nebunul din metrou

la ora aia metroul era plin... oamenii, cu ochii inca lenesi, se leganau in ritmul vagoanelor, incercand sa se minta ca sunt treji...
fiecare are metoda lui de a ignora somnul inca prezent sub pleoape... unii citesc ziarul, pentru a se pune la punct cu subiectele zilei... altii, mai intelectuali, deschid un volum din colectia "de buzunar"... iti poti da seama dupa cum nu intorc nicio pagina vreme de trei, patru statii ca, defapt, citesc de cateva ori un rand, nereusind sa tina pasul cu literele puse pe joaca, amestecandu-se intr-o leapsa nebuna chiar sub degetul care incerca sa le tintuiasca la locul lor...
in zona trecerii intre vagoane, la burduf, stau in picioare doi barbati... unul nu are mai mult de douazeci si unu de ani si-i zice aluilalt, cu respect, "nea vasile"... amandoi au in mana cate o sacosa de plastic, din care se aude zanganit de borcan ori de cate ori metroul franeaza, si din care iese un colt de ProSport... ziarul nu este intamplator tinut in acelasi loc cu borcanul: in punga de plastic cei doi cara, ca in fiecare dimineata, set-up-ul pentru masa de pranz... nea vasile e om trecut de cincizeci de ani si impune respect tanarului nu doar prin vechimea in meseria pe care, evident, o practica impreuna la acelasi loc de munca, ci si prin felul sugubat in care ii povesteste despre aventurile lui extraconjugale...
pe un scaun, nu foarte departe de cei doi, sta o domnisoara eleganta... tinuta office, manichiura vizibil deosebita de una despre care ai putea sa spui doar "ingrijita"... daca ai spune ca are o functie de management nu ai gresi foarte tare... e front desk manager la o firma de distributie materiale de constructii si s-a asezat atat de aproape de burduful vagonului pentru ca i-a atras atentia povestea lui nea vasile, care o amuza... si nici tanarul care e cu el nu arata rau...
langa ea sta o mamica si pustiul ei de vreo cinci ani... se pare ca azi are un eveniment important la gradinita si face parte din cei alesi sa spuna o poezie... grijulie, mamica ii cere copilului sa repete inca odata... si inca odata... si inca odata... din ce in ce mai tare... copilul s-a plictisit... e evident ca stie poezia foarte bine, dar mami vrea sa o mai auda odata... mai tare... se poate lesne observa ca, defapt, femeia nici nu e atenta la cel mic, ci la cei din jur care, auzindu-l, se uita spre el zambind... si asta e rasplata ei! "ei? nu-i asa ca-i destept? ati mai auzit asa ceva pana acum? cu mine seamana, sa stiti!" pare ea sa spun celor cu care isi intersecteaza, accidental, privirea... ala mic s-a plictisit destul de tare dupa ce a urlat, pentru a nu stiu cata oara, poezioara... drept pentru care s-a ales cu o smucitura zdravana si o admonestare: "vrei sa te faci de ras la serbare? dupa ce doamna ti-a zis ca esti cel mai destept?"
spre capatul vagonului, incadrat de doua femei mai in varsta care sprijineau cate o papornita pe role, din acelea pentru piata, statea un tanar... nu atragea atentia prin nimic... hainele nu atarnau pe el, nu purta bocanci militaresti cu tricou cu sclipici si pantaloni taiati... nu avea cercel, nici in ureche, nici in nas...
nu citea, nu asculta muzica in casti... statea cu ochii inchisi... probabil inca mai fura cateva minute de somn... pana la un momenta dat cand, asa, din nimic, cu ochii inca inchisi, a inceput sa-si miste mainile... parca desena ceva in aer...
s-a facut liniste si toata lumea se uita la el... ziarele nu mai fosneau, discutiile incetasera...
nea vasile se uita peste ochelari... tanarul cu care era a lasat deoparte respectul si i-a intors spatele... domnisoara eleganta isi intindea gatul spre culoar, sa vada mai bine... mamica uitase de privirile admirative ale celorlalti, care erau acum prinsi cu totii de un spectacol mai interesant decat poezia pustiului ei (pana si ea era dispusa sa recunoasca asta!)...
toata babilonia matinala era acum omogenizata de un sentiment comun, exprimat de privirea fiecarui calator din acea garnitura de metrou: "saracul!"...
- uite, ba, unde ne-a adus astia... baieti tineri, si s-ajunga in felu asta...
asa vedea nea vasile problema...
n-aveau cum sa stie ei ca, sub pleoapele inchise, tanarul acela avea inca imaginea iubitei lui pe care o lasase acasa, inca dormind... si acum ii mangaia parul ravasit pe perna...