habar n-ai tu...

se uita la el cu ochi flamanzi... Doamne, cat il iubea pe omul asta! uitandu-se la el intelegea de ce traieste... doar asa intelegea... altfel, ce rost ar avea? pentru ce sa se fi mai trezit in fiecare dimineata? pentru ce sa fi mai respirat?
ii placea sa stea in fotoliu si sa-l urmareasca, tacuta... ii urmarea fiecare gest, tiparindu-l adanc in memorie... ca un fotograf discret in apropierea unui animal rar pe care nu vrea sa-l sperie, realiza un film, fotograma cu fotograma, pe care il va revedea cu ochii inchisi atunci cand nu va mai fi in preajma lui...
ura momentele cand era plecat... iubea noapte pentru ca noaptea era langa ea... adormea tarziu, urmarindu-i miscarile ritmice ale pieptului in timp ce respira in somn...
telefonul suna strident, facand-o sa tresara... el il lua si, in timp ce raspundea, pleca spre bucatarie...
- alo, da! buna! ce surpriza!...
il urmari cu privirea in timp ce iesea din camera... a remarcat bucuria de pe fata lui cand a vazut apelul... nu auzea clar ce spune... era evident insa, dupa rasetele sporadice, ca era o conversatie mai mult decat placuta...
tinand telefonul cu umarul se chinui sa deschia usa frigiderului si lua cutia cu suc... din raft isi lua un pahar si puse cateva cuburi de gheata...
- asta e o veste minunata! daca reusesti sa ajungi la timp, ti-am spus ca totul este rezolvat! te astept!
un avocat de succes ca el nu-si putea permite sa rateze o astfel de oportunitate... cand aflase ca solutia cazului la care lucra de atata timp se afla in mainile unei foste colege de liceu, de care nu mai stia nimic de ani buni, a avut inca odata confirmarea ca cineva, acolo sus, il iubeste! acum nu mai trebuia decat ca ea sa ajunga la timp cu dovezile...
cand s-a intorsa in camera radia fericire prin fiecare por... se aseza si ramase cateva secunde cu paharul in mana privind in gol...
zambetul de pe fata lui ii intari convingerea ca la telefon nu putuse fi decat o femeie!... ar fi dat orice sa stie cine a fost si ce au vorbit... dar nu-l putea intreba... cand el a iesit din nou din camera a sarit ca un arc spre telefonul lasat pe masuta... s-a oprit insa chiar cand sa puna mana pe el... nu, n-avea sa faca asta... trebuia sa aiba incredere in el!
remarca de cateva zile buna lui dispozitie... vorbea tot timpul la telefon, zambea tot timpul...
fusese o vreme superba in week-end si ar fi vrut sa merga sa se plimbe cu el prin parc...
- o! imi pare rau, iubito... dar trebuie sa ma vad cu niste oameni si sigur o sa dureze foarte mult... de ce nu iesi tu cu prietenele tale? de cand n-ati mai iesit voi, asa, ca fetele, singurele?
zambetul lui fericit parca o durea... ce ascundea? anulase chiar si rezervarea de sambata la restaurant, iesire pe care o planuisera de atata vreme...
zilele trecusera chinuitoare... o sunasera fetele, dar le-a spus ca nu iese, ca nu se simte bine... prefera sa stea in casa si sa-l astepte... tresarea la fiecare zgomot de pe hol... "a venit!"... dar nu era el... venise tarziu in fiecare seara... "oare unde a fost?"...
intre timp la birou se parea ca toate-i merg din plin! colegii cu care lucra la cazul asta reusisera, in urma informatiilor primite in ultimele zile, sa puna cap la cap o aparare beton! la tribunal va fi fiesta! il vedea deja pe procuror smulgandu-si parul, nestiind ce l-a lovit! singurul lucru de care mai depindea totul era ca fosta lui colega sa ajunga la vreme cu dovezile!
aproape ca-i tremurau mainile cand deschise calculatorul! excelent! a primit pe email copii dupa toate actele!
ea statea in fotoliu si il urmarea... oare ce citeste atat de interesant acolo? era clar ca purta o conversatie care-i facea placere... l-a pandit pana a iesit din camera, s-a ridicat usor si s-a dus pana la laptopul de pe masuta... nu era nicio pagina deschisa... de ce a simtit nevoia sa inchida tot inainte de a se ridica? ce nu trebuia sa vada ea? o durere ascutita in piept o facu sa simta nevoia sa se aseze... o sa-l intrebe! ba nu, n-o sa-l intrebe nimic... poate totusi asa, mascand nelinistea cu o curiozitate naiva... dar ce avea sa-l intrebe? mai bine nu...
nu se mai vazusera aproape de pe vremea liceului... fusese mereu o fata frumoasa, ravnita de toti baietii! acum era femeie in toata firea...
- esti aproape neschimata! zise el in timp ce o imbratisa...
- ei, nu-i asa! timpul trece peste noi toti!... raspunse ea zambind...
- numai ca e mai darnic cu unii si mai neiertator cu altii... mie mi-a adus burta, pe cand de tine se pare ca a uitat...
- lingusitorule! raspunse ea, rosind evident... nu te mai plange, ca nu arati rau deloc! pun pariu ca inca faci ravagii printre femei...
seara ajunse acasa obosit dar fericit! maine avea sa fie ziua cea mare si el era pregatit!
o gasi ghemuita in fotoliu... nu-i remarca figura inspaimantator de serioasa... isi dadu haina jos si trecu direct spre baie...
- buna, iubito! Doamne, ce ambuteiaj! credeam ca nu mai ajung acasa!
cand se intoarse o vazu... il privea fix, ca o pantera care-si pandeste prada... arunca pe masuta cateva fotografii...
- poti sa-mi explici ce-i asta?
se apleca si ridica fotografiile... erau cu el si colega din liceu... cineva fotografiase momentul intalnirii lor... ramase mut... dupa multe secunde, aproape o vesnicie, reusi sa articuleze...
- ce se-ntampla? ce e asta?
- tu sa-mi spui! veni strigatul ei, ca o explozie declansata parca de vocea lui... tu sa-mi spui ce se-ntampla! cine e si de cand dureaza!
nu-i venea sa creada... era naucit...
- mi le-a adus astazi detectivul pe care l-am angajat! da! de ce te miri? credeai ca ma poti minti la infinit? un detectiv, da! si sa nu indraznesti sa spui ca sunt nebuna, pentru ca uite dovada! si arunca spre el cateva fotografii luate in graba de pe masuta...
cand auzi cuvantul "detectiv" uimirea lui se transforma brusc in furie... cum statea in picioare se resuci pe calcaie si iesi trantind usa cu atata putere incat ea avut o secunda impresia ca tavanul se va prabusi...
ramase ghemuita in fotoliu, plangand zgomotos in pumnii inclestati... ar fi vrut sa aiba puterea sa fuga dupa el, dar era parca tintuita... un vacarm de voci ii inundau creierul... "daca te-ai inselat? daca nu e nimic?"... "cum sa nu fie? lasa-ma! uite fotografiile!"... "poate ca detectivul ti-a aratat numai ce a vrut sa-ti arate, ca sa-ti ia banii"... "ce interes ar fi avut? il plateam oricum"... "poate a fost si el dus in eroare"... "nu! si telefoanele? emailurile?"... "dar n-ai vazut nimic... nici macar in fotografiile astea"...
toata noaptea a stat ghemuita in fotoliu... n-a bagat in seama amorteala care-i cuprinsese trupul... rasarise soarele si bezna camerei disparea treptat... auzi zgomot la usa si tresari... el intra si trecu direct spre dormitor... arata obosit... tasni din fotoliu si se arunca la picioarele lui, in hohote de plans...
- te iubesc! te iubesc! n-ai sa pleci nicaieri! te iubesc! esti al meu! numai al meu!
el incerca sa-si pastreze un calm fals... tremura din fiecare articulatie, dar se stapanea...
- trebuie sa ajung la tribunal...
- n-ai sa pleci! esti numai al meu! numai al meu! n-ai sa pleci nicaieri!
intr-o fractiune de secunda avu revelatia a ceea ce s-a intamplat... cobora privirea spre ea si groaza intelegerii a ceea ce se intampla il paraliza!
usa rezervei se deschise si asistenta intra, tinand intr-o mana un pahar, iar in cealalta o cutiuta in care erau cateva buline albe...
- va rog sa inghititi astea... cum va simtiti astazi?
se uita la ea pe sub sprancene, fara sa ridice capul...
- a venit? intreba, ignorand paharul si cutiuta pe care asistenta i le intindea...
- e afara... dar trebuie mai intai sa inghititi astea... apoi il las sa intre...
intelegand conditionarea intinse automat mana dupa pastile si le inghiti ostentativ, ramanand apoi cu ochii fixati asupra femeii in halat alb... privirea facea mai mult decat orice cuvant... "ei? acum ai de gand sa-l chemi?"
asistenta se indrepta spre usa si-i facu semn sa intre... el aparu cu un buchet de flori intr-o mana si o punga in cealalta... in timp ce-i facea loc sa treaca, asistenta ii arunca o privire plina de mila... o remarca si ii raspunse din ochi... "multumesc"...
sari din pat ca impinsa de un resort nevazut indreptandu-se spre asistenta, strigand cat o tineau puterile:
- sa-l lasi in pace, nenorocito! e al meu! numai al meu! auzi?
femeia iesi repede dupa ajutor in timp ce el o prinse de maini incercand sa o imobilizeze... reusi s-o prinda si o stranse la piept... ii potoli zbaterea de pasare prinsa in capcana si o duse in pat... o aseza usor intinsa in timp ce ii mangaia parul...
- te iubesc! ii sopti ea deodata linistita...
cuvintele astea il facura sa se incordeze ca si cand ar fi fost electrocutat... inchise ochii si scrasni din dinti, fara sa spuna un cuvant... povara responsabilitatii lor il apasa mai mult decat constiinta tuturor oamenilor pe care ii stia vinovati si pe care ii scapase de pedeapsa meritata!
afara il astepta fosta colega din liceu... ii lua mana in mana ei si il privi in ochi...
- timpul vindeca... ai sa vezi... nu poti trai viata altora... si Dumnezeu iti va cere socoteala doar pentru ceea ce ai facut tu in viata... sa mergem...



