nu regret certitudini!

privea in gol pe geamul avionului, dar gandurile ii erau departe... isi imagina scena din sala de consiliu, unde toti directorii o asteptau, sa-i ureze bun venit... isi imagina cum, dupa cincisprezece minute de asteptare, acestia vor pleca spre birourile lor, unde isi vor verifica mail-ul si vor citi mesajul ei...
isi amintea perfect ziua in care primise telefonul... era cu doua luni in urma...
tocmai terminase omleta generoasa si isi bea cafeaua... asta e avantajul unei meserii ca a ei: nu trebuie sa fie devreme la birou! radioul din bucatarie era dat destul de tare, asa ca a auzit greu telefonul...
- alo? domnisoara laura popescu?
- da, eu...
- buna dimineata! de la agentia dream advertising sunt si va sun in legatura cu aplicatia dumneavoastra...
i s-au inmuiat picioarele... visase la acest telefon... dar credea ca va ramane un vis toata viata...
- buna dimineata...
se straduia sa nu-i razbata emotia in glas...
- v-am sunat sa va invit la o discutie despre posibilitatea de a va alatura echipei noastre...
au stabilit detaliile... interviurile, discutiile, negocierile au durat aproape doua luni... in final a fost acceptata si urma sa inceapa treaba...

To: top_management@dreamadvertising.com
Subject: explicatie
Mesaj: va multumesc pentru incredere, dar ceva foarte important a intervenit. astazi plec din tara. sper sa nu va fi creat probleme. laura popescu

- va rog sa va legati centura... vom decola in curand...
pe el il cunoscuse in facultate... s-a indragostit ca o proasta din prima clipa in care l-a vazut... asa-i placea ei sa-l tachineze...
- m-am indragostit de tine ca o proasta... si tu nu ma iubesti deloc...
- ba te iubesc... si cel mai mult de la viata apreciez ca esti proasta mea!
si o lua in brate razand...
la putin timp dupa ce au terminat facultatea lui i s-a ivit ocazia sa plece... oferta era de nerefuzat...
- ai sa vii si tu! ne vom face acolo un rost... aici, vezi si tu cum e... asta e o sansa...
- dar aici sunt ai nostri... sunt prietenii... nu ma pot rupe atat de brutal si definitiv de tot si de toate...
- nu trebuie sa fie nici brutal si nici definitiv... traim intr-o lume in care sutele de kilometri se parcurg in cateva ore... exista telefon, internet...
- nu e asa simplu... nu pot sa-mi petrec viata pe avion... si nici la telefon...
el a plecat... a reusit destul de repede sa se puna pe picioare... pasionat de munca lui, nu i-a fost greu sa se impuna...
n-a exista mesaj sau telefon in care sa nu-i ceara sa vina la el... argumentele ei erau de fiecare data altele... trebuia sa gaseasca de fiecare data unele noi, pentru ca el i le demonta pe toate...
stewardesa trecu din nou printre pasageri pentru a verifica daca si-au pus cu totii centurile...
- o sa fie bine...
- ati spus ceva, domnisoara?
- a!... nu, gandeam cu voce tare...
peste cativa ani, intr-un mall, un barbat se apropie timid de o femeie si o bate pe umar...
- laura popescu?
se intoarse, curioasa... nu-l cunostea...
- da... iertati-ma, nu va recunosc...
- putin a lipsit sa lucram impreuna... la dream advertising... au trecut ceva ani de atunci... spuneai ca pleci din tara... ce s-a intamplat?
- a! poveste lunga... am fost plecata... m-am intors de curand...
- te grabesti? vrei sa ne asezam la o cafea?
- de ce nu?!
i-a povestit pe repede inainte ce se intamplase...
- acum am divortat si m-am intors in tara...
- si de ce ai plecat atunci atat de intempestiv? doar erai pe cale sa-ti implinesti un vis... acum nu regreti?
- nu!... am plecat pentru ca n-am vrut sa traiesc toata viata intrebandu-ma "cum ar fi fost daca...?"