te-ai intors...

se freca la ochi si, printre pumni, zari ecranul stins al televizorului... un junghi ii strabatu inima... isi acoperi ochii cu podurile palmelor, incercand sa scape de o vedenie... reflexia din ecranul televizorului stins nu disparu...
- ai aparut iar? si sterge-ti ranjetul asta de pe fata!
- sa stii ca daca strigi la mine nu o sa plec...
avea o atitudine impertinenta... il lua de sus si-l tortura... se vedea de la o posta ca-i face placere...
- credeam ca n-o sa te mai vad...
- credeai? chiar credeai? hai, fii serios... stiai ca o sa reapar... candva... noi doi am avut clipele noastre impreuna... si stii ca n-am disparut niciodata... doar ca ai tinut televizorul mai mult aprins...
- pleaca!
- sa plec? fii serios... nu te pot lasa singur acum... n-am eu inima aia!
ranji malefic...
- tu n-ai inima deloc!
- o! ma ranesti... sau nu... vezi, eu sunt doar.........
se opri...
- ce esti? cine esti?
- m-ai mai intrebat asta candva... te repeti... hai, ce dracu, fii original! credeam ca am trecut de aceasta intrebare!...
statea in continuare cu capul plecat, cu pumnii acoperindu-si ochii...
- ei, hai, priveste-ma in ochi...
- nu! pleaca!
- stii ca nu pot sa plec! serios, de ce trebuie sa avem astfel de conversatii stupide? "cine esti?", "pleaca"... chiar ma enervezi!
ranjetul ii disparuse...
- te credeam mai inteligent...
- nu sunt!
ridica privirea si ingheta! o grimasa de spaima ii schimonosi fata...
- ei, hai, acuma da-te surprins! esti chiar penibil...
- am... m-am... m-am tot gandit cum trebuie sa arati, dar nu te-am vazut niciodata... erau doar inchipuiri... te plasmuiam in fel si chip... cat de hidos si respingator putea imaginatia mea... imaginatia si constiinta mea... dar asa...
- da... asa...
- de ce-ai venit?
silueta din ecran vru sa zica ceva, dezgustata, dar el i-o lua inainte...
- stiu, stiu ca te-am mai intrebat... dar nu mi-ai raspuns niciodata...
- si de ce crezi ca ti-as raspunde acum?
- pentru ca... poate ca stiu de ce esti aici... si de ce vii din cand in cand... cred ca stiu si cine esti... dar vreau sa aud...
- dar ce mama dracu sunt eu, psiholog? daca stii, de ce mai intrebi? esti mult mai prost decat credeam... si, cu siguranta, mult mai prost decat credeai!
isi framanta mainile intre genunchi...
- hai ca mi se face mila... sila...
- si mie mi-e sila...
un zambet aparu pe "fata" siluetei...
- hai ca-ncepi sa devii interesant...
- mi-e sila... si nu de-acum... doar ca am crezut ca daca stiu de ce mi-e sila, sunt pe jumatate izbavit... ca de o vina recunoscuta... si-apoi ai aparut tu... si, uite, ma obligi sa spun cu voce tare...
- nu fi patetic! ai mai spus-o cu voce tare... tu spui tuturor "adevarul" despre tine (zambi malitios, batjocoritor)... voiai o confirmare din partea lor pentru comportamentul tau?
- am fost sincer...
- ii testai! (vocea ii rasuna ca un tunet!) voiai sa-ti valideze ideile, comportamentul!
- si ce-i rau in asta?
- "ei" nu sunt "tu", prostule!
se facu liniste...
- esti macinat de ura...
- si crezi ca-mi place?
- atunci iarta!...
- crezi ca pot?
- atunci ce vrei?
- nu stiu...
- bun asa! (rase batjocoritor)
- atunci spune-mi tu!
- repet: nu sunt psiholog! si-apoi, de ce ti-as spune? asta ar insemna sa dispar definitiv, nu?
- n-ai sa dispari... stiu ca n-ai sa dispari niciodata!
- stiam eu ca ma iubesti!
- poate ca am ajuns sa te iubesc... asta ma sperie mai rau decat ma sperie existenta ta...
- esti rau! uite, acum, fii sincer: daca nu eram eu, cu cine mai stateai tu de vorba?
- termina cu batjocura asta!
- termina tu! (din nou vocea rasuna) ai sa pierzi tot!
- deja am inceput...
tremura din tot corpul... atat de tare ca se misca patul sub el...
- ei, hai, nu plange... o sa-ti raman eu... eu n-am sa te parasesc niciodata... "iubeste-ma ca pe tine insuti!"
un raset puternic se auzi in toate colturile mintii lui si-apoi, brusc, se facu liniste! ingrozitor de liniste...