primisem cadoul pe care mi-l dorisem atat de mult: o racheta de tenis! n-am fost niciodata o fire sportiva, asa ca ai mei s-au mirat de dorinta mea... dar daca asta si-a dorit copilul!? au facut un efort si... iat-o!
ani de zile am batut peretii scolii cu mingea de tenis, dar alta era intrebuintarea de baza a rachetei mele: cu ea pe umar, cu coada indreptata inainte, in chip de obiectiv, cu mana invartind o manivela imaginara peste racordaj, "filmam" tot ce vedeam in jur si gaseam ca e interesant... aveam sa aflu mai tarziu ca exista o gluma printre operatori, atunci cand uita in redactie caseta pe care urmau sa filmeze: "nu-i nimic, tragem pe retina!"
de unde pasiunea asta pentru un lucru complet strain mie, nu mi-am putut-o explica... ai mei n-au avut niciodata apucaturi artistice (desi mama picta foarte frumos, isi marginea exprimarea plastica la desenele mele pentru scoala)...
- mama, eu dau la ATF! ma fac operator!
- ce te faci, ma?
- operator, mama!
- ia spune-i si lu` tac-tu!
- tata, eu ma fac operator!
- i-ai spus?
- da...
- si ce-a zis?
- nimic... avea treaba...
cativa ani la rand dupa `89 Televiziunea Romana Libera difuza in fiecare seara scene de cosmar cu mineri care bateau studenti, cu maghiari care bateau romani (sau invers...), cu militieni care bateau manifestanti... in sfarsit, cu unii care-i bateau pe altii... si de fiecare data printre victime se afla si cate un operator! ca asta a fost norocu` meu!
- cum, ma, sa te faci operator? ce meserie-i aia? sa te bata aia pe-acolo? pai asta-i meserie? pune mana pe carte! fa-te doctor, mama! fa-te avocat!... astia au bani! nu operator... sa cari aparatu ala dupa tine toata ziua si sa faci poze... sa iei bataie, alergat prin toti boschetii... ce meserie-i aia? sa-ti iasa din cap!
- uitati-va la mine: ma pregatesc pentru ce vreti voi! inainte de examen dau un test cu ce profesor vreti voi! dar va jur ca la examen nu scriu nimic! sa va intre bine-n cap!
discutia a fost intrerupta de soneria de la intrare...
- buna seara, domnu` diriginte! va rog, intrati... tocmai discutam...
s-au asezat cu totii in jurul mesei...
- oameni buni, lasa-ti-l sa faca ce-i place... doar facand ce-i place va face performanta...
l-au ascultat, dar vedeam eu bine ca e tot degeaba...
- sigur, domnu` diriginte... o sa mai vedem... mai e vreme...
si asa a ramas... adica nici ca mine, nici ca ei...
am renuntat singur... cand au realizat ca nu ma pot pregati pentru un examen special, ca cel de la Academia de Teatru si Fim, au cedat...
- faci ce vrei!
- merci... ce intelegatori ati devenit! dau la electronica... macar sa repar televizoare...
- ei, nici inginer nu-i rau... hai, treci la invatat, ca matematica aia nu se-nvata singura! si nici fizica!
- am terminat! ma duc la radio... am emisiune...
- apai, mama, parca te-am facut vorbind! treaba ta! du-te! da` sa dea dracu sa pici examenu!
nu l-am picat...
in primii doi ani de facultate veneam acasa vineri seara cu trenul care ajungea in gara la 21:50. de la gara pana la radio faceam 10 minute. conventia cu cel care era inaintea mea in emisie era sa faca ordine in casete si sa pregateasca prima melodie. asa ajungeam ca la 22:05 sa pot spune:
- buna seara, prieteni! suntem din nou impreuna.......................
mama asculta acasa. cand imi auzea vocea pornea spre radio cu mancarea...
pana la urma iesise si ca mine si ca ei...
in anul doi un foarte bun prieten, coleg de radio (nu spun cine), student la jurnalistica, imi zice intr-o zi:
- ma, mai vrei sa faci televiziune? du-te la etajul 1 in facultate (electronica si jurnalistica au sediul in aceeasi cladire), acolo unde e televiziunea aia scoala si intreaba de tipu asta (n-are blog, ca i-as fi pus link!). am vorbit eu cu el si te asteapta...
l-am gasit... m-a luat metodic: linii de forta, puncte de forta intr-o imagine... mi-a pus in brate o camera video si m-a invatat tot ce stia el... tot ce stiu acum... a vazut ca-mi place... si i-a placut ca-mi placea... asa ca m-a invatat... si am invatat... traiam un vis!
televiziunea scoala n-a mai avut loc printre televiziunile mari care aparusera... dupa o vreme, omul care m-a invatat televiziune a ajuns sa lucreze cu un facator de televizune! si la un moment dat m-a luat cu el...
si uite-asa, pana la urma, in disputa cu ai mei a ramas ca mine...
au urmat 10 ani absolut minunati! 10 ani in care, ca orice om care face meseria asta cu pasiune (cred ca am mai spus asta si cu alte ocazii) mi-am rupt ficatul si stomacul! 10 ani asa cum i-as fi vrut cand eram copil, dar nu visasem atat de frumos pe cat avea sa se dovedeasca a fi in realitate!
apoi a venit cosmarul... un cosmar pe care n-am crezut ca-l voi trai vreodata... nici dupa ce a inceput n-am crezut...
si m-am trezit la un moment dat facand altceva... in cele din urma, a ramas ca ai mei...
- lasa, mama, ca e bine si inginer...
marți, 7 decembrie 2010
joi, 2 decembrie 2010
am ascultat huliganii cantand
inainte de meciul unirii urziceni cu liverpool din champions league, presa engleza a ridiculizat echipa noastra, batjocorindu-i numele: URINEEA URZICENI... ceea ce demonstreaza ca "jurnalistii" sunt la fel peste tot in lume! dar era sa le ramana jignirea galgaind in gat... putin a lipsit!
sa tot fie mai bine de un an de zile de la meciul unirii cu dinamo, pe stadionul tineretului... amnezica galerie dinamovista urla din toti plamanii "M**E RAPID!"... ce revelatie ar fi avut daca ar fi stiut sa citeasca pe bilet!
inevitabil, si anul acesta am asistat la "derbyul" steaua - dinamo... invers, ca s-a jucat in stefan cel mare... adica acolo unde suporterii cainilor au maltratat un presupus ultras stelist... fapta despre care DOMNUL sef de galerie dinamovista a fost de parere ca ar fi putut fi indreptatita!!!
in seara asta, cand sa urc in metrou, aud zarva mare! un grup de suporteri englezi, fani ai lui liverpool, veniti sa vada meciul cu steaua, cantau! cantau cat ii tineau plamanii! YOU`LL NEVER WALK ALLONE! si la fiecare statie inserau o strofa in care numarau statiile ramase pana la coborare! nimeni nu se temea de ei! de la tineri la batrani, oamenii din metrou ii priveau zambind! iar ei cantau!
imi amintesc de adevaratele masacre de pe stadioanele engleze de acum cativa ani! si nu numai din anglia... acum vad marile meciuri din europa si ma incanta in egala masura spectacolul fotbalistic si spectacolul tribunelor! ei au evoluat, pentru ca sunt niste gentlemeni cu apucaturi huliganice, pe care si le-au corectat... de dragul spectacolului din teren, pentru ca marile echipe ale europei fac spectacol atunci cand joaca fotbal! de dragul echipelor ai caror fani sunt!
noi am fost si am ramas niste tarani... in cel mai peiorativ sens al cuvantului, fara absolut nicio legatura cu opera lui dinu sararu...
la noi n-o sa vedem niciodata
sau
pentru ca...
sa tot fie mai bine de un an de zile de la meciul unirii cu dinamo, pe stadionul tineretului... amnezica galerie dinamovista urla din toti plamanii "M**E RAPID!"... ce revelatie ar fi avut daca ar fi stiut sa citeasca pe bilet!
inevitabil, si anul acesta am asistat la "derbyul" steaua - dinamo... invers, ca s-a jucat in stefan cel mare... adica acolo unde suporterii cainilor au maltratat un presupus ultras stelist... fapta despre care DOMNUL sef de galerie dinamovista a fost de parere ca ar fi putut fi indreptatita!!!
in seara asta, cand sa urc in metrou, aud zarva mare! un grup de suporteri englezi, fani ai lui liverpool, veniti sa vada meciul cu steaua, cantau! cantau cat ii tineau plamanii! YOU`LL NEVER WALK ALLONE! si la fiecare statie inserau o strofa in care numarau statiile ramase pana la coborare! nimeni nu se temea de ei! de la tineri la batrani, oamenii din metrou ii priveau zambind! iar ei cantau!
imi amintesc de adevaratele masacre de pe stadioanele engleze de acum cativa ani! si nu numai din anglia... acum vad marile meciuri din europa si ma incanta in egala masura spectacolul fotbalistic si spectacolul tribunelor! ei au evoluat, pentru ca sunt niste gentlemeni cu apucaturi huliganice, pe care si le-au corectat... de dragul spectacolului din teren, pentru ca marile echipe ale europei fac spectacol atunci cand joaca fotbal! de dragul echipelor ai caror fani sunt!
noi am fost si am ramas niste tarani... in cel mai peiorativ sens al cuvantului, fara absolut nicio legatura cu opera lui dinu sararu...
la noi n-o sa vedem niciodata
sau
pentru ca...
vineri, 29 octombrie 2010
teorema
a) sa iti placa foarte tare;
b) sa-i simti lipsa;
c) sa renunti
sunt conditii necesare, dar nu suficiente.
mai trebuie:
d) sa ii poti vedea chilotii murdari in cosul de rufe, fara sa-ti fie scarba;
e) sa-l poti ridica din mocirla in care, poate, a cazut, fara sa te gandesti ca te murdaresti;
f) sa pui capul pe perna langa el, chiar daca ii miroase respiratia.
cand toate aceste conditii sunt indeplinite, rezulta ca iubesti un om!
b) sa-i simti lipsa;
c) sa renunti
sunt conditii necesare, dar nu suficiente.
mai trebuie:
d) sa ii poti vedea chilotii murdari in cosul de rufe, fara sa-ti fie scarba;
e) sa-l poti ridica din mocirla in care, poate, a cazut, fara sa te gandesti ca te murdaresti;
f) sa pui capul pe perna langa el, chiar daca ii miroase respiratia.
cand toate aceste conditii sunt indeplinite, rezulta ca iubesti un om!
joi, 28 octombrie 2010
asa cum esti tu!
cand esti indragostit, parca nu mai esti tu!
cand esti furios nu mai esti tu!
cand esti fericit te porti de parca n-ai mai fi tu!
cand esti depresiv nu mai esti tu...
cand ti-e teama nu mai esti tu...
cand ti-e dor... nu mai esti tu...
asa ca nu ma judecati dupa cum vi se pare ca sunt atunci cand sunt indragostit, sau furios, sau fericit, sau depresiv, sau inspaimantat, sau cand tanjesc... nu asa sunt eu!
Asculta mai multe audio diverse
cand esti furios nu mai esti tu!
cand esti fericit te porti de parca n-ai mai fi tu!
cand esti depresiv nu mai esti tu...
cand ti-e teama nu mai esti tu...
cand ti-e dor... nu mai esti tu...
asa ca nu ma judecati dupa cum vi se pare ca sunt atunci cand sunt indragostit, sau furios, sau fericit, sau depresiv, sau inspaimantat, sau cand tanjesc... nu asa sunt eu!
Asculta mai multe audio diverse
marți, 19 octombrie 2010
chestionar
iti lipsesc mai mult sanii ei, sau ochii ei?
iti lipseste mai mult rasul ei zglobiu, cand tu esti cu gandul aiurea, sau tacerile imbufnate, cand te straduiesti s-o impaci?
iti lipseste mai mult parfumul ei, sau mirosul pielii ei dimineata?
iti lipsesc mai mult replicile inteligente, sau intrebarile copilaresti?
iti lipseste mai mult seara, sau dimineata?
iti lipseste mai mult vara, in rochita sexy, sau iarna, cand se cuibareste la pieptul tau sa se incalzeasca?
iti lipseste mai mult cand e departe pentru o vreme, sau, uneori, cand e aproape?
Asculta mai multe audio diverse
iti lipseste mai mult rasul ei zglobiu, cand tu esti cu gandul aiurea, sau tacerile imbufnate, cand te straduiesti s-o impaci?
iti lipseste mai mult parfumul ei, sau mirosul pielii ei dimineata?
iti lipsesc mai mult replicile inteligente, sau intrebarile copilaresti?
iti lipseste mai mult seara, sau dimineata?
iti lipseste mai mult vara, in rochita sexy, sau iarna, cand se cuibareste la pieptul tau sa se incalzeasca?
iti lipseste mai mult cand e departe pentru o vreme, sau, uneori, cand e aproape?
Asculta mai multe audio diverse
sâmbătă, 16 octombrie 2010
despre amorteala
stateau pe scarile tribunalului fara sa-si spuna nimic... stingheri, intocmai ca atunci cand s-au intalnit prima data, cu multi ani in urma...
de-acum era oficial...
ea il iubise foarte mult... cand a aflat, insa, iubirea s-a transformat... nu in ura! nici in indiferenta, desi poate macar atat si-ar fi dorit... in altceva... starea asta de acum, stanjeneala asta, faptul ca nu stia ce sa-i spuna, definea mai bine decat orice "ceva"-ul in care se transformase iubirea ei...
el... capatese acum o libertate pe care nu si-o dorise... o libertate cu care nu stia ce va face...
se straduia sa stranga toata agitatia interioara si s-o transforme in linistea pe care voia s-o afiseze... sa fie tare si sa-i dea si ei din taria asta... s-a simtit dator sa spuna ceva...
- cum te simti?
ea s-a uitat in ochii lui, incercand sa cearna sinceritatea din intrebare si sa alunge demonul care-i soptea in ureche "aroganta"...
- mai tii minte cand stateam amandoi pe canapea, la televizor?... tu ma tineai in brate, iar eu, cu capul rezemat pe umarul tau... dupa o vreme incepeai sa te foiesti pentru ca iti amortea mana...
a coborat privirea si a continuat aproape soptit...
- acum am sa-mi dezmortesc sufletul, pe care te-ai rezemat...
si cum Dumnezeu e Bun si Mare, din senin a inceput sa ploua... iar ei au putut astfel sa ramana tari si sa-si pastreze linistea, pentru ca niciunul nu vedea lacrimile celuilalt, care se amestecau cu picaturile de apa...
de-acum era oficial...
ea il iubise foarte mult... cand a aflat, insa, iubirea s-a transformat... nu in ura! nici in indiferenta, desi poate macar atat si-ar fi dorit... in altceva... starea asta de acum, stanjeneala asta, faptul ca nu stia ce sa-i spuna, definea mai bine decat orice "ceva"-ul in care se transformase iubirea ei...
el... capatese acum o libertate pe care nu si-o dorise... o libertate cu care nu stia ce va face...
se straduia sa stranga toata agitatia interioara si s-o transforme in linistea pe care voia s-o afiseze... sa fie tare si sa-i dea si ei din taria asta... s-a simtit dator sa spuna ceva...
- cum te simti?
ea s-a uitat in ochii lui, incercand sa cearna sinceritatea din intrebare si sa alunge demonul care-i soptea in ureche "aroganta"...
- mai tii minte cand stateam amandoi pe canapea, la televizor?... tu ma tineai in brate, iar eu, cu capul rezemat pe umarul tau... dupa o vreme incepeai sa te foiesti pentru ca iti amortea mana...
a coborat privirea si a continuat aproape soptit...
- acum am sa-mi dezmortesc sufletul, pe care te-ai rezemat...
si cum Dumnezeu e Bun si Mare, din senin a inceput sa ploua... iar ei au putut astfel sa ramana tari si sa-si pastreze linistea, pentru ca niciunul nu vedea lacrimile celuilalt, care se amestecau cu picaturile de apa...
marți, 5 octombrie 2010
confuzie
isi stranse capul in pumni si privi in pamant, leganandu-se... la un moment dat ridica usor privirea, sperand sa nu mai fie acolo... furios, rabufni:
- cine esti? cine esti tu? si de ce apari numai cand televizorul e stins?
conturul din ecran parea ca-l sfideaza... se incapatana sa existe, dar refuza orice dialog...
striga din nou:
- vorbeste! spune-mi cine esti?!
- dar tu cine esti?
a tresarit... ranji satisfacut... "ai cedat, in sfarsit!"...
- nu ma lua cu din astea... nu ocoli raspunsul... n-ai sa scapi...
- bine... barbat, treizeci si.....
- nu, nu, nu, nu, nu, nu.......... vad si eu ca esti barbat... si nici varsta nu e greu de ghicit... nu asta te-am intrebat...
- atunci ce vrei sa stii? intreaba-ma...
ramase cateva clipe tacut...
- stiu ce incerci sa faci...
isi prinse din nou capul in pumni...
- vrei sa-mi faci rau?
- mmm... nu cred...
- ce raspuns e asta?
- ai altul?
- nu eu trebuie sa raspund... eu intreb!
incerca sa plece din fata televizorului... se intoarse brusc, luminat de urmatoarea intrebare:
- vrei sa-mi spui ceva?
- oho!...
- atunci, spune-mi!
- nu stiu cu ce sa incep...
- spune-mi ce crezi despre mine...
conturul din ecran isi inclina capul mai intai spre dreapta, apoi spre stanga, cercetandu-l...
- hm... nu stiu ce sa zic...
- asta-i tot?
- asta-i tot...
izbucni intr-un ras isteric...
- iti bati joc de mine!
- eu?!? nu...
- nu stii sa-mi raspunzi la nicio intrebare!
- atata pot!...
incerca sa fixeze silueta din ecran, doar-doar i-o deslusi trasaturile...
- de ce te uiti asa la mine?
nu-i raspunse si continua sa-l studieze... se apropie de ecran... din ce in ce mai aproape... cand ajunse la doar cativa centimetri sari inapoi ca electrocutat...
- mda... mi s-a parut ca te cunosc... te-am confundat....... cu mine...
- cine esti? cine esti tu? si de ce apari numai cand televizorul e stins?
conturul din ecran parea ca-l sfideaza... se incapatana sa existe, dar refuza orice dialog...
striga din nou:
- vorbeste! spune-mi cine esti?!
- dar tu cine esti?
a tresarit... ranji satisfacut... "ai cedat, in sfarsit!"...
- nu ma lua cu din astea... nu ocoli raspunsul... n-ai sa scapi...
- bine... barbat, treizeci si.....
- nu, nu, nu, nu, nu, nu.......... vad si eu ca esti barbat... si nici varsta nu e greu de ghicit... nu asta te-am intrebat...
- atunci ce vrei sa stii? intreaba-ma...
ramase cateva clipe tacut...
- stiu ce incerci sa faci...
isi prinse din nou capul in pumni...
- vrei sa-mi faci rau?
- mmm... nu cred...
- ce raspuns e asta?
- ai altul?
- nu eu trebuie sa raspund... eu intreb!
incerca sa plece din fata televizorului... se intoarse brusc, luminat de urmatoarea intrebare:
- vrei sa-mi spui ceva?
- oho!...
- atunci, spune-mi!
- nu stiu cu ce sa incep...
- spune-mi ce crezi despre mine...
conturul din ecran isi inclina capul mai intai spre dreapta, apoi spre stanga, cercetandu-l...
- hm... nu stiu ce sa zic...
- asta-i tot?
- asta-i tot...
izbucni intr-un ras isteric...
- iti bati joc de mine!
- eu?!? nu...
- nu stii sa-mi raspunzi la nicio intrebare!
- atata pot!...
incerca sa fixeze silueta din ecran, doar-doar i-o deslusi trasaturile...
- de ce te uiti asa la mine?
nu-i raspunse si continua sa-l studieze... se apropie de ecran... din ce in ce mai aproape... cand ajunse la doar cativa centimetri sari inapoi ca electrocutat...
- mda... mi s-a parut ca te cunosc... te-am confundat....... cu mine...
luni, 27 septembrie 2010
dezordine
azi am vrut sa fac curat...
putina ordine, sa suflu putin praful...
sa mai arunc de prin ele...
m-am asezat turceste si am inceput sa le iau la mana...
uf! cate s-au strans!
de unele nici nu mai stiam...
iubiri
greseli
uite, pe asta scrie "clipe de neuitat"... nici nu mai stiam ca e aici...
promisiuni
esecuri
o floare
o prostie
uite si niste oameni...
pe unii i-am cunoscut, doar...
pe unii i-am pierdut pe drum
de unii mi-e dor
de altii, de care credeam ca n-o sa-mi mai fie dor niciodata, acum imi este...
le-am tot inghesuit
unele peste altele...
unii peste altii...
si uite cate s-au strans!
am dat cu maneca peste cele mai vechi
am umezit maneca, putin, cu cateva lacrimi
pe unele era sa le scap din mana, asa de tare am ras!
ce sa arunc?
lasa-le acolo...
poate ca nu-mi mai trebuiesc, dar daca incerc sa arunc ceva
o sa se darame tot peste mine...
sa-mi aduceti aminte, atunci cand am sa mai vreau sa fac curat
sa nu mai umblu acolo...
era sa ma inec de ras... de plans...
si-apoi, am vazut ca mai e loc...
chiar destul!
putina ordine, sa suflu putin praful...
sa mai arunc de prin ele...
m-am asezat turceste si am inceput sa le iau la mana...
uf! cate s-au strans!
de unele nici nu mai stiam...
iubiri
greseli
uite, pe asta scrie "clipe de neuitat"... nici nu mai stiam ca e aici...
promisiuni
esecuri
o floare
o prostie
uite si niste oameni...
pe unii i-am cunoscut, doar...
pe unii i-am pierdut pe drum
de unii mi-e dor
de altii, de care credeam ca n-o sa-mi mai fie dor niciodata, acum imi este...
le-am tot inghesuit
unele peste altele...
unii peste altii...
si uite cate s-au strans!
am dat cu maneca peste cele mai vechi
am umezit maneca, putin, cu cateva lacrimi
pe unele era sa le scap din mana, asa de tare am ras!
ce sa arunc?
lasa-le acolo...
poate ca nu-mi mai trebuiesc, dar daca incerc sa arunc ceva
o sa se darame tot peste mine...
sa-mi aduceti aminte, atunci cand am sa mai vreau sa fac curat
sa nu mai umblu acolo...
era sa ma inec de ras... de plans...
si-apoi, am vazut ca mai e loc...
chiar destul!
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Fix It Soul
privea in gol spre televizorul stins... in ecranul negru, ca intr-o oglinda, se putea vedea reflexia unei camere modest mobilata... hainele stivuite pe spatarele celor doua scaune si patul cu lenjeria sifonata compuneau o imagine neglijenta pentru cineva cu vederi conservatoare, dezolanta pentru un depresiv, dar normala pentru el...
vazandu-l asa, pironit in mijlocul camerei, n-ai fi putut spune daca se uita la imaginea din ecran sau mult dincolo de ea... daca nu cumva imaginea asta se reflecta inapoi si se recompunea adanc indaratul ochilor lui caprui...
putini pot intelege ca, desi cutia craniana are, fizic, doar cativa centimetri diametru, adancimea mintii umane poate atinge valori infinite... acolo, departe, a VAZUT el imaginea din televizorul stins...
in mijlocul camerei, care-i parea cunoscuta, statea nemiscat un om, care si el ii parea cunoscut... nu stia exact de unde sa-l ia, dar era convins ca-l cunoaste destul de bine... statea asa, nemiscat, in mijlocul unei camere cam dezordonata, si se uita la el... ba chiar avea un sentiment ciudat ca omul din ecran il imita, si asta il irita putin...
personajul era gol... dar nu indecent gol, desi nu purta nicio haina... gol ca o statuie renascentista, pe care o poti arata fara sfiala copiilor intr-un muzeu... daca ai vedea pe strada un om dezbracat ai spune despre el ca i se vad partile intime... omului gol din ecran i se vedea sufletul... si sufletul, constata el acum, nu are nimic intim atunci cand se reflecta intr-un ecran de televizor stins...
a inceput sa-l studieze atent, ca pe un obiect gasit intr-un anticariat si pe care ar fi vrut sa-l cumpere...
- cum sa cereti atat pe el? nu vedeti cum arata?! zgariat, lovit, patat...
- domnule, poate nu realizati, dar tocmai acele zgarieturi, lovituri, dau valoare acestui obiect, a raspuns anticarul cu un glas usor fonfait si graseind intelectual... uitati, zgarietura asta adanca de aici are o poveste foarte interesanta... a capatat-o in tinerete, in urma unei deziluzii in dragoste... era la prima lui iubire... nu, n-a fost cea mai mare, dar a fost prima... de aceea zgarietura este atat de adanca... pentru ca n-a stiut sa se fereasca... lovitura aceea, in schimb, a capatat-o mult mai tarziu... mai exact in ziua in care a aflat de moartea mamei sale...
- si pata aceea urata?
anticarul s-a foit putin, facandu-se ca are ceva de aranjat intr-un sertar, incercand sa evite raspunsul...
- pata aceea... stiti... nici macar nu e atat de vizibila... mai ales daca il asezati intr-o anumita pozitie, astfel incat lumina sa cada pe el intr-un unghi favorabil...
incurcatura in care fusese pus anticarul era mai mult decat evidenta... nu stia de ce, dar chiar il amuza situatia... asa ca insista din priviri sa primesca toate explicatiile...
- noi am incercat sa scoatem pata aceea, dar...
- cum spuneati ca a capatat-o?
- pai...
si dintr-o data anticarul a ridicat capul, l-a privit in ochi si a strans buzele... atitudinea asta l-a facut sa se simta vinovat, de parca el patase obiectul ala... si, desi anticarul nu scotea o vorba, l-a auzit, ca si cand in camera ar fi fost montate difuzoare in toate colturile... "aminteste-ti! ai crezut atunci ca ai gasit rezolvarea tuturor problemelor tale! ai crezut ca ai dreptul sa faci asta, doar pentru ca poti! l-ai calcat in picioare fara nicio remuscare! pata ai capatat-o cand te-ai aplecat si l-ai batut pe umar, pentru ca nu ai vazut ca era zdrelit peste tot!"
vocea din difuzoare s-a stins, iar anticarul statea in fata lui, avand aceeasi atitudine de mai devreme, cu capul plecat, evitandu-i privirea...
- imi pare rau, dar tot nu cred ca face cat cereti pe el...
anticarul a scos din sertar un tub si i l-a intins...
- eu raman la parerea mea ca tocmai aceste imperfectiuni... in fine... avem o solutie, pe care o recomand doar la insistentele unora ca dumnevoastra...
acum era singur intr-o camera dezordonata, in fata unui televizor stins, din care il privea un om gol, pe care il stia de undeva...
"Fix It SOUL - acopera orice zgarietura, oricat de adanca si indeparteaza orice pata, oricat de persistenta! urmele loviturilor nici nu se mai cunosc! trebuie doar sa aplicati intr-o cantitate mica pe locul cu probleme si sa masati usor, apoi lasati sa se usuce!"
a deschis capacul tubului, si-a turnat in palma gelul incolor si a inceput sa-si maseze apasat fiecare milimetru al trupului...
omul gol din ecranul stins il privea cu mila... din difuzoarele din colturile camerei se auzea rasul rautacios al anticarului...
vazandu-l asa, pironit in mijlocul camerei, n-ai fi putut spune daca se uita la imaginea din ecran sau mult dincolo de ea... daca nu cumva imaginea asta se reflecta inapoi si se recompunea adanc indaratul ochilor lui caprui...
putini pot intelege ca, desi cutia craniana are, fizic, doar cativa centimetri diametru, adancimea mintii umane poate atinge valori infinite... acolo, departe, a VAZUT el imaginea din televizorul stins...
in mijlocul camerei, care-i parea cunoscuta, statea nemiscat un om, care si el ii parea cunoscut... nu stia exact de unde sa-l ia, dar era convins ca-l cunoaste destul de bine... statea asa, nemiscat, in mijlocul unei camere cam dezordonata, si se uita la el... ba chiar avea un sentiment ciudat ca omul din ecran il imita, si asta il irita putin...
personajul era gol... dar nu indecent gol, desi nu purta nicio haina... gol ca o statuie renascentista, pe care o poti arata fara sfiala copiilor intr-un muzeu... daca ai vedea pe strada un om dezbracat ai spune despre el ca i se vad partile intime... omului gol din ecran i se vedea sufletul... si sufletul, constata el acum, nu are nimic intim atunci cand se reflecta intr-un ecran de televizor stins...
a inceput sa-l studieze atent, ca pe un obiect gasit intr-un anticariat si pe care ar fi vrut sa-l cumpere...
- cum sa cereti atat pe el? nu vedeti cum arata?! zgariat, lovit, patat...
- domnule, poate nu realizati, dar tocmai acele zgarieturi, lovituri, dau valoare acestui obiect, a raspuns anticarul cu un glas usor fonfait si graseind intelectual... uitati, zgarietura asta adanca de aici are o poveste foarte interesanta... a capatat-o in tinerete, in urma unei deziluzii in dragoste... era la prima lui iubire... nu, n-a fost cea mai mare, dar a fost prima... de aceea zgarietura este atat de adanca... pentru ca n-a stiut sa se fereasca... lovitura aceea, in schimb, a capatat-o mult mai tarziu... mai exact in ziua in care a aflat de moartea mamei sale...
- si pata aceea urata?
anticarul s-a foit putin, facandu-se ca are ceva de aranjat intr-un sertar, incercand sa evite raspunsul...
- pata aceea... stiti... nici macar nu e atat de vizibila... mai ales daca il asezati intr-o anumita pozitie, astfel incat lumina sa cada pe el intr-un unghi favorabil...
incurcatura in care fusese pus anticarul era mai mult decat evidenta... nu stia de ce, dar chiar il amuza situatia... asa ca insista din priviri sa primesca toate explicatiile...
- noi am incercat sa scoatem pata aceea, dar...
- cum spuneati ca a capatat-o?
- pai...
si dintr-o data anticarul a ridicat capul, l-a privit in ochi si a strans buzele... atitudinea asta l-a facut sa se simta vinovat, de parca el patase obiectul ala... si, desi anticarul nu scotea o vorba, l-a auzit, ca si cand in camera ar fi fost montate difuzoare in toate colturile... "aminteste-ti! ai crezut atunci ca ai gasit rezolvarea tuturor problemelor tale! ai crezut ca ai dreptul sa faci asta, doar pentru ca poti! l-ai calcat in picioare fara nicio remuscare! pata ai capatat-o cand te-ai aplecat si l-ai batut pe umar, pentru ca nu ai vazut ca era zdrelit peste tot!"
vocea din difuzoare s-a stins, iar anticarul statea in fata lui, avand aceeasi atitudine de mai devreme, cu capul plecat, evitandu-i privirea...
- imi pare rau, dar tot nu cred ca face cat cereti pe el...
anticarul a scos din sertar un tub si i l-a intins...
- eu raman la parerea mea ca tocmai aceste imperfectiuni... in fine... avem o solutie, pe care o recomand doar la insistentele unora ca dumnevoastra...
acum era singur intr-o camera dezordonata, in fata unui televizor stins, din care il privea un om gol, pe care il stia de undeva...
"Fix It SOUL - acopera orice zgarietura, oricat de adanca si indeparteaza orice pata, oricat de persistenta! urmele loviturilor nici nu se mai cunosc! trebuie doar sa aplicati intr-o cantitate mica pe locul cu probleme si sa masati usor, apoi lasati sa se usuce!"
a deschis capacul tubului, si-a turnat in palma gelul incolor si a inceput sa-si maseze apasat fiecare milimetru al trupului...
omul gol din ecranul stins il privea cu mila... din difuzoarele din colturile camerei se auzea rasul rautacios al anticarului...
luni, 6 septembrie 2010
nebunul din metrou
la ora aia metroul era plin... oamenii, cu ochii inca lenesi, se leganau in ritmul vagoanelor, incercand sa se minta ca sunt treji...
fiecare are metoda lui de a ignora somnul inca prezent sub pleoape... unii citesc ziarul, pentru a se pune la punct cu subiectele zilei... altii, mai intelectuali, deschid un volum din colectia "de buzunar"... iti poti da seama dupa cum nu intorc nicio pagina vreme de trei, patru statii ca, defapt, citesc de cateva ori un rand, nereusind sa tina pasul cu literele puse pe joaca, amestecandu-se intr-o leapsa nebuna chiar sub degetul care incerca sa le tintuiasca la locul lor...
in zona trecerii intre vagoane, la burduf, stau in picioare doi barbati... unul nu are mai mult de douazeci si unu de ani si-i zice aluilalt, cu respect, "nea vasile"... amandoi au in mana cate o sacosa de plastic, din care se aude zanganit de borcan ori de cate ori metroul franeaza, si din care iese un colt de ProSport... ziarul nu este intamplator tinut in acelasi loc cu borcanul: in punga de plastic cei doi cara, ca in fiecare dimineata, set-up-ul pentru masa de pranz... nea vasile e om trecut de cincizeci de ani si impune respect tanarului nu doar prin vechimea in meseria pe care, evident, o practica impreuna la acelasi loc de munca, ci si prin felul sugubat in care ii povesteste despre aventurile lui extraconjugale...
pe un scaun, nu foarte departe de cei doi, sta o domnisoara eleganta... tinuta office, manichiura vizibil deosebita de una despre care ai putea sa spui doar "ingrijita"... daca ai spune ca are o functie de management nu ai gresi foarte tare... e front desk manager la o firma de distributie materiale de constructii si s-a asezat atat de aproape de burduful vagonului pentru ca i-a atras atentia povestea lui nea vasile, care o amuza... si nici tanarul care e cu el nu arata rau...
langa ea sta o mamica si pustiul ei de vreo cinci ani... se pare ca azi are un eveniment important la gradinita si face parte din cei alesi sa spuna o poezie... grijulie, mamica ii cere copilului sa repete inca odata... si inca odata... si inca odata... din ce in ce mai tare... copilul s-a plictisit... e evident ca stie poezia foarte bine, dar mami vrea sa o mai auda odata... mai tare... se poate lesne observa ca, defapt, femeia nici nu e atenta la cel mic, ci la cei din jur care, auzindu-l, se uita spre el zambind... si asta e rasplata ei! "ei? nu-i asa ca-i destept? ati mai auzit asa ceva pana acum? cu mine seamana, sa stiti!" pare ea sa spun celor cu care isi intersecteaza, accidental, privirea... ala mic s-a plictisit destul de tare dupa ce a urlat, pentru a nu stiu cata oara, poezioara... drept pentru care s-a ales cu o smucitura zdravana si o admonestare: "vrei sa te faci de ras la serbare? dupa ce doamna ti-a zis ca esti cel mai destept?"
spre capatul vagonului, incadrat de doua femei mai in varsta care sprijineau cate o papornita pe role, din acelea pentru piata, statea un tanar... nu atragea atentia prin nimic... hainele nu atarnau pe el, nu purta bocanci militaresti cu tricou cu sclipici si pantaloni taiati... nu avea cercel, nici in ureche, nici in nas...
nu citea, nu asculta muzica in casti... statea cu ochii inchisi... probabil inca mai fura cateva minute de somn... pana la un momenta dat cand, asa, din nimic, cu ochii inca inchisi, a inceput sa-si miste mainile... parca desena ceva in aer...
s-a facut liniste si toata lumea se uita la el... ziarele nu mai fosneau, discutiile incetasera...
nea vasile se uita peste ochelari... tanarul cu care era a lasat deoparte respectul si i-a intors spatele... domnisoara eleganta isi intindea gatul spre culoar, sa vada mai bine... mamica uitase de privirile admirative ale celorlalti, care erau acum prinsi cu totii de un spectacol mai interesant decat poezia pustiului ei (pana si ea era dispusa sa recunoasca asta!)...
toata babilonia matinala era acum omogenizata de un sentiment comun, exprimat de privirea fiecarui calator din acea garnitura de metrou: "saracul!"...
- uite, ba, unde ne-a adus astia... baieti tineri, si s-ajunga in felu asta...
asa vedea nea vasile problema...
n-aveau cum sa stie ei ca, sub pleoapele inchise, tanarul acela avea inca imaginea iubitei lui pe care o lasase acasa, inca dormind... si acum ii mangaia parul ravasit pe perna...
fiecare are metoda lui de a ignora somnul inca prezent sub pleoape... unii citesc ziarul, pentru a se pune la punct cu subiectele zilei... altii, mai intelectuali, deschid un volum din colectia "de buzunar"... iti poti da seama dupa cum nu intorc nicio pagina vreme de trei, patru statii ca, defapt, citesc de cateva ori un rand, nereusind sa tina pasul cu literele puse pe joaca, amestecandu-se intr-o leapsa nebuna chiar sub degetul care incerca sa le tintuiasca la locul lor...
in zona trecerii intre vagoane, la burduf, stau in picioare doi barbati... unul nu are mai mult de douazeci si unu de ani si-i zice aluilalt, cu respect, "nea vasile"... amandoi au in mana cate o sacosa de plastic, din care se aude zanganit de borcan ori de cate ori metroul franeaza, si din care iese un colt de ProSport... ziarul nu este intamplator tinut in acelasi loc cu borcanul: in punga de plastic cei doi cara, ca in fiecare dimineata, set-up-ul pentru masa de pranz... nea vasile e om trecut de cincizeci de ani si impune respect tanarului nu doar prin vechimea in meseria pe care, evident, o practica impreuna la acelasi loc de munca, ci si prin felul sugubat in care ii povesteste despre aventurile lui extraconjugale...
pe un scaun, nu foarte departe de cei doi, sta o domnisoara eleganta... tinuta office, manichiura vizibil deosebita de una despre care ai putea sa spui doar "ingrijita"... daca ai spune ca are o functie de management nu ai gresi foarte tare... e front desk manager la o firma de distributie materiale de constructii si s-a asezat atat de aproape de burduful vagonului pentru ca i-a atras atentia povestea lui nea vasile, care o amuza... si nici tanarul care e cu el nu arata rau...
langa ea sta o mamica si pustiul ei de vreo cinci ani... se pare ca azi are un eveniment important la gradinita si face parte din cei alesi sa spuna o poezie... grijulie, mamica ii cere copilului sa repete inca odata... si inca odata... si inca odata... din ce in ce mai tare... copilul s-a plictisit... e evident ca stie poezia foarte bine, dar mami vrea sa o mai auda odata... mai tare... se poate lesne observa ca, defapt, femeia nici nu e atenta la cel mic, ci la cei din jur care, auzindu-l, se uita spre el zambind... si asta e rasplata ei! "ei? nu-i asa ca-i destept? ati mai auzit asa ceva pana acum? cu mine seamana, sa stiti!" pare ea sa spun celor cu care isi intersecteaza, accidental, privirea... ala mic s-a plictisit destul de tare dupa ce a urlat, pentru a nu stiu cata oara, poezioara... drept pentru care s-a ales cu o smucitura zdravana si o admonestare: "vrei sa te faci de ras la serbare? dupa ce doamna ti-a zis ca esti cel mai destept?"
spre capatul vagonului, incadrat de doua femei mai in varsta care sprijineau cate o papornita pe role, din acelea pentru piata, statea un tanar... nu atragea atentia prin nimic... hainele nu atarnau pe el, nu purta bocanci militaresti cu tricou cu sclipici si pantaloni taiati... nu avea cercel, nici in ureche, nici in nas...
nu citea, nu asculta muzica in casti... statea cu ochii inchisi... probabil inca mai fura cateva minute de somn... pana la un momenta dat cand, asa, din nimic, cu ochii inca inchisi, a inceput sa-si miste mainile... parca desena ceva in aer...
s-a facut liniste si toata lumea se uita la el... ziarele nu mai fosneau, discutiile incetasera...
nea vasile se uita peste ochelari... tanarul cu care era a lasat deoparte respectul si i-a intors spatele... domnisoara eleganta isi intindea gatul spre culoar, sa vada mai bine... mamica uitase de privirile admirative ale celorlalti, care erau acum prinsi cu totii de un spectacol mai interesant decat poezia pustiului ei (pana si ea era dispusa sa recunoasca asta!)...
toata babilonia matinala era acum omogenizata de un sentiment comun, exprimat de privirea fiecarui calator din acea garnitura de metrou: "saracul!"...
- uite, ba, unde ne-a adus astia... baieti tineri, si s-ajunga in felu asta...
asa vedea nea vasile problema...
n-aveau cum sa stie ei ca, sub pleoapele inchise, tanarul acela avea inca imaginea iubitei lui pe care o lasase acasa, inca dormind... si acum ii mangaia parul ravasit pe perna...
sâmbătă, 28 august 2010
as time goes by...
mi-e dor de bunicul, care imi aducea mere...
mi-e dor de fostele mele iubite, care mi-au spus, la un moment dat, "totul s-a terminat!"...
mi-e dor de noptile de la radio...
mi-e dor de prietenii mei, asa cum eram cu totii cand nu aveam atatea griji...
mi-e dor de zilele cand nu stiam cate stiu acum (si ce bine ar fi fost sa fi stiut atunci)...
mi-e dor de McHammer si de Vanilla Ice...
mi-e dor de din ce in ce mai multe lucruri si de din ce in ce mai multi oameni...
cum o arata lista asta peste 10 ani? peste 20?...
da` eu, o sa fiu oare pe lista cuiva atunci?
mi-e dor de fostele mele iubite, care mi-au spus, la un moment dat, "totul s-a terminat!"...
mi-e dor de noptile de la radio...
mi-e dor de prietenii mei, asa cum eram cu totii cand nu aveam atatea griji...
mi-e dor de zilele cand nu stiam cate stiu acum (si ce bine ar fi fost sa fi stiut atunci)...
mi-e dor de McHammer si de Vanilla Ice...
mi-e dor de din ce in ce mai multe lucruri si de din ce in ce mai multi oameni...
cum o arata lista asta peste 10 ani? peste 20?...
da` eu, o sa fiu oare pe lista cuiva atunci?
vineri, 20 august 2010
ce n-a-nteles bucsaru...
pe drumul ce leaga bucurestii de moldova (poate cel mai bun drum din tara), aproape de primul oras pe care calatorul il intalneste, se gaseste un sat de-i zice cosereni (lumea din zona pronunta, simplu, cosareni)... in satul acesta isi ducea viata un taran (da` ce taran!)... traia de pe urma rosiilor pe care le cultiva in gradina din spatele casei... le uda, le lega, le pigulea de buruiana si le vindea la oras... toata lumea se mira ce rosii frumoase avea taranul si cum de reusea el sa iasa mereu primul pe piata, in fiecare vara... taranul nostru avea insa o metoda pe care o cunosteau toti, dar nimeni nu voia s-o foloseasca: le dadea la radacina nu cu balegar, ca toti ceilalti gradinari, ci cu niste prafuri dintr-un sac... si mai era ceva: taranul nostru se avea bine cu seful pietii si de-aia avea el mereu taraba la intrarea in piata... numai ca, vezi? prafurile astea erau scumpe... si taranul le lua pe datorie de la niste oameni din tara...
anul asta Dumnezeu s-a maniat pe oameni si a dat urgii pe pamant: seceta cand rosiile trebuiau sa creasca si ploaie multa cand, alea putine de-au reusit sa rodeasca, incepusera sa roseasca, de-au putrezit si acelea... praful s-a ales de cultura taranului, cu toate prafurile lui de le punea la radacina...
si cum rosiile nu s-au facut, taranul n-a avut ce vinde...
intr-o sambata, cum se plimba el asa prin targ, amarat, cu mainile in buzunare, a vazut o minunatie: un om vindea o vaca alba, cu pete albastre! asa ceva nu mai vazuse! si s-a gandit taranul nostru ca asta e semn de la Dumnezeu si, din bruma de bani agonisiti, a cumparat vaca...
a botezat-o UNIREA! (nu milka, ma! n-auzi ca avea pete albastre, nu mov?!)
vaca era buna... dadea lapte mult si bun... familia taranului avea in fiecare zi pe masa o strachina de lapte cald cu mamaliga... ba chiar mai si vindea din el...
de la o vreme, oamenii care-i dadusera prafuri pe datorie au inceput sa-si ceara banii... i-a tot amanat si, ca sa faca rost de bani, a inceput sa vanda din laptele vacii... ba de la o vreme ii dadea din ce in ce mai putin sa manance... a strans ceva bani, dar laptele din strachina era mai putin... insa femeia si copiii nu se plangeau... macar aveau ceva pe masa...nici vaca nu se plangea... dadea in continuare lapte, la fel de mult si la fel de bun...
oamenii de la oras, insa, il strangeau cu usa pe taran... isi voiau banii...
intr-o zi, nervos, taranul a venit acasa, a trantit poarta, s-a dus direct in grajd si a iesit de-acolo peste cateva ore, plin de sange pe maini... cand l-a vazut, femeia lui l-a intrebat, strigand:
- ce-ai facut, nenorocitule?!
taranul s-a uitat naucit la femeie... i-a carpit o palma si a plecat spre carciuma, bolborosind...
- ce stie femeia? carnea se vinde mai scump decat laptele!... las` ca ne luam o capra...
anul asta Dumnezeu s-a maniat pe oameni si a dat urgii pe pamant: seceta cand rosiile trebuiau sa creasca si ploaie multa cand, alea putine de-au reusit sa rodeasca, incepusera sa roseasca, de-au putrezit si acelea... praful s-a ales de cultura taranului, cu toate prafurile lui de le punea la radacina...
si cum rosiile nu s-au facut, taranul n-a avut ce vinde...
intr-o sambata, cum se plimba el asa prin targ, amarat, cu mainile in buzunare, a vazut o minunatie: un om vindea o vaca alba, cu pete albastre! asa ceva nu mai vazuse! si s-a gandit taranul nostru ca asta e semn de la Dumnezeu si, din bruma de bani agonisiti, a cumparat vaca...
a botezat-o UNIREA! (nu milka, ma! n-auzi ca avea pete albastre, nu mov?!)
vaca era buna... dadea lapte mult si bun... familia taranului avea in fiecare zi pe masa o strachina de lapte cald cu mamaliga... ba chiar mai si vindea din el...
de la o vreme, oamenii care-i dadusera prafuri pe datorie au inceput sa-si ceara banii... i-a tot amanat si, ca sa faca rost de bani, a inceput sa vanda din laptele vacii... ba de la o vreme ii dadea din ce in ce mai putin sa manance... a strans ceva bani, dar laptele din strachina era mai putin... insa femeia si copiii nu se plangeau... macar aveau ceva pe masa...nici vaca nu se plangea... dadea in continuare lapte, la fel de mult si la fel de bun...
oamenii de la oras, insa, il strangeau cu usa pe taran... isi voiau banii...
intr-o zi, nervos, taranul a venit acasa, a trantit poarta, s-a dus direct in grajd si a iesit de-acolo peste cateva ore, plin de sange pe maini... cand l-a vazut, femeia lui l-a intrebat, strigand:
- ce-ai facut, nenorocitule?!
taranul s-a uitat naucit la femeie... i-a carpit o palma si a plecat spre carciuma, bolborosind...
- ce stie femeia? carnea se vinde mai scump decat laptele!... las` ca ne luam o capra...
vineri, 6 august 2010
pumnalele, caii si flintele HAIDUCILOR
se facea ca era odata o ceata de haiduci, de prin partile Splitului...
intr-o zi au pornit ei sa praduiasca prin padurile europei league, punandu-i gand rau boierului Platini, care stapanea padurile acelea...
in drumul lor au trecut si prin colentina, unde s-au impiedicat de niste javre intinse la umbra...
- mars, ma! a strigat unul din ei, lovind cu bocancul una mai rosiatica...
si toata haita a fugit schelalaind...
au plecat haiducii mai departe... si cum mergeau ei asa, prin padurile Baraganului, deodata capetenia s-a oprit si, galben la fata, a spus:
- am vazut LUPII, Doamne!
si a zlobozit strigatul de lupta:
- FUGIIIIITI!!!
intr-o zi au pornit ei sa praduiasca prin padurile europei league, punandu-i gand rau boierului Platini, care stapanea padurile acelea...
in drumul lor au trecut si prin colentina, unde s-au impiedicat de niste javre intinse la umbra...
- mars, ma! a strigat unul din ei, lovind cu bocancul una mai rosiatica...
si toata haita a fugit schelalaind...
au plecat haiducii mai departe... si cum mergeau ei asa, prin padurile Baraganului, deodata capetenia s-a oprit si, galben la fata, a spus:
- am vazut LUPII, Doamne!
si a zlobozit strigatul de lupta:
- FUGIIIIITI!!!
dezastrul amestecului non-culorilor
de ce albul si negrul sunt non-culori? ce e prostia asta?
macar stii o treaba... nu e un rosu mai putin rosu decat celalalt rosu... un albastru mai intens decat alt albastru... un verde mai crud decat alt verde... un galben mai auriu sau mai aramiu...
uite-l pe ala imbracat in negru...
ce poti spune despre el? ca e pesimist... ca ii plac filemele de groaza... ca nu se pricepe la culori si a ales negrul, ca sa nu-si mai bata capul... ca ii mai atenueaza din rotunjimea siluetei usor supraponderale... ca ii e foarte cald... ca vrea sa se simta liber... ca e energic...
uita-te la tipa aia in alb...
ce poti spune despre ea? ca e gingasa... probabil ca nu stie sa injure... ca se simte libera... ca este foarte atenta cand mananca inghetata, sa nu-si pateze rochia... probabil ca e foarte atenta in viata, in general...
si uita-te la mine...
cu hainele astea gri... parca au fost negre si s-au decolorat... sau sa fi fost albe si s-au murdarit? despre mine ce poti sa spui? ca nu stiu incotro s-o iau...
macar daca ma imbracam cu pantaloni de stofa negri, pantofi negri, sosete albe si un tricou alb... puteai sa spui ceva concret!
macar stii o treaba... nu e un rosu mai putin rosu decat celalalt rosu... un albastru mai intens decat alt albastru... un verde mai crud decat alt verde... un galben mai auriu sau mai aramiu...
uite-l pe ala imbracat in negru...
ce poti spune despre el? ca e pesimist... ca ii plac filemele de groaza... ca nu se pricepe la culori si a ales negrul, ca sa nu-si mai bata capul... ca ii mai atenueaza din rotunjimea siluetei usor supraponderale... ca ii e foarte cald... ca vrea sa se simta liber... ca e energic...
uita-te la tipa aia in alb...
ce poti spune despre ea? ca e gingasa... probabil ca nu stie sa injure... ca se simte libera... ca este foarte atenta cand mananca inghetata, sa nu-si pateze rochia... probabil ca e foarte atenta in viata, in general...
si uita-te la mine...
cu hainele astea gri... parca au fost negre si s-au decolorat... sau sa fi fost albe si s-au murdarit? despre mine ce poti sa spui? ca nu stiu incotro s-o iau...
macar daca ma imbracam cu pantaloni de stofa negri, pantofi negri, sosete albe si un tricou alb... puteai sa spui ceva concret!
luni, 26 iulie 2010
ce lume ciudata...
eu nu sunt niciodata singur!
sunt intotdeauna cu gandurile mele...
am cu cine sta de vorba...
si lumea se uita ciudat...
ce lume ciudata!...
gandurile mele sunt
ori analize sau concluzii,
ori fantezii sau fabulatii,
uneori sunt melodii...
si cum gandurile mele nu au glas
eu trebuie sa fiu si glasul meu
si glasul gandurilor mele...
si lumea se uita ciudat...
ce lume ciudata!...
asta inseamna ca nu-mi mai incap in minte?
ca am nevoie de o memorie externa?
cineva mi-a zis sa-mi fac blog!
toate draciile au inventat astia, maica!
sunt intotdeauna cu gandurile mele...
am cu cine sta de vorba...
si lumea se uita ciudat...
ce lume ciudata!...
gandurile mele sunt
ori analize sau concluzii,
ori fantezii sau fabulatii,
uneori sunt melodii...
si cum gandurile mele nu au glas
eu trebuie sa fiu si glasul meu
si glasul gandurilor mele...
si lumea se uita ciudat...
ce lume ciudata!...
asta inseamna ca nu-mi mai incap in minte?
ca am nevoie de o memorie externa?
cineva mi-a zis sa-mi fac blog!
toate draciile au inventat astia, maica!
joi, 22 iulie 2010
un plan bun - o poveste pentru copii si pentru unii parinti
incepu sa se foiasca... parca avea o mancarime pe umarul stang... isi impinse trupul greoi mai catre perete, incercand sa se scarpine... nu voia sa se trezeasca... o musca incepu sa bazaie... i se aseza pe nas... fornai si misca din nari ca s-o alunge... musca pleca, dar i se aseza pe ureche... incerca sa miste din ureche, dar isi dadu seama ca nu va reusi... ca sa rezolve problema se rasuci pe partea cealalta si musca zbura...
visa ca se facuse primavara... parca simtea mirosul de iarba cruda... poienita era plina de flori... fluturii zburau in toate partile... si albinele... mmm... albinele culegeau polen si in fagurii construiti intre ramurile fagului cel mare de la marginea padurii deja incepuse sa se stranga miere... cineva il striga... se uita in dreapta si in stanga, dar nu vazu pe nimeni... isi continua drumul spre marginea padurii, catre fagul cel mare... glasul se auzi din nou... parca recunostea vocea... se uita din nou in toate partile, dar nu vazu pe nimeni... cin` sa fie?
glasul se auzea din ce in ce mai aproape... din ce in ce mai tare... din ce in ce mai enervant...
miji un ochi... clar! se trezise!... strigatele veneau de afara...
- ursache! hai afara, ca a venit primavara!
era iepurele ala alb si enervant... de cate ori mergeau impreuna prin padure, alerga continuu in jurul lui...
- te sparg! m-ai trezit!
abia ce slobozi amenintarea si avu o revelatie... auzi cum cei mici se foiesc, gata sa se trezeasca si ei...
- iepure idiot!
in cealalta parte a barlogului ursoaica se trezea si ea...
- ce s-a intamplat? cine striga asa?
- tati, pe cine spargi?
mai trase o injuratura printre dinti, pomenind ceva de rubedeniile pana la spita a saptea ale iepurelui, apoi se ridica pe-o parte...
- buna primavara!
puii sarira in sus:
- ura! a venit primavara! a venit primavara! mergem dupa miere! si la tufele de fragi! si la rau! uraaa!!!!
copiii incepura sa se zbanguie si venira gramada peste el...
- tati! tati! hai afara! a venit primavara!
se intoarse spre ursoaica:
- ai tu putin grija de ei, pana il bat eu pe iepure?
ursoaica zambi...
- buna primavara, morocanosule! lasa iepurele in pace...
si se apropie de el si-l saruta...
- mmm... pai daca e pe-asa, incepe bine primavara asta...
si se ridica de-a binelea...
prin dreptul ferestrei tocmai trecea topaind iepurele alb...
- v-ati trezit? deja?!
- il omor!
ursoaica se aseza in dreptul usii...
- nu vrei tu sa te mai gandesti la asta? cu cine mai bei seara, la o tabla?
ursul se opri...
- ok! hai, adunarea! sa ne facem planurile pentru vara asta!
cei mici au sarit in sus:
- hai afara! lasa planurile...
- hai, iubitule, zise si ursoaica... avem vreme de facut planuri... acum hai sa ne dezmortim...
- nu! totul trebuie facut cu cap... acusi vine toamna si ne dam seama ca au ramas lucruri nefacute! hai, adunati-va aici si sa incepem...
toata familia ofta si se asezara in fata unui perete pe care ursul incepu sa scrijeleasca cu un bat...
- asa... care va sa zica... mai inainte ne vom dezmorti...
- hai! sari unul dintre pui...
- stai cuminte si asculta-l pe tata...
- pentru asta ne vom incolona, vom iesi din barlog si...................
si ursul schita cu lux de amanunte actiunea de dezmortire a familiei dupa hibernare...
- apoi, prima grija va fi sa mergem la bunici... mai intai ne vom asigura ca totul este in ordine aici, vom asigura usa si ferestrele, vom verifica apa si gazele...............
si urma un plan amanuntit despre vizita la bunici: pregatirile, drumul, darurile de revedere, pana si cateva variante de discutii...
- am ajuns la miere!
- unde? unde e? sari un alt pui...
ursul se intorse incruntat...
- stai cuminte si asculta-l pe tata...
si ursul prezenta planul detaliat al excursiei la marginea padurii, la fagul cel mare... planul cuprindea pregatirile, deplasarea, cateva scheme de pacalit albinele, planul de scapare in caz ca roiul se va napusti asupra lor, planul B de scapare in caz ca roiul se va napusti asupra lor, si asa mai departe... intoarcerea acasa, depozitarea mierii si, in final, linsul pe degete, care nu putea fi facut asa, oricum...
- mama, mi-e foame...
- dragule, mai ai mult?
- imediat terminam... trebuie sa ne mai facem planul pentru culesul murelor, planul pentru intalnirea din poiana cu celelalte animale, planul de petrecut serile impreuna, planul de petrecut serile cu prietenii, planul..........
- bine, bine... hai, zi mai departe...
si tot asa, unul dupa altul, ursul prezenta amanuntit PLANUL verii care urma...
- ............. si cam asta e tot! e un plan bun! sa vedeti cum o sa ne bucuram acum de vara, ca stim exact ce avem de facut!
cand s-au ridicat au vazut pe fereastra ca din copaci picau frunzele... au iesit in pragul usii si au constatat cu uimire ca nu mai era nici urma de iarba verde, de flori... pe jos se intindea un covor de frunze aramii... venise toamna!
- ei, asta e! zise ursul, in timp ce se intorceau imbufnati in barlog... macar pentru vara viitoare avem un plan perfect pus la punct... bine, daca nu se schimba ceva...
si tocmai cand zicea asta, afara se auzi zarva mare!
- fugiti! fugiti! au venit sa taie padurea! fugiti! salvati-va!
visa ca se facuse primavara... parca simtea mirosul de iarba cruda... poienita era plina de flori... fluturii zburau in toate partile... si albinele... mmm... albinele culegeau polen si in fagurii construiti intre ramurile fagului cel mare de la marginea padurii deja incepuse sa se stranga miere... cineva il striga... se uita in dreapta si in stanga, dar nu vazu pe nimeni... isi continua drumul spre marginea padurii, catre fagul cel mare... glasul se auzi din nou... parca recunostea vocea... se uita din nou in toate partile, dar nu vazu pe nimeni... cin` sa fie?
glasul se auzea din ce in ce mai aproape... din ce in ce mai tare... din ce in ce mai enervant...
miji un ochi... clar! se trezise!... strigatele veneau de afara...
- ursache! hai afara, ca a venit primavara!
era iepurele ala alb si enervant... de cate ori mergeau impreuna prin padure, alerga continuu in jurul lui...
- te sparg! m-ai trezit!
abia ce slobozi amenintarea si avu o revelatie... auzi cum cei mici se foiesc, gata sa se trezeasca si ei...
- iepure idiot!
in cealalta parte a barlogului ursoaica se trezea si ea...
- ce s-a intamplat? cine striga asa?
- tati, pe cine spargi?
mai trase o injuratura printre dinti, pomenind ceva de rubedeniile pana la spita a saptea ale iepurelui, apoi se ridica pe-o parte...
- buna primavara!
puii sarira in sus:
- ura! a venit primavara! a venit primavara! mergem dupa miere! si la tufele de fragi! si la rau! uraaa!!!!
copiii incepura sa se zbanguie si venira gramada peste el...
- tati! tati! hai afara! a venit primavara!
se intoarse spre ursoaica:
- ai tu putin grija de ei, pana il bat eu pe iepure?
ursoaica zambi...
- buna primavara, morocanosule! lasa iepurele in pace...
si se apropie de el si-l saruta...
- mmm... pai daca e pe-asa, incepe bine primavara asta...
si se ridica de-a binelea...
prin dreptul ferestrei tocmai trecea topaind iepurele alb...
- v-ati trezit? deja?!
- il omor!
ursoaica se aseza in dreptul usii...
- nu vrei tu sa te mai gandesti la asta? cu cine mai bei seara, la o tabla?
ursul se opri...
- ok! hai, adunarea! sa ne facem planurile pentru vara asta!
cei mici au sarit in sus:
- hai afara! lasa planurile...
- hai, iubitule, zise si ursoaica... avem vreme de facut planuri... acum hai sa ne dezmortim...
- nu! totul trebuie facut cu cap... acusi vine toamna si ne dam seama ca au ramas lucruri nefacute! hai, adunati-va aici si sa incepem...
toata familia ofta si se asezara in fata unui perete pe care ursul incepu sa scrijeleasca cu un bat...
- asa... care va sa zica... mai inainte ne vom dezmorti...
- hai! sari unul dintre pui...
- stai cuminte si asculta-l pe tata...
- pentru asta ne vom incolona, vom iesi din barlog si...................
si ursul schita cu lux de amanunte actiunea de dezmortire a familiei dupa hibernare...
- apoi, prima grija va fi sa mergem la bunici... mai intai ne vom asigura ca totul este in ordine aici, vom asigura usa si ferestrele, vom verifica apa si gazele...............
si urma un plan amanuntit despre vizita la bunici: pregatirile, drumul, darurile de revedere, pana si cateva variante de discutii...
- am ajuns la miere!
- unde? unde e? sari un alt pui...
ursul se intorse incruntat...
- stai cuminte si asculta-l pe tata...
si ursul prezenta planul detaliat al excursiei la marginea padurii, la fagul cel mare... planul cuprindea pregatirile, deplasarea, cateva scheme de pacalit albinele, planul de scapare in caz ca roiul se va napusti asupra lor, planul B de scapare in caz ca roiul se va napusti asupra lor, si asa mai departe... intoarcerea acasa, depozitarea mierii si, in final, linsul pe degete, care nu putea fi facut asa, oricum...
- mama, mi-e foame...
- dragule, mai ai mult?
- imediat terminam... trebuie sa ne mai facem planul pentru culesul murelor, planul pentru intalnirea din poiana cu celelalte animale, planul de petrecut serile impreuna, planul de petrecut serile cu prietenii, planul..........
- bine, bine... hai, zi mai departe...
si tot asa, unul dupa altul, ursul prezenta amanuntit PLANUL verii care urma...
- ............. si cam asta e tot! e un plan bun! sa vedeti cum o sa ne bucuram acum de vara, ca stim exact ce avem de facut!
cand s-au ridicat au vazut pe fereastra ca din copaci picau frunzele... au iesit in pragul usii si au constatat cu uimire ca nu mai era nici urma de iarba verde, de flori... pe jos se intindea un covor de frunze aramii... venise toamna!
- ei, asta e! zise ursul, in timp ce se intorceau imbufnati in barlog... macar pentru vara viitoare avem un plan perfect pus la punct... bine, daca nu se schimba ceva...
si tocmai cand zicea asta, afara se auzi zarva mare!
- fugiti! fugiti! au venit sa taie padurea! fugiti! salvati-va!
joi, 15 iulie 2010
sa nu-ti fie pofta de ce n-ai gustat niciodata
cei doi prieteni s-au oprit in fata agentiei loto, si-au facut cruce si au intrat... unul din ei scoase biletul si incepu sa verifice numerele afisate pe panou...
- hai ca pe ala mare nu l-am castigat... uite, zice ca e report...
celalalt il ignora, continuand sa urmareasca cu degetul numerele de pe bilet si ridicand ritmic privirea spre afis...
- ba, niciunul! de ce o fi fost mama asa atenta cand eram mic si nu m-a scapat niciodata din ochi, sa fi mancat si eu rahat? acuma ne-am fi bucurat...
prietenul ramase descumpanit cateva clipe, apoi, brusc, isi recapata optimismul...
- lasa, ma, e mai bine asa... poate prindeai gustul si acum era mai rau...
si, indreptandu-se spre usa, isi striga amicul:
- hai sa mergem!
- hai ca pe ala mare nu l-am castigat... uite, zice ca e report...
celalalt il ignora, continuand sa urmareasca cu degetul numerele de pe bilet si ridicand ritmic privirea spre afis...
- ba, niciunul! de ce o fi fost mama asa atenta cand eram mic si nu m-a scapat niciodata din ochi, sa fi mancat si eu rahat? acuma ne-am fi bucurat...
prietenul ramase descumpanit cateva clipe, apoi, brusc, isi recapata optimismul...
- lasa, ma, e mai bine asa... poate prindeai gustul si acum era mai rau...
si, indreptandu-se spre usa, isi striga amicul:
- hai sa mergem!
luni, 12 iulie 2010
cu parere de rau...
noaptea, pe bulevardul drumul taberei urla motoare super turate, iar la curbe rotile trosnesc... noroc ca nu si-au cumparat tramvaie, ca ar fi trosnit sinele... ma trezesc de fiecare data si adorm la loc cu parere de rau ca nu s-a auzit si o bubuitura puternica...
dimineata in lift miroase greu a fum de tigara de la vecinul care a coborat inaintea mea... imi tin respiratia si ies din bloc cu parere de rau ca nu aud preotul cantand "vesnica pomenire" la niciun etaj...
in trafic, o ceafa groasa care se continua cu un om, inconjurata cu un lant inimaginabil de gros, intoarsa foarte probabil curand din concediu dintr-o tara cu mult soare (judecand dupa culoarea pielii... sau nu... in sfarsit, nu judec pe nimeni), conducand agresiv un bmw-u imi taie calea si ma injura... ma uit dupa el cu parere de rau ca n-am vazut inca pe viu cum un om face Atac Vascular Cerebral (cuvantul "cerebral" face parte doar din denumirea stiintifica, fara sa aiba nimic altceva de-a face cu situatia descrisa)...
la pranz, la stiri vad bugetarii dansand dansul pinguinului in piata victoriei... schimb canalul, cu parere de rau ca n-a cazut guvernul si becali nu e presedinte... da` mai am o speranta cu dan diaconescu...
dimineata in lift miroase greu a fum de tigara de la vecinul care a coborat inaintea mea... imi tin respiratia si ies din bloc cu parere de rau ca nu aud preotul cantand "vesnica pomenire" la niciun etaj...
in trafic, o ceafa groasa care se continua cu un om, inconjurata cu un lant inimaginabil de gros, intoarsa foarte probabil curand din concediu dintr-o tara cu mult soare (judecand dupa culoarea pielii... sau nu... in sfarsit, nu judec pe nimeni), conducand agresiv un bmw-u imi taie calea si ma injura... ma uit dupa el cu parere de rau ca n-am vazut inca pe viu cum un om face Atac Vascular Cerebral (cuvantul "cerebral" face parte doar din denumirea stiintifica, fara sa aiba nimic altceva de-a face cu situatia descrisa)...
la pranz, la stiri vad bugetarii dansand dansul pinguinului in piata victoriei... schimb canalul, cu parere de rau ca n-a cazut guvernul si becali nu e presedinte... da` mai am o speranta cu dan diaconescu...
duminică, 27 iunie 2010
hai sictir, majestate!
anglia - germania... una din "finalele din optimi"... tribunele sunt pline... echipele sunt aliniate la mijlocul terenului...
campionatul mondial de fotbal este o competitie sportiva... cea mai importanta caracteristica a unei competitii sportive ar trebui sa fie fair-play-ul... adica respectul pentru (dupa parerea mea gresit numitul) adversar... o manifestare a acestui respect, la competitii internationale, este intonarea imnurilor de stat ale competitorilor...
primul imn care se aude este cel al germaniei... stupoare! supusii majestatii sale, aristocratii englezi, huiduie! hai sictir, majestate!
in zilele premergatoare meciului, cei care scriu la ziar in anglia au spus ca echipa lor va invinge, pentru ca englezii sunt mai buni la pat si au muzica mai buna... unde e relevanta? urla, nemulsa, pe camp!
ce au facut jucatorii germani? ca nemtii, deh... si-au vazut de treaba! si au invins!
campionatul mondial de fotbal este o competitie sportiva... cea mai importanta caracteristica a unei competitii sportive ar trebui sa fie fair-play-ul... adica respectul pentru (dupa parerea mea gresit numitul) adversar... o manifestare a acestui respect, la competitii internationale, este intonarea imnurilor de stat ale competitorilor...
primul imn care se aude este cel al germaniei... stupoare! supusii majestatii sale, aristocratii englezi, huiduie! hai sictir, majestate!
in zilele premergatoare meciului, cei care scriu la ziar in anglia au spus ca echipa lor va invinge, pentru ca englezii sunt mai buni la pat si au muzica mai buna... unde e relevanta? urla, nemulsa, pe camp!
ce au facut jucatorii germani? ca nemtii, deh... si-au vazut de treaba! si au invins!
miercuri, 23 iunie 2010
orb fara asigurare
sunetul telefonului il trezi din reverie... pipa aproape ca se stinsese... ultimele rotocoale de fum se ridicau, imprastiind aroma tabacului...
pe masa erau ravasite cateva coli mazgalite... din masina de scris atarna, plictisita, o foaie goala... satula de atata asteptare, parca atipise...
masina de scris parea ca icneste, incercand sa scuipe coala alba care ii statea in gat... imaginea asta ii inspira mila pentru sarmana unealta...
taraitul telefonului ii atrase din nou atentia... se ridica cu greu din scaun, neputandu-si lua ochii de la masina de scris... ar fi ajutat-o cumva, dar nu putea... dupa ce facu cativa pasi se intoarse la birou si smulse hartia pe care o cocolosi si o arunca pe jos...
cu sentimentul ca facuse o fapta buna se indrepta din nou spre telefonul care nu inceta sa zbarnaie impertinent, fara sa-i pese ca deranjeaza...
