luni, 10 mai 2010

disneylife

m-am visat intr-un parc de distractii... unul mare, cu lume multa... agitatie, vacarm si miros de vata de zahar... alba si roz... iar vacarmul era atat de mare ca iti facea tandari orice gand propriu...
comedii, tir, masinute... dar cea mai interesanta masinarie dintr-un parc de distractii e, de departe, rollercoaster-ul!...
erau acolo fel de fel de oameni...
unii foarte tineri, care se tot dadeau, tura dupa tura... nici urma de teama pe chipurile lor... doar dorinta de a fi din nou, cat mai repede, in vagonete...
unii ceva mai copti, care se lasau mai greu convinsi sa urce, dar o faceau doar pentru ca se mai dadusera si in trecut, iar experienta nu fusese atat de inspaimantatoare incat sa nu fie repetata...
si unii mai in varsta, care nu voiau sa urce in dracovenie, multumindu-se sa comenteze de pe margine: "uite si la astia! poate sare vagonul ala de pe sine... praf se fac! ce le-o mai trebui?"
trenuletul porneste incet, greoi, incordandu-se parca, scrasnind din toate incheieturile... ba chiar e nevoie de un mecanism care sa-l ajute sa urce... sa-l traga in sus...
la urcare nimeni nu tipa... nimeni nu e speriat... toti sunt nerabdatori sa ajunga sus... inconstient de nerabdatori...
odata ajunsi in varf toti se uita la lumea de jos... de acolo lumea ramasa jos se vede mica... si toti rad... inca nimeni nu e speriat... si inca nimeni nu tipa... toti comenteaza lumea de jos...
apoi incepe coborarea... asta e brusca! intotdeauna abrupta! momentul in care realizeaza ca incepe coborarea e pentru unii momentul in care decid ca, odata ajunsi jos, se vor urca din nou, pentru inca o tura... dar tot ala e momentul in care altii jura ca nu vor mai urca niciodata in masinaria asta!
apoi urmeaza alte cateva suisuri si coborasuri... ceea ce intareste convingerea si a unora si a altora...
dupa care ajungi jos... aici unii alerga spre casa de bilete, iar ceilalti multumesc lui Dumnezeu ca nu mai sunt in aer... ca sunt, in sfarsit, in siguranta... "n-o fi palpitant aici, dar e sigur!"
se facea in visul meu ca voiam si eu sa urc in rollercoaster, dar casa de bilete era inchisa... si nu era niciun program afisat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu