povestea picaturului de apa

printre stancile colturoase raul si-a croit drum serpuit si alearga nebun la vale... salta vesel peste pietrele rotunjite, slefuite cu rabdarea celui mai mester sculptor... dar raul nu de dragul artei le-a slefuit... nu! ci ca sa-i fie goana mai lesne...
daca ai lasa raul sa-ti treca prin ochi ai putea vedea cel mai minunat si mai animat loc de joaca! pentru ca, de fapt, raul este format din miliarde si miliarde de picaturi, aflate intr-o harjoneala continua... se alearga, se inghiontesc, se prind in hore, se iau la-ntrecere!...
sunt atat de multe si se misca atat de repede ca noi nu putem vedea decat o intindere de apa... doar din cand in cand, atunci cand se joaca de-a sariturile, se desprind si, chiuind, fac tumbe, intrecandu-se care din ele poate sari mai sus... chiuitul picaturilor de apa este unul din cele mai frumoase strigate din natura!... omul ii spune clipocit...
traia printre miliardele de picaturi din rau si un picatur zglobiu... asa un chef de joaca avea ca, de cand izvorase, nu statuse o clipa locului!
intr-o zi a trecut pe langa el o picatura rotunda... era atat de frumoasa si radea atat de cristalin incat picaturul s-a indragostit de ea pe loc! si din ziua aceea nu a mai scapat-o din ochi... unde alerga picatura acolo era si picaturul...
le povestise odata o alta picatura despre un joc interesant, descoperit de ea mai demult, din intamplare... se ascunsese in spatele unui fir de iarba si celelate picaturi o cautasera... cat de amuzant fusese!
- vreti sa ne jucam ascunsea? ii intrebase picatura...
- sigur ca da! a raspuns picaturul incantat de ideea unui joc nou... eu am sa alerg cu spatele si voi o sa va ascundeti... si pe urma eu o sa va caut...
si s-a intors cu spatele... a numarat pana la o suta si a inceput sa le caute...
a avut o tresarire cand nu a mai vazut-o langa el... erau miliarde si miliarde de alte picaturi... pe unele le cunostea... pe cele mai multe, insa, nu... a luat-o la goana, sarind din cand in cand deasupra celorlalti, ca sa poata vedea pana departe... dar nici urma de picatura lui... dupa o vreme joaca a inceput sa nu i se mai para interesanta... a inceput s-o strige...
- hai, arata-te! nu ma mai joc asa... nu-mi mai place...
dar picatura nu a raspuns...
- n-auzi ca nu-mi mai place jocul asta? hai, iesi de unde te-ai ascuns... hai sa ne jucam invartita... stii tu, jocul ala in care ne tinem  de maini si ne invartim pana ametim... haide!
dar n-a primit niciun raspuns... picaturul s-a speriat... a inceput sa intrebe celelalte picaturi:
- n-ati vazut-o pe picatura mea?
dar nimeni n-o mai vazuse inca de dimineata...
a alergat zalud, cand spre fundul apei, cand mai spre suprafata... spre malul drept si spre malul stang... dar n-a mai gasit-o...
un picatur mai batran, vazandu-l, i-a spus:
- o fi luat-o pe raul celalalt, la cotitura...
si, pentru prima data in viata lui, picaturul s-a oprit! ceilalti il loveau in goana lor...
- hei, misca-te! ce te-ai oprit asa, in drum?
dar picaturul era inmarmurit... "la cotitura"... la asta nu se gandise... mai trecuse in viata lui pe la multe cotituri, si mai auzise si pe la altii... stia ca, odata trecut printr-un loc, nu se mai putea intoarce...
s-a lasat purtat de curenti... nu mai alerga... celelalte picaturi il impingeau si asa a calatorit cu raul cateva zile... tresarea ori de cate ori i se parea ca vede o picatura rotunda care semana cu ea... degeaba... o mai striga din cand in cand, dar nu primea niciun raspuns... cand obosea se lipea de cate un peste...
intr-o zi, fara sa vrea, asista la discutia dintre dintre doi picaturi...
- eu am fost in alta apa... dar era un lac, nu curgea... pfiu! ce plictiseala era acolo! asa ca am iesit la suprafata si m-am evaporat! am calatorit intr-un nor si am venit cu o ploaie in raul asta!
picaturul a ascultat cu atentie, s-a gandit cateva clipe si a tasnit spre suprafata!
imbulzeala si goana nebuna a celorlati il bagau din cand in cand la fund, dar el se zbatea si iesea mereau la suprafata, in bataia soarelui... dar nu s-a intampla nimic...
a doua zi a iesit de cum a mijit prima raza de lumina! si pe la amiaza a simtit ceva ciudat... parca se dezintegra... s-a speriat si a vrut sa fuga din calea soarelui, dar era prea tarziu... in urma lui, glasul picaturului de la care auzise povestea cu evaporarea rasuna vesel:
- ehei! te-ai hotarat sa te evapori? calatorie placuta!
evaporarea e un fel de teleportare... picaturile se dezintegreaza in particule mici, mici si se ridica in aer... plutesc pana sus si se reunesc cu particulele altor picaturi evaporate, intr-un nor...
picaturul era speriat... nimeni nu-i vorbise pana atunci despre evaporare... daca n-avea sa se mai adune niciodata?
norocul lui ca, in nor, a ajuns langa o picatura care se mai evaporase...
- nu-ti fie teama, i-a spus ea... vantul ne va purta o vreme si, cand se mai racori putin, ai sa te aduni la loc... pana atunci mai bine uita-te in jos! ai sa vezi o multime de locuri frumoase... poate ai noroc sa fii plouat peste unul din ele!...
atunci el i-a spus povestea lui si a picaturii de care s-a indragostit si pe care a pierdut-o cand se jucau ascunsea...
- ei, atunci ai de calatorit! obisnuieste-te cu evaporarea! cine stie de cate ori vei fi nevoit sa treci prin asta!...
si a plutit picaturul, asa, descompus, zile si zile... a vazut locuri minunate... a intrebat picaturile din nor despre picatura lui, dar nimeni n-o vazuse...
intr-o noapte s-a facut brusc frig... "asta-i momentul" si-a spus picaturul, fericit... dar nu vedea nimic in jur... oare unde avea sa fie plouat? a simtit cum se strange, cum se rotunjeste si, deodata, s-a desprins de nor si a cazut in haul de dedesubt...
nu-i era frica deloc! doar putin se temea ca, atunci cand va cadea, sa nu se imprastie...
uitandu-se la celelalte picaturi din jurul lui si-a amintit de viata din rau... aceeasi joaca, aceleasi chiuituri vesele! daca ar fi fost aici si picatura lui... s-ar fi jucat invartita in aer! si, cu gandul asta, s-a alungit putin, ca sa cada mai repede! o va gasi! sigur o va gasi!
si cum aluneca asa prin aer, din ce in ce mai repede, a simtit ca s-a lovit de ceva! gata? ajunsese? in jurul lui vedea, insa, cum celelalte picaturi cadeau in continuare... ce era asta?
se uita in jur si vazu ca nu era singur...
- unde suntem? unde am fost plouati?
- am nimerit pe geamul unui avion! yupiiii!!! tine-te bine!
asta mai lipsea!... si acum ce avea sa urmeze? el n-avea chef de joaca... avea treaba lui... asa ca s-a prelins usor spre marginea geamului si s-a desprins... era din nou in aer...
a mai cazut asa o vreme, pana cand a simtit din nou ca a lovit ceva... in jur picaturile inca mai cadeau... "alt avion?"
- asta-i o pasare, i-a spus un alt picatur de langa el... stai linistit, te va duce ea jos... macar n-o sa te imprastii...
asta i-a dat curaj... "n-o sa ma imprastii", gandi el... "asta-i foarte bine!"
- multumesc!
pasarea a zburat cat a zburat si s-a asezat pe suprafata unei ape...
- am ajuns jos! hai, coboara...
s-a lasat sa alunece de pe penele pasarii...
"sper ca n-am ajuns intr-un lac", gandi picaturul, amintindu-si povestea celuilalt picatur, din rau, din ziua cand aflase cum poate sa plece...
dar a simtit ca e vanzoleala in jur si s-a mai linistit... a mers in rand cu ceilalti, fara o directie anume...
"hm... ce rau ciudat e asta in care am ajuns... are maluri de jur imprejur... cum o sa mai ies de-aici?"
si s-a speriat din nou...
- lasati-ma sa ies! eu caut o picatura! picatura mea! lasati-ma sa ies!
- linisteste-te, baiete... esti intr-o conducta, in sistemul de alimentare cu apa al orasului... ai sa iesi...
- stii tu? ai mai fost in sistemul de alimentare vreodata?
- sigur ca am mai fost... in alt oras...
- si cum ai iesit?
- intr-o cada...
- si de acolo te-ai evaporat?
picatura incepu sa rada...
- cum o sa ma evapor din cada? adica da, se poate, dar ajungi pe tavan, hrana pentrtu mucegaiuri... sa nu faci greseala asta! sa te scurgi repede spre sistemul de colectare! asa ai sa ajungi din nou intr-un rau, sau intr-un lac... si de acolo poti sa te evapori din nou intr-un nor...
- uf! ce complicat!
- deloc! doar lasa-te purtat!
- dar eu n-am timp de asa ceva! eu trebuie s-o gasesc!
- n-ai de ales!...
si a calatorit picaturul prin tevile sistemului de alimentare cu apa, gandindu-se cum are sa iasa intr-o cada... si cat e ziua de mare se gandea numai cum o sa se scurga el repede spre sistemul de colectare!...
intr-o dimineata, pe cand repeta a mia oara planul, malurile de jur imprejurul raului, conducta, cum ii spuneau ceilalti, a disparut!
- la o parte! dati-va la o parte! unde-i sistemul de colectare? a cui cada e asta?
- usor, mai, baiete! ce cada? suntem intr-o cana!
- nu, nu! trebuie sa ajungem intr-o cada! cu "d"!
- ha ha ha! rasera celelalte picaturi... auzi la el, cu "d"... suntem intr-o cana, baiete... nu exista niciun sistem de colectare... o sa fim bauti!
baut? evaporat... plouat... acum baut? nu! asta nu se poate!
- eu trebuie sa gasesc picatura mea! picatura din rau! am jucat ascunsea si n-am mai gasit-o! m-am evaporat, am mers cu avionul, cu pasarea... am fost in sistemul de alimentare cu apa! eu trebuie sa gasesc picatura mea! picatura din rau!
ceilalti se uitau la el nauciti, dandu-si coate...
- a innebunit, saracul!...
picaturul s-a zbatut spre marginea canii si, cand omul a baut, a sarit pe buza de sus, tinandu-se strans... i-a vazut pe ceilalti disparand in gura barbatului... se uita ingrozit...
omul a terminat de baut si a lasat cana jos...
acum ce avea sa se intample? auzise povesti ingrozitoare despre picaturi care ajunsesera in ceva numit servet... din servet nu stia cum se poate scapa... unde trebuia sa se scurga? sau putea sa se evapore? era terifiat...
in camera mai era cineva... o femeie...
- te iubesc!
si s-a apropiat sa-l sarute...
cand a ajuns foarte aproape, picaturului nu-i veni sa-si creada ochilor: pe buza femeii era o picatura galbuie, rotunda... incepu sa tremure de fericire! chiar daca nu mai arata exact ca in rau, o recunoscu: era picatura lui!
cand femeia il saruta pe barbat, picaturul se desprinse de buza si sari spre picatura galbuie... cand il vazu, aceasta tresari... simti cum ar fi vrut sa chiuie, dar nu avea glas!
- picatura mea iubita! te-am gasit! te-am gasit, in sfarsit! unde ai fost? de unde vii?
- dintr-o sticla de suc... dar e o poveste lunga...
- daca-i sti cat te-am cautat! daca-i sti prin cate am trecut! am atatea sa-ti povestesc!...
- si eu! picaturul meu!
si s-au luat in brate... a strans-o atat de tare, incat particulele lor s-au amestecat...
de-acum puteau ajunge chiar si intr-un servet! nimic nu mai conta!
erau fericiti!