ce lume ciudata...

eu nu sunt niciodata singur!
sunt intotdeauna cu gandurile mele...
am cu cine sta de vorba...
si lumea se uita ciudat...
ce lume ciudata!...

gandurile mele sunt
ori analize sau concluzii,
ori fantezii sau fabulatii,
uneori sunt melodii...
si cum gandurile mele nu au glas
eu trebuie sa fiu si glasul meu
si glasul gandurilor mele...
si lumea se uita ciudat...
ce lume ciudata!...

asta inseamna ca nu-mi mai incap in minte?
ca am nevoie de o memorie externa?
cineva mi-a zis sa-mi fac blog!
toate draciile au inventat astia, maica!