Asculta mai multe audio diverse

cel mai teama mi-e sa nu-mi mai fie teama de mine vreodata...

inca o zi torida... respir greu si transpir mult... imi promit a mia oara ca o sa slabesc... profit de traficul infernal si incerc sa transform "taratul" bara la bara intr-o contemplare nevinovata a domnisoarelor imbracate adecvat temperaturilor naucitoare, care defileaza pe trotuare...
am ajuns in una din multele intersectii prin care trebuie sa trec in drumul spre casa... ma pregatesc sa virez stanga si ma asez linistit la coada care s-a format... o coada asemanatoare s-a format si pe sensul opus, incercand sa ne ocolim reciproc, lent, ca intr-un tango... in dreptul meu opreste o masina decapotabila, condusa de un tanar la vreo 20 de ani... se face usor remarcat prin tricoul intins pe bicepsi, lantul INADMISIBIL de gros de la gat si scalpul ras (sunt convins, la cererea expresa a parului care n-a mai suportat!)... era insotit de trei domnisoare coafate model "spaghetele lasate de ieri in farfurie" si imbracate in stil "evident ca eu vreu, tu vrei?"...
aveam geamul deschis (nu am aer conditionat la masina si nu e decat albastra!)... i-am remarcat pe cei din decapotabila numai cu coada ochiului... tanarul se uita la mine cu un zambet tamp...
- cum am dat io peste tine, ma? n-am io loc sa trec de tine...
atat am auzit... in secunda urmatoare o flegma a plecat glont spre mine... intr-o fractiune de secunda am lasat capul pe spate, iar proiectilul a trecut prin fata mea poposind pe scaunul din dreapta... pana am revenit in pozitia initiala decapotabila a scartait din roti si a tasnit prin spatele meu, trecand milimetric printre masina mea si cea din spate...
coada s-a pus in miscare... am avut puterea numai sa trec de intersectie si am tras pe dreapta... tremuram din toate incheieturile... nu-mi puteam controla nici mainile, nici picioarele... pana si capul imi tremura, atat de tare incat tot ce era in campul meu vizual "dansa" un dans nebun...
nu, nu de nervi tremuram! nu era prima data cand aveam de-a face cu astfel de specimene in trafic... in ani de zile m-am injurat cu multi, am spus si mi s-au spus vorbe grele... ba chiar ne-am mai si atins o usa, o oglinda... nu tremuram de nervi... eram numai speriat!... dar speriat de mine!
nu de putine ori mi s-a intamplat ca intr-o altercatie sa-l gratulez pe interlocutor, direct sau in gand (in functie de dimensiunile acestuia sau de gradul ierarhic) cu cate un "arza-te-ar focu!", sau "sa te calce tramvaiu de idiot!"... dar o spuneam asa, la modul "daca se intampla - ok!, daca nu - aia e!"... de data asta s-a intamplat altceva... de data asta MI-AM DORIT CU ADEVARAT ca omul ala SA MOARA!!! nu sa-l bat, nu sa-i rup o mana sau un picior, nu sa-l vad in scaun cu rotile, nu sa sufere, nu sa sangereze, nu sa-l vad umilit, paralizat... nu! SA MOARA!!!
n-am stiut despre mine ca sunt capabil sa simt asa ceva... m-am speriat ingrozitor! daca aveam o arma, n-as fi ezitat nicio clipa: as fi tras in plin, in milisecunda aceea! fara sa ma gandesc, fara sa cantaresc, FARA SA MA INDOIESC de ceea ce fac!
atat m-a tinut dorinta asta, cat am traversat intersectia... apoi, ca un fulger, m-am trezit si am realizat ce am simtit... si m-am ingrozit!
nu mi s-a intamplat niciodata pana atunci, si niciodata de atunci incoace... dar am ramas cu frica asta: mie teama sa mai ajung sa-mi fie teama de mine!

