dar visul nu mi-l poate lua nimeni!

primisem cadoul pe care mi-l dorisem atat de mult: o racheta de tenis! n-am fost niciodata o fire sportiva, asa ca ai mei s-au mirat de dorinta mea... dar daca asta si-a dorit copilul!? au facut un efort si... iat-o!
ani de zile am batut peretii scolii cu mingea de tenis, dar alta era intrebuintarea de baza a rachetei mele: cu ea pe umar, cu coada indreptata inainte, in chip de obiectiv, cu mana invartind o manivela imaginara peste racordaj, "filmam" tot ce vedeam in jur si gaseam ca e interesant... aveam sa aflu mai tarziu ca exista o gluma printre operatori, atunci cand uita in redactie caseta pe care urmau sa filmeze: "nu-i nimic, tragem pe retina!"
de unde pasiunea asta pentru un lucru complet strain mie, nu mi-am putut-o explica... ai mei n-au avut niciodata apucaturi artistice (desi mama picta foarte frumos, isi marginea exprimarea plastica la desenele mele pentru scoala)...
- mama, eu dau la ATF! ma fac operator!
- ce te faci, ma?
- operator, mama!
- ia spune-i si lu` tac-tu!
- tata, eu ma fac operator!
- i-ai spus?
- da...
- si ce-a zis?
- nimic... avea treaba...
cativa ani la rand dupa `89 Televiziunea Romana Libera difuza in fiecare seara scene de cosmar cu mineri care bateau studenti, cu maghiari care bateau romani (sau invers...), cu militieni care bateau manifestanti... in sfarsit, cu unii care-i bateau pe altii... si de fiecare data printre victime se afla si cate un operator! ca asta a fost norocu` meu!
- cum, ma, sa te faci operator? ce meserie-i aia? sa te bata aia pe-acolo? pai asta-i meserie? pune mana pe carte! fa-te doctor, mama! fa-te avocat!... astia au bani! nu operator... sa cari aparatu ala dupa tine toata ziua si sa faci poze... sa iei bataie, alergat prin toti boschetii... ce meserie-i aia? sa-ti iasa din cap!
- uitati-va la mine: ma pregatesc pentru ce vreti voi! inainte de examen dau un test cu ce profesor vreti voi! dar va jur ca la examen nu scriu nimic! sa va intre bine-n cap!
discutia a fost intrerupta de soneria de la intrare...
- buna seara, domnu` diriginte! va rog, intrati... tocmai discutam...
s-au asezat cu totii in jurul mesei...
- oameni buni, lasa-ti-l sa faca ce-i place... doar facand ce-i place va face performanta...
l-au ascultat, dar vedeam eu bine ca e tot degeaba...
- sigur, domnu` diriginte... o sa mai vedem... mai e vreme...
si asa a ramas... adica nici ca mine, nici ca ei...
am renuntat singur... cand au realizat ca nu ma pot pregati pentru un examen special, ca cel de la Academia de Teatru si Fim, au cedat...
- faci ce vrei!
- merci... ce intelegatori ati devenit! dau la electronica... macar sa repar televizoare...
- ei, nici inginer nu-i rau... hai, treci la invatat, ca matematica aia nu se-nvata singura! si nici fizica!
- am terminat! ma duc la radio... am emisiune...
- apai, mama, parca te-am facut vorbind! treaba ta! du-te! da` sa dea dracu sa pici examenu!
nu l-am picat...
in primii doi ani de facultate veneam acasa vineri seara cu trenul care ajungea in gara la 21:50. de la gara pana la radio faceam 10 minute. conventia cu cel care era inaintea mea in emisie era sa faca ordine in casete si sa pregateasca prima melodie. asa ajungeam ca la 22:05 sa pot spune:
- buna seara, prieteni! suntem din nou impreuna.......................
mama asculta acasa. cand imi auzea vocea pornea spre radio cu mancarea...
pana la urma iesise si ca mine si ca ei...
in anul doi un foarte bun prieten, coleg de radio (nu spun cine), student la jurnalistica, imi zice intr-o zi:
- ma, mai vrei sa faci televiziune? du-te la etajul 1 in facultate (electronica si jurnalistica au sediul in aceeasi cladire), acolo unde e televiziunea aia scoala si intreaba de tipu asta (n-are blog, ca i-as fi pus link!). am vorbit eu cu el si te asteapta...
l-am gasit... m-a luat metodic: linii de forta, puncte de forta intr-o imagine... mi-a pus in brate o camera video si m-a invatat tot ce stia el... tot ce stiu acum... a vazut ca-mi place... si i-a placut ca-mi placea... asa ca m-a invatat... si am invatat... traiam un vis!
televiziunea scoala n-a mai avut loc printre televiziunile mari care aparusera... dupa o vreme, omul care m-a invatat televiziune a ajuns sa lucreze cu un facator de televizune! si la un moment dat m-a luat cu el...
si uite-asa, pana la urma, in disputa cu ai mei a ramas ca mine...
au urmat 10 ani absolut minunati! 10 ani in care, ca orice om care face meseria asta cu pasiune (cred ca am mai spus asta si cu alte ocazii) mi-am rupt ficatul si stomacul! 10 ani asa cum i-as fi vrut cand eram copil, dar nu visasem atat de frumos pe cat avea sa se dovedeasca a fi in realitate!
apoi a venit cosmarul... un cosmar pe care n-am crezut ca-l voi trai vreodata... nici dupa ce a inceput n-am crezut...
si m-am trezit la un moment dat facand altceva... in cele din urma, a ramas ca ai mei...
- lasa, mama, ca e bine si inginer...

