nu zice, domnule, nici ca e la autoritate pentru preschimbare, nici ca l-ai uitat acasa, nici ca l-ai pierdut... zice "nu poseda asupra sa!"... eu v-am explicat, dumneavoastra faceti cum doriti...<br />si zicand asta a facut dreapta-mprejur si a plecat! cei care au facut armata stiu ca nu exista decat stanga-mprejur, dar va jur ca militianul din fata mea a facut dreapta!<br />"nu poseda asupra sa"... asta mi-a rasunat in urechi urmatoarele doua ore cat am asteptat, stand jos ca prostu...<br />cu vreo zece minute inainte de expirarea celor doua ore m-am prezentat la ghiseu...<br />- numele dumneavoastra?<br />am spus numele si functionarul l-a tastat repede...<br />- pfiu!!! de ce nu va invatati, domnule, sa asteptati? n-au trecut doua ore!<br />- ma gandeam ca este un termen maximal... poate ca talonul meu este in cutia cu taloane din spatele dumneavoastra... daca va uitati, poate...<br />- nu e! reveniti dupa doua ore, doua ore si ceva... nu mai veniti inainte!, zise el, fara sa se miste de pe scaun.<br />- a! ...si ceva... <br />dupa fata functionarului am inteles cam ce fata aveam eu... omul s-a ridicat instantaneu si a plecat undeva in spate... cu treaba, desigur... m-am asezat la locul meu, pe scaun...<br />"nu poseda asupra sa"... aha! asta inseamna ca atunci cand ma va mai opri in trafic un echipaj si-mi va cere actele, tre` sa fiu prost sa le mai dau! ca de obicei se duce agentu cu ele la masina lor sa le verifice... si ma trezesc, doamne fereste, cu celalalt agent (ca sunt intotdeauna doi!) ca vine si-mi cere actele! si degeaba ii spun eu ca sunt la colegul lui, ca-mi da cu legea-n cap!<br />- imi pare rau, nu posedati asupra dumneavoastra!<br />asa ca doua ore am stat eu si m-am gandit... o sa le prezint actele de departe: permisul intr-o mana, talonul in cealalta si asigurarea in dinti! n-au decat sa copieze datele asa, si sa se duca sa verifice dupa notite!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-2919235229813351422?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-33110401894901934142010-02-21T21:43:00.002+02:002010-02-21T21:45:58.275+02:00se uita la ceas... scoase telefonul si forma numarul ei...<br />- buna! ai terminat? iti fac eu comanda la un taxi... coboara si tu in cinci, zece minute, ok? te astept... pa!<br />inchise si imediat forma alt numar...<br />- alo! puteti merge la adresa... cam in 10 minute... va multumesc!<br />era vineri, sfarsitul programului si tocmai primise "semnalul"... ii rasunau in minte versurile unei melodii celebre dintr-un film: "que sera sera, whatever will be will be"...<br />- distractie placuta! ii strigara fetele cand iesi pe usa biroului...<br />in strada o astepta taxiul...<br />- sunteti la comanda?<br />- da, domnisoara!<br />cand deschise usa din spate observa ceva pe bancheta...<br />- stiti, sunt aici niste flori... nu pot urca...<br />soferul se intoarse mirat...<br />- aaa! le-o fi uitat cineva... gasesc tot felul de lucruri prin masina: telefoane, genti, haine... acum flori... parca are un biletel... va uitati dumneavoastra, va rog, ce scrie? poate este vreun nume si vad la ce comanda a fost cursa... sigur o sa sune la dispecerat...<br />se apleca si citi biletul... era scrisul lui... si semnatura lui... "te astept!"<br />ridica privirea si vazu fata taximetristului... zambetul larg, de la o ureche la alta, ii spunea ca omul nu e strain de intamplarea asta...<br />- urcati, domnisoara... stiu exact unde trebuie sa ajungeti!...<br />statea pe bancheta din spate a unui taxi cu un buchet imens de trandafiti in brate, mergand intr-o directie total necunoscuta... era inca sub impresia momentului, asa ca nu observa decat intr-un tarziu ca iesisera din oras...<br />- ce inseamna asta? unde mergem? cine esti dumneata? te rog sa opresti IMEDIAT!<br />rostise ultimul cuvant pe un ton de care numai o femeie poate fi capabila! tonul acela care face orice barbat sa faca pasul inapoi!... dar raspunsul taximetristului a venit calm:<br />- am ajuns, domnisoara...<br />erau undeva in camp... taxiul a tras pe dreapta... in retrovizoare a vazut zambetul jovial al omului... un zambet complice... i-a amintit de colegele ei la plecare... spunea acelasi lucru: "distractie placuta!"<br />a coborat si masina a demarat imediat... la numai cativa metri a vazut limuzina... langa portiera statea un barbat imbracat intr-un costum negru...<br />- domnisoara, va rog sa urcati... stiu exact unde trebuie sa ajungeti!...<br />replica suna deja ca un consemn... ca o parola...<br />pe barul din interior gasi un pahar cu vin...<br />- mi-am permis sa deschid sticla putin mai devreme... sa "respire" un pic...<br />zicand asta soferul ridica geamul care desparte partea din fata de restul limuzinei si masina porni...<br />nu putea spune cat sa fi mers... destul de mult, oricum... se vedeau din nou blocuri... nu recunoastea nimic... tocmai cand se intreba unde ar putea fi cand, de pe fatada unui bloc, ii atrase atentia un afis URIAS pe care era scris acelasi mesaj ca cel din biletul care insotea buchetul de trandafiri: "te astept!" si semnatura lui... nu stia ce sa creada!... toata lumea parea sa fie partasa la ceea ce se intampla... toata lumea! cand limuzina opri avu o ezitare... parca se atepta ca atunci cand va cobora afara sa fie intampinata de o multime de oameni, blitzuri, camere de luat vederi...<br />usa limuzinei se deschise si il auzi pe sofer:<br />- am ajuns, domnisoara! distractie placuta!<br />afara se intunecase deja... era liniste... parca prea liniste... era in fata unei cladiri foarte inalte... limuzina demara si se pierdu in noapte...<br />din cladire aparu un barbat imbracat cu o livrea rosie...<br />- domnisoara, va rog sa ma urmati... stiu exact unde trebuie sa ajungeti!<br />se astepta sa spuna asta... orice altceva ar fi spus omul, ar fi luat-o la fuga!<br />urcara amandoi in lift... la ultimul etaj au coborat si omul in livrea o conduse pana in dreptul unei scari care parea ca duce pe acoperis...<br />- am sa urc eu inainte... va rog sa ma urmati... sa fiti atenta la trepte...<br />sistemul de ventilatie al unei astfel de cladiri are pe acoperis o multime de guri de aerisire si sisteme de evacuare a aerului de dimensiuni foarte mari... inainta incet printre ele pana cand, din spatele unei astfel de constructii zari o unda de lumina... ramase nemiscata, aproape fara sa respire, cu buchetul de trandafiri in brate... in fata sa era o masa si doua scaune... un aranjament superb, demn un orice restaurant de lux...<br />abia cand ii auzi vocea remarca silueta lui, aproape de marginea acoperisului... era imbracat elegant... statea cu spatele si&nbsp; scotea rotocoale de fum...<br />- buna seara, iubito! in cateva minute va ajunge si el... cand am aflat am stiut exact ca aici trebuie sa ajungem! distractie placuta...<br />si se arunca in gol...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3311040189490193414?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-47882946200213930082010-02-19T13:29:00.000+02:002010-02-19T13:29:19.699+02:00fotbalul este acel sport in care o gasca de 11 baieti,&nbsp; imbracti la fel, si cu inca 11 baieti imbracati la fel (dar altfel decat ceilalti 11) alearga o ora jumate dupa o mingie, incercand sa o bage in poarta (de preferat in poarta alorlalti, dar nu intotdeauna le iese treaba asta)...<br />fiecare din cele doua gasti se numeste echipa... cand reusesc sa bage mingia in poarta adversarilor se zice ca au dat gol! ei, asta e scopul alergaturii! care din echipe da mai multe goluri se pune ca a castigat!<br />si acum: daca cele doua echipe reusesc faza cu obiectu` mai sus descrisa de un numar egal de ori, se zice ca au fost EGALE... daca una din ele reuseste smecheria odata in plus fata de cealalta, zicem ca a fost CEVA MAI BUNA... de doua ori in plus - MAI BUNA... de trei ori in plus - CLAR MAI BUNA... si tot asa pana la asa numitul SCOR DE MAIDAN (vezi ROMANIA 0 - 5 SERBIA, sau, mai rau, prin 1967, ROMANIA 1 - 7 ELVETIA!)<br />aseara LIVERPOOL (legenda, mitul, imnul, stadionul, fanii!!!) a reusit sa dea doar cu un gol mai mult celor de la UNIREA URZICENI (e adevarat, ei nu au dat niciunul!)...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4788294620021393008?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-57933029567264056292010-02-18T15:04:00.001+02:002010-02-18T15:10:49.488+02:00cand sa ies din bloc m-am proptit in troianul de zapada care bloca usa imobilului... m-am intors dupa lopata... in lift m-am intalnit cu cativa vecini care ajunsesera la baricada inaintea mea si acum se intorceau inarmati corespunzator...<br />- `neata, vecine! ai vazut ce-a nins azi-noapte?<br />- am vazut... n-am putut sa dorm si m-am uitat pe geam toata noaptea... ningea asa linistit...<br />- cum linistit? pai ziceau la stiri ca a batut vantul... ca de aia n-au iesit cu lama pe strada, ca oricum ar fi pus vantul zapada la loc in urma lor... acuma au si ei dreptate! da` lumea nu intelege!...<br />vecinul mormai in barba...<br />- a batut, pe dracu...<br />hm... deci, n-a batut vantul... sa fi mintit astia la stiri? n-are cum!!! chiar sa nu fi batut?!<br />- da` a zis la stiri, vecine! cica a batut tare! da` io n-am auzit, ca am dormit bustean! de ce razi? vecine! de ce razi? unde te duci? vecine!<br />o ora am dat la zapada... la fiecare 5 minute mai aparea un vecin cu lopata... am reusit sa facem partie pana in parcare...<br />- ei, si-acum, fiecare la masina lui!<br />ciudat! si ceilalti vecini ziceau ca n-a batut vantul... incepusem sa ma indoiesc si eu de verdicitatea stirii... dupa inca 45 de minute masina era scoasa de sub namete... eu eram transpirat si gafaiam... nu mai aveam starea aia de buna dispozitie deja de vreo 30 de minute de-acuma! dar incercam sa fiu intelegator... nu ca toti carcotasii ailalti...<br />cand sa plec de pe loc masina a alunecat intr-unul din santurile facute de rotile masinilor de aprovizionare care venisera cu noaptea-n cap la magazinul de pe strada... putin a lipsit sa lovesc masina din dreapta! "ma, da` daca n-a batut vantu`, de ce n-or fi bagat astia lama?"... si, cu intrebarea asta in minte, dar inca intelegator, am plecat spre primarie...<br />- sarut mana, doamna! am inteles ca nu faceti fata iernii asteia, asa ca m-am mobilizat si am deszapezit eu locul de parcare... eu sunt cu plata la zi! uitati aici chitanta... si uitati si chitanta de la impozit! am venit sa va intreb cat mi se scade din taxa de parcare si din impozit pentru munca prestata in folosul comunitatii! de ce radeti, doamna? doamna! de ce radeti? unde va duceti? doamna!<br />am plecat... cine stie? poate primesc acasa, intr-un plic, raspuns la intrebarea mea... ca am vazut ca astia de la taxe si impozite asa comunica... in fiecare an primesc de la ei un plic cu o instiintare de plata... si sunt si economi: de fiecare data, in acelasi plic, sa nu cheltuiasca banii de doua ori, au pus si o scrisoare de la domnul primar in care ne spune ce o sa faca anul asta (pe alea de anul trecut le-a terminat!) si ca ne multumeste pentru incredere!... hm!...<br />am plecat spre spital... mi-a luat cam o ora sa ajung... si cum ma plictiseam in trafic, mai mult stand decat inaintand, am zis sa mai dau cateva telefoane... dar s-a intamplat ceva ciudat: in telefon am auzit mai intai cateva pocnituri, un fasait si apoi, foarte clar, vocea domnului basescu!!! eram uluit! nici nu mai respiram, de teama sa nu ma auda! vorbea cu domnul boc!<br />- hai, ma, ca te sun pe asta, ca ala cu bruiaj cica nu mai merge! nu stiu astia ce are... a vrut nuti sa dea un telefon aseara acasa, sa-i zica lu` cocos ca are sedinta si ca nu ajunge si nu stiu pe ce dracu a apasat ca l-a stricat! hai, vii incoa`? hai sa-ti zic ce ai de facut! iar ai aparut aseara si ai vorbit prostii! dai in gropi!<br />- sefu, io le-as ocoli, dar sunt cat strada... uite, vin incet... de ce razi, sefu? sefu! de ce razi? ati inchis? sefu!<br />cinci minute n-am mai avut curaj sa ma ating de telefon!<br />in sfarsit, am ajuns la spital... am tras pe dreapta si cand sa cobor din masina, imi bate cineva in geam...<br />- buna ziua! nu aveti voie sa parcati aici...<br />- a! ok! unde e o parcare?<br />- nu stiu... io nu sunt de la primarie... io sunt de la politia rutiera... va rog sa puneti autovehiculul in miscare...<br />- pai nu e niciun loc de parcare amenajat pe-aici!<br />- va rog sa nu insistati! daca nu plecati, va dau amenda!<br />- pai eu la spital am treaba! se externeaza bunica mea si nu poate merge pe jos! ce sa fac? am inteles ca aici n-am voie sa opresc, dar unde? luati dumneavoastra cheile si parcati unde e regulamentar! unde ziceti dumneavoastra, acolo o las! de ce radeti? domnu` politist! de ce radeti? unde plecati? domnu` politist!<br />am parcat cam la un kilometru de spital...<br />- sarut mana, buni! hai, esti gata?<br />- nu ma externeaza azi... doamna doctor a fost numai putin de dimineata si a plecat repede... ziceau doamnele asistentele ca azi are program la cabinetul particular! cred ca a uitat sa-mi faca iesirea!<br />- cum asa? stai ca ma duc eu sa vorbesc cu asistenta... poate ti-a lasat biletul la ea...<br />- sarut mana! doamna doctor nu este?<br />- nu! a plecat!<br />- pai pe usa scrie ca are program astazi! de ce radeti? doamna asitenta! de ce radeti? unde plecati? doamna asistenta!<br />radioul din masina incearca sa-mi acopere gandurile... "ascultati stirile orei 17!"<br />- nici nu ma gandesc!!!<br />cand se voteaza? scriind toate astea m-a apucat asa un chef de vot, de-mi tremura picioarele! anu` trecut n-am fost la vot, dar de data asta sigur ma duc! oare pot sa votez cu angela merkel? de ce radeti? mai! de ce radeti? unde plecati? mai!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-5793302956726405629?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-67411505652238051312010-02-17T18:09:00.003+02:002010-02-18T02:35:41.070+02:00de cateva zile ploua... parea ca nu se mai opreste... ploua cu picaturi mari, care faceau zgomot atunci cand se loveau de pamant... nu ploua torential... ploua linistit, dar cu simt de raspundere! ploaie calda, de vara...<br />unii ar fi putut spune ca ploua monoton... ce oameni! nu stiu sa asculte... fiecare picatura face alt zgomot atunci cand cade... si sunt milioane de picaturi! cum sa fie monoton? e o simfonie!<br />nu batea vantul... picurii mari se spargeau de geamuri si se imprastiau in mii de picuri mici... apoi alunecau pe suprafata neteda, desenand riuri... putea sta minute intregi urmarind cum o picatura de apa porneste la vale unindu-se cu alte picaturi... facea "pariuri": care va fi urmatoarea picatura prinsa? sau: picatura <i>asta</i> va fi atinsa de suvoiul<i> asta</i>? ha! a ocolit-o!<br />asculta "orchestra"!... fiecare strop de ploaie e un interpret la un alt instrument: unii canta la "pamant", la "asfalt", altii la "lemn"... la "frunza" sunt cativa virtuosi!... altii la "tigla de pe casa"... lui ii placeau instrumentistii la "tabla de pe masina"... e o senzatie ciudata, placuta sa asculti ploaia stand in masina... de-aia venea aici, in mijlocul campului, de fiecare data cand ploua... era doar un drum asfaltat, iar in jur, cat vedeai cu ochii, NIMIC! o mare intindere de ploaie!<br />dupa cateva ore nu mai asculti ploaia...o auzi... e ca hipnoza... la inceput asculti ce-ti spune hipnotizatorul, apoi doar auzi... si incepi sa "vezi"...<br />el o vedea pe EA! statea nemiscata in ploaie, in rochita ei pana la genunchi, cu decolteu dreptunghiular... parul ud, parca una cu siroaiele de apa, ii acoperea umerii... ploaia o imbraca... picaturi cadeau de pe genele lungi, ca niste stresini, peste obrajii rosii... pe buzele perfect conturate... ca roua pe o petala de trandafir... daca ar fi plans, nimeni nu ar fi stiut... in ploaie poti sa plangi linistit...<br />i-ar fi sorbit fiecare picatura de pe fata... de pe ochi... de pe obraji... de pe buze... de pe gat... ar fi strans-o in brate, lipindu-se de hainele ei ude...<br />mda... dar ar fi trebuit sa iasa din masina... si ea arata atat de bine acolo!... el ar fi aratat doar... plouat! uitandu-te la el ai fi putut simti numai mila... "saracu`, uite cum sta in ploaie... de ce n-o fi intrand in masina?"...<br /><br /><object height="344" width="425"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/QrphixdL0X4&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/QrphixdL0X4&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6741150565223805131?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-45842657514928249392010-02-15T18:07:00.006+02:002010-02-15T20:22:38.208+02:00ok! fie!... pe 14 februarie e "valentine`s day"... e ZIUA indragostitilor... ma rog...<br />week-end-ul asta am profitat de vremea frumoasa si am iesit din Bucuresti cu masina... 150 km dus-intors... drumul curat, nu foarte aglomerat... radioul pornit... search... search... muzica de dragoste... search... love songs... search... romantic sounds... SEARCH!... de vre-o doua ori m-a podidit plansul, iar odata m-am surprins cu bricheta incinsa la cativa milimetri de antebrat... noroc cu DJ-ul care a intrerup momentul pentru a ma informa ca ascult "number one lover`s radio o o o o o!"...<br />maiiii, nene (DJ)! de ce muzica DE DRAGOSTE trebuie sa fie lesinata? deprimanta? de ce crezi ca indragostitii sunt depresivi? de ce toti canta despre dragoste, vorba unui vechi prieten, de parca n-ar avea bani de-o cola? de ce <i><a href="http://www.youtube.com/watch?v=kstwd7QoCB0" style="color: #b45f06;">LOREDANA feat. ION CARAMITRU</a></i>? <br />inteleg ca 14 februarie e o zi trista... e ziua oamenilor care sufera din dragoste...<br />de dragobete va propun altceva...<br />&nbsp; <br /><object height="344" width="425"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/nswgLWB-aj8&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/nswgLWB-aj8&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4584265751492824939?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-32182108529922095272010-02-13T00:19:00.003+02:002010-02-13T00:32:42.428+02:00- bine ca mi-a lasat radu mesajele lui... cine naiba compune mesajele astea? copy... paste...<br /><i style="font-family: &quot;Courier New&quot;,Courier,monospace;">"Draga Gabi,<br />&nbsp;Doresc sa-ti multumesc pentru interesul manifestat&nbsp; de a lucra in cadrul companiei noastre si pentru timpul acordat parcurgerii etapelor de selectie specifice postului.<br />&nbsp;In urma discutiei purtate, in cadrul careia am aflat lucruri interesante si relevante, am analizat cu atentie pregatirea, interesele si realizarile tale insa, din pacate, nu am ales aplicatia ta pentru urmatoarea etapa.<br />&nbsp;Formularul tau va ramane in baza noastra de date pentru alte viitoare selectii.<br />&nbsp;In momentul in care vom considera ca avem un post corespunzator profilului tau te vom contacta.<br />&nbsp;Apreciez sincer interesul pe care l-ai manifestat fata de compania noastra si iti urez mult succes in cariera!"</i><br />- asa... SEND! gata...<br />- domnisoara directoare, au venit cei trei cadidati programati pentru ora 12, pentru postul de agent vanzari...<br />- foarte bine, sa intre!