teorema

a) sa iti placa foarte tare;
b) sa-i simti lipsa;
c) sa renunti
sunt conditii necesare, dar nu suficiente.
mai trebuie:
d) sa ii poti vedea chilotii murdari in cosul de rufe, fara sa-ti fie scarba;
e) sa-l poti ridica din mocirla in care, poate, a cazut, fara sa te gandesti ca te murdaresti;
f) sa pui capul pe perna langa el, chiar daca ii miroase respiratia.
cand toate aceste conditii sunt indeplinite, rezulta ca iubesti un om!

asa cum esti tu!

cand esti indragostit, parca nu mai esti tu!
cand esti furios nu mai esti tu!
cand esti fericit te porti de parca n-ai mai fi tu!
cand esti depresiv nu mai esti tu...
cand ti-e teama nu mai esti tu...
cand ti-e dor... nu mai esti tu...
asa ca nu ma judecati dupa cum vi se pare ca sunt atunci cand sunt indragostit, sau furios, sau fericit, sau depresiv, sau inspaimantat, sau cand tanjesc... nu asa sunt eu!


Asculta mai multe audio diverse

chestionar

iti lipsesc mai mult sanii ei, sau ochii ei?
iti lipseste mai mult rasul ei zglobiu, cand tu esti cu gandul aiurea, sau tacerile imbufnate, cand te straduiesti s-o impaci?
iti lipseste mai mult parfumul ei, sau mirosul pielii ei dimineata?
iti lipsesc mai mult replicile inteligente, sau intrebarile copilaresti?
iti lipseste mai mult seara, sau dimineata?
iti lipseste mai mult vara, in rochita sexy, sau iarna, cand se cuibareste la pieptul tau sa se incalzeasca?
iti lipseste mai mult cand e departe pentru o vreme, sau, uneori, cand e aproape?



Asculta mai multe audio diverse

despre amorteala

stateau pe scarile tribunalului fara sa-si spuna nimic... stingheri, intocmai ca atunci cand s-au intalnit prima data, cu multi ani in urma...
de-acum era oficial...
ea il iubise foarte mult... cand a aflat, insa, iubirea s-a transformat... nu in ura! nici in indiferenta, desi poate macar atat si-ar fi dorit... in altceva... starea asta de acum, stanjeneala asta, faptul ca nu stia ce sa-i spuna, definea mai bine decat orice "ceva"-ul in care se transformase iubirea ei...
el... capatese acum o libertate pe care nu si-o dorise... o libertate cu care nu stia ce va face...
se straduia sa stranga toata agitatia interioara si s-o transforme in linistea pe care voia s-o afiseze... sa fie tare si sa-i dea si ei din taria asta... s-a simtit dator sa spuna ceva...
- cum te simti?
ea s-a uitat in ochii lui, incercand sa cearna sinceritatea din intrebare si sa alunge demonul care-i soptea in ureche "aroganta"...
- mai tii minte cand stateam amandoi pe canapea, la televizor?... tu ma tineai in brate, iar eu, cu capul rezemat pe umarul tau... dupa o vreme incepeai sa te foiesti pentru ca iti amortea mana...
a coborat privirea si a continuat aproape soptit...
- acum am sa-mi dezmortesc sufletul, pe care te-ai rezemat...
si cum Dumnezeu e Bun si Mare, din senin a inceput sa ploua... iar ei au putut astfel sa ramana tari si sa-si pastreze linistea, pentru ca niciunul nu vedea lacrimile celuilalt, care se amestecau cu picaturile de apa...

confuzie

isi stranse capul in pumni si privi in pamant, leganandu-se... la un moment dat ridica usor privirea, sperand sa nu mai fie acolo... furios, rabufni:
- cine esti? cine esti tu? si de ce apari numai cand televizorul e stins?
conturul din ecran parea ca-l sfideaza... se incapatana sa existe, dar refuza orice dialog...
striga din nou:
- vorbeste! spune-mi cine esti?!
- dar tu cine esti?
a tresarit... ranji satisfacut... "ai cedat, in sfarsit!"...
- nu ma lua cu din astea... nu ocoli raspunsul... n-ai sa scapi...
- bine... barbat, treizeci si.....
- nu, nu, nu, nu, nu, nu.......... vad si eu ca esti barbat... si nici varsta nu e greu de ghicit... nu asta te-am intrebat...
- atunci ce vrei sa stii? intreaba-ma...
ramase cateva clipe tacut...
- stiu ce incerci sa faci...
isi prinse din nou capul in pumni...
- vrei sa-mi faci rau?
- mmm... nu cred...
- ce raspuns e asta?
- ai altul?
- nu eu trebuie sa raspund... eu intreb!
incerca sa plece din fata televizorului... se intoarse brusc, luminat de urmatoarea intrebare:
- vrei sa-mi spui ceva?
- oho!...
- atunci, spune-mi!
- nu stiu cu ce sa incep...
- spune-mi ce crezi despre mine...
conturul din ecran isi inclina capul mai intai spre dreapta, apoi spre stanga, cercetandu-l...
- hm... nu stiu ce sa zic...
- asta-i tot?
- asta-i tot...
izbucni intr-un ras isteric...
- iti bati joc de mine!
- eu?!? nu...
- nu stii sa-mi raspunzi la nicio intrebare!
- atata pot!...
incerca sa fixeze silueta din ecran, doar-doar i-o deslusi trasaturile...
- de ce te uiti asa la mine?
nu-i raspunse si continua sa-l studieze... se apropie de ecran... din ce in ce mai aproape... cand ajunse la doar cativa centimetri sari inapoi ca electrocutat...
- mda... mi s-a parut ca te cunosc... te-am confundat....... cu mine...