garoafe de 1 martie

- saru` manaa! tanti, cat costa salamu` asta?
- care, ma?
- asta, de fox...
- pleaca ma`, de-aici, ca n-ai tu bani!
lasa capul in pamant si iesi din magazin...
- hai mai repede cu lazile astea! hai, ca ne-apuca noaptea!
vocea omului se amesteca cu toata harmalaia pietii, dar el invatase sa asculte harmalaia asta si sa auda numai oportunitatile... sari de pe bordura si se repezi spre una din lazile stivuite in usa pravaliei...
- va ajut eu, nene!...
si zicand asta era deja dincolo de prag, cu una din lazi sprijinita mai cu genunchii, mai cu burta...
- ma, sa nu ti-o scapi pe picioare, sa ma dai de necaz... sa mai vina si ma-ta la mine ca te-ai lovit... mai bine las-o jos...
- n-o scap, nene! ce, n-am mai carat si saptamana trecuta? ai uitat?
omul facu un gest cu mana, ca si cand i-ar fi zis "treaba ta, io ti-am zis..." si se intoarse cu spatele... ceilalti carausi se uitau la el cu rautate... "de unde-ai mai aparut si tu, ma?"...
- gata, nene! le-am dus pe toate!
- bine, ma! ia de-aici si du-te! si-i intinse cateva monede...
le tinea strans in pumn, iar pumnul adanc infipt in buzunar...
mergea atent pe langa ziduri, temandu-se parca sa nu fie strivit de picioarele oamenilor... deodata vazu cum din buzunarul unui barbat ieseau colturile catorva hartii... iuti pasul si se apropie de om... recunoscu culoarea banilor... se opri o clipa, iar picioarele incepura sa-i tremure... la ce-i statea gandul? nu mai facuse niciodata asa ceva... dar isi aminti chipul vanzatoarei care-l daduse afara din magazin... inconstient mari din nou pasul si, cand se trezi, era ascuns in spatele unui stalp, iar barbatul se indeparta linistit... din buzunar nu i se mai vedeau colturile bancnotelor... in aceeasi clipa simti in palma hartia mototolita... gura ii era uscata si abia mai putea respira... un gand il strafulgera: daca l-a vazut cineva? si groaza asta l-a facut s-o rupa la fuga...
dupa cateva ore era din nou in alimentara...
- vreau si eu o paine si de restul salam...
vanzatoarea il recunoscu, dar inainte sa spuna ceva vazu mana intinsa cu banii... se uita mai atenta la el si de pe fata ii disparu ca prin farmec incrancenarea...
- ia, ma, ce bani ai tu acolo?
pentru o clipa s-a gandit sa fuga... daca-l intreaba de unde ii are?
vanzatoarea rasfira in palma cele cateva monede si hartia... se intoarse catre rafturi si intr-o punga puse o paine si cateva felii de parizer...
bucuria care aparu pe fata lui o facu sa lacrimeze...
iesi in fuga si pana acasa nu se opri din alergat...
intra incet, incercand sa nu faca zgomot... in camera era destul de intuneric... in pat, mama statea intinsa, cu ochii deschisi... a simtit-o ca are ochii deschisi... se apropie de ea si ii intinse punga...
- uite, ti-am adus salam... hai, mananca...
mama se ridica pe jumatate, chinuita de dureri pe care nu le lasa sa le vada el...
- hai sa mancam amandoi... tu ai mancat azi?
- DAAAA!!! nici nu mi-e foame! am fost pe la tanti si m-a pus la masa...
- si ce ai mancat, ma? intreba mama, banuind neadevarul ascuns in siguranta cu care vorbea copilul...
- A! pai a avut .......... friptura! replica el, dupa o scurta ezitare... io ma duc afara, ca ma asteapta niste prieteni... sa mananci tot, ca pana maine se strica!
intunericul camerei ascundea lacrima femeii care s-a prelins pe obraz si a cazut pe felia de paine... friptura nu mancau ei nici cand ea era in putere si putea munci...
statea pe marginea drumului, pe o bordura, scarmanand cu un betigas in praful de pe jos... o femeie corpolenta, trecuta de 40 de ani, cu o rochie inflorata si cu doua sacose in maini se apropie de el... lasa jos sacosele sa se odihneasca...
- saru` manaa! vreti sa v-ajut?
se uita la el, il masura putin, apoi masura sacosele...
- hai, ca-ti dau un covrig... vrei? si scoase un covrig mare si i-l intinse...
cand au ajuns la usa, femeia a mai scos un covrig...
- uite, ia-l si pe-asta...
- multumesc! si lasa capul in pamant...
- cati ani ai tu, copile?
fara sa raspunda s-a rasucit pe calcaie si a luat-o la fuga, de parca se temea sa nu-i ia inapoi covrigul...
biroul era gol... toti plecasera demult... afara se intunecase deja... scutura capul, vrand sa alunge toate aceste imagini... le voia uitate, dar ele reveneau mereu... si poate ca era, totusi, mai bine asa... scose din sertarul biroului un buchet de garoafe...
puse paltonul pe el si iesi in noapte... merse pe jos, ca sa-si limpezeasca putin mintea... portarul il recunoscu si il saluta respectuos... daca ai fi fost atent, insa, ai fi descifrat in salutul lui, pe langa respect, si mila...
- buna seara... mergeti, nu mai e nimeni...
aleea era luminata de cateva felinare... cele care mai aveau inca becuri... s-a oprit in fata crucii de marmura si a asezat usor garoafele...
- e 1 martie, mama... ti-am adus garoafe... si sa stii ca azi am mancat friptura...