*poate ca asa ceva o fi simtit si Bradut cand a hotarat sa plece... sau poate tocmai asta a vrut sa evite!

da` dovada?! unde e dovada?

acum ceva vreme am terminat leasingul la masina... cum s-ar zice, am devenit proprietar!
asa ca a trebuit sa fac demersurile necesare pentru a inscrie noua proprietate (asa o cheama in termeni legali; eu ii spun "tancutu`"!) pe numele meu... ceea ce s-a dovedit a fi mai traumatizant decat sa-ti cumperi o motoreta in Thailanda!
m-am interesat din vreme ce (de) acte imi trebuiesc si am plecat intr-o zi, convins ca va fi numai prima dintr-un sir de cel putin trei, la lupta cea mare! avea sa fie una din marile surprize! pana seara era totul rezolvat, iar eu mi-as fi dorit sa dureze trei zile!
pe langa toate cele la indemana mai trebuie platita o taxa la CEC si facute copii dupa toate actele... ma gandesc io cu mintea mea slaba: ma, un copiator s-o gasi acolo, ca e institutie publica si sigur s-au trezit destui pampleci in fata ghiseului ca au uitat sa faca o copie dupa te miri ce document, asa ca s-or fi saturat si aia si si-au luat un xerox... nu mai pierd timpul prin oras si cu asta... da` agentie CEC n-are cum sa fie, mai ales de cand s-au mutat in camp...
asa ca am plecat in cautarea unui CEC, ceea ce nu-i tocmai usor de gasit!... l-am gasit, am platit, URA!, am plecat...
UAAAUUUU!!!! ce sediu si-au tras baietii!!! SERVICIUL REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR! numai placuta de la intrare cat i-o fi costat, sa incapa tot numele asta! laser, frate! in interior plasme pe toti peretii, afisaje electronice pe care rulau informatii, difuzoare in care se faceau tot felul de anunturi!... si, in ciuda noastra, a tuturor, un ghiseu CEC!!! am inghitit in sec si m-am autoflagelat mintal pentru neincrederea in autoritatile noastre... si asa, rosu in obraji de rusine, ma indrept catre biroul INFORMATII...
- buna ziua! un copiator unde pot gasi, va rog?
- nu exista!
SOC! si nu m-am maritat!
- mergeti dumneavostra vis-a-vis... gasiti acolo...
ok! deci e CEC, dar nu e copiator! buna socoteala...
n-am de ales si plec acolo unde am fost indrumat... ies din cladire (o secunda am avut impresia ca aceasta s-a rotit  cateva grade, orientandu-se dupa soarele care isi vedea linistit de drumul lui) si dau sa traversez...
cu siguranta erau acolo si cand am ajuns eu prima data, dar eram prea incantat de ceea ce vedeam (amintiti-va numai placuta cu numele institutiei!) ca sa-i bag in seama... pe trotuarul de vis-a-vis se agitau O MULTIME de barbati si femei, strigand cat puteau la toti cei care treceau pe acolo...
- un xerox, domnu?!
- ... xerox, domnu?!
- coperta tip nou pentru talon?
- asigurare ieftina! domnu!?
- ... xerox, ............
- doriti asigurare?!
TOTI, in acelasi timp, strigand la TOTI cei care le ieseau in cale! m-au luat in primire inca inainte sa trec strada... una din femei m-a ochit (atunci am inteles ca nu strigau haotic, ci se adresau fiecare cate unuia dintre noi, ei stiind cui, numai noi nu ne dadeam seama) si m-a luat in primire!
- asigurare, domnu?!
- am!
- cerere tip?!
- am!
in tot acest timp, sub tirul intrebarilor, am depasit gloata vazandu-mi de drum... nu ca asta i-ar fi descurajat! intrebarile loveau acum din spate! de la un moment dat incepi sa intelegi ca unul din ei vorbeste CU TINE! eu o aveam pe doamna mea... din pacate pentru ea, se parea ca am de toate...eram de-acum la vre-o 15m distanta cand m-a lovit:
- atunci sunteti in regula! mi-a strigat...
am ramas pironit locului, m-am intors usor pe calcaie si am inclinat din cap...
- va multumesc!
ce oameni de treaba, domnule! odata ajuns am inteles ca "vis-a-vis" nu e un loc oarecare! e o industrie! tot ceea ce ar fi trebuit, logic, sa gasesti la giseul de unde tocmai ai plecat, gasesti aici! inclusiv bunavoita! mi-au facut copii dupa acte si, bonus, mi le-au aranjat si in ordine... aveam sa inteleg asta odata intors cand am observat cum functionarul le trece in revista, enuntand, cu voce tare, denumirea documentului, si documentul apare, exact in locul potrivit, fara sa-l caute prin teanc... astea servicii!
m-am intors triumfator! aveam totul pregatit! doar fusesem asigurat... si, nu stiu de ce, dar am crezut-o pe doamna mea (nu ii mai pot spune altfel!) mai mult decat toate afisele de pe peretii institutiei publice...
o alta minune a tehnicii civilizate: apesi pe un buton si un aparat iti da un numar! un numar de ordine care, la momentul potrivit, apare afisat pe una din numeroasele plasme, anuntandu-te la ce ghiseu sa te prezinti... nu-i minunat?
cu biletelul in mana te asezi pe unul din numeroasele scaune puse la dispozitia ta... apuse sunt vremurile alea cand stateai in picioare ca prostu... acum stai jos ca prostu... e adevarat, nimeni nu te impiedica sa stai ca desteptu`, dar cand ii vezi pe toti ceilalti stand jos ca prostii parca te simti prost...
nu dupa mult timp mi-a venit randul... am inaintat catre ghiseul indicat, mandru ca traiesc in tara asta! uite ce sediu are o institutie publica de la noi! ca la ei! sa ii mai aud ca ne fac inapoiati! evident, sunt in regula cu toate documentele...
- bun! in doua ore va ridicati noul talon de la ghiseul din dreapta!...
in numai doua ore! UAUUU!!!
- nu mai pot sta doua ore acum... trebuie sa ajung la serviciu... vin maine sa-l iau...
- maine e sambata. nu avem program cu publicul.
- aha! atunci vin luni...
- cum doriti... dar nu puteti pleca cu masina...
- cum sa nu plec cu masina? dar cu ce? si cu masina ce se intampla?
- pai nu puteti circula cu ea pentru ca nu aveti talon...
- cum n-am talon? pai nu e la dumneavoastra? nu e expirat, sau ceva...
- e la noi, dar daca va opreste vre-un echipaj in trafic?
- pai le spun ca e la dumneavoastra, pentru preschimbare... dansii verifica, dumneavoastra confirmati, si gata! nu e ca si cand ar fi expirat, sau l-am uitat acasa... e la autoritatea in drept pentru preschimbare, conform procedurilor!
- noi nu suntem autoritatea...
- AOLEU! ma scuzati, poate am gresit eu... nu sunteti SERVICIUL REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR???
- ba da...
- pai?
- pai, si ce!? politia rutiera este o institutie, noi suntem alta institutie...
- cum asa?
- pai asa... dansii au atributii sa va controleze in trafic, noi avem alte atributii...
- atunci dati-mi o dovada! ca atunci cand imi este ridicat permisul... tot dansii il ridica si tot la dumneavoastra ajunge... dar mi se da o dovada, ca sa pot circula pana acasa... macar...
- o dovada pentru doua ore? hai, dom`le!...
- pai dati-mi pentru 3 zile! nu v-am spus ca ma intorc luni?
- nu se poate!
- de ce?
- ca nu se poate!
- a! dumneata esti fan Caragiale?
- nu cunosc! dumneata ai chef de cearta?
- DA! poate ca vi se pare o smecherie ca puteti elibera noul document in NUMAI doua ore, dar eu nu pot sta acum doua ore aici... mai am si altceva de facut! ma intorc mai tarziu, maine, luni! cum sa nu pot circula cu masina? pe vremea cand dura doua saptamani, n-as fi putut folosi autoturismul in tot timpul asta???
- dumneata stii ce zice legea?
- ce zice legea?
- legea nu zice, domnule, nici ca e la autoritate pentru preschimbare, nici ca l-ai uitat acasa, nici ca l-ai pierdut... zice "nu poseda asupra sa!"... eu v-am explicat, dumneavoastra faceti cum doriti...
si zicand asta a facut dreapta-mprejur si a plecat! cei care au facut armata stiu ca nu exista decat stanga-mprejur, dar va jur ca militianul din fata mea a facut dreapta!
"nu poseda asupra sa"... asta mi-a rasunat in urechi urmatoarele doua ore cat am asteptat, stand jos ca prostu...
cu vreo zece minute inainte de expirarea celor doua ore m-am prezentat la ghiseu...
- numele dumneavoastra?
am spus numele si functionarul l-a tastat repede...
- pfiu!!! de ce nu va invatati, domnule, sa asteptati? n-au trecut doua ore!
- ma gandeam ca este un termen maximal... poate ca talonul meu este in cutia cu taloane din spatele dumneavoastra... daca va uitati, poate...
- nu e! reveniti dupa doua ore, doua ore si ceva... nu mai veniti inainte!, zise el, fara sa se miste de pe scaun.
- a! ...si ceva...
dupa fata functionarului am inteles cam ce fata aveam eu... omul s-a ridicat instantaneu si a plecat undeva in spate... cu treaba, desigur... m-am asezat la locul meu, pe scaun...
"nu poseda asupra sa"... aha! asta inseamna ca atunci cand ma va mai opri in trafic un echipaj si-mi va cere actele, tre` sa fiu prost sa le mai dau! ca de obicei se duce agentu cu ele la masina lor sa le verifice... si ma trezesc, doamne fereste, cu celalalt agent (ca sunt intotdeauna doi!) ca vine si-mi cere actele! si degeaba ii spun eu ca sunt la colegul lui, ca-mi da cu legea-n cap!
- imi pare rau, nu posedati asupra dumneavoastra!
asa ca doua ore am stat eu si m-am gandit... o sa le prezint actele de departe: permisul intr-o mana, talonul in cealalta si asigurarea in dinti! n-au decat sa copieze datele asa, si sa se duca sa verifice dupa notite!

