oameni si pasari

am citit intr-o zi un articol foarte interesant despre evolutionism. accentul era pus pe asemanarile intre diverse specii ca argument al evolutionismului.
am fost atat de fascinat incat am inceput sa caut materiale aditionale. astfel am ajuns la un text pe Wikipedia, despre "corb"...
suntem invatati in scoala ca omul se trage din maimuta... si totusi... poate ca nu toti am urmat acelasi drum...
iata, mai jos, cateva extrase din textul respectiv...

Corbul comun (Corvus corax), este o pasăre cântătoare mare, în întregime neagră. Găsit în întreaga emisfera nordică, este cea mai întâlnita dintre toate ciorile. Păsările tinere pot călători în stoluri, dar mai târziu vor avea propiul teritoriu.
Corbul comun a coexistat cu oamenii de sute de ani iar în unele zone au fost atat de numeroşi încat s-a considerat un organism daunător. O parte din succesul sau a fost datorat dietei de omnivor; corbii sunt extrem de versatili si optimişti in găsirea surselor de hrană, mâncând insecte, cereale, fructe, animale mici şi mâncare putredă sau de la gunoi.
Unele fapte remarcabile de rezolvare a problemelor au fost observate la unele specii, care să conducă la convingerea că este extrem de inteligent.
În afara dimensiunii sale mai mari, corbul comun diferă de verii săi, ciorile, prin ciocul mai mare şi mai greu, şi o pană în formă de coadă. Vocabularul său este foarte vast şi complex.
Corbul comun poate trăi mult, mai ales în condiţii captive sau protejate. Durata de viata in salbaticie este considerabil mai scurtă.
Corbii comuni pot prospera într-un climat variat.
Cu excepţia cazului în habitatul Arctic, acestea stau, în general la reşedinţa natală pentru întregul an. Păsările tinere pot dispersa la nivel local.
Cei mai multi corbi comuni prefera zonele împădurite, cu întinderi mari de terenuri deschise din apropiere, sau regiunile de coastă pentru locurile lor de cuibărit şi hrănire. În unele zone ale populaţiei umane dense ei profită de o sursă de cantităţi abundente de alimente şi s-a văzut o creştere a numărului lor.
Corbul comun de obicei călătoreşte în perechi, deşi păsările tinere călătoresc în stoluri. În general corbii sunt certăreţi, dar au demonstrat că sunt extrem de devotaţi familiilor lor.
Corbii comuni sunt omnivori şi foarte oportunişti. Dietele lor variază considerabil mai ales cu locaţia sau sezonul.
Ei depoziteaza surplusul de mâncare, mai ales cel cu un conţinut ridicat de grăsimi, şi învaţă să ascundă de alţi corbi. De asemenea fură mâncarea prinsă de alte animale.
Unii corbi cuibăresc pe lângă şosele pentru a consuma vertebratele călcate de maşini. Alţii işi construiesc cuiburile în preajma deşeurilor, pentru a se hrâni cu mâncare stricată şi aruncată de om. Acest mod de hrănire a apărut de cand corbii s-au înmulţit şi au ajuns să trăiască în oraşe.
Cuibul corbului este mare. Talentul de constructor, amplitudinea ecologică şi inteligenţa corbului determină o serie de variaţii în tipologia construirii cuiburilor.
Ca şi alte corvide, corbii pot imita sunetele din mediul lor, printre care limba oamenilor. Au fost înregistrate 15 vocalize din 30 de categorii, cele mai multe dintre ele fiind folosite pentru a vorbi cu alţi corbi. Sunetele înregistrate includ strigăte de alarmă, de urmărire sau de zbor.
Trebuie precizat că această pasăre are un vocabular bogat şi, datorită răspândirii, cunoaşte o fragmentare a limbajului care a permis ornitologilor să detecteze mai multe dialecte. Mai mult, s-a putut constata că, de pildă, un corb din America adus în Spania, a fost la început izolat de ceilalţi corbi, din pricina necunoaşterii dialectului local, pentru ca după o vreme să îl înveţe şi să se integreze.
Inteligenţa sa a atras însă nu doar respectul, ci şi ura oamenilor, care în multe situaţii, stăpâniţi de superstiţii distrugătoare, au încercat să extermine această pasăre. Desigur, o influenţă a avut-o şi lăcomia corbului, care a creat o impresie neplăcută multora.
Corbii sunt cunoscuţi deoarece fură şi prind obiecte strălucitoare precum cristale, bucăţi de metal sau mingi de golf. Una dintre teorii este faptul ca ei fac acest lucru pentru a impresiona alţi corbi. Alte studii indică faptul ca tinerii sunt foarte curioşi de toate lucrurile noi, şi au o anumită atracţie pentru obiectele luminoase.
În ultimii ani, biologii au recunoscut faptul că aceste păsări iubesc să se joace. Juvenilii corbi sunt printre cele mai jucăşe specii de păsări, aruncându-se în nămeţi doar pentru a se distra. De asemenea se joacă şi cu alte specii, ca de exemplu prinde-ma-daca-poţi impreuna cu lupii şi câinii. Alte moduri de joacă sunt acrobaţiile spectaculoase în zbor.
Corbii comuni sunt larg răspăndiţi şi nu sunt în prezent în pericol de dispariţie. În unele ţări aceştia sunt rari întâlniţi din cauza pierderii habitatului şi vânării. De exemplu, în Romania sunt o specie protejată de lege. Numǎrul lor a crescut dramatic şi au devenit dăunători.