<br />isi aranja ochelarii pe nas si lua o pozitie oficiala... da, pixul... trebuia sa tina un pix in mana... avea in fata o coala alba... totul era pregatit... interviurile puteau incepe...<br /><i>"totusi, nu era rau baiatul ala... pacat ca nu de specialisti avem noi acum nevoie... ne facem treaba si cu astia care au ramas... numai de treaba sa fie... agenti de vanzari ne trebuie!"</i><br />gandul i-a fost intrerupt de usa care s-a deschis...<br />- buna ziua! intrati! luati loc! sa facem prezentarile... eu sunt irina, HR manager...<br />de cate ori spunea asta isi amintea de bunica ei...<br /><i>- si unde zici ca faci servici?<br />- la o multinationala, mamaie!...<br />- pai parca erai in bucuresti!?...<br />- in bucresti e, mamaie...<br />- a!... si ce faci acolo?<br />- HR manager!<br />- a!... lasa, maica... o trece si criza asta, de zice astia la radiu, si poate gasesti ceva mai bun...</i><br />candidatul se apropie de birou si se aseza pe scaunul pe care i l-a aratat...<br />- numele meu este valentin sfantu...<br />irina ii intinse mana si scutura ferm, aproape barbateste! sa-i fie omului clar ca ea nu e o pitzi si nici o femeie slaba... nu se fereste sa stranga mana unui barbat, de la egal la egal! ba chiar a avut grija ca forta cu care i-a strans mana sa fie suficient de mare pentru a inlatura orice dubiu!<br />- unde ati mai lucrat pana acum?<br />- <b>"valentine`s day worldwide com"</b>! domnul dragobete mi-a spus de postul asta la dumneavoatra...<br />dupa setul regulamentar de intrebari era complet lamurita...<br />- va anuntam noi! va multumesc pentru ca ati venit! la revedere!<br />al doilea candidat intra in birou...<br />- luati loc... numele dumneavoastra?<br />- bunny... easter bunny...<br />- vad aici, in cv-ul pe care mi l-ati trimis, ca ati lucrat la <b>"invierea"</b>... ok... ati lucrat cumva cu domnul mielu?<br />- da, da... ii puteti cere referinte...<br />se uita la ceas... <i>"ce de vorba au astia in ei azi! uite-l si pe ultimul... aoleu!"</i>. pe usa tocmai intra un batranel... isi arunca repede ochii pe cv-ul de pe masa... nu scria varsta... se ridica repezindu-se la bratul batranului...<br />- un pahar cu apa?<br />- o cola, domnisoara, daca se poate! eu numai coca-cola! de mic...<br />- dumneavoastra sunteti domnul santa clauss... vad ca aveti experienta in vanzari... <b>"PFA secret santa"</b>...<br />ii puse si lui intrebarile...le recita precum un politist american care citeste drepturile infractorului cand il aresteaza...<br />- domnisoara directoare, e afara un domn care zice ca avea interviul programat maine, dar nu va fi in localitate si intreaba daca il puteti primi astazi...<br /><i>"acuma si cu unu`-n plus!..."</i><br />- sa intre...<br />- buna ziua!<br />- buna ziua! luati loc, va rog... irina...<br />- hello win... stiu, poate va pare ciudat numele meu... parintii mei au fost hipioti si tata s-a dus fumat la primarie sa ma declare... iar cel de la evidenta populatiei era beat si nu stia nici engleza... pana la 1 octombrie am lucrat la domnul <b>dumitru</b>... am plecat pentru ca de fiecare data cand se enerva ma injura de toti mortii!!!<br />... pe la 4 a plecat... a avut o zi buna... avea foarte clar sentimentul ca SIGUR va gasi omul potrivit pentru postul asta!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3218210852992209527?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-38936759415457118052010-02-11T14:43:00.001+02:002010-02-11T19:17:43.399+02:00- ce sa fac, ma? sa suflu? du-te, ma, de-aici!... nu suflu in nimic... domnii de unde sunt? a! de la televiziune? da, ma, ca suflu... iach! cu gust oribil! sa ma fortati voi pe mine sa bag eu in gura mea un obiect strain corpului meu!... in gura mea sacra! ce?! daca iti executam un suflat in nas nu era de ajuns sa-mi determini alcoolemia? da` ce dracu are gustu asta? ce-ati facut, ma, cu asta inainte sa-mi dati mie sa suflu? asta e gust de nisip sau de cacat?<br />- de unde nisip, domnu` gheorghe? ia sa vedem... zice ca n-ati consumat alcool... pe doamna o doare capu... zice ca a fost azi sa-si plateasca taxele si impozitele... nu stim daca e de la asta sau de la accident, asa ca va trebui sa mergeti sa va recoltam probe biologice... adica sa va ia sange...<br />- ce sa-mi ia, ma? sa ma intepati voi pe mine? baaaaai! in tara asta numai io intep, ma! si acum il invat si pe vladescu!... daca vreti, cel mult, io ma pis sau scuip... asta stiu sa fac... si recoltati voi de acolo ce va trebuie... da` io sange din sangele meu nu dau!<br /><strike>baaaaai</strike> domnule gheorghe! cetatene gheorghe! stii de campania aia cu "donati sange"? tu, ca personaj public, detinator de functie publica, platit din banii nostri, n-ai vrea sa dai un exemplu mergand sa donezi sange? da` vezi ca o sa te intepe!<br />da` daca esti bolnav si trebuie sa-ti faca o injectie, ca nu exista decat forma injectabila pentru tratamentu ala? refuzi injectia si risti sa mori? ce zici, gheorghe, te combini la treaba asta?<br />am trecut pe langa urmatoarea scena: politia il prinsese pe unu` condamnat de ceva vreme definitiv, dar care se ascunsese pana atunci... vinovat de viol si crima... si voiau sa-i puna catusele...<br />- baaaaai! nu-mi puneti voi mie catuse, ca fac vanatai! si asta inseamna ca imi pangariti corpul! singurul bun pe care il avem! voi stiti, ma, cine e gheorghe?<br />baaaai, gheorghe! da` daca te puneau sa tragi aparatul pentru etilotest pe nas, refuzai?<br />hai sa-ti mai zic una, cetatene gheorghe! prin marea britanie, parca (n-are prea mare importanta unde, exact... intr-o tara civilizata, oricum) exista o lege data in timpul razboiului (sau imediat dupa, in perioada de reconstructie a tarii respective)... ca oamenii sa nu piarda vremea prin baruri, iar a doua zi sa fie apti de munca, s-a dat o lege conform careia toate barurile se inchideau la o anumita ora... perioada respectiva a trecut, legea nu mai avea, teoretic, nici un scop... dar cum ei au fost ocupati cu altele, au uitat sa o abroge... barurile sufereau din cauza acestei legi, dar... abia prin anii `90, dupa mai multe demersuri facute de cei care aveau de pierdut bani seriosi, legea respectiva a fost abrogata! hai noroc, gheorghe!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3893675941545711805?