zbor...

se uita la ceas... scoase telefonul si forma numarul ei...
- buna! ai terminat? iti fac eu comanda la un taxi... coboara si tu in cinci, zece minute, ok? te astept... pa!
inchise si imediat forma alt numar...
- alo! puteti merge la adresa... cam in 10 minute... va multumesc!
era vineri, sfarsitul programului si tocmai primise "semnalul"... ii rasunau in minte versurile unei melodii celebre dintr-un film: "que sera sera, whatever will be will be"...
- distractie placuta! ii strigara fetele cand iesi pe usa biroului...
in strada o astepta taxiul...
- sunteti la comanda?
- da, domnisoara!
cand deschise usa din spate observa ceva pe bancheta...
- stiti, sunt aici niste flori... nu pot urca...
soferul se intoarse mirat...
- aaa! le-o fi uitat cineva... gasesc tot felul de lucruri prin masina: telefoane, genti, haine... acum flori... parca are un biletel... va uitati dumneavoastra, va rog, ce scrie? poate este vreun nume si vad la ce comanda a fost cursa... sigur o sa sune la dispecerat...
se apleca si citi biletul... era scrisul lui... si semnatura lui... "te astept!"
ridica privirea si vazu fata taximetristului... zambetul larg, de la o ureche la alta, ii spunea ca omul nu e strain de intamplarea asta...
- urcati, domnisoara... stiu exact unde trebuie sa ajungeti!...
statea pe bancheta din spate a unui taxi cu un buchet imens de trandafiti in brate, mergand intr-o directie total necunoscuta... era inca sub impresia momentului, asa ca nu observa decat intr-un tarziu ca iesisera din oras...
- ce inseamna asta? unde mergem? cine esti dumneata? te rog sa opresti IMEDIAT!
rostise ultimul cuvant pe un ton de care numai o femeie poate fi capabila! tonul acela care face orice barbat sa faca pasul inapoi!... dar raspunsul taximetristului a venit calm:
- am ajuns, domnisoara...
erau undeva in camp... taxiul a tras pe dreapta... in retrovizoare a vazut zambetul jovial al omului... un zambet complice... i-a amintit de colegele ei la plecare... spunea acelasi lucru: "distractie placuta!"
a coborat si masina a demarat imediat... la numai cativa metri a vazut limuzina... langa portiera statea un barbat imbracat intr-un costum negru...
- domnisoara, va rog sa urcati... stiu exact unde trebuie sa ajungeti!...
replica suna deja ca un consemn... ca o parola...
pe barul din interior gasi un pahar cu vin...
- mi-am permis sa deschid sticla putin mai devreme... sa "respire" un pic...
zicand asta soferul ridica geamul care desparte partea din fata de restul limuzinei si masina porni...
nu putea spune cat sa fi mers... destul de mult, oricum... se vedeau din nou blocuri... nu recunoastea nimic... tocmai cand se intreba unde ar putea fi cand, de pe fatada unui bloc, ii atrase atentia un afis URIAS pe care era scris acelasi mesaj ca cel din biletul care insotea buchetul de trandafiri: "te astept!" si semnatura lui... nu stia ce sa creada!... toata lumea parea sa fie partasa la ceea ce se intampla... toata lumea! cand limuzina opri avu o ezitare... parca se atepta ca atunci cand va cobora afara sa fie intampinata de o multime de oameni, blitzuri, camere de luat vederi...
usa limuzinei se deschise si il auzi pe sofer:
- am ajuns, domnisoara! distractie placuta!
afara se intunecase deja... era liniste... parca prea liniste... era in fata unei cladiri foarte inalte... limuzina demara si se pierdu in noapte...
din cladire aparu un barbat imbracat cu o livrea rosie...
- domnisoara, va rog sa ma urmati... stiu exact unde trebuie sa ajungeti!
se astepta sa spuna asta... orice altceva ar fi spus omul, ar fi luat-o la fuga!
urcara amandoi in lift... la ultimul etaj au coborat si omul in livrea o conduse pana in dreptul unei scari care parea ca duce pe acoperis...
- am sa urc eu inainte... va rog sa ma urmati... sa fiti atenta la trepte...
sistemul de ventilatie al unei astfel de cladiri are pe acoperis o multime de guri de aerisire si sisteme de evacuare a aerului de dimensiuni foarte mari... inainta incet printre ele pana cand, din spatele unei astfel de constructii zari o unda de lumina... ramase nemiscata, aproape fara sa respire, cu buchetul de trandafiri in brate... in fata sa era o masa si doua scaune... un aranjament superb, demn un orice restaurant de lux...
abia cand ii auzi vocea remarca silueta lui, aproape de marginea acoperisului... era imbracat elegant... statea cu spatele si  scotea rotocoale de fum...
- buna seara, iubito! in cateva minute va ajunge si el... cand am aflat am stiut exact ca aici trebuie sa ajungem! distractie placuta...
si se arunca in gol...

