sub nicio forma nu sunt ei de vina!

oricate controale s-ar face... oricate pontaje s-ar verifica... inexistenta contractului colectiv de munca (hahaha! intr-o companie privata?)... oricate noduri in papura li s-ar gasi... oricate amenzi li s-ar aplica, justificate.......
televiziunea este un domeniu creativ... aici nu ai program fix, ca la strung: de la 8 la 16! sau ca la ghiseu: de la 13 la 14! nu! ani de zile a trebuit sa le tin piept tuturor (mama, socrii, prietenii) care nu pricepeau ei de ce nu ma mai duc sa-i vad... de ce nu imi fac timp si pentru ei... pentru ca in ziua Z la ora H trebuie sa predau emisiune? pentru ca nu pot sa dau imnul in loc, repetat 50 de minute?
varianta 1 - fantezie
de multa vreme vreau sa-mi fac si eu firma... sa ma fac patron... burta am deja... ca m-am saturat sa muncesc pentru altii!
multe sambete si duminici am stat pe marginea patului cu telefonul in mana plangand si jurand ca luni imi voi da demisia! de foarte multe ori am intrat pe usa biroului hotarat ca primul drum il fac la sefi sa le spun ca eu plec... vara trecuta eram hotarat sa-mi vand masina... am ajuns la psiholog!
de 2-3 zile suspendarea lui Base` e lasata pe locul doi de moartea Ralucai... am mail-ul plin de mesaje pe tema asta! ceea ce s-a intamplat ne-a oripilat pe toti... asa ceva este inadmisibil! REVOLUTIE! sa ne punem cu totii pe desktop fotografia Ralucai! sa mergem la sefi sa ne cerem drepturile! domnul ministru al muncii, l-am auzit eu la televizor, a spus ca suntem aparati de lege! nu mai muncim peste program! nu mai muncim in week-end! si sa ne treaca pe cartea de munca salariul intreg! dupa ce ni-l mareste! si, daca tot suntem infierbantati, sa le dam si-un sut in cur! sau mai bine un cap in gura, ca un sut in cur presupune sa-i lovim pe la spate si nu e demn!
varianta 2 - realitate
mi-as face firma, da` de ce sa m-apuc? ca de priceput ma pricep si la politica si la fotbal...
sa fim seriosi! nu cred ca in fata vreunei firme exista pari infipti in asfalt de care sunt prinse lanturi cu numele angajatilor! sa-ti dai demisia e usor! "eu de la-ntai nu mai vin!" ce pot sa-ti faca? in legislatia muncii exista demisia unilaterala! da` dupa aia ce faci?
imi fac timp pentru mine! ce sa fac cu el?
cu timp si fara bani putine lucruri poti face... si nu duc lipsa de imaginatie!
cu bani si fara timp iti poti lua o masina buna cu care sa te duci la serviciu, in loc sa te duci cu tramvaiul... poti sa-ti cumperi o casa in care sa te simti bine cele cateva ore pe care le petreci in ea, nu sa astepti sa te anunte gazda ca s-a hotarat sa vanda casa (da` ai timp sa te muti!)...
daca n-as mai munci atat mi-as face timp sa fac si sa cresc un copil (mama, nu sari in sus! am zis "daca"! ai rabdare si citeste mai departe...). o sa am timp pentru el! altele o sa-i lipseasca lui, ca bani n-o sa mai am, da` ce mai conteaza?

unii au avut curaj sa riste (sau sa fure) si si-au facut firma! acum ei sunt patroni iar noi, ceilalti, angajati! nu ei ne fac sclavi! ei ne dau salariu!... unii dintre angajati devin la un moment dat patroni... niciunul nu-si va imparti profitul cu angajatii! si nici nu va face programul de lucru de 4 zile pe saptamana, 6 ore pe zi! CA AR PIERDE!

Raluca, sa-ti fie tarana usoara!

Dumnezeu ma iubeste!

