planul divin...

la DUMNEZEU veni un SUFELT...
- spune, SUFLETE! i-a zis DUMNEZEU...
- Doamne, frumos e RAIUL Tau! si multa bucurie e aici! dar, Doamne, mi-e dor! as vrea sa ma trimiti inapoi la ai mei...
- asta nu se poate! i-a raspuns DUMNEZEU... `au aici nu esti tu la ai tai, SUFLETE?
- cum, Doamne?! s-a mirat SUFLETUL... Tu, care ai facut lumea in sase zile, iar in a saptea Te-ai odihnit, Tu care m-Ai facut si tot Tu m-Ai luat la Tine, nu poti sa ma trimiti inapoi?
- pentru ce nu asculti raspunsul Meu, daca ai venit sa Ma intrebi, SUFLETE? l-a intrebat DUMNEZEU...
si-apoi i-a zis:
- Am sa te trimit inapoi, dar cum ai fost nu mai poti fi... e in firea lucrurilor pe care Eu Am hotarat-o!
si DUMNEZEU a suflat spre SUFLET...
si SUFLETUL s-a simtit usor ca un fulg... si a simtit ca zboara, dus de o adiere calda... si era el intr-un nor cand plutea... iar dupa o vreme a iesit SUFLETUL din nor si a simtit cum cade pe pamant...
nu vedea nimic... pamantul il acoperea... si a simtit SUFLETUL cum pamantul care-l acoperea s-a umezit si i-a fost bine...
de la o vreme a simtit SUFLETUL cum iese din pamant... picioarele lui erau inca sub pamant, dar capul lui iesise de sub pamant... iar in jurul lui erau fire de iarba... si nu vedea SUFLETUL nimic in jurul lui, decat firele de iarba...
si simti la o vreme SUFLETUL cum mainile i se transforma in frunze... acum se inaltase peste firele de iarba... si intr-o zi parul i s-a facut rosu aprins... si din par i-au rasarit petale...
si SUFLETUL vedea iar lumea pe care o stia...
- ai vazut ce floare frumoasa a rasarit in curtea din spate? intreba sotia... e rosie si a aparut acolo ca prin minune...
si in fiecare zi femeia ingrijea floarea, rupand buruienile din jurul ei...
intro zi barbatul a zis femeii lui:
- diseara sa-mi faci o mancare din iepurele pe care l-am prins azi dimineata in gradina!
si femeia i-a zis:
- iti fac...
dar in glasul ei era amaraciune... floarea nu mai era in gradina...
in dimineata aceea iepurele a ajuns intro gradina... era el un SUFLET care ii ceruse lui DUMNEZEU sa-l trimita inapoi, la ai lui... auzise ca DUMNEZEU mai trimisese si alte SUFLETE inapoi...
si DUMNEZEU a suflat peste el si SUFLETUL a simtit cum pluteste... si cand a iesit din norul in care a plutit, SUFLETUL vazut ca era intuneric... si dupa o vreme s-a nascut... si era el un iepure...
in dimineata cand a ajuns in gradina aceea s-a oprit sa se odihneasca... ii era foame... a vazut o floare rosie si a mancat-o...
seara sotia a gatit iepurele...
- buna mancare ai facut din iepure! i-a zis barbatul femeii lui...
si cand zicea asa a inghitit din carnea de iepure pe care o manca... dar cu atata pofta manca incat omului i-a ramas bucata in gat...
ochii i-au iesit din orbite, obrajii i s-au inrosit... cu mainile in jurul gatului, ca si cand s-ar fi sugrumat singur, omul cazu de pe scaun, fara suflare...
si SUFLETUL barbatului s-a ridicat si a vazut trupul lui zacand pe jos si pe femeia lui jelind... si a simtit SUFLETUL barbatului cum se ridica, iar trupul lui ramane jos, iar femeia lui il jeleste...
si cand a ajuns SUFLETUL dinaintea lui DUMNEZEU, a intrebat:
- Doamne, de ce m-ai chemat la Tine?
- pentru ca am vrut sa-mi aduci doua SUFLETE pe care le-am trimis inapoi si de care am nevoie acum, aici...