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-33799738421575233742010-02-10T20:22:00.001+02:002010-02-10T20:26:27.289+02:00e aproape jumatatea lui februarie... abia am terminat de strans dupa masa de revelion si s-a facut jumatatea lui februarie... ce incet ma misc!...<br />dimineata stiam exact ce am de facut: azi platesc facturi... ma uit pe fereastra... nu mai bate vantul, nu mai ninge... oameni destul de multi pe strada... trebuie sa fie frumos afara... uite, bate soarele... uite si masina... uite si nametii de zapada din jurul ei... dar daca stau sa dau la zapada mai plec poimaine... si facturile sunt scadente... plec fara masina... ma imbrac destul de gros... imi pun si fularul cel nou... fes nu imi pun... ieri am stat juma` de ora sa-mi aranjez parul... trebuie sa ma tund... am sa merg pe jos... e adevarat, sunt destul de multe facturi de platit si o sa am de mers destul de mult... dar o cura de mers pe jos prin aerul asta rece e sanatate curata!<br />am platit toate facturile... am febra musculara, imi ard ochii in cap si-mi curge nasul... maine deszapezesc masina, daca o sa ma pot ridica din pat!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-3379973842157523374?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-9329261068214703942010-02-09T22:21:00.002+02:002010-02-10T01:03:14.444+02:00<span style="font-family: inherit;">... felinarul nu voise niciodata sa arda aripile fluturelui... dimpotriva, voise numai sa-i lumineze zborul! se aprindea cand il vedea apropiindu-se si atat de mult ii placea zborul fluturelui ca parca ii venea si lui sa zboare! dar el nu zbura... felinarul era prins in caldaram... ii ajungea insa bucuria fluturelui in zbor, in cercuri... falfaitul aripilor lui ii dadea fiori reci... hm! lui, un felinar care ardea! dar nu a vrut niciodata sa-i arda aripile... stia ca fluturele nu se va aseza niciodata pe globul incandescent! evident, asta i-ar fi facut rau: i-ar fi ars aripile... intr-o zi nu a mai vazut fluturele... a luminat mai departe! a ramas prins in caldaram, luminand... asta ii era menirea... a inteles un lucru pe care il stia in sinea lui dintotdeauna: el era prins in caldaram si nu putea zbura! dar stia ca fluturele zbura undeva si asta ii facea bine... stia ca sunt multe felinare si ca zborul fluturelui va fi luminat de ele... celor care trec pe langa el felinarul le-ar striga: am luminat zborul fluturelui! dar un felinar vorbitor ar fi asa o ciudatenie ca ar fi imediat smuls din caldaram si dus in cine stie ce laborator unde sa fie supus unor teste ingrozitoare! asa ca nu spune nimanui secretul lui si al fluturelui...</span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-932926106821470394?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-70941201276907760672010-02-08T16:23:00.003+02:002010-02-15T18:18:01.381+02:00<span style="color: #bf9000; font-size: x-small;">*dupa o poveste de gabriel liiceanu - "Crinii din clasa intai de liceu", aparuta la HUAMNITAS in volumul "povesti de dragoste la prima vedere", 2008</span><br />pendula din hol batu ceasul al zecelea... tresari... atat de tarziu se facuse? ochii ii cazura pe ceasca de cafea de pe masuta... dimineata isi turnase cafeaua si intrase direct in biblioteca... citise toata ziua... a inchis cartea si a lasat-o pe genunchi... cateva minute a ramas nemiscat, cu ochii deschisi, incercand sa transforme in imagini tot ce citise... doar din cand in cand pufaia din pipa, aproape automat... parca era o masinarie cu abur... o masinarie careia ii pui dinainte o carte si ea transforma totul in imagini...<br />se ridica in cele din urma, cu greu, din fotoliu...<br />- ia uite, domnule, am amortit de tot!...<br />se opri o clipa, incercand parca sa-si aminteasca ceva...<br />- te pomenesti ca nici n-am mancat azi... ei!...<br />si porni agale spre bucatarie...<br />era un barbat trecut de prima batranete... acum doi ani implinise 80... doar bastonul si parul alb ii tradau varsta... desi multi spuneau ca bastonul lui cu cap aurit il purta doar asa, ca accesoriu, alaturi de ceasul de buzunar...<br />in dormitor mirosea a crini...<br />- hai, gata, la culcare...<br />lua vaza si iesi pe terasa... aerul noptii era inca fierbinte...<br />- a fost cald si azi...<br />cerul era limpede si stelele sclipeau ca niste cioburi de oglinda... lasa vaza jos si se intoarse in camera... in usa se opri... intoarse capul si privi prin geam crinii... un zambet abia perceptibil aparu in coltul gurii... si ochii ii scanteiara...<br />in vacarmul din curtea scolii soneria abia se auzi... doar cei din imediata proximitate a usii au putut auzi profesorul de serviciu strigand <i>"la clasa! gata, toata lumea la clasa!"</i>... mogaldetele din clase mici incepura sa alerge spre usa cladirii de parca acum vazusera acolo vanzatorul de inghetata... si azi era ziua cand inghetata era gratis!... dar ei, elevii din clasele mai mari, mergeau incet, atenti la fiecare pas pe care il faceau... isi controlau fiecare miscare, fiecare gest... coloana dreapta... pasii inginereste calculati... si toti afisau aceeasi degajare controlata...<br /><i>"se uita la mine... de ce se uita la mine? merg cocosat... Doamne, sa nu ma impiedic! nu acum... da` de ce se uita la mine? stai, nu se uita la mine... vorbeste cu Andreea... nici nu se uita la mine... de ce nu se uita si la mine? Doamne, fa sa se uite si la mine!"...</i><br />ba se uita la el... dar tot asa cum si el se uita la ea... pe furis... priviri scurte aruncate cu coada ochiului... cum sa vada ca ma uit la el?... cum sa vada ca ma uit la ea?... erau colegi inca din clasa intaia... nu-si mai amintea niciunul cu precizie cand incetasera sa se imbranceasca pe scari si sa se priveasca pe ascuns...<br />ca un lichid trecut printr-o palnie multimea de copii se scurse pe usa scolii...<br />doi ani mai tarziu inca erau colegi... acum erau liceeni... intre timp si-a facut curaj si a invitat-o la film... ea a vrut... acum mergeau tinandu-se de mana...<br />- auzi? tu ai putea trai fara mine?<br />- niciodata!<br />- si daca ceva s-ar intampla si nu am mai fi impreuna?<br />- ce sa se intample?<br />- nu stiu...<br />intr-o zi, din senin, aparu solutia...<br />- hai sa ne sinucidem impreuna... asa nu o sa ne mai poata desparti nimic... niciodata!<br />- ... hai...<br />numai ca trebuia sa fie o moarte deosebita... o moarte care sa spuna celor din jur "s-au iubit atat de mult!"... saltul de pe pod, taierea venelor, otravirea, toate astea ieseau din calcul... erau banale... s-au scris carti, s-au facut filme... astea sunt gesturi de oameni disperati, nu de indragostiti... or fi fost, la inceput... dar dupa romeo si julieta otrava n-a mai fost romantica... trebuiau sa gaseasca altceva... si dupa nici o saptamana gasisera!...<br />- stiu cum facem! mama scoate in fiecare seara crinii din camera... zice ca parfumul lor e atat de puternic incat poti muri in somn... hai sa umplem o camera cu crini si sa stam acolo peste noapte... ne vor gasi dimineta... si nici nu cred ca doare... ce zici?<br />- bine...<br />stia si locul... mansarda bunicii... acolo rar intra cineva, dar, in cele din urma, vor cauta si acolo... si ii vor descoperi... imbratisati si acoperiti de crini...<br />saptamana urmatoare nu s-a mai dus la scoala... in fiecare zi mergea cu bicicleta in piata si cumpara un buchet mare de crini pe care ii strecura in mansarda... ii pusese in toate vazele pe care le gasise prin casa si cand nu a mai avut vaze a improvizat... florile trebuiau tinute proaspete... parfumul trebuia sa fie puternic... doar nu voia sa-i gaseasca a doua zi numai lesinati... dupa ce o saptamana nu trecuse pe la scoala? nu, nu! asta nu trebuia sa se intample... dupa cinci zile a asteptat-o in poarta scolii...<br />- e gata! in seara asta!... ne intalnim in fata cofetariei la 5... ce e? sa vezi ce frumos arata! sunt toti albi...<br />- bine...<br />la 4 si jumatate era in fata cofetariei... <i>"daca e la fel de nerabdatoare o sa vina si ea mai devreme"</i>... ceasul din turnul bisericii din colt arata deja 5 si jumatate... <i>"pai da... nu faci asta in fiecare zi... trebuie sa te aranjezi... ar fi trebuit sa ma aranjez si eu mai ca lumea"</i>... e 7 si jumatate... <i>"sa stii ca n-au lasat-o sa iasa din casa... ce s-o fi intamplat la scoala saptamana asta? ne-or fi dat lucrare la ceva? o fi luat nota mica? s-a ingrijorat ca nu m-a vazut toata saptamana si nu a invatat!"</i>... 9 si jumatate...<br />a intrat pe usa clasei ca o vijelie... ea era deja in clasa... statea de vorba cu fetele... a ramas incremenit! nici nu-l baga in seama! tremura tot... la tampla i se scurge un firicel subtire de sudoare... mainile i-au inghetat... stomacul i s-a facut ghem si respira greu... se aseaza in banca...<br />- unde ai fost, ma, toata saptamana? vezi ca azi avem lucrare!<br />ce zice George? auzi, au lucrare... ce lucrare? ce sa lucreze? ei sunt la scoala, nu lucreaza...<br />nu i-a vorbit toata saptamana... parca nici nu exista... ce se intampla?<br />prima conversatie nu-si mai aminteste nimeni cand au avut-o, dupa asta... si nici despre ce...<br />isi ia ochii de la crinii de pe terasa si se indreapta spre pat... cu pasi marunti se apropie si de pe noptiera ia o fotografie... e el, sotia lui, copii si nepotii... familia lui...<br />- ce s-o fi ales de fata aia, oare? o mai trai?<br />se baga in pat si stinse veioza... inspira adanc... in dormitor inca mai persista mirosul crinilor...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-7094120127690776067?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-59000756835372479162010-02-07T14:32:00.036+02:002010-02-08T16:39:54.559+02:00masina opri pe bulevardul aglomerat, exact sub semnul "OPRIREA INTERZISA, CU EXCEPTIA MERCEDESURILOR CU GEAMURI FUMURII"... din spate cobora un om la vreo 40 de ani, respectabil, poate putin prea dolofan... <b><i>(P) cand e vorba de silueta suntem ori anorexici, ori supraponderali, dar e in regula! (P)</i></b> purta un sacou cu taietura mai degraba sport peste un tricou cu o frunza de canepa imprimata mare pe piept... intra in magazinul cu fatada strident colata cu o frunza verde, exact ca cea de pe tricoul lui, pe fond galben-aproape-fosforescent si saluta mai mult mormaind...<br />- `mna ziua...<br />vanzatorul nu se ridica de pe scaun... era obosit... la fiecare client sa te ridici de pe scaun e ca si cand ai face genoflexiuni... iar lui i se inmuiasera picioarele deja... la angajare negociase "in pachet" si "ceva" pentru el... asa mergea treaba in domeniul asta... nu poti sa stai toata ziua intre ele si sa nu poti lua si tu... patronii stiau asta... decat sa fure, mai bine le facea cota...<br />- da-mi ceva bun...<br />- cam ce? ca data trecuta?<br />- nu, nu ca data trecuta... acu` nu ma duc la bairam... imi trebuie altceva... ceva pentru curaj...<br />-A!<br />atat! lui atat trebuia sa-i spuna...<br />- uite asta... e tare!<br />- cam cat de tare? am auzit ca a mai patit-o unu ieri... l-a dat astia la televizor...<br />- e, pa dracu! daca e prosti, sefu? daca baga ca prostii? io am auzit de unu ca s-a inecat cand bea apa... pai e de vina aia de la IZVORU` MINUNILOR? sa-ti toarne aia pe gat, sa nu te-neci? ce sa le fac io daca baga ca prostii? toata in viata are o treaba a lor! daca esti prost, poti sa mori si de dragu unei femei! si pe urma lumea o sa zica ca "ete a dreacu curva, l-a bagat in pamant!"<br />- mda...<br />plati, lua punguta si iesi... in masina examina marfa... <i>"ce dracu, ma, arata ca patrunjelu tocat!"</i>...<br />pe bulevard tocmai trecea masina de la RIDICARI... doi pusti cu salopete albastre scrutau cu atentie marginile drumului...<br />- uite una!<br />- ce-ai, ma, esti prost? nu vezi ce numar are? incepe cu "W"? ba, tu ai sa dai de belea intr-o zi! tu crezi ca e asa cum ti-a spus la anagajare? cate masini cu "W" ai vazut tu la noi in curte, ridicate? bai, mai invata si tu din ce se intampla in juru tau, ca n-o sa-ti zica nimeni toata viata ce sa faci la fiecare miscare! mai judeca si tu, cu capu tau! `ai de capu tau!<br />si zicand asta se intoarse spre trotuarul de pe partea lui... celalalt ramase o clipa descumpanit, putin speriat de prostia pe care era s-o faca... <i>"sa mor io daca mai inteleg ceva! ori le ridicam, ori le lasam dracu acolo pe toate! cum sa le aleg? pe-a lu` Gica Grasu de la el de la bloc, audi-u ala alb, daca l-ar gasi parcat prost l-ar ridica sau nu? ca Gica Grasu nu e vre-un smecher, da` are audi alb! na! sa te vad cum o rezolvi pe asta, bai, desteptule!"</i> si gandind asta se intoarse usor spre colegul lui, cu un zambet satisfacut pe fata! grea si meseria asta... mai bine dadea la facultate... tovarasii lui care au dat acu` se distreaza in Regie!...<br />mercedesul ajunse in zona dristor... intra pe o straduta ingusta, intre blocuri...<br />- parcheaza si tu dupa punctul ala termic...