am ajuns la birou cu gandul sa va povestesc despre ultima editie a emisiunii "SUB ALT CHIP"... in seara asta e ultima... n-a prins... nici o lacrima, nici o femeie batuta, nici un copil abandonat, nici un handicapat... asta-i emisiune? uite cu ce mi-am pierdut eu vremea aproape 4 luni! sa produc chestia asta!... gresala mea a fost ca nu m-am intrebat o clipa "pentru cine?"... am facut asa cum am stiut eu mai bine lucrul care imi place cel mai mult: televiziune! si am crezut ca un produs de calitate va avea, garantat, succes! si stiti de ce am crezut asta? pentru ca am fost convins ca cei care vor intelege sunt multi... macar suficienti... da`, hai sa fim seriosi... totusi: nici o lacrima, nici o femeie batuta, nici un copil abandonat, nici un handicapat? chiar am exagerat!!! asa ca in seara asta va fi dufizata ultima editie a emisiunii "SUB ALT CHIP"... o joaca serioasa cu ANDREI GHEORGHE si MEDEEA MARINESCU... de la 20:20 pe TVR1...
despre asta voiam sa va povestesc atunci cand am deschis calculatorul... despre cum am ramas eu fara activitate!...
numa` ca inainte de toate am deschis mail-ul si am citit mesajul despre moartea Ralucai Stroescu... despre cum a murit un om... un om a muncit pana a cazut jos! efectiv!
de ceva vreme ma plang de faptul ca de 2 ani muncesc fara pauza... ma lamentez ca vreau concediu... le spun tuturor ca "nici week-end-ul, nici concediul nu ne mai ajuta... salvarea noastra este PENSIA!!!"... unii ma compatimesc... aia care stiu sa-si rezerve week-end-ul pentru ei... sau mai bine zis care au avut norocul, marele noroc, sa-si permita asta!... dar sunt multi altii care imi spun ca ei muncesc asa de 7 ani! ei, si? treaba lor... fiecare isi stabileste singur limitele... fiecare are prioritatile lui in viata... eu vreau concediu!
...si acum aflu ca un om a muncit pana a cazut jos!...
pe mine Dumnezeu ma iubeste! a facut ca oamenii sa-si doreasca sa vada la televizor o lacrima, o femeie batuta, un copil abandonat, un handicapat...

articolul complet despre Raluca Stroescu aici

leac pentru prostie

unii ar zice ca prostia nu are leac... nu sunt de acord cu ei pana la capat... da, la o prima vedere ar putea avea dreptate... la urma urmei, prostu-i prost si n-ai ce-i face...
da mai sunt unii care incearca... incearca sa-i scoata pe altii din prostie... cica si prostia se poate vindeca (chiar daca un proverb zice ca-"i boala grea")...
"nu te pune cu prostu ca are mintea odihnita"! da` poate ca daca nu-l lasi pe prost sa se odihneasca... "repetitia e mama invataturii"!...
pe vremea cand eram fascinat de rromi mi-am pus in gand sa invat tiganeste... dar nu de la fostii mei vecini, ci de la unii cu scoala... nu scoala vietii... cu carte, vreau sa zic... si cum toata lumea ma intreba "da` de ce?", am gasit si o explicatie: sa aflu in autobuz ca vor sa ma buzunareasca inainte de a o face! era o explicatie pentru cei care ma intrebau... nu tinea atunci cand spuneam ca vreau s-o invat de la un tigan cu carte!... da` cine nu se prindea de ruptura de logica accepta explicatia mea, zambea in coltul gurii, imi spunea ca n-am ceva mai bun de facut si ma lasa in pace... oricum, niciodata n-am trecut drept normal in fata celor care ma cunosc (Doamne-ajuta!)...
pentru aia care se prindeau mai aveam o explicatie: e cool sa stii o limba straina "exotica"!
intre timp nu mai merg cu autobuzul... deci, nu mi-ar mai folosi sa stiu tiganeste... mai degraba as invata araba... sa aflu cand vor sa ma arunce in aer inainte de a o face :-)... si suna cam la fel...
numa ca eu tot vreau sa invat tiganeste... ca pe vremea cand eram fascinat de tigani...
AOLEU! te pomenesti ca ma duc si la referendum, sa votez impotriva suspenderii lu` Basescu!
ma duc sa ascult stirile, poate ma lecuiesc!...