cronica sportiva

fotbalul este acel sport in care o gasca de 11 baieti,  imbracti la fel, si cu inca 11 baieti imbracati la fel (dar altfel decat ceilalti 11) alearga o ora jumate dupa o mingie, incercand sa o bage in poarta (de preferat in poarta alorlalti, dar nu intotdeauna le iese treaba asta)...
fiecare din cele doua gasti se numeste echipa... cand reusesc sa bage mingia in poarta adversarilor se zice ca au dat gol! ei, asta e scopul alergaturii! care din echipe da mai multe goluri se pune ca a castigat!
si acum: daca cele doua echipe reusesc faza cu obiectu` mai sus descrisa de un numar egal de ori, se zice ca au fost EGALE... daca una din ele reuseste smecheria odata in plus fata de cealalta, zicem ca a fost CEVA MAI BUNA... de doua ori in plus - MAI BUNA... de trei ori in plus - CLAR MAI BUNA... si tot asa pana la asa numitul SCOR DE MAIDAN (vezi ROMANIA 0 - 5 SERBIA, sau, mai rau, prin 1967, ROMANIA 1 - 7 ELVETIA!)
aseara LIVERPOOL (legenda, mitul, imnul, stadionul, fanii!!!) a reusit sa dea doar cu un gol mai mult celor de la UNIREA URZICENI (e adevarat, ei nu au dat niciunul!)...

de ce radeti?

cand sa ies din bloc m-am proptit in troianul de zapada care bloca usa imobilului... m-am intors dupa lopata... in lift m-am intalnit cu cativa vecini care ajunsesera la baricada inaintea mea si acum se intorceau inarmati corespunzator...
- `neata, vecine! ai vazut ce-a nins azi-noapte?
- am vazut... n-am putut sa dorm si m-am uitat pe geam toata noaptea... ningea asa linistit...
- cum linistit? pai ziceau la stiri ca a batut vantul... ca de aia n-au iesit cu lama pe strada, ca oricum ar fi pus vantul zapada la loc in urma lor... acuma au si ei dreptate! da` lumea nu intelege!...
vecinul mormai in barba...
- a batut, pe dracu...
hm... deci, n-a batut vantul... sa fi mintit astia la stiri? n-are cum!!! chiar sa nu fi batut?!
- da` a zis la stiri, vecine! cica a batut tare! da` io n-am auzit, ca am dormit bustean! de ce razi? vecine! de ce razi? unde te duci? vecine!
o ora am dat la zapada... la fiecare 5 minute mai aparea un vecin cu lopata... am reusit sa facem partie pana in parcare...
- ei, si-acum, fiecare la masina lui!
ciudat! si ceilalti vecini ziceau ca n-a batut vantul... incepusem sa ma indoiesc si eu de verdicitatea stirii... dupa inca 45 de minute masina era scoasa de sub namete... eu eram transpirat si gafaiam... nu mai aveam starea aia de buna dispozitie deja de vreo 30 de minute de-acuma! dar incercam sa fiu intelegator... nu ca toti carcotasii ailalti...
cand sa plec de pe loc masina a alunecat intr-unul din santurile facute de rotile masinilor de aprovizionare care venisera cu noaptea-n cap la magazinul de pe strada... putin a lipsit sa lovesc masina din dreapta! "ma, da` daca n-a batut vantu`, de ce n-or fi bagat astia lama?"... si, cu intrebarea asta in minte, dar inca intelegator, am plecat spre primarie...
- sarut mana, doamna! am inteles ca nu faceti fata iernii asteia, asa ca m-am mobilizat si am deszapezit eu locul de parcare... eu sunt cu plata la zi! uitati aici chitanta... si uitati si chitanta de la impozit! am venit sa va intreb cat mi se scade din taxa de parcare si din impozit pentru munca prestata in folosul comunitatii! de ce radeti, doamna? doamna! de ce radeti? unde va duceti? doamna!
am plecat... cine stie? poate primesc acasa, intr-un plic, raspuns la intrebarea mea... ca am vazut ca astia de la taxe si impozite asa comunica... in fiecare an primesc de la ei un plic cu o instiintare de plata... si sunt si economi: de fiecare data, in acelasi plic, sa nu cheltuiasca banii de doua ori, au pus si o scrisoare de la domnul primar in care ne spune ce o sa faca anul asta (pe alea de anul trecut le-a terminat!) si ca ne multumeste pentru incredere!... hm!...
am plecat spre spital... mi-a luat cam o ora sa ajung... si cum ma plictiseam in trafic, mai mult stand decat inaintand, am zis sa mai dau cateva telefoane... dar s-a intamplat ceva ciudat: in telefon am auzit mai intai cateva pocnituri, un fasait si apoi, foarte clar, vocea domnului basescu!!! eram uluit! nici nu mai respiram, de teama sa nu ma auda! vorbea cu domnul boc!
- hai, ma, ca te sun pe asta, ca ala cu bruiaj cica nu mai merge! nu stiu astia ce are... a vrut nuti sa dea un telefon aseara acasa, sa-i zica lu` cocos ca are sedinta si ca nu ajunge si nu stiu pe ce dracu a apasat ca l-a stricat! hai, vii incoa`? hai sa-ti zic ce ai de facut! iar ai aparut aseara si ai vorbit prostii! dai in gropi!
- sefu, io le-as ocoli, dar sunt cat strada... uite, vin incet... de ce razi, sefu? sefu! de ce razi? ati inchis? sefu!
cinci minute n-am mai avut curaj sa ma ating de telefon!
in sfarsit, am ajuns la spital... am tras pe dreapta si cand sa cobor din masina, imi bate cineva in geam...
- buna ziua! nu aveti voie sa parcati aici...
- a! ok! unde e o parcare?
- nu stiu... io nu sunt de la primarie... io sunt de la politia rutiera... va rog sa puneti autovehiculul in miscare...
- pai nu e niciun loc de parcare amenajat pe-aici!
- va rog sa nu insistati! daca nu plecati, va dau amenda!
- pai eu la spital am treaba! se externeaza bunica mea si nu poate merge pe jos! ce sa fac? am inteles ca aici n-am voie sa opresc, dar unde? luati dumneavoastra cheile si parcati unde e regulamentar! unde ziceti dumneavoastra, acolo o las! de ce radeti? domnu` politist! de ce radeti? unde plecati? domnu` politist!
am parcat cam la un kilometru de spital...
- sarut mana, buni! hai, esti gata?
- nu ma externeaza azi... doamna doctor a fost numai putin de dimineata si a plecat repede... ziceau doamnele asistentele ca azi are program la cabinetul particular! cred ca a uitat sa-mi faca iesirea!
- cum asa? stai ca ma duc eu sa vorbesc cu asistenta... poate ti-a lasat biletul la ea...
- sarut mana! doamna doctor nu este?
- nu! a plecat!
- pai pe usa scrie ca are program astazi! de ce radeti? doamna asitenta! de ce radeti? unde plecati? doamna asistenta!
radioul din masina incearca sa-mi acopere gandurile... "ascultati stirile orei 17!"
- nici nu ma gandesc!!!
cand se voteaza? scriind toate astea m-a apucat asa un chef de vot, de-mi tremura picioarele! anu` trecut n-am fost la vot, dar de data asta sigur ma duc! oare pot sa votez cu angela merkel? de ce radeti? mai! de ce radeti? unde plecati? mai!

raindrops...