<br />cobora si, pentru cateva secunde, se asigura ca nimeni nu l-a remarcat... isi pusese ochelari de soare, cu lentile mari, care ii acopereau jumatate din fata... nu putea fi recunoscut... in scara blocului erau vreo cinci-sase persoane, dar fiecare se prefacea ca are o treaba a lui si ca este acolo cu un scop precis... fiecare cu treaba lui... din cand in cand de la subsol iesea cate unul si altul se foia cateva secunde, apoi cobora scarile... cand ii veni randul cobora...<br />- una mare si una mica, de pui, cu de toate!...<br />baiatul pleca in spate si se intoarse dupa 3 minute cu o punga...<br />- pentru dumneavoastra am pus si servetele!<br />fusese recunoscut! instinctiv lasa capul in pamant, intinse mana dupa punga si ingaima:<br />- bine, bine, mersi...<br />apoi se intoarse brusc pe calcaie si iesi afara... aproape ca alerga pana la masina... se arunca pe bancheta din spate si trase cu putere portiera dupa el... cateva secunde nu schita niciun gest... apoi se relaxa... <i>"bai, ce teapa mi-a tras ala cu iarba lui!"</i><br />scose din punga un sul de hartie alb, cu capetele rasucite... il intinse soferului...<br />- uite, ti-am luat si tie... hai, ca miroase... ia si servetele...<br />- sa fie primit, sefu!<br />din punga mai scoase un sul, la fel ca primul, dar ceva mai gros... ii desfacu capetele cu grija... se apleca si musca cu pofta! plimba imbucatura prin gura, lasand sa-i fie atinse toate papilele... MMMMMMMMM....... savoarea ii inunda gura, nasul, creierul!!! inghiti cu atata placere incat se auzi cum ii aluneca pe gat si se repezi sa mai muste odata...<br />- auzi, ma? io parca il stiu pe ala cu ochelari de undeva...<br />se opri o clipa cu cutitul in vant... facu ochii mici in incercarea de a-si aminti... baietii rasera zgomotos... toti purtau halate albe, patate de ketchup si sos alb si aveau in maini cutite lungi...<br />- e ministru` sanatatii, ma! ia de la noi inca de pe vremea cand lucram deasupra!<br />- asa, ma! aoleu, ce-i mai place shaorma!<br />rasera din nou zgomotos...<br />- dumneavoastra?<br />- una mare, amestec, cu de toate, dar fara ceapa...<br />se uita la el cu mila... <i>"fara ceapa..., vai de capu` tau! la ce dracu te-oi mai chinui sa bati drumu pana aici? da` deh: daca asa vrea clientu`?"</i>... si pleca fluierand in spate, dupa MARFA...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-5900075683537247916?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-69272217256132256422010-02-06T16:32:00.000+02:002010-02-06T16:32:17.389+02:00n-am mai scris de vreo doi ani... n-am mai putut... cand mi-am facut blog simteam ca pot scrie... si pentru un timp asa a fost... erau lucruri pe care le aveam in cap si care se cereau scrise... nu lucruri importante... doar importante pentru mine... nu lucruri de citit... doar lucruri de scris... aveam atunci o cantitate de texte pe care trebuia sa "le dau afara"... atentie! vorbesc de cantitate, nu de calitate... unora le-a placut ce si cum scriam... eu am fost incantat!... si acum citesc cu mare placere textele mai vechi... simt ca n-am sa mai pot scrie ca atunci... m-am gandit mult la ce anume m-a facut atunci sa pot scrie... scriam despre lucruri care ma intrigau... asta trebuie sa fie... am imbatranit... si acum ma intriga lucruri, dar am invatat sa le ignor... nu ma mai impresionez atat de usor... am ajuns ca foarte putine lucruri sa ma impresioneze cu adevarat... iau viata asa cum e... poate grea, poate urata, dar intotdeauna surprinzatoare... nu stii niciodata cat de grea si de urata poate deveni... si, la un moment dat, devine interesant de urmarit... de aia nu am inteles niciodata sinucigasii... maine POATE fi mai usor, mai frumos... daca nu maine, poimaine... vine un timp in viata cand e mai bine sa intelegi ca "a lua viata in piept" inseamna a te lasa purtat de ea, a nu i te impotrivi... ca la mare: nu trebuie sa inoti impotriva valului... cel mai probabil te va baga la fund... stai numai ferm, cu picioarele bine proptite in nisip si lasa-l sa treaca... o sa simti numai cum apa te sfichiuie, uneori atat de tare incat ustura... dar de cele mai multe ori ai sa ramai in picioare...<br />mi-am "propus" sa incep din nou sa scriu... ghilimelele sunt pentru ca propunerea asta e un fel de fortare... nu pot sa scriu doar pentru ca imi propun asta... dar nici nu ma pot impaca cu gandul ca am imbatranit atat de tare... nu, nu e vorba de varsta aici...<br />n-am sa mai pot scrie ca atunci... dar am sa incerc sa scriu altfel...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6927221725613225642?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-69769058201269699592007-05-24T10:54:00.000+03:002007-05-24T11:44:45.262+03:00ce rau e vara cand te bazaie cate-o musca... enervant, agasant... dupa ce ca e cald... si-ti intra in ochi, in nas, in gura...<br />Doamne, da si cand o prinzi!!! cu cata placere o strivesti! nu spun ca asta e bine!... e si ea fiinta lui Dumnezeu... da` pe musca nu poti s-o injuri! (pe Mona, insa, da :-) )<br />acuma... ce faci daca musca lucreaza la antena3 si tu esti presedintele tarii? ca nu poti nici s-o injuri... si ea te enerveaza... deh, ca musca...<br />pai... ii iei telefonul si ii dai cu el in cap! nu e bine... mai ales ca musca nu e singura... e cu roiul... si cand or incepe toate sa bazaie...<br />ii iei telefonul si o injuri printre dinti... asa, sa nu te auda... macar iti versi naduful...<br />numai ca telefonul mustii e din ala smecher... dat de motan ( ;-) ) inadins sa te enerveze pe tine cu el... inregistreaza tot!... chiar si cand o injuri tu printre dinti...<br />si musca se duce cu telefonul la motan si toata lumea afla cum ai injurat-o tu!<br />daca musca nu lucra la antena3... Doamne, cu cata placere ai fi strivit-o!!! pe cand asa... nici s-o injuri nu poti...<br />asta e! ai vrut sa fii presedinte, te-ai bagat in rahat, te mai bazaie cate-o musca, deh...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-6976905820126969959?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-20769257081154571402007-05-16T19:31:00.000+03:002007-05-17T00:26:21.047+03:00generatia flower power... generatia cu cheia de gat... generatia de sacrificiu...<br />mai nou: generatia cu casti!...<br />in continuare merg cu metroul... nu, nu m-am nascut in masina, dar omul se obisnuieste repede cu binele...<br />am observat ca mai bine de jumatete din oamenii care merg cu metroul au casti...<br />mai nou poti asculta muzica la telefon, mp3 player, mp4 player, ipod... Doamne, ce-au mai inventat si astia... apara-ne si pazeste-ne!<br />la telefon se asculta de obicei guta, fermecatorul, cel mult un post de radio... la mp3-4 player si ipod rammstein, 50 cent, maroon 5 sau dj unul din ei, repetand 5 minute aceleasi doua sunete stridente... cum de unde stiu? pai se aude in tot vagonul!<br />un fost detinut politic, membru al unui partid istoric, intrebat fiind cum isi omora timpul in inchisorile comuniste, spunea ca rezolvau radicali si logaritmi in gand!... e adevarat, pe ei ii chema coposu, diaconescu...<br />pentru aia mai mici de cititi asta: nu, nu au jucat la sportul studentesc pe vremea lui ceausescu... aveti dreptate, nici in cartile de istorie nu apar, ca n-au lucrat la pro tv...<br />generatia asta noua asculta tot timpul muzica pentru ca nu au la ce se gandi... nu au propriile ganduri...<br />ne punem problema daca basescu sau cei 322 sunt buni sa ne conduca? peste 4-8 ani va trebui sa alegem unul din astia cu casti! Doamne, apare-ne si pazeste-ne!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-2076925708115457140?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-47867720466850663952007-05-15T10:32:00.000+03:002007-05-17T00:25:15.087+03:00un bun amic, de cate ori stranuta si i se ura "noroc!" replica: "sanatate, ma, ca noroc au toti prostii!"...<br />de o saptamana jumate` merg cu metroul... ma uit la oamenii din jurul meu... sunt mai atent la femeile frumoase si la cei cu ziare (de obicei astea sunt pe bani)... si unii si altii, din pacate, coboara inainte de a-i studia indeajuns... norocul meu ca imediat urca alte femei frumoase si alti oameni cu ziare...<br />mai sunt si alte tipuri de oameni in metrou: studenti, care intre doua statii mai citesc un curs; copii, care pana la gradinita mai repeta o data poezia pentru serbare; oameni imbracati la costum, carand dupa ei geanta cu laptop-ul...<br />si m-am gandit: oare cati dintre ei sunt genii? cati dintre ei au sau vor avea o viata mediocra, desi ar putea fi astronauti, presedinti, actori, scriitori?... oare cati n-au noroc in viata?<br />ganditi-va cati copii din cine stie ce fund de sat ar putea canta dumnezeieste la pian sau ar putea deveni mari inventatori! cei mai multi dintre ei nu au vazut niciodata un pian si nu se duc la scoala (cel mult opt clase!)...<br />ganditi-va cate femei frumoase vedeti pe strada care ar putea fi top-modele, actrite!<br />ganditi-va ca, in locul lui basescu sau al celor 322 ar putea fi altii, mult mai capabili, dar care acum traiesc banal, undeva, intr-un orasel de provincie...<br />ganditi-va ca la eurovision ne-ar fi putut reprezenta o voce care acum se aude doar pe camp, vara, la seceris...<br />ganditi-va ca, in fiecare zi, treceti pe langa oameni care, poate, ar fi avut o alta viata daca ar fi avut un dram de noroc... sau cum i se mai zice: SANSA!<br />m-am hotarat! am sa las deoparte prejudecatile si am sa acord fiecarui om din jurul meu o sansa! nu stiu daca am sa ma pot tine de promisiune... dar daca imi iese, urmatoarea promisiune pe care o fac este ca am sa slabesc!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-4786772046685066395?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-277428485406120859.post-23712658812859879162007-05-09T22:37:00.002+03:002011-05-23T10:13:38.907+03:00inainte de toate vreau sa anticipez o intrebare si sa va spun ca nu am suflat in lumanare aseara... s-o sting si pe asta? am vazut eu la "dansez pentru tine" ca e bine macar lumanarea sa ramana aprinsa... si apoi mie intotdeauna mi-a placut sa dorm cu lumina aprinsa...<br />acum ca am lamurit-o si pe asta...<br />de cateva zile ma ocup de un casting pentru o telenovela... au venit, evident, o gramada de femei frumoase!<br />"maaaama! iti dai seama cata ............ a luat asta, bai, nene!"<br />"cu ce jeep o fi venit asta, frate!"<br />"deci, fata asteia nu-mi spune decat....................!"<br />... si alte astfel de adanci consideratii...<br />eu nu stiu cum or fi fost strugurii anul asta, cert este ca au crescut cam sus pe butuc... cam sus... nu prea poti ajunge la ei... si cred ca sunt si cam acri... cred ca sunt cam acri...<br />si m-am gandit: de ce toate femeile frumoase sunt curve? poate pentru ca toti barbatii gandesc ca ar fi pacat ca o femeie frumoasa sa nu fie curva...<br />si atunci, de ce e rau sa fii curva? poate pentru ca "curva e aia de se culca cu toti, da` cu tine nu!"...<br />asa cum unii sunt destepti, unii pot ragai la comanda, altii sunt foarte expresivi, etc., tot asa unele femei arata bine...<br />aia destepti se folosesc de creier si nimeni nu-i condamna pentru asta... pai e corect fata de ai` prosti? nu prea... ca daca ala saracu a iesit prost, de ce asta care e destept sa se foloseasca de asta si sa aiba mai multe decat are ala prost?<br />sau... aia care pot ragai la comanda vor fi enterteineri pe la petreceri... pai e corect fata de aia care nu pot? nu prea... de ce sa se foloseasca aia de pot ragai la comanda de chestia asta si sa fie "funny", pe cand ailalti trebuie sa se chinuie sa spuna un banc bun?<br />sau... aia care sunt expresivi... aia se pot face actori... si devin cunoscuti... si joaca in reclame si castiga bani... pai e corect fata de aia care au o fata de zid netencuit? nu prea... de ce sa nu dam si uratilor o sansa?<br />cu ce sunt vinovati prostii sau uratii? cu nimic! atunci de ce inteligentii nu sunt marginalizati pentru inteligenta lor, dar femeile frumoase sunt curve, si asta e rau?<br />femeile frumoase sunt, intotdeauna, constiente de frumusetea lor... si se folosesc de asta... unii zic ca e rau... eu zic ca e bine...<br />de ce poarta femeile fuste scurte si decolteuri adanci? ca le e cald? suntem porci noi ca ne uitam, nu? femeile vor sa le iubim pentru inteligenta lor... uite ce inteligente au fost de s-au imbracat cu fusta scurta si decolteu adanc, sa nu moara de cald!<br />Doamne! de ce nu m-ai facut femeie, daca fotbalist n-am iesit? ca sigur ca femeie eram frumoasa! ca nu stateam eu acum cu chirie!......<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/277428485406120859-2371265881285987916?l=gabiene.blogspot.com' alt='' /></div>Gabriel Enehttp://www.blogger.com/profile/13854043428837794596noreply@blogger.com1