*dupa ce cititi povestea inchideti ochii si incercati sa o vedeti...
mergea fara tinta, cu mainile adanc infipte in buzunare, parca incercand astfel sa-si mentina un fel de echilibru... privea in pamant, lovind cu piciorul cate o pietricica sau cate un muc de tigara aruncat de cineva caruia i s-a parut o povara prea mare de carat pana la primul cos de gunoi... cu coada ochiului zarea oamenii care treceau pe langa el si obstacolele aparute in cale... nu ridica, insa, capul... ii era de ajuns sa le ocoleasca... atunci cand in varful pantofilor aparea o bordura insemna ca trotuarul s-a terminat si trebuie sa traverseze strada... abia atunci ridica privirea din pamant, uitandu-se la semafor sau in dreapta si stanga, dupa caz...
la o astfel de raspantie, atunci cand a ridicat capul, a sesizat ceva ciudat... oamenii, masinile si cladirile din jur pareau sa dispara... se estompau usor si apoi dispareau... la inceput a crezut ca i se pare... dar aglomeratia orasului, furnicarul de oameni si imbulzeala de masini, zumzetul care niciodata nu contenea in marea metropola, toate disparusera in doar cateva secunde...
a fost de-a dreptul terifiat cand a constatat ca pana si pamantul pe care calca incepuse sa dispara... nu sa se surpe, ci pur si simplu sa dispara...
ca si cand cineva i-ar fi soptit in ureche, desi nimeni nu mai era in jur, intr-un moment de revelatie a inteles... golul din interiorul lui se revarsase si pusese stapanire pe intreaga lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu