nevoia de a avea nevoie...

- vezi ca te cauta, iar!
lasa capul in pamant, stranse pumnii si, cu pasi mici, se indrepta spre biroul sefului... cateva minute de acolo s-au auzit numai tipetele lui, dupa care usa s-a deschis si ea a iesit tinand in mana un dosar... era rosie in obraji, iar in ochi ii licareau lacrimile care aveau sa-i brazdeze obrajii in fata oglinzii din baie, ca de obicei...
seara tarziu a ajuns acasa... se oprise mai intai la supermarketul din cartier si-si cumparase mancare semipreparata... a inchis usa in urma ei si a ramas cateva secunde in picioare pe hol, cu sacosa in mana... acelasi intuneric si aceeasi liniste care o intampinau in fiecare seara...
a facut un dus, si-a incalzit ceva in cuptorul cu microunde si s-a bagat in pat... n-a aprins lumina... intunericul, cu ceea ce se putea ascunde in spatele lui, era mai putin deprimant decat certitudinea unei case goale... a adormit cu televizorul aprins...
dimineata a trebuit, din nou, sa-l astepte pe vecinul de la parter sa-si mute masina ca sa o poata scoate pe a ei din parcare... si nici macar "ma scuzati, domnisoara"...
firma mersese bine anul asta... in week-end avea sa fie o petrecere la care fusesera invitati toti angajatii... tot biroul discuta despre asta... fetele vorbeau despre haine, bijuterii, barbati... iar barbatii despre bautura si femei... dupa toate probabilitatile avea sa fie o petrecere pe cinste!
pe ea n-o intreba nimeni nimic... statea ascunsa in spatele monitorului si asculta chicotelile celorlalti... nu se hotarase inca daca se va duce sau nu... stia cum avea sa fie: obisnuitele bisericute in care ea nu-si gasise niciodata locul...
vineri seara a ajuns din nou acasa tarziu... ceilalti colegi plecasera mai devreme sa se pregateasca pentru petrecere... ea a mai ramas...
intuneric si liniste... a simtit cum o lacrima ii curge pe obraz... a fost surprinsa... aici a ajuns? a aprins becul! s-a dus tinta la sifonier! se hotarase: va merge la petrecere!
barul era deja plin de fum, iar colegii vorbeau de-acum toti deodata... nimeni nu remarcase aparitia ei... s-a asezat intrun colt retras...
zambea tuturor celor cu care isi intersecta privirea... ii zambeau si ei, dar dupa doua-trei pahare oricine zambeste oricui... intr-un tarziu l-a remarcat... statea sprijinit de bar si se uita fix la ea... a incercta sa-i evite privirea, dar el n-o slabea din ochi...
cu doua pahare in mana s-a apropiat de ea...
- pot sa ma asez aici?
- sigur...
vocea ii tremura... la fel si genunchii...
- reusita petrecere...
- da...
si conversatia incepu sa se lege... dupa cateva ore, n-ar fi stiut sa spuna cate, radeau si vorbeau de parca erau doi vechi prieteni... a condus-o pana la un taxi si, zambind, privind-o in ochi, i-a spus:
- la revedere... am sa te sun...
cand a ajuns acasa era atat de fericita! a aprins toate luminile! a adormit asa, imbracata...
a sunat-o... s-au intalnit de cateva ori si de fiecare data s-a intors acasa fericita... o facea sa rada, si asta era atat de bine!
erau deja impreuna de cativa ani... n-ar mai fi putut trai fara sa-l auda spunandu-i in fiecare dimineata "esti frumoasa" si in fiecare seara "esti minunata"...
de la o vreme toti colegii remarcasera ca din biroul sefului nu se mai auzeau tipete cand intra ea acolo... ba chiar o laudase in cateva sedinte!... a fost surprinzator, totusi, pentru toata lumea, cand a fost promovata!
de-acum toti voiau sa-i fie in preajma... in pauza de masa iesea cu fetele la o cafea...
"esti frumoasa"...
- buna dimineata, vecine!
- buna dimineata, domnisoara!
ce femeie! masina? oho! o parca undeva pe bulevard!
in bucatarie mirosea atat de bine?
- ce gatesti?
- surpriza!
ii placea la nebunie cum gatea ea... reusea de fiecare data sa-l surprinda...
- ar trebui sa scrii o carte de bucate! esti minunata!
si o lua in brate...
era de nerecunoscut... din femeia stearsa de acum cativa ani, neincrezatoare, timida, nu mai ramasese nici macar o vaga amintire...
vietile lor pendulau intre matinalul "cat esti de frumoasa" si nocturnul "esti minunata"... noua functie de la birou ii ocupa din ce in ce mai mult timp... apoi, odata cu popularitatea crescuta, petrecerile la care era invitata erau din ce in ce mai dese... devenise o "enoriasa practicanta" in mai toate bisericutele...
in seara aceea luminile erau stinse in toata casa... l-a gasit stand in fotoliu, pe intuneric... simtea ca ceva se va intampla...
- ce e cu tine, iubitule?
- eu plec...
simti un nod in gat... din glasul lui a inteles ca vorbea serios...
cum sa plece? de ce sa plece? ce s-a intamplat? cand s-a intamplat? in cap ii vuiau mii de intrebari... toate de-a valma... nu putea sa rosteasca niciuna din toate aceste intrebari... a putut sa spuna doar atat, cu vocea sugrumata:
- dar eu te iubesc!
- nu! tu iubesti o iluzie! iubesti un bibelou! si cand un bibelou se sparge, oricat ai fi tinut la el, il maturi si il arunci... pentru ca un bibelou lipit nu mai arata la fel... si pentru ca in locul acela a fost intotdeauna un bibelou, dupa un timp, o sa pui in loc altul... pentru ca locul arata rau gol...


Asculta mai multe audio diverse