am ascultat huliganii cantand

inainte de meciul unirii urziceni cu liverpool din champions league, presa engleza a ridiculizat echipa noastra, batjocorindu-i numele: URINEEA URZICENI... ceea ce demonstreaza ca "jurnalistii" sunt la fel peste tot in lume! dar era sa le ramana jignirea galgaind in gat... putin a lipsit!
sa tot fie mai bine de un an de zile de la meciul unirii cu dinamo, pe stadionul tineretului... amnezica galerie dinamovista urla din toti plamanii "M**E RAPID!"... ce revelatie ar fi avut daca ar fi stiut sa citeasca pe bilet!
inevitabil, si anul acesta am asistat la "derbyul" steaua - dinamo... invers, ca s-a jucat in stefan cel mare... adica acolo unde suporterii cainilor au maltratat un presupus ultras stelist... fapta despre care DOMNUL sef de galerie dinamovista a fost de parere ca ar fi putut fi indreptatita!!!
in seara asta, cand sa urc in metrou, aud zarva mare! un grup de suporteri englezi, fani ai lui liverpool, veniti sa vada meciul cu steaua, cantau! cantau cat ii tineau plamanii! YOU`LL NEVER WALK ALLONE! si la fiecare statie inserau o strofa in care numarau statiile ramase pana la coborare! nimeni nu se temea de ei! de la tineri la batrani, oamenii din metrou ii priveau zambind! iar ei cantau!
imi amintesc de adevaratele masacre de pe stadioanele engleze de acum cativa ani! si nu numai din anglia... acum vad marile meciuri din europa si ma incanta in egala masura spectacolul fotbalistic si spectacolul tribunelor! ei au evoluat, pentru ca sunt niste gentlemeni cu apucaturi huliganice, pe care si le-au corectat... de dragul spectacolului din teren, pentru ca marile echipe ale europei fac spectacol atunci cand joaca fotbal! de dragul echipelor ai caror fani sunt!
noi am fost si am ramas niste tarani... in cel mai peiorativ sens al cuvantului, fara absolut nicio legatura cu opera lui dinu sararu...
la noi n-o sa vedem niciodata



sau



pentru ca...