prezint scuze

blocul in care am locuit in copilarie in orasul ala mic despre care v-am mai vorbit se afla vis-a-vis de un imobil perfect paralelipipedic, fara balcoane, in care primaria de pe vremea aia adunase toti rromii din oras... copil fiind aveam prieteni printre ei... jucam fotbal impreuna... luam bataie de la ei asa cum luam bataie si de la prietenii mei romani (eu cu pumnul n-am stiut sa dau niciodata)...
langa blocul meu era un maidan (mai tarziu, dupa revolutie, au inceput sa construiasca acolo un spital, pe care nu l-au terminat nici astazi!) unde se instala circul si balciul... de aia stiu eu si acum toate melodiile lautaresti, alea cu mult inainte sa apara manelele... alea frumoase...
de aia imi placeau mie rromii... ne jucam impreuna, de la ei auzeam injuraturi si vorbe pe care nu le auzeam in casa si care, la varsta aia, ca orice tabu, ma fascinau (am luat si o matura pe spinare cand mama m-a auzit vorbind urat)... aveam prieteni rromi... mama mea statea de vorba, laolalta cu celelalte vecine, cu locuitorii acelui imobil perfect paralelipipedic...
tot in acel imobil stateau si tigani (imi permit sa le spun asa, erau prietenii mei) lautari... ce misto cantau ei vara, cand ieseau cu instrumentele in fata blocului... erau scoliti, scoala populara de arta... mergeau in turnee... "dintr-o nunta imi iau o pereche de pantofi"... acolo am auzit eu pentru prima data jazz, improvizatie facuta de unul dintre ei pe tambal... intotdeauna m-am intrebat daca el stie ce face... cantau pana se luau la bataie... si noi ne distram...
eram fascinat de rromi...
intr-o seara au urcat cativa (pe astia nu-i cunosteam) in masina unui prieten si ne-au luat toti banii... intr-o alta seara (eram DJ intr-o discoteca din oras) a venit unul la mine si mi-a spus ca, daca nu pun muzica pe care o vrea el, ma taie...
daca vad un rrom trec pe trotuarul celalalt... n-am nimic cu ei... ascult in continuare muzica lautareasca (cumpar in fiecare luni "jurnalul national" cu CD)... da` e mai bine sa ma feresc... e mai bine asa... preventiv!...
a!... era sa uit: eram fascinat de basescu...

suspendati natia!

azi am fost (din nou) cu mama la spital...
nu era de ajuns ca steaua a luat (din nou) bataie...
care va sa zica eram deja nervos... da` stiam si ce ma asteapta... speram (ca si aseara la meci) intr-o minune... poate o sa fie altfel de data asta... n-a fost... nici aseara la meci si nici azi la spital...
am ajuns la prima ora, ca asa am fost programati... am rezolvat repede ce aveam de rezolvat... dar am terminat la 12:30... ca intre etapele si procedurile necesare investigatiilor pentru care ne dusesem trebuia sa asteptam cate 30 de minute (cel putin) pentru a ne veni randul... veni-le-ar rau!
nu i-am explicat din nou mamei ca de aia vreau eu asigurare privata si nu vreau carte de munca... ar fi fost ca si cum i-as fi explicat ca degeaba joaca Elton bine, daca Steaua joaca prost...
si in timp ce mie mi se intamplau toate astea, in parlament se vota suspendarea presedintelui... mai bine suspendam natia asta defecta, facem un scrutin mondial si ii intrebam pe aia care se pricep cum sa facem sa ne fie si noua ca lor...

unirea urziceni

eu sunt din urziceni... un orasel la 60 de km de bucuresti... micut... daca strada principala n-ar fi in curba ti-ai putea face semne cu cineva aflat in celalalt capat al orasului... pe vremuri exista un ceas electronic plasat strategic, chiar in curba respectiva, tocmai pentru a putea fi vazut din ambele capete ale orasului... da` voi stiti orasul asta: e cel in care va opriti in drumul spre mare! da, da! ala in care va puneti benzina de la petromul de la intrare... si in care ascultati RADIO CAMPUS cand il traversati - 99 FM! (apropos, luna asta RADIO CAMPUS implineste niste ani... nu mai stiu cati... multi! La multi ani, Robert!).

si are si gara, asta ca sa-l linistesc pe un bun prieten...
pe stadionul din urziceni juca echipa nationala de tineret...
anul trecut echipa de fotbal locala a promovat, pentru prima data in istoria ei, in Liga 1! si e pe locul 8 acum!!!

imnul echipei aici

prima teapa

hai ca mi-am luat si prima teapa cu blogu!... dupa ce l-am creat (uite, mama, am creat ceva, ramane ceva dupa mine, nu te mai plange ca nu fac copii!) am incercat search cu Google sa vad daca ma gasesc... nu m-am gasit!
asa ca trebuie sa gasesc o alta motivatie acestui demers, daca tot m-am apucat!

am blog

la ce mi-o trebui mie blog? serios! ce sa fac cu el? de ce are lumea blog? de fapt, ce e aia blog? de ce cineva ar citi ce scriu eu aici? cine sunt eu? atunci eu de ce citesc ce scriu altii pe blogurile lor? de plictiseala... si uite asa aflu o groaza de lucruri care nu ma intereseaza despre oameni pe care nu-i cunosc... da-mi trece timpu...
am si eu o mare apasare in viata: daca tot se zice ca pe net gasesti tot ce vrei, pe mine de ce nu ma gasesc? ete acu o sa fiu! ca daca am blog!... uite, tot am rezolvat ceva...
cati or sa faca misto de mine pe tema asta! :-)
incerc sa-mi dau seama daca acum ma simt in randul lumii...