- alo...
- alo! buna ziua! de la compania de asigurari! am revenit, asa cum am stabilit!... ne putem intalni astazi?
nu "stabilisera" deloc... doar ca de cateva saptamani individul tot insista si, intr-un moment de neatentie, fara sa-si dea seama, incuviintase o intalnire...
- bine...
- atunci ne vedem la cafeneaua din coltul strazii dumneavoastra, pe la ora 5?
- bine, bine...
individul inchise brusc, comportandu-se precum vanzatorii care iti vorbesc foarte frumos pana te conving sa cumperi un produs, dupa care te ignora, ca si cand nu ai mai exista...
cu zece minute inainte de ora 5 se aseza la o masa pe terasa... isi lua o cafea si aprinse pipa... soarele inca dogorea puternic...
la 5 fix aparu si agentul de la compania de asigurari... costum negru, cravata, geanta imitatie piele si transpirat ca un bou, dar mirosind exagerat a parfum...
ajuns la masa isi consulta ostentativ ceasul si declama cu mandrie:
- am reusit sa ajung la timp! este o nenorocire circulatia la ora asta!...
ii intinse mana...
- ma bucur ca reusim, in sfarsit, sa ne intalnim...
zambetul impertinent care insoti replica dadu consistenta reprosului pe care-l insinua...
- imi pare rau ca v-am tot amanat, dar sunt destul de prins...
- lucrati la ceva nou!?
- da... incerc...
- pe caldurile astea probabil ca muzele se ascund la umbra... prin padure...
zambi satisfacut de subtilitatea propriei glume...
un rotocol de fum incerca zadarnic sa-l faca pe agentul de asigurari sa dispara...
- spuneti-mi despre ce e vorba...
desi realiza ca umorul sau se lipeste de potentialul client precum oul de tigaia de teflon, nu renunta la atitudinea studiat joviala, presarata cu glumite ieftine, pe care, insa, le credea de mare impact in castigarea bunavointei interlocutorului...
- maestre, in ziua de zi ORICE se poate asigura! absolut orice! uite, de exemplu, chirurgii isi asigura mainile... stiti, ei se bazeaza in munca lor foarte mult pe maini...
- mda... la asta nu m-am gandit...
agentul nu sesiza ironia si continua, convins ca i-a captat atentia cu acesta informatie coplesitoare...
- da! si, daca au un accident in urma caruia nu-si mai pot folosi mainile, primesc o despagubire foarte mare! primesc mai multi bani decat ar fi castigat continuand sa opereze, chiar!
- mda... da` poate nu e cazul...
- da! Doamne, fereste! dar daca e sa se intample necazul? e mai bine sa fim prevazatori... de exemplu, cantaretii isi asigura vocea! fotbalistii isi asigura picioarele... in america s-a ajuns la niste chestii!... celebra J. Lo si-a asigurat posteriorul!
si, spunand asta, zambi sugubat...
- si eu cu ce va pot ajuta?
- pe dumneavoastra va ajutati, maestre! raspunse agentul, nesesizand nici de data aceasta ironia si, conform instruirii primite, incercand sa responsabilizeze clientul... ati publicat foarte mult in ultima vreme... asta, cu siguranta, v-a adus si venituri pe masura! banii nu trebuie tinuti la saltea!trebuie investiti! iar o asigurare este una dintre cele mai sigure investitii!
deci, tanarul prezuma ca publicarea unor carti pe care, cu siguranta, nu le-ar putea parcurge mai departe de pagina 5 fara sangerari nazale, au generat venituri consistente... mult mai probabil convingerea asta era izvorata din constatarea indesirii aparitiilor publice din ultima vreme... apoi, mai era nelinistea lui referitor la posibila risipire a acestei "averi"... si peste toate astea, il scosese din casa si-i debita ineptii despre fundul lui J. Lo!
- tinere, eu, cand inchid ochii, vad imagini... imagini pe care, mai apoi, le descriu in cuvinte pe o foaie de hartie... asa imi castig existenta... ce mi s-ar putea intampla mie? ca intr-o zi sa inchid ochii si, pur si simplu, sa se faca intuneric... sa "orbesc"... se poate asigura asta?
agentul zambi incurcat, nestiind daca era o gluma, sau omul din fata lui chiar vorbea serios...
- vezi, tinere? nu se poate asigura chiar ORICE!... imi pare rau ca ti-am irosit timpul...
ii intinse mana, se ridica si pleca, lasand in urma un monument de uimire!
pe masa erau ravasite cateva coli mazgalite... din masina de scris atarna, plictisita, o foaie goala... satula de atata asteptare, parca atipise...
masina de scris parea ca icneste, incercand sa scuipe coala alba care ii statea in gat... imaginea asta ii inspira mila pentru sarmana unealta...
taraitul telefonului ii atrase din nou atentia... se ridica cu greu din scaun, neputandu-si lua ochii de la masina de scris... ar fi ajutat-o cumva, dar nu putea... dupa ce facu cativa pasi se intoarse la birou si smulse hartia pe care o cocolosi si o arunca pe jos...
cu sentimentul ca facuse o fapta buna se indrepta din nou spre telefonul care nu inceta sa zbarnaie impertinent, fara sa-i pese ca deranjeaza...
- alo...
- alo! buna ziua! de la compania de asigurari! am revenit, asa cum am stabilit!... ne putem intalni astazi?
nu "stabilisera" deloc... doar ca de cateva saptamani individul tot insista si, intr-un moment de neatentie, fara sa-si dea seama, incuviintase o intalnire...
- bine...
- atunci ne vedem la cafeneaua din coltul strazii dumneavoastra, pe la ora 5?
- bine, bine...
individul inchise brusc, comportandu-se precum vanzatorii care iti vorbesc foarte frumos pana te conving sa cumperi un produs, dupa care te ignora, ca si cand nu ai mai exista...
cu zece minute inainte de ora 5 se aseza la o masa pe terasa... isi lua o cafea si aprinse pipa... soarele inca dogorea puternic...
la 5 fix aparu si agentul de la compania de asigurari... costum negru, cravata, geanta imitatie piele si transpirat ca un bou, dar mirosind exagerat a parfum...
ajuns la masa isi consulta ostentativ ceasul si declama cu mandrie:
- am reusit sa ajung la timp! este o nenorocire circulatia la ora asta!...
ii intinse mana...
- ma bucur ca reusim, in sfarsit, sa ne intalnim...
zambetul impertinent care insoti replica dadu consistenta reprosului pe care-l insinua...
- imi pare rau ca v-am tot amanat, dar sunt destul de prins...
- lucrati la ceva nou!?
- da... incerc...
- pe caldurile astea probabil ca muzele se ascund la umbra... prin padure...
zambi satisfacut de subtilitatea propriei glume...
un rotocol de fum incerca zadarnic sa-l faca pe agentul de asigurari sa dispara...
- spuneti-mi despre ce e vorba...
desi realiza ca umorul sau se lipeste de potentialul client precum oul de tigaia de teflon, nu renunta la atitudinea studiat joviala, presarata cu glumite ieftine, pe care, insa, le credea de mare impact in castigarea bunavointei interlocutorului...
- maestre, in ziua de zi ORICE se poate asigura! absolut orice! uite, de exemplu, chirurgii isi asigura mainile... stiti, ei se bazeaza in munca lor foarte mult pe maini...
- mda... la asta nu m-am gandit...
agentul nu sesiza ironia si continua, convins ca i-a captat atentia cu acesta informatie coplesitoare...
- da! si, daca au un accident in urma caruia nu-si mai pot folosi mainile, primesc o despagubire foarte mare! primesc mai multi bani decat ar fi castigat continuand sa opereze, chiar!
- mda... da` poate nu e cazul...
- da! Doamne, fereste! dar daca e sa se intample necazul? e mai bine sa fim prevazatori... de exemplu, cantaretii isi asigura vocea! fotbalistii isi asigura picioarele... in america s-a ajuns la niste chestii!... celebra J. Lo si-a asigurat posteriorul!
si, spunand asta, zambi sugubat...
- si eu cu ce va pot ajuta?
- pe dumneavoastra va ajutati, maestre! raspunse agentul, nesesizand nici de data aceasta ironia si, conform instruirii primite, incercand sa responsabilizeze clientul... ati publicat foarte mult in ultima vreme... asta, cu siguranta, v-a adus si venituri pe masura! banii nu trebuie tinuti la saltea!trebuie investiti! iar o asigurare este una dintre cele mai sigure investitii!
deci, tanarul prezuma ca publicarea unor carti pe care, cu siguranta, nu le-ar putea parcurge mai departe de pagina 5 fara sangerari nazale, au generat venituri consistente... mult mai probabil convingerea asta era izvorata din constatarea indesirii aparitiilor publice din ultima vreme... apoi, mai era nelinistea lui referitor la posibila risipire a acestei "averi"... si peste toate astea, il scosese din casa si-i debita ineptii despre fundul lui J. Lo!
- tinere, eu, cand inchid ochii, vad imagini... imagini pe care, mai apoi, le descriu in cuvinte pe o foaie de hartie... asa imi castig existenta... ce mi s-ar putea intampla mie? ca intr-o zi sa inchid ochii si, pur si simplu, sa se faca intuneric... sa "orbesc"... se poate asigura asta?
agentul zambi incurcat, nestiind daca era o gluma, sau omul din fata lui chiar vorbea serios...
- vezi, tinere? nu se poate asigura chiar ORICE!... imi pare rau ca ti-am irosit timpul...
ii intinse mana, se ridica si pleca, lasand in urma un monument de uimire!
vineri, 11 iunie 2010
o poveste cu un om care vrea doar sa fie normal
nu ajuti un om cazut intrebandu-l de fiecare data, politicos: "ce s-a mai intamplat?", sau "cum iti mai e?"... nu-l ajuti fortandu-l sa repete, cu voce tare, ceea ce ii macina sufletul... nu-l ajuti facand eforturi evidente de a-l ajuta... se va simti dator sa raspunda eforturilor tale si asta va fi inca o povara pentru el... nu ajuti un om cazut spunandu-i ca numai el are puterea de a trece peste... daca o avea, n-ar fi ajuns jos... nu ajuti un om cazut incercand sa-i insiri posibile solutii... foarte probabil, la multe dintre ele s-a gandit si el... de cele mai multe ori nu lipsa solutiei il tine jos, ci imposibilitatea de a o pune in practica... nu ajuti un om cazut fortandu-l sa constientizeze ca are si el o (probabil mare) parte din vina de a fi ajuns jos... de cele mai multe ori stie asta si-si reproseaza singur...
daca vrei sa faci ceva pentru un om cazut, poarta-te normal cu el...
Asculta mai multe audio diverse
daca vrei sa faci ceva pentru un om cazut, poarta-te normal cu el...
Asculta mai multe audio diverse
duminică, 6 iunie 2010
umplerea golului...
*continuare
nu-l speria atat ceea ce se intampla in jur, cat lipsa oricarei solutii! cum putea opri asta? cum avea sa "prinda" golul? si ce avea sa faca apoi cu el? sa-l bage inapoi? nu-l vroia...
cum sa opreasca dezastrul care se pornise?
ca prin ceata a vazut undeva, in zare, un om cu un creion in mana... si omul ala desena cladiri si masini si oameni...
omul s-a oprit cateva secunde din desenat si s-a intors spre el...
- ce-ai facut, ma?! nu ca-mi place sa-ti spun asta, dar ti-am zis eu ca aici ai sa ajungi... hai, lasa acuma...
si i-a intins un creion...
- mai bine ia asta si apuca-te si tu din partea ailalta... incepe cu masina aia rosie care ziceai ca-ti place... sau cu parcul din cartier... sau incepe cu blonda aia de saptamana trecuta, pe care ai lasat-o, ca prostu, sa plece... incepe cu ce vrei tu, dar nu mai sta asa!...
un zambet tamp i-a aparut pe fata... statea incremenit, cu un creion in mana...
- auzi, ma? tu crezi ca eu stau toata ziua sa-ti desenez?! iti arat cum, ti-am adus si creion, dar...
cu mana tremurand a inceput sa deseneze... si a inceput cu un drum... apoi a desenat multi oameni...
nu-l speria atat ceea ce se intampla in jur, cat lipsa oricarei solutii! cum putea opri asta? cum avea sa "prinda" golul? si ce avea sa faca apoi cu el? sa-l bage inapoi? nu-l vroia...
cum sa opreasca dezastrul care se pornise?
ca prin ceata a vazut undeva, in zare, un om cu un creion in mana... si omul ala desena cladiri si masini si oameni...
omul s-a oprit cateva secunde din desenat si s-a intors spre el...
- ce-ai facut, ma?! nu ca-mi place sa-ti spun asta, dar ti-am zis eu ca aici ai sa ajungi... hai, lasa acuma...
si i-a intins un creion...
- mai bine ia asta si apuca-te si tu din partea ailalta... incepe cu masina aia rosie care ziceai ca-ti place... sau cu parcul din cartier... sau incepe cu blonda aia de saptamana trecuta, pe care ai lasat-o, ca prostu, sa plece... incepe cu ce vrei tu, dar nu mai sta asa!...
un zambet tamp i-a aparut pe fata... statea incremenit, cu un creion in mana...
- auzi, ma? tu crezi ca eu stau toata ziua sa-ti desenez?! iti arat cum, ti-am adus si creion, dar...
cu mana tremurand a inceput sa deseneze... si a inceput cu un drum... apoi a desenat multi oameni...
vineri, 4 iunie 2010
nedumerire...
astazi, in tramvai, peste umarul unui cetatean insetat de informatie, am zarit o bucata de hartie igienica, impaturita sub forma de revista, pe care scria CLICK TV... intr-un text cu pretentii de articol am reperat urmatoarea formulare: "[vedeta] SE LAUDA cu o viata intima DISCRETA"...
se spune ca inginerii sunt inculti... si totusi televiziunile sunt pline de ingineri care si-au demonstrat valoarea...
se presupune ca jurnalistii au un anumit grad de cultura... atunci cum se face ca presa e plina de analfabeti?
se spune ca inginerii sunt inculti... si totusi televiziunile sunt pline de ingineri care si-au demonstrat valoarea...
se presupune ca jurnalistii au un anumit grad de cultura... atunci cum se face ca presa e plina de analfabeti?
evadarea golului...
*dupa ce cititi povestea inchideti ochii si incercati sa o vedeti...
mergea fara tinta, cu mainile adanc infipte in buzunare, parca incercand astfel sa-si mentina un fel de echilibru... privea in pamant, lovind cu piciorul cate o pietricica sau cate un muc de tigara aruncat de cineva caruia i s-a parut o povara prea mare de carat pana la primul cos de gunoi... cu coada ochiului zarea oamenii care treceau pe langa el si obstacolele aparute in cale... nu ridica, insa, capul... ii era de ajuns sa le ocoleasca... atunci cand in varful pantofilor aparea o bordura insemna ca trotuarul s-a terminat si trebuie sa traverseze strada... abia atunci ridica privirea din pamant, uitandu-se la semafor sau in dreapta si stanga, dupa caz...
la o astfel de raspantie, atunci cand a ridicat capul, a sesizat ceva ciudat... oamenii, masinile si cladirile din jur pareau sa dispara... se estompau usor si apoi dispareau... la inceput a crezut ca i se pare... dar aglomeratia orasului, furnicarul de oameni si imbulzeala de masini, zumzetul care niciodata nu contenea in marea metropola, toate disparusera in doar cateva secunde...
a fost de-a dreptul terifiat cand a constatat ca pana si pamantul pe care calca incepuse sa dispara... nu sa se surpe, ci pur si simplu sa dispara...
ca si cand cineva i-ar fi soptit in ureche, desi nimeni nu mai era in jur, intr-un moment de revelatie a inteles... golul din interiorul lui se revarsase si pusese stapanire pe intreaga lume!
joi, 27 mai 2010
cat de idioti putem fi?!
am fost tentat sa dau alt titlu acestui articol: "cat de idioti ne cred?"... dar am simtit ca raspunsul este continut in intrebare... si mi-am zis ca raspunsul la intrebarea din titlu se va da peste ceva timp, statistic...
o banca din romania vine cu urmatoarea oferta: creditul pentru orice, fara ipoteca, fara comision, fara garantii!
intelegeti?
iar spotul care promoveaza acest produs bancar este urmatorul...
sau era asta?
o banca din romania vine cu urmatoarea oferta: creditul pentru orice, fara ipoteca, fara comision, fara garantii!
intelegeti?
iar spotul care promoveaza acest produs bancar este urmatorul...
sau era asta?
vineri, 21 mai 2010
stare de spirit
ma culc devreme in fiecare seara, nerabdator sa ma trezesc a doua zi cat mai devreme sa mananc cereale cu lapte, sa fac abdomene si sa vad ce mai aduce ziua de maine!
care ziceai ca sunt depresiv?
care ziceai ca sunt depresiv?
joi, 13 mai 2010
nu regret certitudini!
privea in gol pe geamul avionului, dar gandurile ii erau departe... isi imagina scena din sala de consiliu, unde toti directorii o asteptau, sa-i ureze bun venit... isi imagina cum, dupa cincisprezece minute de asteptare, acestia vor pleca spre birourile lor, unde isi vor verifica mail-ul si vor citi mesajul ei...
isi amintea perfect ziua in care primise telefonul... era cu doua luni in urma...
tocmai terminase omleta generoasa si isi bea cafeaua... asta e avantajul unei meserii ca a ei: nu trebuie sa fie devreme la birou! radioul din bucatarie era dat destul de tare, asa ca a auzit greu telefonul...
- alo? domnisoara laura popescu?
- da, eu...
- buna dimineata! de la agentia dream advertising sunt si va sun in legatura cu aplicatia dumneavoastra...
i s-au inmuiat picioarele... visase la acest telefon... dar credea ca va ramane un vis toata viata...
- buna dimineata...
se straduia sa nu-i razbata emotia in glas...
- v-am sunat sa va invit la o discutie despre posibilitatea de a va alatura echipei noastre...
au stabilit detaliile... interviurile, discutiile, negocierile au durat aproape doua luni... in final a fost acceptata si urma sa inceapa treaba...
To: top_management@dreamadvertising.com
Subject: explicatie
Mesaj: va multumesc pentru incredere, dar ceva foarte important a intervenit. astazi plec din tara. sper sa nu va fi creat probleme. laura popescu
- va rog sa va legati centura... vom decola in curand...
pe el il cunoscuse in facultate... s-a indragostit ca o proasta din prima clipa in care l-a vazut... asa-i placea ei sa-l tachineze...
- m-am indragostit de tine ca o proasta... si tu nu ma iubesti deloc...
- ba te iubesc... si cel mai mult de la viata apreciez ca esti proasta mea!
si o lua in brate razand...
la putin timp dupa ce au terminat facultatea lui i s-a ivit ocazia sa plece... oferta era de nerefuzat...
- ai sa vii si tu! ne vom face acolo un rost... aici, vezi si tu cum e... asta e o sansa...
- dar aici sunt ai nostri... sunt prietenii... nu ma pot rupe atat de brutal si definitiv de tot si de toate...
- nu trebuie sa fie nici brutal si nici definitiv... traim intr-o lume in care sutele de kilometri se parcurg in cateva ore... exista telefon, internet...
- nu e asa simplu... nu pot sa-mi petrec viata pe avion... si nici la telefon...
el a plecat... a reusit destul de repede sa se puna pe picioare... pasionat de munca lui, nu i-a fost greu sa se impuna...
n-a exista mesaj sau telefon in care sa nu-i ceara sa vina la el... argumentele ei erau de fiecare data altele... trebuia sa gaseasca de fiecare data unele noi, pentru ca el i le demonta pe toate...
stewardesa trecu din nou printre pasageri pentru a verifica daca si-au pus cu totii centurile...
- o sa fie bine...
- ati spus ceva, domnisoara?
- a!... nu, gandeam cu voce tare...
peste cativa ani, intr-un mall, un barbat se apropie timid de o femeie si o bate pe umar...
- laura popescu?
se intoarse, curioasa... nu-l cunostea...
- da... iertati-ma, nu va recunosc...
- putin a lipsit sa lucram impreuna... la dream advertising... au trecut ceva ani de atunci... spuneai ca pleci din tara... ce s-a intamplat?
- a! poveste lunga... am fost plecata... m-am intors de curand...
- te grabesti? vrei sa ne asezam la o cafea?
- de ce nu?!
i-a povestit pe repede inainte ce se intamplase...
- acum am divortat si m-am intors in tara...
- si de ce ai plecat atunci atat de intempestiv? doar erai pe cale sa-ti implinesti un vis... acum nu regreti?
- nu!... am plecat pentru ca n-am vrut sa traiesc toata viata intrebandu-ma "cum ar fi fost daca...?"
isi amintea perfect ziua in care primise telefonul... era cu doua luni in urma...
tocmai terminase omleta generoasa si isi bea cafeaua... asta e avantajul unei meserii ca a ei: nu trebuie sa fie devreme la birou! radioul din bucatarie era dat destul de tare, asa ca a auzit greu telefonul...
- alo? domnisoara laura popescu?
- da, eu...
- buna dimineata! de la agentia dream advertising sunt si va sun in legatura cu aplicatia dumneavoastra...
i s-au inmuiat picioarele... visase la acest telefon... dar credea ca va ramane un vis toata viata...
- buna dimineata...
se straduia sa nu-i razbata emotia in glas...
- v-am sunat sa va invit la o discutie despre posibilitatea de a va alatura echipei noastre...
au stabilit detaliile... interviurile, discutiile, negocierile au durat aproape doua luni... in final a fost acceptata si urma sa inceapa treaba...
To: top_management@dreamadvertising.com
Subject: explicatie
Mesaj: va multumesc pentru incredere, dar ceva foarte important a intervenit. astazi plec din tara. sper sa nu va fi creat probleme. laura popescu
- va rog sa va legati centura... vom decola in curand...
pe el il cunoscuse in facultate... s-a indragostit ca o proasta din prima clipa in care l-a vazut... asa-i placea ei sa-l tachineze...
- m-am indragostit de tine ca o proasta... si tu nu ma iubesti deloc...
- ba te iubesc... si cel mai mult de la viata apreciez ca esti proasta mea!
si o lua in brate razand...
la putin timp dupa ce au terminat facultatea lui i s-a ivit ocazia sa plece... oferta era de nerefuzat...
- ai sa vii si tu! ne vom face acolo un rost... aici, vezi si tu cum e... asta e o sansa...
- dar aici sunt ai nostri... sunt prietenii... nu ma pot rupe atat de brutal si definitiv de tot si de toate...
- nu trebuie sa fie nici brutal si nici definitiv... traim intr-o lume in care sutele de kilometri se parcurg in cateva ore... exista telefon, internet...
- nu e asa simplu... nu pot sa-mi petrec viata pe avion... si nici la telefon...
el a plecat... a reusit destul de repede sa se puna pe picioare... pasionat de munca lui, nu i-a fost greu sa se impuna...
n-a exista mesaj sau telefon in care sa nu-i ceara sa vina la el... argumentele ei erau de fiecare data altele... trebuia sa gaseasca de fiecare data unele noi, pentru ca el i le demonta pe toate...
stewardesa trecu din nou printre pasageri pentru a verifica daca si-au pus cu totii centurile...
- o sa fie bine...
- ati spus ceva, domnisoara?
- a!... nu, gandeam cu voce tare...
peste cativa ani, intr-un mall, un barbat se apropie timid de o femeie si o bate pe umar...
- laura popescu?
se intoarse, curioasa... nu-l cunostea...
- da... iertati-ma, nu va recunosc...
- putin a lipsit sa lucram impreuna... la dream advertising... au trecut ceva ani de atunci... spuneai ca pleci din tara... ce s-a intamplat?
- a! poveste lunga... am fost plecata... m-am intors de curand...
- te grabesti? vrei sa ne asezam la o cafea?
- de ce nu?!
i-a povestit pe repede inainte ce se intamplase...
- acum am divortat si m-am intors in tara...
- si de ce ai plecat atunci atat de intempestiv? doar erai pe cale sa-ti implinesti un vis... acum nu regreti?
- nu!... am plecat pentru ca n-am vrut sa traiesc toata viata intrebandu-ma "cum ar fi fost daca...?"
miercuri, 12 mai 2010
solutie anti-criza!
aparatul AbTronicX2 este un electrostimulator care actioneaza asupra muschilor, prin impulsuri, facandu-i sa se contracte...
cand l-am pus pe muschii fesieri am avut o revelatie: daca guvernul ar distribui astfel de aparate populatiei, macar in custodie pentru cateva luni, ne-ar ajuta in mod real - am reusi sa strangem mai usor din cur!
asta doar daca ar vrea si muschii lor!...
cand l-am pus pe muschii fesieri am avut o revelatie: daca guvernul ar distribui astfel de aparate populatiei, macar in custodie pentru cateva luni, ne-ar ajuta in mod real - am reusi sa strangem mai usor din cur!
asta doar daca ar vrea si muschii lor!...
luni, 10 mai 2010
disneylife
m-am visat intr-un parc de distractii... unul mare, cu lume multa... agitatie, vacarm si miros de vata de zahar... alba si roz... iar vacarmul era atat de mare ca iti facea tandari orice gand propriu...
comedii, tir, masinute... dar cea mai interesanta masinarie dintr-un parc de distractii e, de departe, rollercoaster-ul!...
erau acolo fel de fel de oameni...
unii foarte tineri, care se tot dadeau, tura dupa tura... nici urma de teama pe chipurile lor... doar dorinta de a fi din nou, cat mai repede, in vagonete...
unii ceva mai copti, care se lasau mai greu convinsi sa urce, dar o faceau doar pentru ca se mai dadusera si in trecut, iar experienta nu fusese atat de inspaimantatoare incat sa nu fie repetata...
si unii mai in varsta, care nu voiau sa urce in dracovenie, multumindu-se sa comenteze de pe margine: "uite si la astia! poate sare vagonul ala de pe sine... praf se fac! ce le-o mai trebui?"
trenuletul porneste incet, greoi, incordandu-se parca, scrasnind din toate incheieturile... ba chiar e nevoie de un mecanism care sa-l ajute sa urce... sa-l traga in sus...
la urcare nimeni nu tipa... nimeni nu e speriat... toti sunt nerabdatori sa ajunga sus... inconstient de nerabdatori...
odata ajunsi in varf toti se uita la lumea de jos... de acolo lumea ramasa jos se vede mica... si toti rad... inca nimeni nu e speriat... si inca nimeni nu tipa... toti comenteaza lumea de jos...
apoi incepe coborarea... asta e brusca! intotdeauna abrupta! momentul in care realizeaza ca incepe coborarea e pentru unii momentul in care decid ca, odata ajunsi jos, se vor urca din nou, pentru inca o tura... dar tot ala e momentul in care altii jura ca nu vor mai urca niciodata in masinaria asta!
apoi urmeaza alte cateva suisuri si coborasuri... ceea ce intareste convingerea si a unora si a altora...
dupa care ajungi jos... aici unii alerga spre casa de bilete, iar ceilalti multumesc lui Dumnezeu ca nu mai sunt in aer... ca sunt, in sfarsit, in siguranta... "n-o fi palpitant aici, dar e sigur!"
se facea in visul meu ca voiam si eu sa urc in rollercoaster, dar casa de bilete era inchisa... si nu era niciun program afisat...
comedii, tir, masinute... dar cea mai interesanta masinarie dintr-un parc de distractii e, de departe, rollercoaster-ul!...
erau acolo fel de fel de oameni...
unii foarte tineri, care se tot dadeau, tura dupa tura... nici urma de teama pe chipurile lor... doar dorinta de a fi din nou, cat mai repede, in vagonete...
unii ceva mai copti, care se lasau mai greu convinsi sa urce, dar o faceau doar pentru ca se mai dadusera si in trecut, iar experienta nu fusese atat de inspaimantatoare incat sa nu fie repetata...
si unii mai in varsta, care nu voiau sa urce in dracovenie, multumindu-se sa comenteze de pe margine: "uite si la astia! poate sare vagonul ala de pe sine... praf se fac! ce le-o mai trebui?"
trenuletul porneste incet, greoi, incordandu-se parca, scrasnind din toate incheieturile... ba chiar e nevoie de un mecanism care sa-l ajute sa urce... sa-l traga in sus...
la urcare nimeni nu tipa... nimeni nu e speriat... toti sunt nerabdatori sa ajunga sus... inconstient de nerabdatori...
odata ajunsi in varf toti se uita la lumea de jos... de acolo lumea ramasa jos se vede mica... si toti rad... inca nimeni nu e speriat... si inca nimeni nu tipa... toti comenteaza lumea de jos...
apoi incepe coborarea... asta e brusca! intotdeauna abrupta! momentul in care realizeaza ca incepe coborarea e pentru unii momentul in care decid ca, odata ajunsi jos, se vor urca din nou, pentru inca o tura... dar tot ala e momentul in care altii jura ca nu vor mai urca niciodata in masinaria asta!
apoi urmeaza alte cateva suisuri si coborasuri... ceea ce intareste convingerea si a unora si a altora...
dupa care ajungi jos... aici unii alerga spre casa de bilete, iar ceilalti multumesc lui Dumnezeu ca nu mai sunt in aer... ca sunt, in sfarsit, in siguranta... "n-o fi palpitant aici, dar e sigur!"
se facea in visul meu ca voiam si eu sa urc in rollercoaster, dar casa de bilete era inchisa... si nu era niciun program afisat...
marți, 4 mai 2010
culturalizarea maselor
*actiunea acestei povesti se petrece intr-un centru de formare a viitoarelor elite: o facultate!
- bai, io nu inteleg nimic din cursul asta! daca mai pic unu, repet anu! si ala batranu a zis ca nu-mi mai da bani de restante...
- io as dormi nitel... nu m-a lasat nebuna aia sa dorm deloc az-noapte...
- care nebuna, ma?
- ei! aia de de-am agatat-o-n club aseara, ma...
- ia suna-l pe-ala, ma! vezi, el a invatat ceva?
...dupa 30 de secunde...
- alo! ce faci, ma?
- ma uit la un film porno... ascult o manea...
Asculta mai multe audio diverse
PS: m-am tot gandit, unde a auzit narcis mozart-ul original?! jucandu-ma la telefon mi-am raspuns la intrebare!
- bai, io nu inteleg nimic din cursul asta! daca mai pic unu, repet anu! si ala batranu a zis ca nu-mi mai da bani de restante...
- io as dormi nitel... nu m-a lasat nebuna aia sa dorm deloc az-noapte...
- care nebuna, ma?
- ei! aia de de-am agatat-o-n club aseara, ma...
- ia suna-l pe-ala, ma! vezi, el a invatat ceva?
...dupa 30 de secunde...
- alo! ce faci, ma?
- ma uit la un film porno... ascult o manea...
Asculta mai multe audio diverse
PS: m-am tot gandit, unde a auzit narcis mozart-ul original?! jucandu-ma la telefon mi-am raspuns la intrebare!
duminică, 2 mai 2010
culori de primavara
stateam intins in iarba inalta, urmarind o raza care reusise sa se strecoare printre ramuri si ma intepa in palma...
superba zi! nu stiu cine a pus 1 mai primavara, dar a fost foarte inspirat!
am vrut sa schimb zgomotul orasului si mirosul de esapament din intersectiile aglomerate cu zarva pasarilor si mirosul de iarba cruda... spre deosebire de linistea perfecta dintr-o camera inchisa, linistea padurii este mult mai relaxanta, desi este cea mai zgomotoasa liniste: fosgaieli, trosnituri, ciripituri, batai de aripi...
cum stateam asa, fara sa ma gandesc la nimic, deodata, undeva in dreapta, am auzit voci... stiam ca nu mai e nimeni prin preajma, asa ca am ciulit urechile... mai ales ca discutia era cel putin ciudata...
- ati auzit ce a patit fluturele alb?
- nu, n-am auzit...
- aaa!... saracul... da` si-a facut-o singur, singurel!
am intors incetisor capul, incercand sa nu fac zgomot... pe o buturuga erau cateva ganganii, o buburuza, o libelula si un fluture...
- da` ce-a patit, frate? ce sa-ntamplat?
- pai stati sa va povestesc...
si fluturele a luat bardaca de vin si a baut o gura...
- pai ce faci? fluturii nu beau vin!
- of! voi n-ati auzit de sadoveanu? n-ati fost niciodata la hanu ancutei? asa fac povestitorii!...
si mai lua o gura de vin... se sterse cu dosul mainii, ofta si incepu sa povesteasca...
- fluturele asta era predispus la asa ceva... naiv a fost toata viata lui...
cand era doar o molie, intr-o zi prietenii i-au spus:
- stii ce zi e azi?
- mmm... joi?
- lasa joi... ce zi e!
- cum adica?
- adica ce se intampla azi!
se uita nedumerit in jur...
- ce se intampla?
celelalte molii s-au uitat una la alta...
- trebuie sa te infasori intr-o gogoasa...
se uita neincrezator, apoi zambi...
- hai, mai, terminati! cum sa ma infasor... auzi! intr-o gogoasa!
celelalte molii, insa, il priveau fix, nevenindu-le sa creada ca nu stia despre ce e vorba...
- voi vorbiti serios? si de unde sa iau o gogoasa?
- ti-o faci!
- ha! eu? pai nu stiu sa fac gogosi!
- ia scuipa!
a scuipat si din gura i-a iesit un fel de fir subtire...
- uite, din asta faci gogoasa...
era uimit... si totusi, nu era convins ca nu e o gluma...
- ma, voi vreti sa plecati undeva fara mine... de ce sa ma infasor in gogoasa?
- pentru ca asa ai sa te transformi in fluture!
- HA! HA! HA! sa ma transform in fluture! hai ca era cat pe `ce sa va cred, da` cu asta v-ati dat de gol! auzi, sa ma transform in fluture! adica sa-mi creasca aripi si sa zbor si sa...
ceilalti nu radeau...
- voi vorbiti serios?
- sigur ca da...
- si cat stau in gogoasa?
- pai... cam... vreo... ai sa stii tu cand trebuie sa iesi...
si au plecat, lasandu-l uitandu-se dupa ei...
avu o revelatie!
- hei, dar voi de ce nu va infasurati intr-o gogoasa, sa va transformati in fluturi?
- tu unde crezi ca ne ducem acum?
si au disparut...
"hm...", gandea molia, "daca m-au mintit si ma bag in chestia asta, ce-or sa mai rada de mine! dar daca e adevarat, si ei se transforma in fluturi si eu raman asa? uf! blestemat fii, pascal!"
si, fara prea mare tragere de inima, incepu sa scuipe fir... pe masura ce gogoasa crestea, se gandea la cum o sa fie fluture si cum o sa vada lumea de sus... si, fara sa-si dea seama, construia din ce in ce mai repede...
cand gogoasa a fost gata era atat de obosit incat a adormit...
n-ar fi stiut sa spuna cat a dormit, dar cand s-a trezit simtea ceva pe spate si era cam inghesuit... s-a incordat putin si gogoasa s-a rupt... cam amortise, asa ca s-a intins si... minune!!! avea aripi!
a dat din ele putin si s-a ridicat... ii era cam teama, asa ca s-a asezat repede la loc...
deci era adevarat! s-a transformat in fluture! gandul asta i-a sters orice urma de teama! si-a intins aripile, s-a uitat la cerul albastru, s-a incordat putin si s-a avantat!
- yupiiii!!! zbor!!!
dar dupa numai doua rotocoale spaima l-a cuprins din nou... aici, sus, sunt pasarile! si nu e nicio frunza dupa care sa se ascunda! asa ca s-a lasat repede pe o buruiana...
de sus a venit o chestie cu capul mare si cu aripi transparente, care s-a asezat langa el...
- ce faci aici? hai sa zburam! vrei sa ne jucam leapsa?
- nu, nu! acolo sus sunt pasarile!
- pasarile, fluturii, puful papadiilor si al salcamilor... si ce daca?
asculta inmarmurit...
- ce de chestii sunt acolo sus! tu ce esti?
- eu sunt o libelula!
- si nu ti-e teama de pasari?
- teama? ha ha ha!
- nu inteleg ce gasesti de ras! se burzului proaspatul fluture... pasarile mananca molii! si fluturi! si mananca si libelule, sa stii! incerca el sa-i mai taie elanul ingamfatei asteia...
- ha ha ha! acum inteleg... cand ai iesit tu din gogoasa?
- adineauri, spuse el, rosind...
- pai spune asa! am sa te invat sa zbori in zig-zag!
- in zig-zag?
- da! asa o sa te poti feri de pasari... hai cu mine!
si libelula s-a ridicat in aer, facand un zgomot teribil cu aripile...
fluturele s-a tinut dupa ea, incercand sa-i urmareasca traiectoria... dupa o vreme i-a strigat:
- hei! hei! hai sa ne oprim! am ametit!
libelula s-a uitat la el, a zambit si a aterizat intr-o poienita...
fluturele s-a asezat pe-un fir de iarba...
- ei? cum ti s-a parut?
- foarte frumos! raspunse el, incercand sa-si ascunda obrajii imbujorati...
dupa ce-si mai reveni se uita in jur... multime de gaze, de diverse forme si marimi zburau in toate partile prin poiana! si erau atatea frunze dupa care sa te ascunzi de pasari!
libelula zburase, dar n-a remarcat absenta ei... la un moment dat aceasta s-a intors, aducand cu ea si alti fluturi si cateva buburuze...
- ti-i prezint pe prietenii mei!
- bine-ai venit! ne-a spus libelula ca abia ai iesit din gogoasa! ce esti tu?
- un... un fluture... raspunse el, uitandu-se la toti cei care se adunasera...
cum v-am spus, erau de toate formele si marimile! dar fluturii i-au atras lui atentia... aveau aripile colorate! s-a uitat si la aripile lui... acum le privea pentru prima data cu atentie...
aripile lui erau albe! fara nicio culoare!...
- voi de ce aveti aripile colorate?
- asa suntem noi...
toata lumea a remarcat dezamagirea din ochii fluturelui alb atunci cand s-a uitat la aripile lui...
- ce fel de fluture esti tu?
- nu inteleg intrebarea...
- adica... ce fel de fluture esti? repeta o buburuza peltica, care se uita crucis...
- nu stiu... dar asa am un gust de varza-n gura!
- si eu de lana... se baga in vorba si un fluturas micut, cu aripile de-o culoare nedefinita, intre gri inchis si maro deschis...
- ce e aia lana?
- nu stiu, ca era intuneric acolo de unde vin eu...
- am o idee! sari un fluture viu colorat! hai cu mine!
si tot alaiul, in frunte cu fluturele colorat si fluturele alb, s-a ridicat in aer... au zburat asa pana deasupra unei poienite plina cu flori...
- aseaza-te pe floarea aia... da` incearca sa stai cat mai aproape de mijlocul ei... si cand esti acolo, bate tare din aripi...
asa a facut... un praf marunt l-a invaluit... a inchis ochii... cand i-a deschis, toti ceilalti se holbau la el... ropote de apaluze au izbucnit...
- bravo!!! bravo!!!
se uita la aripile lui care acum erau galbene...
toata lumea zbura in cercuri in jurul lui, dansand, chicotind, chiuind...
- ura! acum esti si tu un fluture colorat!
- da, dar sunt doar galben... n-am multe culori...
ca trazniti toti au incetat dansul si s-au lasat pe cate-un fir de iarba...
- uite ce e! noi am incercat sa te ajutam! daca nu esti multumit, descurca-te singur!
si au zburat...
a ramas singur, uitandu-se la aripile lui, acum galbene...
- macar un pic de bej sa fi avut, incerca el sa se incurajeze...
scutura nervos aripile si praful galben se imprastie...
- ei, poftim! si nici nu tine!
si asa, convins ca ceilalti au incercat sa-l insele, se inalta deasupra poienitei... avea sa gaseasca el o metoda sa se coloreze...
zbura de cateva zile si tot intalnea fluturi viu colorati, dar pe care ii evita...
- hm! se cred mai buni... mai frumosi... le arat eu lor cand o sa fiu mai colorat decat ei!
si zbura mai departe...
intr-o zi, cand plutea peste un camp de maci, a vazut o aratare maaaare! din povestile pe care le mai auzise, asta trebuia sa fie un om!...
despre astia nu auzise ca ar manca fluturi, asa ca prinse curaj si se apropie...
zbura in rotocoale in jurul omului... ii atrase atentia ceva interesant... omul lua din niste borcanele un fel de mazga si o intindea pe o suprafata alba din fata sa... mazga din fiecare borcanel era de alta culoare...
hm... suprafata alba... mazga colorata... da! asta era!
pictorul amesteca mai multe culori pe o bucata de lemn, pe care, din cand in cand, o lasa pe o masuta...
fluturele alb pandi un astfel de moment si, cand a crezut ca nu e niciun pericol, s-a aruncat pe bucata de lemn, printre culori, tavalindu-se in mazga!
erau atat de multe nuante!
- cat de frumos am sa fiu! mai frumos decat toti ingamfatii aia colorati! vreau sa zic urat colorati! HA HA!
si se tavalea cu o bucurie nebuna... cand a obosit (si a obosit repede, pentru ca mazga era lipicioasa) s-a oprit si s-a uitat la aripi...
- ei?! asa da!
dar cand a incercat sa zboare... vai! aripile ii erau grele!... s-a chinuit, s-a zbatut, dar era tintuit parca pe bucata de lemn, printre culori...
acolo l-a gasit pictorul... mozolit, manjit...
- ce-ai facut, mai, nefericitule! cum ai ajuns tocmai aici? uf!...
s-a uitat la el, nestiind ce sa faca... nu-i venea sa-l arunce, pur si simplu, pe jos...
asa ca l-a luat si l-a lipit pe panza, chiar deasupra unui mac pe care tocmai il pictase!
- ei! asta e povestea!
- saracutul fluture alb!
- lasa` c-asa-i trebuie!
- hai, ma`, nu fi rau!
- hai ca ma duc si eu...
- zboara atent! ai baut cam mult vin!
si s-au imprastiat...
am ramas tolanit in iarba inalta, uitandu-ma la raza de soare care imi intepa palma si gandindu-ma la fluturele alb...
superba zi! nu stiu cine a pus 1 mai primavara, dar a fost foarte inspirat!
am vrut sa schimb zgomotul orasului si mirosul de esapament din intersectiile aglomerate cu zarva pasarilor si mirosul de iarba cruda... spre deosebire de linistea perfecta dintr-o camera inchisa, linistea padurii este mult mai relaxanta, desi este cea mai zgomotoasa liniste: fosgaieli, trosnituri, ciripituri, batai de aripi...
cum stateam asa, fara sa ma gandesc la nimic, deodata, undeva in dreapta, am auzit voci... stiam ca nu mai e nimeni prin preajma, asa ca am ciulit urechile... mai ales ca discutia era cel putin ciudata...
- ati auzit ce a patit fluturele alb?
- nu, n-am auzit...
- aaa!... saracul... da` si-a facut-o singur, singurel!
am intors incetisor capul, incercand sa nu fac zgomot... pe o buturuga erau cateva ganganii, o buburuza, o libelula si un fluture...
- da` ce-a patit, frate? ce sa-ntamplat?
- pai stati sa va povestesc...
si fluturele a luat bardaca de vin si a baut o gura...
- pai ce faci? fluturii nu beau vin!
- of! voi n-ati auzit de sadoveanu? n-ati fost niciodata la hanu ancutei? asa fac povestitorii!...
si mai lua o gura de vin... se sterse cu dosul mainii, ofta si incepu sa povesteasca...
- fluturele asta era predispus la asa ceva... naiv a fost toata viata lui...
cand era doar o molie, intr-o zi prietenii i-au spus:
- stii ce zi e azi?
- mmm... joi?
- lasa joi... ce zi e!
- cum adica?
- adica ce se intampla azi!
se uita nedumerit in jur...
- ce se intampla?
celelalte molii s-au uitat una la alta...
- trebuie sa te infasori intr-o gogoasa...
se uita neincrezator, apoi zambi...
- hai, mai, terminati! cum sa ma infasor... auzi! intr-o gogoasa!
celelalte molii, insa, il priveau fix, nevenindu-le sa creada ca nu stia despre ce e vorba...
- voi vorbiti serios? si de unde sa iau o gogoasa?
- ti-o faci!
- ha! eu? pai nu stiu sa fac gogosi!
- ia scuipa!
a scuipat si din gura i-a iesit un fel de fir subtire...
- uite, din asta faci gogoasa...
era uimit... si totusi, nu era convins ca nu e o gluma...
- ma, voi vreti sa plecati undeva fara mine... de ce sa ma infasor in gogoasa?
- pentru ca asa ai sa te transformi in fluture!
- HA! HA! HA! sa ma transform in fluture! hai ca era cat pe `ce sa va cred, da` cu asta v-ati dat de gol! auzi, sa ma transform in fluture! adica sa-mi creasca aripi si sa zbor si sa...
ceilalti nu radeau...
- voi vorbiti serios?
- sigur ca da...
- si cat stau in gogoasa?
- pai... cam... vreo... ai sa stii tu cand trebuie sa iesi...
si au plecat, lasandu-l uitandu-se dupa ei...
avu o revelatie!
- hei, dar voi de ce nu va infasurati intr-o gogoasa, sa va transformati in fluturi?
- tu unde crezi ca ne ducem acum?
si au disparut...
"hm...", gandea molia, "daca m-au mintit si ma bag in chestia asta, ce-or sa mai rada de mine! dar daca e adevarat, si ei se transforma in fluturi si eu raman asa? uf! blestemat fii, pascal!"
si, fara prea mare tragere de inima, incepu sa scuipe fir... pe masura ce gogoasa crestea, se gandea la cum o sa fie fluture si cum o sa vada lumea de sus... si, fara sa-si dea seama, construia din ce in ce mai repede...
cand gogoasa a fost gata era atat de obosit incat a adormit...
n-ar fi stiut sa spuna cat a dormit, dar cand s-a trezit simtea ceva pe spate si era cam inghesuit... s-a incordat putin si gogoasa s-a rupt... cam amortise, asa ca s-a intins si... minune!!! avea aripi!
a dat din ele putin si s-a ridicat... ii era cam teama, asa ca s-a asezat repede la loc...
deci era adevarat! s-a transformat in fluture! gandul asta i-a sters orice urma de teama! si-a intins aripile, s-a uitat la cerul albastru, s-a incordat putin si s-a avantat!
- yupiiii!!! zbor!!!
dar dupa numai doua rotocoale spaima l-a cuprins din nou... aici, sus, sunt pasarile! si nu e nicio frunza dupa care sa se ascunda! asa ca s-a lasat repede pe o buruiana...
de sus a venit o chestie cu capul mare si cu aripi transparente, care s-a asezat langa el...
- ce faci aici? hai sa zburam! vrei sa ne jucam leapsa?
- nu, nu! acolo sus sunt pasarile!
- pasarile, fluturii, puful papadiilor si al salcamilor... si ce daca?
asculta inmarmurit...
- ce de chestii sunt acolo sus! tu ce esti?
- eu sunt o libelula!
- si nu ti-e teama de pasari?
- teama? ha ha ha!
- nu inteleg ce gasesti de ras! se burzului proaspatul fluture... pasarile mananca molii! si fluturi! si mananca si libelule, sa stii! incerca el sa-i mai taie elanul ingamfatei asteia...
- ha ha ha! acum inteleg... cand ai iesit tu din gogoasa?
- adineauri, spuse el, rosind...
- pai spune asa! am sa te invat sa zbori in zig-zag!
- in zig-zag?
- da! asa o sa te poti feri de pasari... hai cu mine!
si libelula s-a ridicat in aer, facand un zgomot teribil cu aripile...
fluturele s-a tinut dupa ea, incercand sa-i urmareasca traiectoria... dupa o vreme i-a strigat:
- hei! hei! hai sa ne oprim! am ametit!
libelula s-a uitat la el, a zambit si a aterizat intr-o poienita...
fluturele s-a asezat pe-un fir de iarba...
- ei? cum ti s-a parut?
- foarte frumos! raspunse el, incercand sa-si ascunda obrajii imbujorati...
dupa ce-si mai reveni se uita in jur... multime de gaze, de diverse forme si marimi zburau in toate partile prin poiana! si erau atatea frunze dupa care sa te ascunzi de pasari!
libelula zburase, dar n-a remarcat absenta ei... la un moment dat aceasta s-a intors, aducand cu ea si alti fluturi si cateva buburuze...
- ti-i prezint pe prietenii mei!
- bine-ai venit! ne-a spus libelula ca abia ai iesit din gogoasa! ce esti tu?
- un... un fluture... raspunse el, uitandu-se la toti cei care se adunasera...
cum v-am spus, erau de toate formele si marimile! dar fluturii i-au atras lui atentia... aveau aripile colorate! s-a uitat si la aripile lui... acum le privea pentru prima data cu atentie...
aripile lui erau albe! fara nicio culoare!...
- voi de ce aveti aripile colorate?
- asa suntem noi...
toata lumea a remarcat dezamagirea din ochii fluturelui alb atunci cand s-a uitat la aripile lui...
- ce fel de fluture esti tu?
- nu inteleg intrebarea...
- adica... ce fel de fluture esti? repeta o buburuza peltica, care se uita crucis...
- nu stiu... dar asa am un gust de varza-n gura!
- si eu de lana... se baga in vorba si un fluturas micut, cu aripile de-o culoare nedefinita, intre gri inchis si maro deschis...
- ce e aia lana?
- nu stiu, ca era intuneric acolo de unde vin eu...
- am o idee! sari un fluture viu colorat! hai cu mine!
si tot alaiul, in frunte cu fluturele colorat si fluturele alb, s-a ridicat in aer... au zburat asa pana deasupra unei poienite plina cu flori...
- aseaza-te pe floarea aia... da` incearca sa stai cat mai aproape de mijlocul ei... si cand esti acolo, bate tare din aripi...
asa a facut... un praf marunt l-a invaluit... a inchis ochii... cand i-a deschis, toti ceilalti se holbau la el... ropote de apaluze au izbucnit...
- bravo!!! bravo!!!
se uita la aripile lui care acum erau galbene...
toata lumea zbura in cercuri in jurul lui, dansand, chicotind, chiuind...
- ura! acum esti si tu un fluture colorat!
- da, dar sunt doar galben... n-am multe culori...
ca trazniti toti au incetat dansul si s-au lasat pe cate-un fir de iarba...
- uite ce e! noi am incercat sa te ajutam! daca nu esti multumit, descurca-te singur!
si au zburat...
a ramas singur, uitandu-se la aripile lui, acum galbene...
- macar un pic de bej sa fi avut, incerca el sa se incurajeze...
scutura nervos aripile si praful galben se imprastie...
- ei, poftim! si nici nu tine!
si asa, convins ca ceilalti au incercat sa-l insele, se inalta deasupra poienitei... avea sa gaseasca el o metoda sa se coloreze...
zbura de cateva zile si tot intalnea fluturi viu colorati, dar pe care ii evita...
- hm! se cred mai buni... mai frumosi... le arat eu lor cand o sa fiu mai colorat decat ei!
si zbura mai departe...
intr-o zi, cand plutea peste un camp de maci, a vazut o aratare maaaare! din povestile pe care le mai auzise, asta trebuia sa fie un om!...
despre astia nu auzise ca ar manca fluturi, asa ca prinse curaj si se apropie...
zbura in rotocoale in jurul omului... ii atrase atentia ceva interesant... omul lua din niste borcanele un fel de mazga si o intindea pe o suprafata alba din fata sa... mazga din fiecare borcanel era de alta culoare...
hm... suprafata alba... mazga colorata... da! asta era!
pictorul amesteca mai multe culori pe o bucata de lemn, pe care, din cand in cand, o lasa pe o masuta...
fluturele alb pandi un astfel de moment si, cand a crezut ca nu e niciun pericol, s-a aruncat pe bucata de lemn, printre culori, tavalindu-se in mazga!
erau atat de multe nuante!
- cat de frumos am sa fiu! mai frumos decat toti ingamfatii aia colorati! vreau sa zic urat colorati! HA HA!
si se tavalea cu o bucurie nebuna... cand a obosit (si a obosit repede, pentru ca mazga era lipicioasa) s-a oprit si s-a uitat la aripi...
- ei?! asa da!
dar cand a incercat sa zboare... vai! aripile ii erau grele!... s-a chinuit, s-a zbatut, dar era tintuit parca pe bucata de lemn, printre culori...
acolo l-a gasit pictorul... mozolit, manjit...
- ce-ai facut, mai, nefericitule! cum ai ajuns tocmai aici? uf!...
s-a uitat la el, nestiind ce sa faca... nu-i venea sa-l arunce, pur si simplu, pe jos...
asa ca l-a luat si l-a lipit pe panza, chiar deasupra unui mac pe care tocmai il pictase!
- ei! asta e povestea!
- saracutul fluture alb!
- lasa` c-asa-i trebuie!
- hai, ma`, nu fi rau!
- hai ca ma duc si eu...
- zboara atent! ai baut cam mult vin!
si s-au imprastiat...
am ramas tolanit in iarba inalta, uitandu-ma la raza de soare care imi intepa palma si gandindu-ma la fluturele alb...
vineri, 30 aprilie 2010
liniste
auzi ciocanitul in usa si se opri o clipa... parca i se paruse...
se auzi din nou... incet, cu pasi poticniti, se indrepta spre usa...
- a, tu erai!?
in usa statea o umbra neagra imbracata cu o pelerina lunga, cu gluga... in mana tinea o coasa...
- hai, intra, nu sta asa acolo...
si se intoarse, indreptandu-se spre bucatarie...
- stai jos!
umbra se aseza pe un scaun, rezemandu-si coasa de perete...
- te grabesti?
umbra scutura din cap, in semn de "nu"...
-ei, atunci hai in casa, ca n-am sa te tin la bucatarie... eu as bea o cafea... pe tine n-are rost sa te intreb...
si iesi din bucatarie, cu ceasca in mana... umbra o urma...
- care va sa zica, ai venit... mda...
si sorbi din cafea...
- ai umblat mult azi?
umbra nu schita niciun gest...
- da` zi si tu ceva, nu tacea ca moar..... ca pestele!
cateva clipe fu liniste... o liniste mormantala...
- sa stii ca te asteptam... uite, de-aia de cateva zile nici n-am mai iesit din casa...
sorbi din nou din cafea...
umbra incepu sa dea semne de neliniste...
- pai ziceai ca nu te grabesti... stai sa termin cafeaua...
din nou se facu liniste... doar zanganitul cestii pe farfuriuta...
- ar mai fi fost cate ceva de facut... tocmai a nascut Olguta... ma-sa o ajuta, da` n-are atata timp... eu as fi mai stat cu ea, ca e greu cu copil mic la inceput...
ramase cu ceasca ridicata, privind in gol...
- da` ce treaba ai tu...
aseza ceasca jos si se lasa pe spate in fotoliu...
- stii? eu te-am mai vazut pe tine... n-aveam decat vreo 24 de ani... imi amintesc de parca a fost ieri... dupa o saptamana, cand am deschis ochii, ti-am vazut un colt din pelerina asta, cand ieseai pe usa... atata am vazut...
lasa capul pe spate si inchise ochii...
se simti zgaltaita si auzi glasul unui copil:
- buni, trezeste-te! iar ai adormit in fotoliu!
deschise ochii si se uita la copil...
- o sa sune cineva la usa...
Asculta mai multe audio diverse
se auzi din nou... incet, cu pasi poticniti, se indrepta spre usa...
- a, tu erai!?
in usa statea o umbra neagra imbracata cu o pelerina lunga, cu gluga... in mana tinea o coasa...
- hai, intra, nu sta asa acolo...
si se intoarse, indreptandu-se spre bucatarie...
- stai jos!
umbra se aseza pe un scaun, rezemandu-si coasa de perete...
- te grabesti?
umbra scutura din cap, in semn de "nu"...
-ei, atunci hai in casa, ca n-am sa te tin la bucatarie... eu as bea o cafea... pe tine n-are rost sa te intreb...
si iesi din bucatarie, cu ceasca in mana... umbra o urma...
- care va sa zica, ai venit... mda...
si sorbi din cafea...
- ai umblat mult azi?
umbra nu schita niciun gest...
- da` zi si tu ceva, nu tacea ca moar..... ca pestele!
cateva clipe fu liniste... o liniste mormantala...
- sa stii ca te asteptam... uite, de-aia de cateva zile nici n-am mai iesit din casa...
sorbi din nou din cafea...
umbra incepu sa dea semne de neliniste...
- pai ziceai ca nu te grabesti... stai sa termin cafeaua...
din nou se facu liniste... doar zanganitul cestii pe farfuriuta...
- ar mai fi fost cate ceva de facut... tocmai a nascut Olguta... ma-sa o ajuta, da` n-are atata timp... eu as fi mai stat cu ea, ca e greu cu copil mic la inceput...
ramase cu ceasca ridicata, privind in gol...
- da` ce treaba ai tu...
aseza ceasca jos si se lasa pe spate in fotoliu...
- stii? eu te-am mai vazut pe tine... n-aveam decat vreo 24 de ani... imi amintesc de parca a fost ieri... dupa o saptamana, cand am deschis ochii, ti-am vazut un colt din pelerina asta, cand ieseai pe usa... atata am vazut...
lasa capul pe spate si inchise ochii...
se simti zgaltaita si auzi glasul unui copil:
- buni, trezeste-te! iar ai adormit in fotoliu!
deschise ochii si se uita la copil...
- o sa sune cineva la usa...
Asculta mai multe audio diverse
marți, 27 aprilie 2010
permis de shopping...
deja primul mall din bucuresti se deschisese de ceva vreme... m-am lamurit repede cam cum sta treaba: acolo e terenul de joaca al purtatorilor de lant gros asortat cu trening nou si pantofi albi, legati de cate o poseta mare prin intermediul unei dudui carliontate excesiv, tot timpul nemultumita de ceva, chiar si atunci cand e vesela (dovada botul permanent pus)... am aflat mai tarziu ca aceasta veriga se numeste "pisi" (evoluata apoi in "pitzi")...
inventarul punctelor de interes s-a dovedit a fi destul de saracut (ciudat cuvant pentru un astfel de loc): magazine cu vitrine paietate si preturi exorbitante la haine pe care nu le-as fi purtat nici primite de pomana, cateva restaurante fast-food, pe care le gasesc si mai aproape de casa, si, poate cel mai tentant, parada cautatoarelor de aur sub forma de bijuterii scumpe, dar curve pot vedea si in centru, in aer liber...
asa ca foarte curand n-am mai prea gasit motive de vizita, ba as zice dimpotriva...
coordonam o actiune care se desfasura concomitent in mai multe locatii, una din ele fiind chiar locul descris... am gasit cu greu un loc in parcarea intesata, chiar daca era mijlocul saptamanii, in jurul pranzului... dupa cateva ture, sansa mi-a suras: doi tineri, un el si-o ea, fugeau speriati, parasind locatia cu scartait de roti! dupa cum aratau (nepotrivit de decent) am inteles ce se intamplase: proaspat flotanti in capitala (dovada si numarul masinii) au aflat de minunea numita mall si au venit sa-si consume chiulul de la cursuri... si cum in herastrau mai fusesera, au incercat noutatea! si acum se caiau... au aflat unde ajung cei care nu se tin de scoala si chiulesc... am vrut sa le strig "grabiti-va! mai prindeti cursul de la ora 13:00!", dar am renuntat, fiind concentrat asupra locului de parcare...
atunci am fost martorul scenei care m-a facut sa jur ca nu mai calc in viata mea intr-un astfel de loc!
langa mine era parcata o masina scumpa, in care se tot foiau doua "maimute", aratand fiecare de vreo 28 de ani, dar cu siguranta neavand niciuna peste 22 (nu m-as fi mirat sa aflu ca aveau 19!)...
- hai, fata, ca ne-asteapta ala!
- stai, fata, ca termin acuma!
dialogul mi-a atras atentia... ce sa termine? ce faceau in masina?
soferita, cea care slobozise ultima replica, se chinuia de zor sa lege nojitele lungi pana la genunchi ale unor sandale din care tocul reprezenta circa 85%... deci asta faceau! isi puneau "uniforma" de mall!
venise pana aici incaltata cu niste pantofiori absolut decenti (i-am vazut cand i-a aruncat in portbagaj), cu siguranta foarte comozi... abia cand s-a ridicat in picioarele de dindarat am inteles: datorita tocului foarte inalt fesierii s-au umflat mai abitir, umpland la limita exploziei pantalonii si asa destul de stramti... acum era in ton cu pieptul revarsat peste bustiera sclipitoare, doar sfarcurile excitate de iminenta intalnire impiedicand sanii sa dea pe-afara!
intre timp au mai aparut si alte astfel de locuri... m-am mai obisnuit cu ideea si cu fauna (la vegetatie nu vreau sa ma gandesc!)...
am un mall foarte aproape de casa si, din pacate, aici se afla cel mai apropiat centru de unde pot inchiria filme... dar am invatat repede care este intrarea cea mai apropiata de locul cu pricina, intamplandu-se ca aceasta sa fie chiar intrarea din spate! YES!!!
zilele trecute am fost sa returnez un film... de pe peretele mallului se zgaieste la mine un afis mare, intrebandu-ma: "vrei permis de shopping?"
mi-am amintit de titlul unui celebru film: "license to kill"... si de o replica pe care am citit-o de curand: "unii oameni traiesc doar pentru ca e ilegal sa-i impusti!"
cei care ucid se numesc asasini... sau criminali... si sunt pedepsiti (prea bland!)
hm... cei care au un permis pentru shopping sunt shoppingisti, sau shoppingari?
inventarul punctelor de interes s-a dovedit a fi destul de saracut (ciudat cuvant pentru un astfel de loc): magazine cu vitrine paietate si preturi exorbitante la haine pe care nu le-as fi purtat nici primite de pomana, cateva restaurante fast-food, pe care le gasesc si mai aproape de casa, si, poate cel mai tentant, parada cautatoarelor de aur sub forma de bijuterii scumpe, dar curve pot vedea si in centru, in aer liber...
asa ca foarte curand n-am mai prea gasit motive de vizita, ba as zice dimpotriva...
coordonam o actiune care se desfasura concomitent in mai multe locatii, una din ele fiind chiar locul descris... am gasit cu greu un loc in parcarea intesata, chiar daca era mijlocul saptamanii, in jurul pranzului... dupa cateva ture, sansa mi-a suras: doi tineri, un el si-o ea, fugeau speriati, parasind locatia cu scartait de roti! dupa cum aratau (nepotrivit de decent) am inteles ce se intamplase: proaspat flotanti in capitala (dovada si numarul masinii) au aflat de minunea numita mall si au venit sa-si consume chiulul de la cursuri... si cum in herastrau mai fusesera, au incercat noutatea! si acum se caiau... au aflat unde ajung cei care nu se tin de scoala si chiulesc... am vrut sa le strig "grabiti-va! mai prindeti cursul de la ora 13:00!", dar am renuntat, fiind concentrat asupra locului de parcare...
atunci am fost martorul scenei care m-a facut sa jur ca nu mai calc in viata mea intr-un astfel de loc!
langa mine era parcata o masina scumpa, in care se tot foiau doua "maimute", aratand fiecare de vreo 28 de ani, dar cu siguranta neavand niciuna peste 22 (nu m-as fi mirat sa aflu ca aveau 19!)...
- hai, fata, ca ne-asteapta ala!
- stai, fata, ca termin acuma!
dialogul mi-a atras atentia... ce sa termine? ce faceau in masina?
soferita, cea care slobozise ultima replica, se chinuia de zor sa lege nojitele lungi pana la genunchi ale unor sandale din care tocul reprezenta circa 85%... deci asta faceau! isi puneau "uniforma" de mall!
venise pana aici incaltata cu niste pantofiori absolut decenti (i-am vazut cand i-a aruncat in portbagaj), cu siguranta foarte comozi... abia cand s-a ridicat in picioarele de dindarat am inteles: datorita tocului foarte inalt fesierii s-au umflat mai abitir, umpland la limita exploziei pantalonii si asa destul de stramti... acum era in ton cu pieptul revarsat peste bustiera sclipitoare, doar sfarcurile excitate de iminenta intalnire impiedicand sanii sa dea pe-afara!
intre timp au mai aparut si alte astfel de locuri... m-am mai obisnuit cu ideea si cu fauna (la vegetatie nu vreau sa ma gandesc!)...
am un mall foarte aproape de casa si, din pacate, aici se afla cel mai apropiat centru de unde pot inchiria filme... dar am invatat repede care este intrarea cea mai apropiata de locul cu pricina, intamplandu-se ca aceasta sa fie chiar intrarea din spate! YES!!!
zilele trecute am fost sa returnez un film... de pe peretele mallului se zgaieste la mine un afis mare, intrebandu-ma: "vrei permis de shopping?"
mi-am amintit de titlul unui celebru film: "license to kill"... si de o replica pe care am citit-o de curand: "unii oameni traiesc doar pentru ca e ilegal sa-i impusti!"
cei care ucid se numesc asasini... sau criminali... si sunt pedepsiti (prea bland!)
hm... cei care au un permis pentru shopping sunt shoppingisti, sau shoppingari?
luni, 26 aprilie 2010
raiul intr-o clipita...
in adancul limpede vazu oglindit cerul senin, de un albastru curat, ca atunci cand tocmai a plouat si doar cativa nori albi, de vata de zahar, stau nemiscati si se uita spre pamant, la iarba cruda... vazu soarele stralucitor, rotund si galben, maturand cu razele varfurile copacilor si, asa, ca sa se distreze, incingand pielea cate unui copil, facandu-l sa sara in apa, chiuind... vazu pasarile, in stoluri, jucand leapsa deasupra unui ochi de padure, de unde se ridica innebunitor parfum de flori de salcam... vazu caii albi, veniti in zbor sa se adape, strangandu-si aripile si scuturandu-si coamele... vazu copii alergand desculti, incercand sa prinda fluturi cu mainile goale... vazu oameni fericiti, razandu-si unii altora...
pentru o clipa se vazu pe el, dar ea clipi si toate au disparut!
Asculta mai multe audio diverse
pentru o clipa se vazu pe el, dar ea clipi si toate au disparut!
Asculta mai multe audio diverse
vineri, 23 aprilie 2010
aer neconditionat
o tinea de mana ca pe un copil mic, pe care ti-e teama sa nu-l pierzi daca o zbugheste de langa tine pe aleile parcului, inconstient, dar sigur ca ai sa-l urmaresti... si-o imagina in stare de astfel de comportament, dar, la fel ca un copil, se va speria cand se va trezi singura si va incepe sa planga... sau asa spera el...
uitandu-se la ea, chiar ii parea un copil... il cam speria constatarea asta... apoi isi amintea orele de tandrete, saruturile pasionale, mangaierile catifelate, soaptele, tachinarile... nu! era femeie...
ochii mari, doua prapastii negre in care se vedea alunecand de fiecare data cand o privea, pierzandu-se pentru totdeauna... pielea obrazului, perfect neteda, un magnet care-i atragea, fara voia lui, degetele, in mangaieri continue... gatul lung si subtire, un traseu bine definit pentru saruturile pornite din spatele urechii pana pe umar... causul palmei, cald si dulce alint pe obrazul lui...
dar... rasul zglobiu, niciodata serios... vorbele fara sens, intrerupandu-l intotdeauna atunci cand el spunea ceva grav... alergatul de colo-colo, ca un catel de talie mica scos la plimbare...
si totusi... capul pus pe umarul lui, surprinzator de brusc serioasa, atunci cand el glumea... parfumul parului ravasit de vant... bratele incolacite in jurul lui, in felul acela care spune "nu pleca"...
- TREBUIE sa plec...
fara sa-i dea drumul, ca sa nu fie nevoita sa se uite in ochii lui, i-a raspuns:
- stiu...
si a continuat sa-l tina in brate, mai strans...
in bucatarie era innebunitor de cald, din cauza cuptorului... Lola statea in picioare langa fereastra deschisa, tragand din cand in cand din tigara si sorbind din paharul de coniac... incerca sa nu-i stea in cale... era nerabdatoare sa guste din prajiturile fermecate pe care numai prietena ei stia sa le faca...
o privea cum se agita, ca o zvarluga, prin bucatarie... si-ar fi dorit, uneori, sa fie si ea la fel... Lola nu stia sa gateasca nimic mai complicat decat cartofi prajiti...