de cateva zile ploua... parea ca nu se mai opreste... ploua cu picaturi mari, care faceau zgomot atunci cand se loveau de pamant... nu ploua torential... ploua linistit, dar cu simt de raspundere! ploaie calda, de vara...
unii ar fi putut spune ca ploua monoton... ce oameni! nu stiu sa asculte... fiecare picatura face alt zgomot atunci cand cade... si sunt milioane de picaturi! cum sa fie monoton? e o simfonie!
nu batea vantul... picurii mari se spargeau de geamuri si se imprastiau in mii de picuri mici... apoi alunecau pe suprafata neteda, desenand riuri... putea sta minute intregi urmarind cum o picatura de apa porneste la vale unindu-se cu alte picaturi... facea "pariuri": care va fi urmatoarea picatura prinsa? sau: picatura asta va fi atinsa de suvoiul asta? ha! a ocolit-o!
asculta "orchestra"!... fiecare strop de ploaie e un interpret la un alt instrument: unii canta la "pamant", la "asfalt", altii la "lemn"... la "frunza" sunt cativa virtuosi!... altii la "tigla de pe casa"... lui ii placeau instrumentistii la "tabla de pe masina"... e o senzatie ciudata, placuta sa asculti ploaia stand in masina... de-aia venea aici, in mijlocul campului, de fiecare data cand ploua... era doar un drum asfaltat, iar in jur, cat vedeai cu ochii, NIMIC! o mare intindere de ploaie!
dupa cateva ore nu mai asculti ploaia...o auzi... e ca hipnoza... la inceput asculti ce-ti spune hipnotizatorul, apoi doar auzi... si incepi sa "vezi"...
el o vedea pe EA! statea nemiscata in ploaie, in rochita ei pana la genunchi, cu decolteu dreptunghiular... parul ud, parca una cu siroaiele de apa, ii acoperea umerii... ploaia o imbraca... picaturi cadeau de pe genele lungi, ca niste stresini, peste obrajii rosii... pe buzele perfect conturate... ca roua pe o petala de trandafir... daca ar fi plans, nimeni nu ar fi stiut... in ploaie poti sa plangi linistit...
i-ar fi sorbit fiecare picatura de pe fata... de pe ochi... de pe obraji... de pe buze... de pe gat... ar fi strans-o in brate, lipindu-se de hainele ei ude...
mda... dar ar fi trebuit sa iasa din masina... si ea arata atat de bine acolo!... el ar fi aratat doar... plouat! uitandu-te la el ai fi putut simti numai mila... "saracu`, uite cum sta in ploaie... de ce n-o fi intrand in masina?"...

valentine`s day feat. loredana vs. dragobete feat. viorica...

ok! fie!... pe 14 februarie e "valentine`s day"... e ZIUA indragostitilor... ma rog...
week-end-ul asta am profitat de vremea frumoasa si am iesit din Bucuresti cu masina... 150 km dus-intors... drumul curat, nu foarte aglomerat... radioul pornit... search... search... muzica de dragoste... search... love songs... search... romantic sounds... SEARCH!... de vre-o doua ori m-a podidit plansul, iar odata m-am surprins cu bricheta incinsa la cativa milimetri de antebrat... noroc cu DJ-ul care a intrerup momentul pentru a ma informa ca ascult "number one lover`s radio o o o o o!"...
maiiii, nene (DJ)! de ce muzica DE DRAGOSTE trebuie sa fie lesinata? deprimanta? de ce crezi ca indragostitii sunt depresivi? de ce toti canta despre dragoste, vorba unui vechi prieten, de parca n-ar avea bani de-o cola? de ce LOREDANA feat. ION CARAMITRU?
inteleg ca 14 februarie e o zi trista... e ziua oamenilor care sufera din dragoste...
de dragobete va propun altceva...
 

poveste de sarbatori...

- bine ca mi-a lasat radu mesajele lui... cine naiba compune mesajele astea? copy... paste...
"Draga Gabi,
 Doresc sa-ti multumesc pentru interesul manifestat  de a lucra in cadrul companiei noastre si pentru timpul acordat parcurgerii etapelor de selectie specifice postului.
 In urma discutiei purtate, in cadrul careia am aflat lucruri interesante si relevante, am analizat cu atentie pregatirea, interesele si realizarile tale insa, din pacate, nu am ales aplicatia ta pentru urmatoarea etapa.
 Formularul tau va ramane in baza noastra de date pentru alte viitoare selectii.
 In momentul in care vom considera ca avem un post corespunzator profilului tau te vom contacta.
 Apreciez sincer interesul pe care l-ai manifestat fata de compania noastra si iti urez mult succes in cariera!"
- asa... SEND! gata...
- domnisoara directoare, au venit cei trei cadidati programati pentru ora 12, pentru postul de agent vanzari...
- foarte bine, sa intre!
isi aranja ochelarii pe nas si lua o pozitie oficiala... da, pixul... trebuia sa tina un pix in mana... avea in fata o coala alba... totul era pregatit... interviurile puteau incepe...
"totusi, nu era rau baiatul ala... pacat ca nu de specialisti avem noi acum nevoie... ne facem treaba si cu astia care au ramas... numai de treaba sa fie... agenti de vanzari ne trebuie!"
gandul i-a fost intrerupt de usa care s-a deschis...
- buna ziua! intrati! luati loc! sa facem prezentarile... eu sunt irina, HR manager...
de cate ori spunea asta isi amintea de bunica ei...
- si unde zici ca faci servici?
- la o multinationala, mamaie!...
- pai parca erai in bucuresti!?...
- in bucresti e, mamaie...
- a!... si ce faci acolo?
- HR manager!
- a!... lasa, maica... o trece si criza asta, de zice astia la radiu, si poate gasesti ceva mai bun...
candidatul se apropie de birou si se aseza pe scaunul pe care i l-a aratat...
- numele meu este valentin sfantu...
irina ii intinse mana si scutura ferm, aproape barbateste! sa-i fie omului clar ca ea nu e o pitzi si nici o femeie slaba... nu se fereste sa stranga mana unui barbat, de la egal la egal! ba chiar a avut grija ca forta cu care i-a strans mana sa fie suficient de mare pentru a inlatura orice dubiu!
- unde ati mai lucrat pana acum?
- "valentine`s day worldwide com"! domnul dragobete mi-a spus de postul asta la dumneavoatra...
dupa setul regulamentar de intrebari era complet lamurita...
- va anuntam noi! va multumesc pentru ca ati venit! la revedere!
al doilea candidat intra in birou...
- luati loc... numele dumneavoastra?
- bunny... easter bunny...
- vad aici, in cv-ul pe care mi l-ati trimis, ca ati lucrat la "invierea"... ok... ati lucrat cumva cu domnul mielu?
- da, da... ii puteti cere referinte...
se uita la ceas... "ce de vorba au astia in ei azi! uite-l si pe ultimul... aoleu!". pe usa tocmai intra un batranel... isi arunca repede ochii pe cv-ul de pe masa... nu scria varsta... se ridica repezindu-se la bratul batranului...
- un pahar cu apa?
- o cola, domnisoara, daca se poate! eu numai coca-cola! de mic...
- dumneavoastra sunteti domnul santa clauss... vad ca aveti experienta in vanzari... "PFA secret santa"...
ii puse si lui intrebarile...le recita precum un politist american care citeste drepturile infractorului cand il aresteaza...
- domnisoara directoare, e afara un domn care zice ca avea interviul programat maine, dar nu va fi in localitate si intreaba daca il puteti primi astazi...
"acuma si cu unu`-n plus!..."
- sa intre...
- buna ziua!
- buna ziua! luati loc, va rog... irina...
- hello win... stiu, poate va pare ciudat numele meu... parintii mei au fost hipioti si tata s-a dus fumat la primarie sa ma declare... iar cel de la evidenta populatiei era beat si nu stia nici engleza... pana la 1 octombrie am lucrat la domnul dumitru... am plecat pentru ca de fiecare data cand se enerva ma injura de toti mortii!!!
... pe la 4 a plecat... a avut o zi buna... avea foarte clar sentimentul ca SIGUR va gasi omul potrivit pentru postul asta!

ce inseamna sa fii gheorghe...

