orb fara asigurare

sunetul telefonului il trezi din reverie... pipa aproape ca se stinsese... ultimele rotocoale de fum se ridicau, imprastiind aroma tabacului...
pe masa erau ravasite cateva coli mazgalite... din masina de scris atarna, plictisita, o foaie goala... satula de atata asteptare, parca atipise...
masina de scris parea ca icneste, incercand sa scuipe coala alba care ii statea in gat... imaginea asta ii inspira mila pentru sarmana unealta...
taraitul telefonului ii atrase din nou atentia... se ridica cu greu din scaun, neputandu-si lua ochii de la masina de scris... ar fi ajutat-o cumva, dar nu putea... dupa ce facu cativa pasi se intoarse la birou si smulse hartia pe care o cocolosi si o arunca pe jos...
cu sentimentul ca facuse o fapta buna se indrepta din nou spre telefonul care nu inceta sa zbarnaie impertinent, fara sa-i pese ca deranjeaza...
- alo...
- alo! buna ziua! de la compania de asigurari! am revenit, asa cum am stabilit!... ne putem intalni astazi?
nu "stabilisera" deloc... doar ca de cateva saptamani individul tot insista si, intr-un moment de neatentie, fara sa-si dea seama, incuviintase o intalnire...
- bine...
- atunci ne vedem la cafeneaua din coltul strazii dumneavoastra, pe la ora 5?
- bine, bine...
individul inchise brusc, comportandu-se precum vanzatorii care iti vorbesc foarte frumos pana te conving sa cumperi un produs, dupa care te ignora, ca si cand nu ai mai exista...
cu zece minute inainte de ora 5 se aseza la o masa pe terasa... isi lua o cafea si aprinse pipa... soarele inca dogorea puternic...
la 5 fix aparu si agentul de la compania de asigurari... costum negru, cravata, geanta imitatie piele si transpirat ca un bou, dar mirosind exagerat a parfum...
ajuns la masa isi consulta ostentativ ceasul si declama cu mandrie:
- am reusit sa ajung la timp! este o nenorocire circulatia la ora asta!...
ii intinse mana...
- ma bucur ca reusim, in sfarsit, sa ne intalnim...
zambetul impertinent care insoti replica dadu consistenta reprosului pe care-l insinua...
- imi pare rau ca v-am tot amanat, dar sunt destul de prins...
- lucrati la ceva nou!?
- da... incerc...
- pe caldurile astea probabil ca muzele se ascund la umbra... prin padure...
zambi satisfacut de subtilitatea propriei glume...
un rotocol de fum incerca zadarnic sa-l faca pe agentul de asigurari sa dispara...
- spuneti-mi despre ce e vorba...
desi realiza ca umorul sau se lipeste de potentialul client precum oul de tigaia de teflon, nu renunta la atitudinea studiat joviala, presarata cu glumite ieftine, pe care, insa, le credea de mare impact in castigarea bunavointei interlocutorului...
- maestre, in ziua de zi ORICE se poate asigura! absolut orice! uite, de exemplu, chirurgii isi asigura mainile... stiti, ei se bazeaza in munca lor foarte mult pe maini...
- mda... la asta nu m-am gandit...
agentul nu sesiza ironia si continua, convins ca i-a captat atentia cu acesta informatie coplesitoare...
- da! si, daca au un accident in urma caruia nu-si mai pot folosi mainile, primesc o despagubire foarte mare! primesc mai multi bani decat ar fi castigat continuand sa opereze, chiar!
- mda... da` poate nu e cazul...
- da! Doamne, fereste! dar daca e sa se intample necazul? e mai bine sa fim prevazatori... de exemplu, cantaretii isi asigura vocea! fotbalistii isi asigura picioarele... in america s-a ajuns la niste chestii!... celebra J. Lo si-a asigurat posteriorul!
si, spunand asta, zambi sugubat...
- si eu cu ce va pot ajuta?
- pe dumneavoastra va ajutati, maestre! raspunse agentul, nesesizand nici de data aceasta ironia si, conform instruirii primite, incercand sa responsabilizeze clientul... ati publicat foarte mult in ultima vreme... asta, cu siguranta, v-a adus si venituri pe masura! banii nu trebuie tinuti la saltea!trebuie investiti! iar o asigurare este una dintre cele mai sigure investitii!
deci, tanarul prezuma ca publicarea unor carti pe care, cu siguranta, nu le-ar putea parcurge mai departe de pagina 5 fara sangerari nazale, au generat venituri consistente... mult mai probabil convingerea asta era izvorata din constatarea indesirii aparitiilor publice din ultima vreme... apoi, mai era nelinistea lui referitor la posibila risipire a acestei "averi"... si peste toate astea, il scosese din casa si-i debita ineptii despre fundul lui J. Lo!
- tinere, eu, cand inchid ochii, vad imagini... imagini pe care, mai apoi, le descriu in cuvinte pe o foaie de hartie... asa imi castig existenta... ce mi s-ar putea intampla mie? ca intr-o zi sa inchid ochii si, pur si simplu, sa se faca intuneric... sa "orbesc"... se poate asigura asta?
agentul zambi incurcat, nestiind daca era o gluma, sau omul din fata lui chiar vorbea serios...
- vezi, tinere? nu se poate asigura chiar ORICE!... imi pare rau ca ti-am irosit timpul...
ii intinse mana, se ridica si pleca, lasand in urma un monument de uimire!