Fix It Soul

privea in gol spre televizorul stins... in ecranul negru, ca intr-o oglinda, se putea vedea reflexia unei camere modest mobilata... hainele stivuite pe spatarele celor doua scaune si patul cu lenjeria sifonata compuneau o imagine neglijenta pentru cineva cu vederi conservatoare, dezolanta pentru un depresiv, dar normala pentru el...
vazandu-l asa, pironit in mijlocul camerei, n-ai fi putut spune daca se uita la imaginea din ecran sau mult dincolo de ea... daca nu cumva imaginea asta se reflecta inapoi si se recompunea adanc indaratul ochilor lui caprui...
putini pot intelege ca, desi cutia craniana are, fizic, doar cativa centimetri diametru, adancimea mintii umane poate atinge valori infinite... acolo, departe, a VAZUT el imaginea din televizorul stins...
in mijlocul camerei, care-i parea cunoscuta, statea nemiscat un om, care si el ii parea cunoscut... nu stia exact de unde sa-l ia, dar era convins ca-l cunoaste destul de bine... statea asa, nemiscat, in mijlocul unei camere cam dezordonata, si se uita la el... ba chiar avea un sentiment ciudat ca omul din ecran il imita, si asta il irita putin...
personajul era gol... dar nu indecent gol, desi nu purta nicio haina... gol ca o statuie renascentista, pe care o poti arata fara sfiala copiilor intr-un muzeu... daca ai vedea pe strada un om dezbracat ai spune despre el ca i se vad partile intime... omului gol din ecran i se vedea sufletul... si sufletul, constata el acum, nu are nimic intim atunci cand se reflecta intr-un ecran de televizor stins...
a inceput sa-l studieze atent, ca pe un obiect gasit intr-un anticariat si pe care ar fi vrut sa-l cumpere...
- cum sa cereti atat pe el? nu vedeti cum arata?! zgariat, lovit, patat...
- domnule, poate nu realizati, dar tocmai acele zgarieturi, lovituri, dau valoare acestui obiect, a raspuns anticarul cu un glas usor fonfait si graseind intelectual... uitati, zgarietura asta adanca de aici are o poveste foarte interesanta... a capatat-o in tinerete, in urma unei deziluzii in dragoste... era la prima lui iubire... nu, n-a fost cea mai mare, dar a fost prima... de aceea zgarietura este atat de adanca... pentru ca n-a stiut sa se fereasca... lovitura aceea, in schimb, a capatat-o mult mai tarziu... mai exact in ziua in care a aflat de moartea mamei sale...
- si pata aceea urata?
anticarul s-a foit putin, facandu-se ca are ceva de aranjat intr-un sertar, incercand sa evite raspunsul...
- pata aceea... stiti... nici macar nu e atat de vizibila... mai ales daca il asezati intr-o anumita pozitie, astfel incat lumina sa cada pe el intr-un unghi favorabil...
incurcatura in care fusese pus anticarul era mai mult decat evidenta... nu stia de ce, dar chiar il amuza situatia... asa ca insista din priviri sa primesca toate explicatiile...
- noi am incercat sa scoatem pata aceea, dar...
- cum spuneati ca a capatat-o?
- pai...
si dintr-o data anticarul a ridicat capul, l-a privit in ochi si a strans buzele... atitudinea asta l-a facut sa se simta vinovat, de parca el patase obiectul ala... si, desi anticarul nu scotea o vorba, l-a auzit, ca si cand in camera ar fi fost montate difuzoare in toate colturile... "aminteste-ti! ai crezut atunci ca ai gasit rezolvarea tuturor problemelor tale! ai crezut ca ai dreptul sa faci asta, doar pentru ca poti! l-ai calcat in picioare fara nicio remuscare! pata ai capatat-o cand te-ai aplecat si l-ai batut pe umar, pentru ca nu ai vazut ca era zdrelit peste tot!"
vocea din difuzoare s-a stins, iar anticarul statea in fata lui, avand aceeasi atitudine de mai devreme, cu capul plecat, evitandu-i privirea...
- imi pare rau, dar tot nu cred ca face cat cereti pe el...
anticarul a scos din sertar un tub si i l-a intins...
- eu raman la parerea mea ca tocmai aceste imperfectiuni... in fine... avem o solutie, pe care o recomand doar la insistentele unora ca dumnevoastra...
acum era singur intr-o camera dezordonata, in fata unui televizor stins, din care il privea un om gol, pe care il stia de undeva...
"Fix It SOUL - acopera orice zgarietura, oricat de adanca si indeparteaza orice pata, oricat de persistenta! urmele loviturilor nici nu se mai cunosc! trebuie doar sa aplicati intr-o cantitate mica pe locul cu probleme si sa masati usor, apoi lasati sa se usuce!"
a deschis capacul tubului, si-a turnat in palma gelul incolor si a inceput sa-si maseze apasat fiecare milimetru al trupului...
omul gol din ecranul stins il privea cu mila... din difuzoarele din colturile camerei se auzea rasul rautacios al anticarului...