avem nevoie... de iertare

soarele ardea destul de tare... era undeva, intr-un port necunoscut... mergea agale pe chei, admirand pescarusii... rochia alba ii flutura din cand in cand sub adierea unei pale de vanticel cald, venit dinspre apa... o mai intepau uneori in talpa piciorului gol cioburi de scoica, dar nu le baga in seama...
nu-si amintea cum a ajuns aici... dar asta parea sa fie ultima intrebare pe care si-ar fi pus-o acum... nu era speriata... desi nu recunostea nimic in jur, avea sentimentul reconfortant ca acolo trebuia sa fie, pur si simplu...
cativa pescari incercau, intr-o barca, sa deznoade o plasa... undeva, in larg, destul de aproape de tarm, se legana un iaht nu foarte mare... al cui o fi? hm... de unde sa stie al cui e iahtul? evident, nu cunoaste pe nimeni aici... nici macar nu stie unde este...
dupa cativa pasi, intrebarea isi gasise, ca prin farmec, raspunsul: proprietarul iahtului, desi nu-l vazuse niciodata, era cu siguranta fostul ei coleg din liceu, baiatul acela blondut, slabanog si intotdeauna corigent la matematica...
a! uite-l! sta pe punte! e neschimbat!... este impreuna cu vecinul ei de la etajul 4, un barbat de vreo 65 de ani si cu unul din profesorii din facultate...
a vrut sa-l strige, sa-i spuna ceva, dar o sirena asurzitoare incepu sa urle de undeva din port... tiuia intermitent si nu se mai oprea...
iahtul, barca pescarilor, pescarusii, toate au disparut intr-o fractiune de secunda... doar tiuitul alarmei continua sa-i zgarie timpanele... a incercat sa-si astupe urechile cu mainile, dar s-a lovit de ceva...
a tresarit si a mijit ochii... alarma ceasului suna strident... se uita la mana, acolo unde simtise lovitura... atinsese noptiera...
soarele intra pe fereastra si o izbea direct in ochii inca neadaptati la lumina... visase...
a gemut nemultumita... era ca un scancet de copil nefericit... voia sa mai doarma!... a oprit alarma si s-a uitat la ceas... a realizat ca dormise numai trei ore...
gasca se adunase in club si n-au lasat-o sa plece cu niciun chip! a insistat ea o vreme, dar dupa cateva shot-uri(nu-si amintea exact dupa al catelea) a uitat sa mai insiste...
s-a smuls cu greu din pat si s-a indreptat spre baie... cu ambele maini sprijinite de chiuveta s-a uitat in oglinda... parul ciufulit ii dadea un aer erotic... s-a apropiat si si-a studiat cu atentie colturile ochilor... evident, nici urma de riduri! admirandu-si inca o data imaginea de zeita a fertilitatii simti brusc o avalansa de energie!
a facut un dus rapid, s-a aranjat cat de cat si s-a repezit pe usa afara! oricum va trece pe la machiaj inainte sa plece pe teren...
cum a ajuns la redactie s-a repezit la filtrul de cafea... si-a scos din geanta pachetul de tigari si a iesti pe balcon, acolo unde erau si ceilalti...
- buna dimineata!
- buna, fata...
- ei, cum ai dormit?
- putin... ar trebui sa invat sa dorm repede, a raspuns razand...
seful de departament a intrat in birou tinand in mana niste hartii... l-au vazut si, la un semn, toti au aruncat tigarile si au intrat inauntru...
- hai sa va-mparta tata! tu te duci la ministerul agriculturii, ca iar s-au adunat unii in fata si vor ceva... tu mergi la spitalul de urgenta, cu o camera ascunsa si da-te pacient... trebuie sa-l prindem cu ceva pe dom` doctor... tu du-te in parc si intreaba oamenii despre astenia de primavara, sa bagam inainte de meteo... gicule, tu iar pleci, tata! sa treci pe acasa sa-ti iei niste haine, ca io zic ca stai ceva pe-acolo...
seful se intoarse spre ea...
- tu te duci la mitropolie, la pelerinajul de la moastele sfintei parascheva... vezi ca iar se incaiera aia pe-acolo... fii si tu pe faza, poate iese bataie, ca anu` trecut... hai, la treaba!
pe hol o astepta operatorul...
- mergem?
- mergem... trec putin pe la machiaj...
pe dealul mitropoliei furnicarul de dreptcredinciosi era deja intr-o forfota greu tinuta in frau de cordonul de jandarmi...
- stati, oameni buni, linistiti, ca ajunge toata lumea la moaste! nu pleaca nicaieri! nu le ia nimeni!
omul in uniforma albastra isi racea gura de pomana...
- da` nu te mai impinge asa, doamna! eu sunt aici de azinoapte! dumneata ai venit adineauri! pai, ce dracu? unde suntem aici? la coada la carne?
operatorul a pornit camera si au pornit in sus, pe langa sirul de oameni...
cu microfonul in mana, cauta din priviri chipuri cat mai "expresive"...
- hai la doamna aceea cu permanent roscat...
operatorul s-a pozitionat si ea a intins microfonul:
- buna ziua! ce o sa-i cereti sfintei cand veti ajunge la racla? pentru ce o sa va rugati?
- pai pentru noroc in viata... pentru noroc la copii... ca uite ce vremuri grele... sa le ajute sa nu ramana fara servici...
indrepta apoi microfonul catre un domn in varsta, cu cravata si palarie...
- dumneavoastra? ce o sa-i cereti sfintei parascheva?
- sa castig la loto! nu pentru mine, ca io sunt batran... sa dau la nepoti, ca n-are, saracii... e tineri, si e greu...
un barbat la vreo 40 de ani, cu treningul calcat la dunga si pantofii lustruiti bec, vazand ca se iau interviuri, s-a simtit dator sa raspunda si el la intrebarea adresata, evident, tuturor... o privi stregareste, privire ce tinu loc de introductivul "papusa"...
- io am venit sa o rog sa dea boala-n dusmanii mei! ca ma dusmaneste multi, domnisoara!
ajunsesera aproape de intrarea in biserica... de-acum intalneau si oameni care ieseau, dupa ce trecusera prin fata raclei cu sfintele moaste...
operatorul ii facu semn catre o femeie simpla, de la tara, cu batic negru...
- matale pentru ce te-ai rugat, mamaie? o intreba ea, punand femeii brusc microfonul la gura si zambindu-i cu un inutil amestec de intelegere si compasiune... ce i-ai CERUT sfintei?
femeia s-a oprit, a privit-o o clipa si a raspuns cu glas scazut, parca mai mult pentru sine:
- sa ne ierte, maica...... atat....... sa ne ierte........