- cand mai iesim si noi la o cafea? ti-am promis ca nu mai vin la tine... mie nu-mi place sa stau in casa... doar pentru ca mi-ai spus ca faci prajituri am acceptat, sa stii!
- stiu, Lola... de aia ti-am si spus ca fac prajituri... altfel n-ai fi venit si m-ai fi batut iar la cap o jumatate de ora cu iesitul in oras... n-am vreme... uite cata treaba e de facut! tu nu stii... esti singura, n-ai nicio responsabilitate...
Lola se uita la ea si parca-i venea sa planga... ii venea s-o ia de umeri si s-o scuture, s-o trezeasca...
stia cat il iubea (ii povestise de atatea ori)...
- hai in dormitor, pana se face prajitura... de-acum nu mai am ce sa-i fac... hai, am de calcat niste camasi... le-am spalat ieri si nu mai are niciuna calcata...
Lola inghiti nodul care-i statea in gat si o fixa cu privirea... nu mai putea suporta... de mii de ori isi pusese intrebarea "ii sunt prietena daca ii spun, stiind cat il iubeste si cat va suferi afland adevarul, sau ii sunt prietena daca tac, protejand-o?"... dar nu mai putea s-o vada asa...
- opreste-te! trebuie sa-ti spun ceva...
ea se opri doar pentru o secunda, evita privirea Lolei si, ca si cand n-ar fi auzit, iesi pe usa, chemand-o:
- hai in dormitor... aici e foarte cald...
se duse dupa ea...
- tu ai auzit? trebuie sa-ti spun ceva...
ridica o camasa si o analiza cu atentie la guler...
- hm... uite, asta mai trebuie spalata o data!
Lola exploda:
- pentru numele lui Dumnezeu! asculta-ma!
- Lola, taci!
se uita fix in ochii ei... facea evidente eforturi pentru a-si stapani lacrimile...
- taci!...
Lola ramase muta, cu ochii mari... stia? milioane de intrebari navalisera in mintea ei, buluc, dar tocmai de-aia nu reusea sa rosteasca niciuna... intr-un final, baigui:
- si de ce accepti? de ce stai?
lasa sa-i cada o camasa pe care o tot invartea inutil pe toate partile... statea pe marginea patului, cu spatele... chiar fara sa-i vada fata, Lola stia ca priveste intr-un punct fix din podea... i-a simtit in glas zambetul pe care-l afisa de fiecare data cand vorbea despre el...
- daca l-ai vedea cum se chinuie sa-si incalzeasca o farfurie de ciorba... de gatit, nici nu poate fi vorba... uite, vezi camasile astea? aici ar zacea, neatinse... are nevoie de mine... ca de aer...
si, intorcandu-se spre Lola:
- ce voiai tu sa-mi spui?
uitandu-se la ea, chiar ii parea un copil... il cam speria constatarea asta... apoi isi amintea orele de tandrete, saruturile pasionale, mangaierile catifelate, soaptele, tachinarile... nu! era femeie...
ochii mari, doua prapastii negre in care se vedea alunecand de fiecare data cand o privea, pierzandu-se pentru totdeauna... pielea obrazului, perfect neteda, un magnet care-i atragea, fara voia lui, degetele, in mangaieri continue... gatul lung si subtire, un traseu bine definit pentru saruturile pornite din spatele urechii pana pe umar... causul palmei, cald si dulce alint pe obrazul lui...
dar... rasul zglobiu, niciodata serios... vorbele fara sens, intrerupandu-l intotdeauna atunci cand el spunea ceva grav... alergatul de colo-colo, ca un catel de talie mica scos la plimbare...
si totusi... capul pus pe umarul lui, surprinzator de brusc serioasa, atunci cand el glumea... parfumul parului ravasit de vant... bratele incolacite in jurul lui, in felul acela care spune "nu pleca"...
- TREBUIE sa plec...
fara sa-i dea drumul, ca sa nu fie nevoita sa se uite in ochii lui, i-a raspuns:
- stiu...
si a continuat sa-l tina in brate, mai strans...
in bucatarie era innebunitor de cald, din cauza cuptorului... Lola statea in picioare langa fereastra deschisa, tragand din cand in cand din tigara si sorbind din paharul de coniac... incerca sa nu-i stea in cale... era nerabdatoare sa guste din prajiturile fermecate pe care numai prietena ei stia sa le faca...
o privea cum se agita, ca o zvarluga, prin bucatarie... si-ar fi dorit, uneori, sa fie si ea la fel... Lola nu stia sa gateasca nimic mai complicat decat cartofi prajiti...
- cand mai iesim si noi la o cafea? ti-am promis ca nu mai vin la tine... mie nu-mi place sa stau in casa... doar pentru ca mi-ai spus ca faci prajituri am acceptat, sa stii!
- stiu, Lola... de aia ti-am si spus ca fac prajituri... altfel n-ai fi venit si m-ai fi batut iar la cap o jumatate de ora cu iesitul in oras... n-am vreme... uite cata treaba e de facut! tu nu stii... esti singura, n-ai nicio responsabilitate...
Lola se uita la ea si parca-i venea sa planga... ii venea s-o ia de umeri si s-o scuture, s-o trezeasca...
stia cat il iubea (ii povestise de atatea ori)...
- hai in dormitor, pana se face prajitura... de-acum nu mai am ce sa-i fac... hai, am de calcat niste camasi... le-am spalat ieri si nu mai are niciuna calcata...
Lola inghiti nodul care-i statea in gat si o fixa cu privirea... nu mai putea suporta... de mii de ori isi pusese intrebarea "ii sunt prietena daca ii spun, stiind cat il iubeste si cat va suferi afland adevarul, sau ii sunt prietena daca tac, protejand-o?"... dar nu mai putea s-o vada asa...
- opreste-te! trebuie sa-ti spun ceva...
ea se opri doar pentru o secunda, evita privirea Lolei si, ca si cand n-ar fi auzit, iesi pe usa, chemand-o:
- hai in dormitor... aici e foarte cald...
se duse dupa ea...
- tu ai auzit? trebuie sa-ti spun ceva...
ridica o camasa si o analiza cu atentie la guler...
- hm... uite, asta mai trebuie spalata o data!
Lola exploda:
- pentru numele lui Dumnezeu! asculta-ma!
- Lola, taci!
se uita fix in ochii ei... facea evidente eforturi pentru a-si stapani lacrimile...
- taci!...
Lola ramase muta, cu ochii mari... stia? milioane de intrebari navalisera in mintea ei, buluc, dar tocmai de-aia nu reusea sa rosteasca niciuna... intr-un final, baigui:
- si de ce accepti? de ce stai?
lasa sa-i cada o camasa pe care o tot invartea inutil pe toate partile... statea pe marginea patului, cu spatele... chiar fara sa-i vada fata, Lola stia ca priveste intr-un punct fix din podea... i-a simtit in glas zambetul pe care-l afisa de fiecare data cand vorbea despre el...
- daca l-ai vedea cum se chinuie sa-si incalzeasca o farfurie de ciorba... de gatit, nici nu poate fi vorba... uite, vezi camasile astea? aici ar zacea, neatinse... are nevoie de mine... ca de aer...
si, intorcandu-se spre Lola:
- ce voiai tu sa-mi spui?
luni, 19 aprilie 2010
PAS cu pas
- impinge! hai! inca o data!
femeia strangea cu atata putere de marginea patului incat unghiile ii devenisera rosii, ca atunci cand le lovesti cu ciocanul...
in miezul durerii care o sfasia simti cum doctorul a tras afara din ea copilul...
- uite un baiat frumos! bravo!
avu un moment de bucurie, dar inca nu se putea relaxa...
- hai, inca o data!
isi inclesta din nou mainile de marginea patului si o lua de la capat...
- mai tare! foarte bine! bravo!
dupa cateva minute si cel de-al doilea copil vedea lumina zilei...
- uite, mamico... ei sunt baietii tai... felicitari!
e uimitor cum chinurile facerii, indurate de toate femeile ca pedeapsa pentru neascultarea Evei, se transforma intr-o clipa in imensa bucurie... probabil ca asta este darul lui Dumnezeu, facut dupa ce i-a mai trecut mania...
- cum o sa-i cheme?
- el e Paul, spuse femeia, sarutandu-l pe unul din copii pe frunte... iar el e Petru...
nu i-au crescut "la dublu"... nu au avut haine identice, tunsori identice...
tuturor celor care se minunau cat de mult seamana, intreband compatimitor "vai, dar cum ii recunosti?", mama le raspundea intotdeauna:
- da, seamana... dar sunt atat de diferiti!...
prima scrisoare pentru mos craciun au scris-o impreuna...
- eu vreau sa-mi aduca mosul o masinuta...
- de care, Paul?
- de care o vrea el...
- si tu, Petru? ce vrei sa-ti aduca mosul?
- o masina adevarata, ca a lui tati...
- pai poti tu conduce o masina adevarata?
- da, o sa pot, raspunse Petru fara sa ezite...
- bine, atunci asta ii scriem mosului sa-ti aduca... o sa vedem ce decide el...
in dimineata craciunului Paul s-a repezit sub brad, iar Petru la geam...
tata i-a aratat care este cadoul pentru el si Paul l-a desfacut cu nerabdare...
- o masina de pompieri! uau!
- iti place, Paul?
- DAAA!!!
Petru ramasese agatat de pervazul geamului, dezamagit...
- Petru, tu nu vii sa-ti desfaci cadoul?
- mie nu mi-a adus nimic... uite, nu-i nicio masina afara...
- cum sa nu-ti aduca? uite ce cadou mare aici, pe care scrie "pentru Petru"!
a mai ramas cateva clipe lipit de geam, apoi a venit si el sub brad... a desfacut pachetul, dar fara prea mare tragere de inima...
- ia uite! o tricicleta... pe asta o poti conduce...
Petru s-a uitat la tricicleta, a oftat adanc si a plecat in camera lui... Paul a luat masina de pompieri si s-a dus dupa el...
- Petru, hai sa ne jucam!...
la scoala nu au mers in aceeasi clasa... parintii nu au fost de acord...
- se vor impulsiona reciproc, le spusese directoarea scolii... competitia le va face bine...
- INTRE EI nu este nicio competitie, doamna...
aveau rezultate asemanatoare... se mentineau intre cei mai buni...
- eu vreau sa merg la olimpiada anul asta! spusese Petru intr-o zi, cand erau cu totii la masa...
- foarte bine! il incuraja tata... tu, Paul?
- eu am maine lucrare de control... sper sa ma descurc... n-as vrea sa-mi stric media...
au terminat amandoi anul cu rezultate destul de bune... de la olimpiada Petru s-a intors fara vreun rezultat remarcabil...
- e foarte bine ca ai incercat, ii spusese profesorul... la anu` o sa fie mai bine!
dar lui Petru vara aceea nu i-a tihnit deloc...
Paul hotarase ca vrea sa devina inginer... se pregatea pentru admiterea la POLITEHNICA... Petru, insa, visa sa devina avocat...
- de numele meu se vor lega decizii istorice in magistratura! le spunea el tuturor...
in ziua in care se afisau rezultatele examenului de admitere, mama masura camera dintr-un capat in altul... nu avusese puterea sa mearga cu ei si astepta vesti... dar asteptarea era din ce in ce mai grea...
- da` stai, femeie, jos! nu te mai tot plimba asa! o apostrofase tata, care incerca sa-si ascunda emotiile...
e adevarat, el nu se plimba prin casa, dar bataia din picioare pe un scaun...
- zi, mai bine, ca tu nu te poti ridica de-acolo de emotii! ii raspunse mama...
Paul se apropie incet de avizier, cu ochii in pamant... ajuns in fata panoului isi facu cruce si ridica privirea... lua lista de la coada spre inceput, urmarind cu degetul...
se regasi pe la jumatatea listei...
- domnu` inginer Paul! rosti el soptit... suna foarte bine!
ii venea sa rada, sa sara! de-acum il asteptau anii de facultate, cu toata munca din POLITEHNICA, dar si cu toata distractia...
porni aproape alergand spre statia de autobuz... gandul ii era acum la Petru... poate ca aflase si el rezultatul si abia astepta sa-l imbratiseze!
cand a ajuns in curtea faculatii de drept, l-a vazut pe Petru stand pe trepte, cu capul in maini... a inteles repede ce se intamplase... s-a apropiat de el si l-a luat de umeri, asezandu-se alaturi...
- lasa, ma, nu-i sfarsitul lumii... intri la anu` cu bursa! uite, asa terminam amandoi odata!
incerca sa zambeasca, dar intelegea bine ce-i in sufletul fratelui sau...
anul urmator Petru chiar a intrat cu bursa...
nici n-au realizat cand au trecut anii de studentie... amandoi au lucrat inca de prin anul doi... Paul intr-o firma de IT, iar Petru intr-o casa de avocatura renumita...
- si-acum ce-ai sa faci?
- pai, o sa raman la astia... acum ca sunt inginer cu diploma chiar am un loc asigurat...
- mda... uita-te la mine, Paul! pana la 30 de ani o sa fiu partener in firma asta! nu inteleg de ce tu te complaci asa... vrei sa ramai un ingineras toata viata?
- mai, atata timp cat nu mi-e rau, mi-e bine... `om vedea ce-o aduce corbu-n cioc... deocamdata...
si n-a fost tocmai rau... Paul era pasionat de munca lui si era apreciat de toata lumea... era unul din cei mai buni ingineri ai companiei si nu exista proiect in care sa nu fie implicat...
intr-o zi statea in canapea, incercand sa faca fata celor doi prichindei care se urcasera pe el... incerca sa-i tina ocupati pana cand sotia lui termina de aranjat masa... sunetul telefonului a fost salvarea lui... cel mai marisor se repezi sa raspunda... cu o voce peltica intreba:
- alo! cine-i acolo?
asculta cateva momente, apoi ii intinse receptorul...
- tati, e unchiul Petru...
se ridica bucuros, parca impins de un resort...
- ooo! ce faci, batrane? da` rar te mai aude omu`!
- ei, hai acum... nu ma certa si tu, raspunse Petru spasit...
- bine, nu te mai cert! ia zi-mi: cum esti?
- bine... sanatos... bine...
- hai, mai, occidentalule! ce te-ai "metalizat" asa? au scos aia romanasul din tine? ia zi, n-ai gasit si tu o crestina pe-acolo? sau musulmanca, budhista, ce mai conteaza? o femeie, sa te asezi si tu?!
- n-am vreme, Paul... muncesc toata ziua... familia cere timp, tu stii mai bine asta... eu... inca am alte planuri...
- da` ce-ti mai trebuie? am vazut ca ai o casa frumoasa, masina buna... esti mana dreapta a sefului...
- inca n-am ajuns partener, Paul... stii ca asta vreau... n-am reusit pana la 30, asa cum mi-am propus... dar o sa fiu... atunci sa vezi casa! atunci sa vezi masina!
- sigur ca o sa fii! dar mai ai grija si de tine... pe-aici cand mai vii?
- nu stiu... ti-am spus, e mult de munca... o sa vin...
Petru n-a ajuns partener niciodata... o casa mai mare si o masina mai buna, insa, a avut...
intr-o zi statea in living, rasfoind niste dosare... cu ochelarii pe nas, imbracat intr-un halat de casa, cu parul alb, avea un aer aristocratic... sunetul telefonului il facu sa tresara...
recunoscu vocea sotiei lui Paul... linistea din glas contrasta puternic cu mesajul...
- Petru, Paul a murit...
a ramas mut... intr-o clipa i s-au derulat prin minte milioane de imagini... toate cu ei doi...
stia ca e bolnav, dar... avea numai 65 de ani...
- cum a murit?
- impacat! se auzi raspunsul linistit al femeii... ai sa-l vezi - parca zambeste! cand ajungi?
- dimineata...
la putin timp dupa moartea fratelui sau, Petru s-a intors in tara... n-a vrut sa-si traiasca si ultimii ani singur, printre straini... a practicat avocatura pana la sfarsitul vietii...
atunci cand s-a stins, nepotii lui, copii lui Paul s-au ocupat de toate...
- viata asta este ca un meci de fotbal... unchiul Petru si-a dorit tot timpul sa inscrie spectaculos, ignorand si ratand toate ocaziile care i se pareau banale... Marele Arbitru a tot prelungit meciul pentru el... dar, pana la urma, a trebuit sa fluiere finalul... tata, insa, a fost marele golgeter! inscria din toate pozitiile!
femeia strangea cu atata putere de marginea patului incat unghiile ii devenisera rosii, ca atunci cand le lovesti cu ciocanul...
in miezul durerii care o sfasia simti cum doctorul a tras afara din ea copilul...
- uite un baiat frumos! bravo!
avu un moment de bucurie, dar inca nu se putea relaxa...
- hai, inca o data!
isi inclesta din nou mainile de marginea patului si o lua de la capat...
- mai tare! foarte bine! bravo!
dupa cateva minute si cel de-al doilea copil vedea lumina zilei...
- uite, mamico... ei sunt baietii tai... felicitari!
e uimitor cum chinurile facerii, indurate de toate femeile ca pedeapsa pentru neascultarea Evei, se transforma intr-o clipa in imensa bucurie... probabil ca asta este darul lui Dumnezeu, facut dupa ce i-a mai trecut mania...
- cum o sa-i cheme?
- el e Paul, spuse femeia, sarutandu-l pe unul din copii pe frunte... iar el e Petru...
nu i-au crescut "la dublu"... nu au avut haine identice, tunsori identice...
tuturor celor care se minunau cat de mult seamana, intreband compatimitor "vai, dar cum ii recunosti?", mama le raspundea intotdeauna:
- da, seamana... dar sunt atat de diferiti!...
prima scrisoare pentru mos craciun au scris-o impreuna...
- eu vreau sa-mi aduca mosul o masinuta...
- de care, Paul?
- de care o vrea el...
- si tu, Petru? ce vrei sa-ti aduca mosul?
- o masina adevarata, ca a lui tati...
- pai poti tu conduce o masina adevarata?
- da, o sa pot, raspunse Petru fara sa ezite...
- bine, atunci asta ii scriem mosului sa-ti aduca... o sa vedem ce decide el...
in dimineata craciunului Paul s-a repezit sub brad, iar Petru la geam...
tata i-a aratat care este cadoul pentru el si Paul l-a desfacut cu nerabdare...
- o masina de pompieri! uau!
- iti place, Paul?
- DAAA!!!
Petru ramasese agatat de pervazul geamului, dezamagit...
- Petru, tu nu vii sa-ti desfaci cadoul?
- mie nu mi-a adus nimic... uite, nu-i nicio masina afara...
- cum sa nu-ti aduca? uite ce cadou mare aici, pe care scrie "pentru Petru"!
a mai ramas cateva clipe lipit de geam, apoi a venit si el sub brad... a desfacut pachetul, dar fara prea mare tragere de inima...
- ia uite! o tricicleta... pe asta o poti conduce...
Petru s-a uitat la tricicleta, a oftat adanc si a plecat in camera lui... Paul a luat masina de pompieri si s-a dus dupa el...
- Petru, hai sa ne jucam!...
la scoala nu au mers in aceeasi clasa... parintii nu au fost de acord...
- se vor impulsiona reciproc, le spusese directoarea scolii... competitia le va face bine...
- INTRE EI nu este nicio competitie, doamna...
aveau rezultate asemanatoare... se mentineau intre cei mai buni...
- eu vreau sa merg la olimpiada anul asta! spusese Petru intr-o zi, cand erau cu totii la masa...
- foarte bine! il incuraja tata... tu, Paul?
- eu am maine lucrare de control... sper sa ma descurc... n-as vrea sa-mi stric media...
au terminat amandoi anul cu rezultate destul de bune... de la olimpiada Petru s-a intors fara vreun rezultat remarcabil...
- e foarte bine ca ai incercat, ii spusese profesorul... la anu` o sa fie mai bine!
dar lui Petru vara aceea nu i-a tihnit deloc...
Paul hotarase ca vrea sa devina inginer... se pregatea pentru admiterea la POLITEHNICA... Petru, insa, visa sa devina avocat...
- de numele meu se vor lega decizii istorice in magistratura! le spunea el tuturor...
in ziua in care se afisau rezultatele examenului de admitere, mama masura camera dintr-un capat in altul... nu avusese puterea sa mearga cu ei si astepta vesti... dar asteptarea era din ce in ce mai grea...
- da` stai, femeie, jos! nu te mai tot plimba asa! o apostrofase tata, care incerca sa-si ascunda emotiile...
e adevarat, el nu se plimba prin casa, dar bataia din picioare pe un scaun...
- zi, mai bine, ca tu nu te poti ridica de-acolo de emotii! ii raspunse mama...
Paul se apropie incet de avizier, cu ochii in pamant... ajuns in fata panoului isi facu cruce si ridica privirea... lua lista de la coada spre inceput, urmarind cu degetul...
se regasi pe la jumatatea listei...
- domnu` inginer Paul! rosti el soptit... suna foarte bine!
ii venea sa rada, sa sara! de-acum il asteptau anii de facultate, cu toata munca din POLITEHNICA, dar si cu toata distractia...
porni aproape alergand spre statia de autobuz... gandul ii era acum la Petru... poate ca aflase si el rezultatul si abia astepta sa-l imbratiseze!
cand a ajuns in curtea faculatii de drept, l-a vazut pe Petru stand pe trepte, cu capul in maini... a inteles repede ce se intamplase... s-a apropiat de el si l-a luat de umeri, asezandu-se alaturi...
- lasa, ma, nu-i sfarsitul lumii... intri la anu` cu bursa! uite, asa terminam amandoi odata!
incerca sa zambeasca, dar intelegea bine ce-i in sufletul fratelui sau...
anul urmator Petru chiar a intrat cu bursa...
nici n-au realizat cand au trecut anii de studentie... amandoi au lucrat inca de prin anul doi... Paul intr-o firma de IT, iar Petru intr-o casa de avocatura renumita...
- si-acum ce-ai sa faci?
- pai, o sa raman la astia... acum ca sunt inginer cu diploma chiar am un loc asigurat...
- mda... uita-te la mine, Paul! pana la 30 de ani o sa fiu partener in firma asta! nu inteleg de ce tu te complaci asa... vrei sa ramai un ingineras toata viata?
- mai, atata timp cat nu mi-e rau, mi-e bine... `om vedea ce-o aduce corbu-n cioc... deocamdata...
si n-a fost tocmai rau... Paul era pasionat de munca lui si era apreciat de toata lumea... era unul din cei mai buni ingineri ai companiei si nu exista proiect in care sa nu fie implicat...
intr-o zi statea in canapea, incercand sa faca fata celor doi prichindei care se urcasera pe el... incerca sa-i tina ocupati pana cand sotia lui termina de aranjat masa... sunetul telefonului a fost salvarea lui... cel mai marisor se repezi sa raspunda... cu o voce peltica intreba:
- alo! cine-i acolo?
asculta cateva momente, apoi ii intinse receptorul...
- tati, e unchiul Petru...
se ridica bucuros, parca impins de un resort...
- ooo! ce faci, batrane? da` rar te mai aude omu`!
- ei, hai acum... nu ma certa si tu, raspunse Petru spasit...
- bine, nu te mai cert! ia zi-mi: cum esti?
- bine... sanatos... bine...
- hai, mai, occidentalule! ce te-ai "metalizat" asa? au scos aia romanasul din tine? ia zi, n-ai gasit si tu o crestina pe-acolo? sau musulmanca, budhista, ce mai conteaza? o femeie, sa te asezi si tu?!
- n-am vreme, Paul... muncesc toata ziua... familia cere timp, tu stii mai bine asta... eu... inca am alte planuri...
- da` ce-ti mai trebuie? am vazut ca ai o casa frumoasa, masina buna... esti mana dreapta a sefului...
- inca n-am ajuns partener, Paul... stii ca asta vreau... n-am reusit pana la 30, asa cum mi-am propus... dar o sa fiu... atunci sa vezi casa! atunci sa vezi masina!
- sigur ca o sa fii! dar mai ai grija si de tine... pe-aici cand mai vii?
- nu stiu... ti-am spus, e mult de munca... o sa vin...
Petru n-a ajuns partener niciodata... o casa mai mare si o masina mai buna, insa, a avut...
intr-o zi statea in living, rasfoind niste dosare... cu ochelarii pe nas, imbracat intr-un halat de casa, cu parul alb, avea un aer aristocratic... sunetul telefonului il facu sa tresara...
recunoscu vocea sotiei lui Paul... linistea din glas contrasta puternic cu mesajul...
- Petru, Paul a murit...
a ramas mut... intr-o clipa i s-au derulat prin minte milioane de imagini... toate cu ei doi...
stia ca e bolnav, dar... avea numai 65 de ani...
- cum a murit?
- impacat! se auzi raspunsul linistit al femeii... ai sa-l vezi - parca zambeste! cand ajungi?
- dimineata...
la putin timp dupa moartea fratelui sau, Petru s-a intors in tara... n-a vrut sa-si traiasca si ultimii ani singur, printre straini... a practicat avocatura pana la sfarsitul vietii...
atunci cand s-a stins, nepotii lui, copii lui Paul s-au ocupat de toate...
- viata asta este ca un meci de fotbal... unchiul Petru si-a dorit tot timpul sa inscrie spectaculos, ignorand si ratand toate ocaziile care i se pareau banale... Marele Arbitru a tot prelungit meciul pentru el... dar, pana la urma, a trebuit sa fluiere finalul... tata, insa, a fost marele golgeter! inscria din toate pozitiile!
joi, 15 aprilie 2010
avem nevoie... de iertare
soarele ardea destul de tare... era undeva, intr-un port necunoscut... mergea agale pe chei, admirand pescarusii... rochia alba ii flutura din cand in cand sub adierea unei pale de vanticel cald, venit dinspre apa... o mai intepau uneori in talpa piciorului gol cioburi de scoica, dar nu le baga in seama...
nu-si amintea cum a ajuns aici... dar asta parea sa fie ultima intrebare pe care si-ar fi pus-o acum... nu era speriata... desi nu recunostea nimic in jur, avea sentimentul reconfortant ca acolo trebuia sa fie, pur si simplu...
cativa pescari incercau, intr-o barca, sa deznoade o plasa... undeva, in larg, destul de aproape de tarm, se legana un iaht nu foarte mare... al cui o fi? hm... de unde sa stie al cui e iahtul? evident, nu cunoaste pe nimeni aici... nici macar nu stie unde este...
dupa cativa pasi, intrebarea isi gasise, ca prin farmec, raspunsul: proprietarul iahtului, desi nu-l vazuse niciodata, era cu siguranta fostul ei coleg din liceu, baiatul acela blondut, slabanog si intotdeauna corigent la matematica...
a! uite-l! sta pe punte! e neschimbat!... este impreuna cu vecinul ei de la etajul 4, un barbat de vreo 65 de ani si cu unul din profesorii din facultate...
a vrut sa-l strige, sa-i spuna ceva, dar o sirena asurzitoare incepu sa urle de undeva din port... tiuia intermitent si nu se mai oprea...
iahtul, barca pescarilor, pescarusii, toate au disparut intr-o fractiune de secunda... doar tiuitul alarmei continua sa-i zgarie timpanele... a incercat sa-si astupe urechile cu mainile, dar s-a lovit de ceva...
a tresarit si a mijit ochii... alarma ceasului suna strident... se uita la mana, acolo unde simtise lovitura... atinsese noptiera...
soarele intra pe fereastra si o izbea direct in ochii inca neadaptati la lumina... visase...
a gemut nemultumita... era ca un scancet de copil nefericit... voia sa mai doarma!... a oprit alarma si s-a uitat la ceas... a realizat ca dormise numai trei ore...
gasca se adunase in club si n-au lasat-o sa plece cu niciun chip! a insistat ea o vreme, dar dupa cateva shot-uri(nu-si amintea exact dupa al catelea) a uitat sa mai insiste...
s-a smuls cu greu din pat si s-a indreptat spre baie... cu ambele maini sprijinite de chiuveta s-a uitat in oglinda... parul ciufulit ii dadea un aer erotic... s-a apropiat si si-a studiat cu atentie colturile ochilor... evident, nici urma de riduri! admirandu-si inca o data imaginea de zeita a fertilitatii simti brusc o avalansa de energie!
a facut un dus rapid, s-a aranjat cat de cat si s-a repezit pe usa afara! oricum va trece pe la machiaj inainte sa plece pe teren...
cum a ajuns la redactie s-a repezit la filtrul de cafea... si-a scos din geanta pachetul de tigari si a iesti pe balcon, acolo unde erau si ceilalti...
- buna dimineata!
- buna, fata...
- ei, cum ai dormit?
- putin... ar trebui sa invat sa dorm repede, a raspuns razand...
seful de departament a intrat in birou tinand in mana niste hartii... l-au vazut si, la un semn, toti au aruncat tigarile si au intrat inauntru...
- hai sa va-mparta tata! tu te duci la ministerul agriculturii, ca iar s-au adunat unii in fata si vor ceva... tu mergi la spitalul de urgenta, cu o camera ascunsa si da-te pacient... trebuie sa-l prindem cu ceva pe dom` doctor... tu du-te in parc si intreaba oamenii despre astenia de primavara, sa bagam inainte de meteo... gicule, tu iar pleci, tata! sa treci pe acasa sa-ti iei niste haine, ca io zic ca stai ceva pe-acolo...
seful se intoarse spre ea...
- tu te duci la mitropolie, la pelerinajul de la moastele sfintei parascheva... vezi ca iar se incaiera aia pe-acolo... fii si tu pe faza, poate iese bataie, ca anu` trecut... hai, la treaba!
pe hol o astepta operatorul...
- mergem?
- mergem... trec putin pe la machiaj...
pe dealul mitropoliei furnicarul de dreptcredinciosi era deja intr-o forfota greu tinuta in frau de cordonul de jandarmi...
- stati, oameni buni, linistiti, ca ajunge toata lumea la moaste! nu pleaca nicaieri! nu le ia nimeni!
omul in uniforma albastra isi racea gura de pomana...
- da` nu te mai impinge asa, doamna! eu sunt aici de azinoapte! dumneata ai venit adineauri! pai, ce dracu? unde suntem aici? la coada la carne?
operatorul a pornit camera si au pornit in sus, pe langa sirul de oameni...
cu microfonul in mana, cauta din priviri chipuri cat mai "expresive"...
- hai la doamna aceea cu permanent roscat...
operatorul s-a pozitionat si ea a intins microfonul:
- buna ziua! ce o sa-i cereti sfintei cand veti ajunge la racla? pentru ce o sa va rugati?
- pai pentru noroc in viata... pentru noroc la copii... ca uite ce vremuri grele... sa le ajute sa nu ramana fara servici...
indrepta apoi microfonul catre un domn in varsta, cu cravata si palarie...
- dumneavoastra? ce o sa-i cereti sfintei parascheva?
- sa castig la loto! nu pentru mine, ca io sunt batran... sa dau la nepoti, ca n-are, saracii... e tineri, si e greu...
un barbat la vreo 40 de ani, cu treningul calcat la dunga si pantofii lustruiti bec, vazand ca se iau interviuri, s-a simtit dator sa raspunda si el la intrebarea adresata, evident, tuturor... o privi stregareste, privire ce tinu loc de introductivul "papusa"...
- io am venit sa o rog sa dea boala-n dusmanii mei! ca ma dusmaneste multi, domnisoara!
ajunsesera aproape de intrarea in biserica... de-acum intalneau si oameni care ieseau, dupa ce trecusera prin fata raclei cu sfintele moaste...
operatorul ii facu semn catre o femeie simpla, de la tara, cu batic negru...
- matale pentru ce te-ai rugat, mamaie? o intreba ea, punand femeii brusc microfonul la gura si zambindu-i cu un inutil amestec de intelegere si compasiune... ce i-ai CERUT sfintei?
femeia s-a oprit, a privit-o o clipa si a raspuns cu glas scazut, parca mai mult pentru sine:
- sa ne ierte, maica...... atat....... sa ne ierte........
nu-si amintea cum a ajuns aici... dar asta parea sa fie ultima intrebare pe care si-ar fi pus-o acum... nu era speriata... desi nu recunostea nimic in jur, avea sentimentul reconfortant ca acolo trebuia sa fie, pur si simplu...
cativa pescari incercau, intr-o barca, sa deznoade o plasa... undeva, in larg, destul de aproape de tarm, se legana un iaht nu foarte mare... al cui o fi? hm... de unde sa stie al cui e iahtul? evident, nu cunoaste pe nimeni aici... nici macar nu stie unde este...
dupa cativa pasi, intrebarea isi gasise, ca prin farmec, raspunsul: proprietarul iahtului, desi nu-l vazuse niciodata, era cu siguranta fostul ei coleg din liceu, baiatul acela blondut, slabanog si intotdeauna corigent la matematica...
a! uite-l! sta pe punte! e neschimbat!... este impreuna cu vecinul ei de la etajul 4, un barbat de vreo 65 de ani si cu unul din profesorii din facultate...
a vrut sa-l strige, sa-i spuna ceva, dar o sirena asurzitoare incepu sa urle de undeva din port... tiuia intermitent si nu se mai oprea...
iahtul, barca pescarilor, pescarusii, toate au disparut intr-o fractiune de secunda... doar tiuitul alarmei continua sa-i zgarie timpanele... a incercat sa-si astupe urechile cu mainile, dar s-a lovit de ceva...
a tresarit si a mijit ochii... alarma ceasului suna strident... se uita la mana, acolo unde simtise lovitura... atinsese noptiera...
soarele intra pe fereastra si o izbea direct in ochii inca neadaptati la lumina... visase...
a gemut nemultumita... era ca un scancet de copil nefericit... voia sa mai doarma!... a oprit alarma si s-a uitat la ceas... a realizat ca dormise numai trei ore...
gasca se adunase in club si n-au lasat-o sa plece cu niciun chip! a insistat ea o vreme, dar dupa cateva shot-uri(nu-si amintea exact dupa al catelea) a uitat sa mai insiste...
s-a smuls cu greu din pat si s-a indreptat spre baie... cu ambele maini sprijinite de chiuveta s-a uitat in oglinda... parul ciufulit ii dadea un aer erotic... s-a apropiat si si-a studiat cu atentie colturile ochilor... evident, nici urma de riduri! admirandu-si inca o data imaginea de zeita a fertilitatii simti brusc o avalansa de energie!
a facut un dus rapid, s-a aranjat cat de cat si s-a repezit pe usa afara! oricum va trece pe la machiaj inainte sa plece pe teren...
cum a ajuns la redactie s-a repezit la filtrul de cafea... si-a scos din geanta pachetul de tigari si a iesti pe balcon, acolo unde erau si ceilalti...
- buna dimineata!
- buna, fata...
- ei, cum ai dormit?
- putin... ar trebui sa invat sa dorm repede, a raspuns razand...
seful de departament a intrat in birou tinand in mana niste hartii... l-au vazut si, la un semn, toti au aruncat tigarile si au intrat inauntru...
- hai sa va-mparta tata! tu te duci la ministerul agriculturii, ca iar s-au adunat unii in fata si vor ceva... tu mergi la spitalul de urgenta, cu o camera ascunsa si da-te pacient... trebuie sa-l prindem cu ceva pe dom` doctor... tu du-te in parc si intreaba oamenii despre astenia de primavara, sa bagam inainte de meteo... gicule, tu iar pleci, tata! sa treci pe acasa sa-ti iei niste haine, ca io zic ca stai ceva pe-acolo...
seful se intoarse spre ea...
- tu te duci la mitropolie, la pelerinajul de la moastele sfintei parascheva... vezi ca iar se incaiera aia pe-acolo... fii si tu pe faza, poate iese bataie, ca anu` trecut... hai, la treaba!
pe hol o astepta operatorul...
- mergem?
- mergem... trec putin pe la machiaj...
pe dealul mitropoliei furnicarul de dreptcredinciosi era deja intr-o forfota greu tinuta in frau de cordonul de jandarmi...
- stati, oameni buni, linistiti, ca ajunge toata lumea la moaste! nu pleaca nicaieri! nu le ia nimeni!
omul in uniforma albastra isi racea gura de pomana...
- da` nu te mai impinge asa, doamna! eu sunt aici de azinoapte! dumneata ai venit adineauri! pai, ce dracu? unde suntem aici? la coada la carne?
operatorul a pornit camera si au pornit in sus, pe langa sirul de oameni...
cu microfonul in mana, cauta din priviri chipuri cat mai "expresive"...
- hai la doamna aceea cu permanent roscat...
operatorul s-a pozitionat si ea a intins microfonul:
- buna ziua! ce o sa-i cereti sfintei cand veti ajunge la racla? pentru ce o sa va rugati?
- pai pentru noroc in viata... pentru noroc la copii... ca uite ce vremuri grele... sa le ajute sa nu ramana fara servici...
indrepta apoi microfonul catre un domn in varsta, cu cravata si palarie...
- dumneavoastra? ce o sa-i cereti sfintei parascheva?
- sa castig la loto! nu pentru mine, ca io sunt batran... sa dau la nepoti, ca n-are, saracii... e tineri, si e greu...
un barbat la vreo 40 de ani, cu treningul calcat la dunga si pantofii lustruiti bec, vazand ca se iau interviuri, s-a simtit dator sa raspunda si el la intrebarea adresata, evident, tuturor... o privi stregareste, privire ce tinu loc de introductivul "papusa"...
- io am venit sa o rog sa dea boala-n dusmanii mei! ca ma dusmaneste multi, domnisoara!
ajunsesera aproape de intrarea in biserica... de-acum intalneau si oameni care ieseau, dupa ce trecusera prin fata raclei cu sfintele moaste...
operatorul ii facu semn catre o femeie simpla, de la tara, cu batic negru...
- matale pentru ce te-ai rugat, mamaie? o intreba ea, punand femeii brusc microfonul la gura si zambindu-i cu un inutil amestec de intelegere si compasiune... ce i-ai CERUT sfintei?
femeia s-a oprit, a privit-o o clipa si a raspuns cu glas scazut, parca mai mult pentru sine:
- sa ne ierte, maica...... atat....... sa ne ierte........
luni, 12 aprilie 2010
pesimism salvator
se spune (si eu vreau sa cred asta) ca moartea nu este decat o trecere... o trecere catre o alta viata... am ales sa-i spunem "viata de apoi"...
nu ne mai amintit de "viata dinainte" si nici n-am intalnit pe nimeni, inca, intors de dupa moarte, care sa vorbeasca la timpul prezent despre acea perioada a existentei sale cosmice...
de aia ne si temem de moarte... pentru ca, in general, ne temem de necunoscut... poate ca nu exista "viata de apoi", iar non-existenta noastra ne sperie... egoismul aduce frica!
sa nu va sperie cuvantul "moarte": e doar o alaturare de litere cu care am convenit sa definim un moment... o clipa, pe care am numit-o, pur si simplu, asa... trece, ca oricare alta clipa, si ne vedem mai departe de existenta...
putem conveni ca si "viata" este, deasemenea, o alaturare de litere prin care definim o suma de clipe, o perioada a existentei noastre...
nu-i asa ca acum pare totul mai putin inspaimantator?
- ba, viata asta e nasoala! m-am cam saturat... imi vine sa-mi pun streangul de gat... sa ma arunc de la balcon... sa ma dau pe garla... o fi mai buna viata urmatoare!
- ba, da` daca-i mai nasoala?
- pesimistule!
nu ne mai amintit de "viata dinainte" si nici n-am intalnit pe nimeni, inca, intors de dupa moarte, care sa vorbeasca la timpul prezent despre acea perioada a existentei sale cosmice...
de aia ne si temem de moarte... pentru ca, in general, ne temem de necunoscut... poate ca nu exista "viata de apoi", iar non-existenta noastra ne sperie... egoismul aduce frica!
sa nu va sperie cuvantul "moarte": e doar o alaturare de litere cu care am convenit sa definim un moment... o clipa, pe care am numit-o, pur si simplu, asa... trece, ca oricare alta clipa, si ne vedem mai departe de existenta...
putem conveni ca si "viata" este, deasemenea, o alaturare de litere prin care definim o suma de clipe, o perioada a existentei noastre...
nu-i asa ca acum pare totul mai putin inspaimantator?
- ba, viata asta e nasoala! m-am cam saturat... imi vine sa-mi pun streangul de gat... sa ma arunc de la balcon... sa ma dau pe garla... o fi mai buna viata urmatoare!
- ba, da` daca-i mai nasoala?
- pesimistule!
sâmbătă, 10 aprilie 2010
marketing
era a cincea oara cand suna telefonul, iar eu nu aveam dispozitivul "maini libere" la mine...
- pe unde ati ajuns?
- suntem pe drum, inca... ajungem cam in jumatate de ora...
- hai, ca m-a sunat iar! e nerabdatoare!
- mai bine nu-i spuneam ca venim...
- ei, banuia ea, oricum...
- tortul e gata?
- da!
- o sa oprim noi undeva sa luam lumanari pentru el...
- bine! hai, v-astept!
accelerez putin... drumul e liber si n-am vazut nicio masina a militiei...
peste exact jumatate de ceas eram in oras...
- uite acolo un magazin deschis... hai sa intrebam...
o domnisoara ne intampina cu un zambet stramb, fortat... nici n-am apucat sa pasesc cu ambele picioare peste prag si m-a luat in primire:
- buna ziua... cu ce va servesc?
am vrut sa raspund "o cafea", dar m-am abtinut...
in cosmelia cu pereti de tabla gaseai aproape orice: de la baterii 777 la bibelouri, de la parfumuri "de firma" la detartrant...
imi rotesc privirea peste rafturile din spatele duduii, incercand sa ma edific daca face sa stric intrebarea... n-am apucat sa "matur" decat jumatate din spatiu, cand am intalnit privirea revoltata a vanzatoarei, fixandu-ma... desi nu puteam vedea, simteam ca bate din picior... as fi putut pune pariu!
- spuneti! imi ordona ea...
- lumanari pentru tort caut...
- sigur! ma intrerupe brusc, subliniind astfel inutilitatea oricaror amanunte, data fiind experienta ei... cate sa fie?
zambesc usor, incercand sa-mi reprim toate pornirile de a raspunde instinctiv...
- as vrea din cele in forma de cifre... bunica mea implineste 74 de ani si nu vreau sa umplem tortul cu lumanarele... plus ca i-ar fi greu sa le stinga pe toate...
dupa o secunda de introspectiva sondare a memoriei vanzatoarea ma anunta victorios:
- avem! ce cifre doriti?
- ... un "7" si un "4" cred ca ar fi bune...
n-a sesizat ironia din glasul meu... s-a aplecat, cotrobaind zgomotos prin niste cutii...
dupa cinci minute, de sub tejghea, sugrumata de efortul depus, a slobozit o informare si o intrebare, aiuritor de natural legate:
- am gasit "7"!... dar "4" n-am... am "2" si "8", va dau?
cele cinci secunde de liniste au facut-o sa ridice intrebatoare capul... m-am simtit dator sa raspund:
- ... nu...
- va dau doar "7"?
- ... nu, lasati...
- cum doriti! mi-a spus, ridicandu-se...
s-a intors pe calcaie si a plecat sa aranjeze niste marfa pe un raft...
- pe unde ati ajuns?
- suntem pe drum, inca... ajungem cam in jumatate de ora...
- hai, ca m-a sunat iar! e nerabdatoare!
- mai bine nu-i spuneam ca venim...
- ei, banuia ea, oricum...
- tortul e gata?
- da!
- o sa oprim noi undeva sa luam lumanari pentru el...
- bine! hai, v-astept!
accelerez putin... drumul e liber si n-am vazut nicio masina a militiei...
peste exact jumatate de ceas eram in oras...
- uite acolo un magazin deschis... hai sa intrebam...
o domnisoara ne intampina cu un zambet stramb, fortat... nici n-am apucat sa pasesc cu ambele picioare peste prag si m-a luat in primire:
- buna ziua... cu ce va servesc?
am vrut sa raspund "o cafea", dar m-am abtinut...
in cosmelia cu pereti de tabla gaseai aproape orice: de la baterii 777 la bibelouri, de la parfumuri "de firma" la detartrant...
imi rotesc privirea peste rafturile din spatele duduii, incercand sa ma edific daca face sa stric intrebarea... n-am apucat sa "matur" decat jumatate din spatiu, cand am intalnit privirea revoltata a vanzatoarei, fixandu-ma... desi nu puteam vedea, simteam ca bate din picior... as fi putut pune pariu!
- spuneti! imi ordona ea...
- lumanari pentru tort caut...
- sigur! ma intrerupe brusc, subliniind astfel inutilitatea oricaror amanunte, data fiind experienta ei... cate sa fie?
zambesc usor, incercand sa-mi reprim toate pornirile de a raspunde instinctiv...
- as vrea din cele in forma de cifre... bunica mea implineste 74 de ani si nu vreau sa umplem tortul cu lumanarele... plus ca i-ar fi greu sa le stinga pe toate...
dupa o secunda de introspectiva sondare a memoriei vanzatoarea ma anunta victorios:
- avem! ce cifre doriti?
- ... un "7" si un "4" cred ca ar fi bune...
n-a sesizat ironia din glasul meu... s-a aplecat, cotrobaind zgomotos prin niste cutii...
dupa cinci minute, de sub tejghea, sugrumata de efortul depus, a slobozit o informare si o intrebare, aiuritor de natural legate:
- am gasit "7"!... dar "4" n-am... am "2" si "8", va dau?
cele cinci secunde de liniste au facut-o sa ridice intrebatoare capul... m-am simtit dator sa raspund:
- ... nu...
- va dau doar "7"?
- ... nu, lasati...
- cum doriti! mi-a spus, ridicandu-se...
s-a intors pe calcaie si a plecat sa aranjeze niste marfa pe un raft...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
