the butterfly effect

... felinarul nu voise niciodata sa arda aripile fluturelui... dimpotriva, voise numai sa-i lumineze zborul! se aprindea cand il vedea apropiindu-se si atat de mult ii placea zborul fluturelui ca parca ii venea si lui sa zboare! dar el nu zbura... felinarul era prins in caldaram... ii ajungea insa bucuria fluturelui in zbor, in cercuri... falfaitul aripilor lui ii dadea fiori reci... hm! lui, un felinar care ardea! dar nu a vrut niciodata sa-i arda aripile... stia ca fluturele nu se va aseza niciodata pe globul incandescent! evident, asta i-ar fi facut rau: i-ar fi ars aripile... intr-o zi nu a mai vazut fluturele... a luminat mai departe! a ramas prins in caldaram, luminand... asta ii era menirea... a inteles un lucru pe care il stia in sinea lui dintotdeauna: el era prins in caldaram si nu putea zbura! dar stia ca fluturele zbura undeva si asta ii facea bine... stia ca sunt multe felinare si ca zborul fluturelui va fi luminat de ele... celor care trec pe langa el felinarul le-ar striga: am luminat zborul fluturelui! dar un felinar vorbitor ar fi asa o ciudatenie ca ar fi imediat smuls din caldaram si dus in cine stie ce laborator unde sa fie supus unor teste ingrozitoare! asa ca nu spune nimanui secretul lui si al fluturelui...