- ce sa fac, ma? sa suflu? du-te, ma, de-aici!... nu suflu in nimic... domnii de unde sunt? a! de la televiziune? da, ma, ca suflu... iach! cu gust oribil! sa ma fortati voi pe mine sa bag eu in gura mea un obiect strain corpului meu!... in gura mea sacra! ce?! daca iti executam un suflat in nas nu era de ajuns sa-mi determini alcoolemia? da` ce dracu are gustu asta? ce-ati facut, ma, cu asta inainte sa-mi dati mie sa suflu? asta e gust de nisip sau de cacat?
- de unde nisip, domnu` gheorghe? ia sa vedem... zice ca n-ati consumat alcool... pe doamna o doare capu... zice ca a fost azi sa-si plateasca taxele si impozitele... nu stim daca e de la asta sau de la accident, asa ca va trebui sa mergeti sa va recoltam probe biologice... adica sa va ia sange...
- ce sa-mi ia, ma? sa ma intepati voi pe mine? baaaaai! in tara asta numai io intep, ma! si acum il invat si pe vladescu!... daca vreti, cel mult, io ma pis sau scuip... asta stiu sa fac... si recoltati voi de acolo ce va trebuie... da` io sange din sangele meu nu dau!
baaaaai domnule gheorghe! cetatene gheorghe! stii de campania aia cu "donati sange"? tu, ca personaj public, detinator de functie publica, platit din banii nostri, n-ai vrea sa dai un exemplu mergand sa donezi sange? da` vezi ca o sa te intepe!
da` daca esti bolnav si trebuie sa-ti faca o injectie, ca nu exista decat forma injectabila pentru tratamentu ala? refuzi injectia si risti sa mori? ce zici, gheorghe, te combini la treaba asta?
am trecut pe langa urmatoarea scena: politia il prinsese pe unu` condamnat de ceva vreme definitiv, dar care se ascunsese pana atunci... vinovat de viol si crima... si voiau sa-i puna catusele...
- baaaaai! nu-mi puneti voi mie catuse, ca fac vanatai! si asta inseamna ca imi pangariti corpul! singurul bun pe care il avem! voi stiti, ma, cine e gheorghe?
baaaai, gheorghe! da` daca te puneau sa tragi aparatul pentru etilotest pe nas, refuzai?
hai sa-ti mai zic una, cetatene gheorghe! prin marea britanie, parca (n-are prea mare importanta unde, exact... intr-o tara civilizata, oricum) exista o lege data in timpul razboiului (sau imediat dupa, in perioada de reconstructie a tarii respective)... ca oamenii sa nu piarda vremea prin baruri, iar a doua zi sa fie apti de munca, s-a dat o lege conform careia toate barurile se inchideau la o anumita ora... perioada respectiva a trecut, legea nu mai avea, teoretic, nici un scop... dar cum ei au fost ocupati cu altele, au uitat sa o abroge... barurile sufereau din cauza acestei legi, dar... abia prin anii `90, dupa mai multe demersuri facute de cei care aveau de pierdut bani seriosi, legea respectiva a fost abrogata! hai noroc, gheorghe!

socoteala sanatoasa

e aproape jumatatea lui februarie... abia am terminat de strans dupa masa de revelion si s-a facut jumatatea lui februarie... ce incet ma misc!...
dimineata stiam exact ce am de facut: azi platesc facturi... ma uit pe fereastra... nu mai bate vantul, nu mai ninge... oameni destul de multi pe strada... trebuie sa fie frumos afara... uite, bate soarele... uite si masina... uite si nametii de zapada din jurul ei... dar daca stau sa dau la zapada mai plec poimaine... si facturile sunt scadente... plec fara masina... ma imbrac destul de gros... imi pun si fularul cel nou... fes nu imi pun... ieri am stat juma` de ora sa-mi aranjez parul... trebuie sa ma tund... am sa merg pe jos... e adevarat, sunt destul de multe facturi de platit si o sa am de mers destul de mult... dar o cura de mers pe jos prin aerul asta rece e sanatate curata!
am platit toate facturile... am febra musculara, imi ard ochii in cap si-mi curge nasul... maine deszapezesc masina, daca o sa ma pot ridica din pat!

the butterfly effect

... felinarul nu voise niciodata sa arda aripile fluturelui... dimpotriva, voise numai sa-i lumineze zborul! se aprindea cand il vedea apropiindu-se si atat de mult ii placea zborul fluturelui ca parca ii venea si lui sa zboare! dar el nu zbura... felinarul era prins in caldaram... ii ajungea insa bucuria fluturelui in zbor, in cercuri... falfaitul aripilor lui ii dadea fiori reci... hm! lui, un felinar care ardea! dar nu a vrut niciodata sa-i arda aripile... stia ca fluturele nu se va aseza niciodata pe globul incandescent! evident, asta i-ar fi facut rau: i-ar fi ars aripile... intr-o zi nu a mai vazut fluturele... a luminat mai departe! a ramas prins in caldaram, luminand... asta ii era menirea... a inteles un lucru pe care il stia in sinea lui dintotdeauna: el era prins in caldaram si nu putea zbura! dar stia ca fluturele zbura undeva si asta ii facea bine... stia ca sunt multe felinare si ca zborul fluturelui va fi luminat de ele... celor care trec pe langa el felinarul le-ar striga: am luminat zborul fluturelui! dar un felinar vorbitor ar fi asa o ciudatenie ca ar fi imediat smuls din caldaram si dus in cine stie ce laborator unde sa fie supus unor teste ingrozitoare! asa ca nu spune nimanui secretul lui si al fluturelui...

