hai sictir, majestate!

anglia - germania... una din "finalele din optimi"... tribunele sunt pline... echipele sunt aliniate la mijlocul terenului...
campionatul mondial de fotbal este o competitie sportiva... cea mai importanta caracteristica a unei competitii sportive ar trebui sa fie fair-play-ul... adica respectul pentru (dupa parerea mea gresit numitul) adversar... o manifestare a acestui respect, la competitii internationale, este intonarea imnurilor de stat ale competitorilor...
primul imn care se aude este cel al germaniei... stupoare! supusii majestatii sale, aristocratii englezi, huiduie! hai sictir, majestate!
in zilele premergatoare meciului, cei care scriu la ziar in anglia au spus ca echipa lor va invinge, pentru ca englezii sunt mai buni la pat si au muzica mai buna... unde e relevanta? urla, nemulsa, pe camp!
ce au facut jucatorii germani? ca nemtii, deh... si-au vazut de treaba! si au invins!

orb fara asigurare

sunetul telefonului il trezi din reverie... pipa aproape ca se stinsese... ultimele rotocoale de fum se ridicau, imprastiind aroma tabacului...
pe masa erau ravasite cateva coli mazgalite... din masina de scris atarna, plictisita, o foaie goala... satula de atata asteptare, parca atipise...
masina de scris parea ca icneste, incercand sa scuipe coala alba care ii statea in gat... imaginea asta ii inspira mila pentru sarmana unealta...
taraitul telefonului ii atrase din nou atentia... se ridica cu greu din scaun, neputandu-si lua ochii de la masina de scris... ar fi ajutat-o cumva, dar nu putea... dupa ce facu cativa pasi se intoarse la birou si smulse hartia pe care o cocolosi si o arunca pe jos...
cu sentimentul ca facuse o fapta buna se indrepta din nou spre telefonul care nu inceta sa zbarnaie impertinent, fara sa-i pese ca deranjeaza...
- alo...
- alo! buna ziua! de la compania de asigurari! am revenit, asa cum am stabilit!... ne putem intalni astazi?
nu "stabilisera" deloc... doar ca de cateva saptamani individul tot insista si, intr-un moment de neatentie, fara sa-si dea seama, incuviintase o intalnire...
- bine...
- atunci ne vedem la cafeneaua din coltul strazii dumneavoastra, pe la ora 5?
- bine, bine...
individul inchise brusc, comportandu-se precum vanzatorii care iti vorbesc foarte frumos pana te conving sa cumperi un produs, dupa care te ignora, ca si cand nu ai mai exista...
cu zece minute inainte de ora 5 se aseza la o masa pe terasa... isi lua o cafea si aprinse pipa... soarele inca dogorea puternic...
la 5 fix aparu si agentul de la compania de asigurari... costum negru, cravata, geanta imitatie piele si transpirat ca un bou, dar mirosind exagerat a parfum...
ajuns la masa isi consulta ostentativ ceasul si declama cu mandrie:
- am reusit sa ajung la timp! este o nenorocire circulatia la ora asta!...
ii intinse mana...
- ma bucur ca reusim, in sfarsit, sa ne intalnim...
zambetul impertinent care insoti replica dadu consistenta reprosului pe care-l insinua...
- imi pare rau ca v-am tot amanat, dar sunt destul de prins...
- lucrati la ceva nou!?
- da... incerc...
- pe caldurile astea probabil ca muzele se ascund la umbra... prin padure...
zambi satisfacut de subtilitatea propriei glume...
un rotocol de fum incerca zadarnic sa-l faca pe agentul de asigurari sa dispara...
- spuneti-mi despre ce e vorba...
desi realiza ca umorul sau se lipeste de potentialul client precum oul de tigaia de teflon, nu renunta la atitudinea studiat joviala, presarata cu glumite ieftine, pe care, insa, le credea de mare impact in castigarea bunavointei interlocutorului...
- maestre, in ziua de zi ORICE se poate asigura! absolut orice! uite, de exemplu, chirurgii isi asigura mainile... stiti, ei se bazeaza in munca lor foarte mult pe maini...
- mda... la asta nu m-am gandit...
agentul nu sesiza ironia si continua, convins ca i-a captat atentia cu acesta informatie coplesitoare...
- da! si, daca au un accident in urma caruia nu-si mai pot folosi mainile, primesc o despagubire foarte mare! primesc mai multi bani decat ar fi castigat continuand sa opereze, chiar!
- mda... da` poate nu e cazul...
- da! Doamne, fereste! dar daca e sa se intample necazul? e mai bine sa fim prevazatori... de exemplu, cantaretii isi asigura vocea! fotbalistii isi asigura picioarele... in america s-a ajuns la niste chestii!... celebra J. Lo si-a asigurat posteriorul!
si, spunand asta, zambi sugubat...
- si eu cu ce va pot ajuta?
- pe dumneavoastra va ajutati, maestre! raspunse agentul, nesesizand nici de data aceasta ironia si, conform instruirii primite, incercand sa responsabilizeze clientul... ati publicat foarte mult in ultima vreme... asta, cu siguranta, v-a adus si venituri pe masura! banii nu trebuie tinuti la saltea!trebuie investiti! iar o asigurare este una dintre cele mai sigure investitii!
deci, tanarul prezuma ca publicarea unor carti pe care, cu siguranta, nu le-ar putea parcurge mai departe de pagina 5 fara sangerari nazale, au generat venituri consistente... mult mai probabil convingerea asta era izvorata din constatarea indesirii aparitiilor publice din ultima vreme... apoi, mai era nelinistea lui referitor la posibila risipire a acestei "averi"... si peste toate astea, il scosese din casa si-i debita ineptii despre fundul lui J. Lo!
- tinere, eu, cand inchid ochii, vad imagini... imagini pe care, mai apoi, le descriu in cuvinte pe o foaie de hartie... asa imi castig existenta... ce mi s-ar putea intampla mie? ca intr-o zi sa inchid ochii si, pur si simplu, sa se faca intuneric... sa "orbesc"... se poate asigura asta?
agentul zambi incurcat, nestiind daca era o gluma, sau omul din fata lui chiar vorbea serios...
- vezi, tinere? nu se poate asigura chiar ORICE!... imi pare rau ca ti-am irosit timpul...
ii intinse mana, se ridica si pleca, lasand in urma un monument de uimire!

