revansa

ce am sa va povestesc acum se intampla demult, pe vremea copilariei mele, intr-un sat din baragan, intr-o vara fierbinte...
era intr-o duminica, pe dupa pranz... pe ulita mare femeile iesisera pe marginea santului, adunate dupa criteriul distantei fata de propria poarta, palcuri-palcuri, sporovaind...
pe drum isi facuse aparitia o ceata de tineri, care se ingrosa pe masura ce strabatea satul spre capu` alalalt, unde era izlazul...
- hai, ba, la fotbal!
si cel convocat iesea degraba, alaturandu-se lotului de sportivi amatori...
zapuseala amiezii nu-i impresiona catusi de putin... doar toata saptamana statusera cat-ii ziua de lunga in camp, la sapa... cum ziceau ei - "in cantonament"...
ajunsi pe terenul cu doua cadre metalice infipte in pamant in chip de porti se imparteau rapid in doua si treceau la actiune...
acu`, ce-i drept, cele doua echipe - ad-hoc constituite - nu erau nici pe departe egale ca valoare! drept care unul dintre portari se cam muta de pe-un picior pe altul de cand incepuse meciul...
din tribune (sub un copac despre care nu stia nimeni cum aparuse acolo, dar se zvonea ca ar fi fost plantat demult, tocmai cu acest scop), cativa spectatori urmareau cu impartialitate jocul, fiind in acelasi timp si brigada de arbitri...
unu`, mai milos, striga la un moment dat:
- ba! vasile! pune, ma, poarta aia d`oparte, si vino-aci de stai jos! hai, ma, ia o bere, nu mai sta acolo-n picioare degeaba!
nu stiu sa va spun cat a fost scorul final, ca `al de tinea socoteala a plecat inainte sa se termine partida... venise un pusti si strigase la el:
- nea costele! bre, m-a trimis tanti floarea sa-ti zic sa te duci repede acasa, ca s-a umflat vaca!
si omu` a plecat!...
da` se zvoneste ca ar fi castigat echipa aia din dreapta, cum te uitai de sub copac! si, ca sa evite litigiile, au fost cu totii de acord sa se rejoace meciul duminica viitoare!