hai că se poate!

ieri în urziceni a mirosit rău a rahat de câine...
în poarta stadionului din oraş doi ţânci stăteau ciuciţi, ascunzând parcă ceva între ei...
- mă, cum vă cheamă pe voi?
- borcea...
- şi pe mine turcu...
- şi ce faceţi voi aici?
- un arbitru, nene, spuseră ei, arătând spre răhăţelul pe care îl modelaseră şi căruia îi puseseră în vârf un smoc de păr de câine roşu...
- i-am dat şi nume! îl cheamă avram!
acum sunt sigur că unirea nu va fi campioană anul ăsta... nu va fi lăsată...
după ce a avut nesimţirea să umilească marile echipe, cu tradiţie în a se face de râs prin cupele europene (steaua, care trăieşte până în ziua de azi din câştigarea unei cupe acum câteva zeci de ani, dinamo şi rapid, care visează în fiecare an, dar nu le iese niciodată) făcând mai multe puncte într-o singură campanie decât au făcut ele toate la un loc în ultimii ani adunaţi, unirea trebuie pedepsită!
aşa că au decis: anul ăsta titlul nu va ajunge, sub nicio formă, la urziceni!
au pus mână de la mână şi, meci după meci, arbitru după arbitru, sunt cu un pas mai aproape de mazilirea infamilor! hai că se poate!