o poveste cu un om care vrea doar sa fie normal

nu ajuti un om cazut intrebandu-l de fiecare data, politicos: "ce s-a mai intamplat?", sau "cum iti mai e?"... nu-l ajuti fortandu-l sa repete, cu voce tare, ceea ce ii macina sufletul... nu-l ajuti facand eforturi evidente de a-l ajuta... se va simti dator sa raspunda eforturilor tale si asta va fi inca o povara pentru el... nu ajuti un om cazut spunandu-i ca numai el are puterea de a trece peste... daca o avea, n-ar fi ajuns jos... nu ajuti un om cazut incercand sa-i insiri posibile solutii... foarte probabil, la multe dintre ele s-a gandit si el... de cele mai multe ori nu lipsa solutiei il tine jos, ci imposibilitatea de a o pune in practica... nu ajuti un om cazut fortandu-l sa constientizeze ca are si el o (probabil mare) parte din vina de a fi ajuns jos... de cele mai multe ori stie asta si-si reproseaza singur...
daca vrei sa faci ceva pentru un om cazut, poarta-te normal cu el...


Asculta mai multe audio diverse

umplerea golului...

*continuare

nu-l speria atat ceea ce se intampla in jur, cat lipsa oricarei solutii! cum putea opri asta? cum avea sa "prinda" golul? si ce avea sa faca apoi cu el? sa-l bage inapoi? nu-l vroia...
cum sa opreasca dezastrul care se pornise?
ca prin ceata a vazut undeva, in zare, un om cu un creion in mana... si omul ala desena cladiri si masini si oameni...
omul s-a oprit cateva secunde din desenat si s-a intors spre el...
- ce-ai facut, ma?! nu ca-mi place sa-ti spun asta, dar ti-am zis eu ca aici ai sa ajungi... hai, lasa acuma...
si i-a intins un creion...
- mai bine ia asta si apuca-te si tu din partea ailalta... incepe cu masina aia rosie care ziceai ca-ti place... sau cu parcul din cartier... sau incepe cu blonda aia de saptamana trecuta, pe care ai lasat-o, ca prostu, sa plece... incepe cu ce vrei tu, dar nu mai sta asa!...
un zambet tamp i-a aparut pe fata... statea incremenit, cu un creion in mana...
- auzi, ma? tu crezi ca eu stau toata ziua sa-ti desenez?! iti arat cum, ti-am adus si creion, dar...
cu mana tremurand a inceput sa deseneze... si a inceput cu un drum... apoi a desenat multi oameni...

nedumerire...

astazi, in tramvai, peste umarul unui cetatean insetat de informatie, am zarit o bucata de hartie igienica, impaturita sub forma de revista, pe care scria CLICK TV... intr-un text cu pretentii de articol am reperat urmatoarea formulare: "[vedeta] SE LAUDA cu o viata intima DISCRETA"...
se spune ca inginerii sunt inculti... si totusi televiziunile sunt pline de ingineri care si-au demonstrat valoarea...
se presupune ca jurnalistii au un anumit grad de cultura... atunci cum se face ca presa e plina de analfabeti?

evadarea golului...

*dupa ce cititi povestea inchideti ochii si incercati sa o vedeti...

mergea fara tinta, cu mainile adanc infipte in buzunare, parca incercand astfel sa-si mentina un fel de echilibru... privea in pamant, lovind cu piciorul cate o pietricica sau cate un muc de tigara aruncat de cineva caruia i s-a parut o povara prea mare de carat pana la primul cos de gunoi... cu coada ochiului zarea oamenii care treceau pe langa el si obstacolele aparute in cale... nu ridica, insa, capul... ii era de ajuns sa le ocoleasca... atunci cand in varful pantofilor aparea o bordura insemna ca trotuarul s-a terminat si trebuie sa traverseze strada... abia atunci ridica privirea din pamant, uitandu-se la semafor sau in dreapta si stanga, dupa caz...
la o astfel de raspantie, atunci cand a ridicat capul, a sesizat ceva ciudat... oamenii, masinile si cladirile din jur pareau sa dispara... se estompau usor si apoi dispareau... la inceput a crezut ca i se pare... dar aglomeratia orasului, furnicarul de oameni si imbulzeala de masini, zumzetul care niciodata nu contenea in marea metropola, toate disparusera in doar cateva secunde...
a fost de-a dreptul terifiat cand a constatat ca pana si pamantul pe care calca incepuse sa dispara... nu sa se surpe, ci pur si simplu sa dispara...
ca si cand cineva i-ar fi soptit in ureche, desi nimeni nu mai era in jur, intr-un moment de revelatie a inteles... golul din interiorul lui se revarsase si pusese stapanire pe intreaga lume!