o shaorma fumata palmat

masina opri pe bulevardul aglomerat, exact sub semnul "OPRIREA INTERZISA, CU EXCEPTIA MERCEDESURILOR CU GEAMURI FUMURII"... din spate cobora un om la vreo 40 de ani, respectabil, poate putin prea dolofan... (P) cand e vorba de silueta suntem ori anorexici, ori supraponderali, dar e in regula! (P) purta un sacou cu taietura mai degraba sport peste un tricou cu o frunza de canepa imprimata mare pe piept... intra in magazinul cu fatada strident colata cu o frunza verde, exact ca cea de pe tricoul lui, pe fond galben-aproape-fosforescent si saluta mai mult mormaind...
- `mna ziua...
vanzatorul nu se ridica de pe scaun... era obosit... la fiecare client sa te ridici de pe scaun e ca si cand ai face genoflexiuni... iar lui i se inmuiasera picioarele deja... la angajare negociase "in pachet" si "ceva" pentru el... asa mergea treaba in domeniul asta... nu poti sa stai toata ziua intre ele si sa nu poti lua si tu... patronii stiau asta... decat sa fure, mai bine le facea cota...
- da-mi ceva bun...
- cam ce? ca data trecuta?
- nu, nu ca data trecuta... acu` nu ma duc la bairam... imi trebuie altceva... ceva pentru curaj...
-A!
atat! lui atat trebuia sa-i spuna...
- uite asta... e tare!
- cam cat de tare? am auzit ca a mai patit-o unu ieri... l-a dat astia la televizor...
- e, pa dracu! daca e prosti, sefu? daca baga ca prostii? io am auzit de unu ca s-a inecat cand bea apa... pai e de vina aia de la IZVORU` MINUNILOR? sa-ti toarne aia pe gat, sa nu te-neci? ce sa le fac io daca baga ca prostii? toata in viata are o treaba a lor! daca esti prost, poti sa mori si de dragu unei femei! si pe urma lumea o sa zica ca "ete a dreacu curva, l-a bagat in pamant!"
- mda...
plati, lua punguta si iesi... in masina examina marfa... "ce dracu, ma, arata ca patrunjelu tocat!"...
pe bulevard tocmai trecea masina de la RIDICARI... doi pusti cu salopete albastre scrutau cu atentie marginile drumului...
- uite una!
- ce-ai, ma, esti prost? nu vezi ce numar are? incepe cu "W"? ba, tu ai sa dai de belea intr-o zi! tu crezi ca e asa cum ti-a spus la anagajare? cate masini cu "W" ai vazut tu la noi in curte, ridicate? bai, mai invata si tu din ce se intampla in juru tau, ca n-o sa-ti zica nimeni toata viata ce sa faci la fiecare miscare! mai judeca si tu, cu capu tau! `ai de capu tau!
si zicand asta se intoarse spre trotuarul de pe partea lui... celalalt ramase o clipa descumpanit, putin speriat de prostia pe care era s-o faca... "sa mor io daca mai inteleg ceva! ori le ridicam, ori le lasam dracu acolo pe toate! cum sa le aleg? pe-a lu` Gica Grasu de la el de la bloc, audi-u ala alb, daca l-ar gasi parcat prost l-ar ridica sau nu? ca Gica Grasu nu e vre-un smecher, da` are audi alb! na! sa te vad cum o rezolvi pe asta, bai, desteptule!" si gandind asta se intoarse usor spre colegul lui, cu un zambet satisfacut pe fata! grea si meseria asta... mai bine dadea la facultate... tovarasii lui care au dat acu` se distreaza in Regie!...
mercedesul ajunse in zona dristor... intra pe o straduta ingusta, intre blocuri...
- parcheaza si tu dupa punctul ala termic...
cobora si, pentru cateva secunde, se asigura ca nimeni nu l-a remarcat... isi pusese ochelari de soare, cu lentile mari, care ii acopereau jumatate din fata... nu putea fi recunoscut... in scara blocului erau vreo cinci-sase persoane, dar fiecare se prefacea ca are o treaba a lui si ca este acolo cu un scop precis... fiecare cu treaba lui... din cand in cand de la subsol iesea cate unul si altul se foia cateva secunde, apoi cobora scarile... cand ii veni randul cobora...
- una mare si una mica, de pui, cu de toate!...
baiatul pleca in spate si se intoarse dupa 3 minute cu o punga...
- pentru dumneavoastra am pus si servetele!
fusese recunoscut! instinctiv lasa capul in pamant, intinse mana dupa punga si ingaima:
- bine, bine, mersi...
apoi se intoarse brusc pe calcaie si iesi afara... aproape ca alerga pana la masina... se arunca pe bancheta din spate si trase cu putere portiera dupa el... cateva secunde nu schita niciun gest... apoi se relaxa... "bai, ce teapa mi-a tras ala cu iarba lui!"
scose din punga un sul de hartie alb, cu capetele rasucite... il intinse soferului...
- uite, ti-am luat si tie... hai, ca miroase... ia si servetele...
- sa fie primit, sefu!
din punga mai scoase un sul, la fel ca primul, dar ceva mai gros... ii desfacu capetele cu grija... se apleca si musca cu pofta! plimba imbucatura prin gura, lasand sa-i fie atinse toate papilele... MMMMMMMMM....... savoarea ii inunda gura, nasul, creierul!!! inghiti cu atata placere incat se auzi cum ii aluneca pe gat si se repezi sa mai muste odata...
- auzi, ma? io parca il stiu pe ala cu ochelari de undeva...
se opri o clipa cu cutitul in vant... facu ochii mici in incercarea de a-si aminti... baietii rasera zgomotos... toti purtau halate albe, patate de ketchup si sos alb si aveau in maini cutite lungi...
- e ministru` sanatatii, ma! ia de la noi inca de pe vremea cand lucram deasupra!
- asa, ma! aoleu, ce-i mai place shaorma!
rasera din nou zgomotos...
- dumneavoastra?
- una mare, amestec, cu de toate, dar fara ceapa...
se uita la el cu mila... "fara ceapa..., vai de capu` tau! la ce dracu te-oi mai chinui sa bati drumu pana aici? da` deh: daca asa vrea clientu`?"... si pleca fluierand in spate, dupa MARFA...

comatosii se pune ca traiesc?

n-am mai scris de vreo doi ani... n-am mai putut... cand mi-am facut blog simteam ca pot scrie... si pentru un timp asa a fost... erau lucruri pe care le aveam in cap si care se cereau scrise... nu lucruri importante... doar importante pentru mine... nu lucruri de citit... doar lucruri de scris... aveam atunci o cantitate de texte pe care trebuia sa "le dau afara"... atentie! vorbesc de cantitate, nu de calitate... unora le-a placut ce si cum scriam... eu am fost incantat!... si acum citesc cu mare placere textele mai vechi... simt ca n-am sa mai pot scrie ca atunci... m-am gandit mult la ce anume m-a facut atunci sa pot scrie... scriam despre lucruri care ma intrigau... asta trebuie sa fie... am imbatranit... si acum ma intriga lucruri, dar am invatat sa le ignor... nu ma mai impresionez atat de usor... am ajuns ca foarte putine lucruri sa ma impresioneze cu adevarat... iau viata asa cum e... poate grea, poate urata, dar intotdeauna surprinzatoare... nu stii niciodata cat de grea si de urata poate deveni... si, la un moment dat, devine interesant de urmarit... de aia nu am inteles niciodata sinucigasii... maine POATE fi mai usor, mai frumos... daca nu maine, poimaine... vine un timp in viata cand e mai bine sa intelegi ca "a lua viata in piept" inseamna a te lasa purtat de ea, a nu i te impotrivi... ca la mare: nu trebuie sa inoti impotriva valului... cel mai probabil te va baga la fund... stai numai ferm, cu picioarele bine proptite in nisip si lasa-l sa treaca... o sa simti numai cum apa te sfichiuie, uneori atat de tare incat ustura... dar de cele mai multe ori ai sa ramai in picioare...
mi-am "propus" sa incep din nou sa scriu... ghilimelele sunt pentru ca propunerea asta e un fel de fortare... nu pot sa scriu doar pentru ca imi propun asta... dar nici nu ma pot impaca cu gandul ca am imbatranit atat de tare... nu, nu e vorba de varsta aici...
n-am sa mai pot scrie ca atunci... dar am sa incerc sa scriu altfel...