sâmbătă, 10 aprilie 2010

marketing

era a cincea oara cand suna telefonul, iar eu nu aveam dispozitivul "maini libere" la mine...
- pe unde ati ajuns?
- suntem pe drum, inca... ajungem cam in jumatate de ora...
- hai, ca m-a sunat iar! e nerabdatoare!
- mai bine nu-i spuneam ca venim...
- ei, banuia ea, oricum...
- tortul e gata?
- da!
- o sa oprim noi undeva sa luam lumanari pentru el...
- bine! hai, v-astept!
accelerez putin... drumul e liber si n-am vazut nicio masina a militiei...
peste exact jumatate de ceas eram in oras...
- uite acolo un magazin deschis... hai sa intrebam...
o domnisoara ne intampina cu un zambet stramb, fortat... nici n-am apucat sa pasesc cu ambele picioare peste prag si m-a luat in primire:
- buna ziua... cu ce va servesc?
am vrut sa raspund "o cafea", dar m-am abtinut...
in cosmelia cu pereti de tabla gaseai aproape orice: de la baterii 777 la bibelouri, de la parfumuri "de firma" la detartrant...
imi rotesc privirea peste rafturile din spatele duduii, incercand sa ma edific daca face sa stric intrebarea... n-am apucat sa "matur" decat jumatate din spatiu, cand am intalnit privirea revoltata a vanzatoarei, fixandu-ma... desi nu puteam vedea, simteam ca bate din picior... as fi putut pune pariu!
- spuneti! imi ordona ea...
- lumanari pentru tort caut...
- sigur! ma intrerupe brusc, subliniind astfel inutilitatea oricaror amanunte, data fiind experienta ei... cate sa fie?
zambesc usor, incercand sa-mi reprim toate pornirile de a raspunde instinctiv...
- as vrea din cele in forma de cifre... bunica mea implineste 74 de ani si nu vreau sa umplem tortul cu lumanarele... plus ca i-ar fi greu sa le stinga pe toate...
dupa o secunda de introspectiva sondare a memoriei vanzatoarea ma anunta victorios:
- avem! ce cifre doriti?
- ... un "7" si un "4" cred ca ar fi bune...
n-a sesizat ironia din glasul meu... s-a aplecat, cotrobaind zgomotos prin niste cutii...
dupa cinci minute, de sub tejghea, sugrumata de efortul depus, a slobozit o informare si o intrebare, aiuritor de natural legate:
- am gasit "7"!... dar "4" n-am... am "2" si "8", va dau?
cele cinci secunde de liniste au facut-o sa ridice intrebatoare capul... m-am simtit dator sa raspund:
- ... nu...
- va dau doar "7"?
- ... nu, lasati...
- cum doriti! mi-a spus, ridicandu-se...
s-a intors pe calcaie si a plecat sa aranjeze niste marfa pe un raft...

6 comentarii: