auzi ciocanitul in usa si se opri o clipa... parca i se paruse...
se auzi din nou... incet, cu pasi poticniti, se indrepta spre usa...
- a, tu erai!?
in usa statea o umbra neagra imbracata cu o pelerina lunga, cu gluga... in mana tinea o coasa...
- hai, intra, nu sta asa acolo...
si se intoarse, indreptandu-se spre bucatarie...
- stai jos!
umbra se aseza pe un scaun, rezemandu-si coasa de perete...
- te grabesti?
umbra scutura din cap, in semn de "nu"...
-ei, atunci hai in casa, ca n-am sa te tin la bucatarie... eu as bea o cafea... pe tine n-are rost sa te intreb...
si iesi din bucatarie, cu ceasca in mana... umbra o urma...
- care va sa zica, ai venit... mda...
si sorbi din cafea...
- ai umblat mult azi?
umbra nu schita niciun gest...
- da` zi si tu ceva, nu tacea ca moar..... ca pestele!
cateva clipe fu liniste... o liniste mormantala...
- sa stii ca te asteptam... uite, de-aia de cateva zile nici n-am mai iesit din casa...
sorbi din nou din cafea...
umbra incepu sa dea semne de neliniste...
- pai ziceai ca nu te grabesti... stai sa termin cafeaua...
din nou se facu liniste... doar zanganitul cestii pe farfuriuta...
- ar mai fi fost cate ceva de facut... tocmai a nascut Olguta... ma-sa o ajuta, da` n-are atata timp... eu as fi mai stat cu ea, ca e greu cu copil mic la inceput...
ramase cu ceasca ridicata, privind in gol...
- da` ce treaba ai tu...
aseza ceasca jos si se lasa pe spate in fotoliu...
- stii? eu te-am mai vazut pe tine... n-aveam decat vreo 24 de ani... imi amintesc de parca a fost ieri... dupa o saptamana, cand am deschis ochii, ti-am vazut un colt din pelerina asta, cand ieseai pe usa... atata am vazut...
lasa capul pe spate si inchise ochii...
se simti zgaltaita si auzi glasul unui copil:
- buni, trezeste-te! iar ai adormit in fotoliu!
deschise ochii si se uita la copil...
- o sa sune cineva la usa...
Asculta mai multe audio diverse
vineri, 30 aprilie 2010
marți, 27 aprilie 2010
permis de shopping...
deja primul mall din bucuresti se deschisese de ceva vreme... m-am lamurit repede cam cum sta treaba: acolo e terenul de joaca al purtatorilor de lant gros asortat cu trening nou si pantofi albi, legati de cate o poseta mare prin intermediul unei dudui carliontate excesiv, tot timpul nemultumita de ceva, chiar si atunci cand e vesela (dovada botul permanent pus)... am aflat mai tarziu ca aceasta veriga se numeste "pisi" (evoluata apoi in "pitzi")...
inventarul punctelor de interes s-a dovedit a fi destul de saracut (ciudat cuvant pentru un astfel de loc): magazine cu vitrine paietate si preturi exorbitante la haine pe care nu le-as fi purtat nici primite de pomana, cateva restaurante fast-food, pe care le gasesc si mai aproape de casa, si, poate cel mai tentant, parada cautatoarelor de aur sub forma de bijuterii scumpe, dar curve pot vedea si in centru, in aer liber...
asa ca foarte curand n-am mai prea gasit motive de vizita, ba as zice dimpotriva...
coordonam o actiune care se desfasura concomitent in mai multe locatii, una din ele fiind chiar locul descris... am gasit cu greu un loc in parcarea intesata, chiar daca era mijlocul saptamanii, in jurul pranzului... dupa cateva ture, sansa mi-a suras: doi tineri, un el si-o ea, fugeau speriati, parasind locatia cu scartait de roti! dupa cum aratau (nepotrivit de decent) am inteles ce se intamplase: proaspat flotanti in capitala (dovada si numarul masinii) au aflat de minunea numita mall si au venit sa-si consume chiulul de la cursuri... si cum in herastrau mai fusesera, au incercat noutatea! si acum se caiau... au aflat unde ajung cei care nu se tin de scoala si chiulesc... am vrut sa le strig "grabiti-va! mai prindeti cursul de la ora 13:00!", dar am renuntat, fiind concentrat asupra locului de parcare...
atunci am fost martorul scenei care m-a facut sa jur ca nu mai calc in viata mea intr-un astfel de loc!
langa mine era parcata o masina scumpa, in care se tot foiau doua "maimute", aratand fiecare de vreo 28 de ani, dar cu siguranta neavand niciuna peste 22 (nu m-as fi mirat sa aflu ca aveau 19!)...
- hai, fata, ca ne-asteapta ala!
- stai, fata, ca termin acuma!
dialogul mi-a atras atentia... ce sa termine? ce faceau in masina?
soferita, cea care slobozise ultima replica, se chinuia de zor sa lege nojitele lungi pana la genunchi ale unor sandale din care tocul reprezenta circa 85%... deci asta faceau! isi puneau "uniforma" de mall!
venise pana aici incaltata cu niste pantofiori absolut decenti (i-am vazut cand i-a aruncat in portbagaj), cu siguranta foarte comozi... abia cand s-a ridicat in picioarele de dindarat am inteles: datorita tocului foarte inalt fesierii s-au umflat mai abitir, umpland la limita exploziei pantalonii si asa destul de stramti... acum era in ton cu pieptul revarsat peste bustiera sclipitoare, doar sfarcurile excitate de iminenta intalnire impiedicand sanii sa dea pe-afara!
intre timp au mai aparut si alte astfel de locuri... m-am mai obisnuit cu ideea si cu fauna (la vegetatie nu vreau sa ma gandesc!)...
am un mall foarte aproape de casa si, din pacate, aici se afla cel mai apropiat centru de unde pot inchiria filme... dar am invatat repede care este intrarea cea mai apropiata de locul cu pricina, intamplandu-se ca aceasta sa fie chiar intrarea din spate! YES!!!
zilele trecute am fost sa returnez un film... de pe peretele mallului se zgaieste la mine un afis mare, intrebandu-ma: "vrei permis de shopping?"
mi-am amintit de titlul unui celebru film: "license to kill"... si de o replica pe care am citit-o de curand: "unii oameni traiesc doar pentru ca e ilegal sa-i impusti!"
cei care ucid se numesc asasini... sau criminali... si sunt pedepsiti (prea bland!)
hm... cei care au un permis pentru shopping sunt shoppingisti, sau shoppingari?
inventarul punctelor de interes s-a dovedit a fi destul de saracut (ciudat cuvant pentru un astfel de loc): magazine cu vitrine paietate si preturi exorbitante la haine pe care nu le-as fi purtat nici primite de pomana, cateva restaurante fast-food, pe care le gasesc si mai aproape de casa, si, poate cel mai tentant, parada cautatoarelor de aur sub forma de bijuterii scumpe, dar curve pot vedea si in centru, in aer liber...
asa ca foarte curand n-am mai prea gasit motive de vizita, ba as zice dimpotriva...
coordonam o actiune care se desfasura concomitent in mai multe locatii, una din ele fiind chiar locul descris... am gasit cu greu un loc in parcarea intesata, chiar daca era mijlocul saptamanii, in jurul pranzului... dupa cateva ture, sansa mi-a suras: doi tineri, un el si-o ea, fugeau speriati, parasind locatia cu scartait de roti! dupa cum aratau (nepotrivit de decent) am inteles ce se intamplase: proaspat flotanti in capitala (dovada si numarul masinii) au aflat de minunea numita mall si au venit sa-si consume chiulul de la cursuri... si cum in herastrau mai fusesera, au incercat noutatea! si acum se caiau... au aflat unde ajung cei care nu se tin de scoala si chiulesc... am vrut sa le strig "grabiti-va! mai prindeti cursul de la ora 13:00!", dar am renuntat, fiind concentrat asupra locului de parcare...
atunci am fost martorul scenei care m-a facut sa jur ca nu mai calc in viata mea intr-un astfel de loc!
langa mine era parcata o masina scumpa, in care se tot foiau doua "maimute", aratand fiecare de vreo 28 de ani, dar cu siguranta neavand niciuna peste 22 (nu m-as fi mirat sa aflu ca aveau 19!)...
- hai, fata, ca ne-asteapta ala!
- stai, fata, ca termin acuma!
dialogul mi-a atras atentia... ce sa termine? ce faceau in masina?
soferita, cea care slobozise ultima replica, se chinuia de zor sa lege nojitele lungi pana la genunchi ale unor sandale din care tocul reprezenta circa 85%... deci asta faceau! isi puneau "uniforma" de mall!
venise pana aici incaltata cu niste pantofiori absolut decenti (i-am vazut cand i-a aruncat in portbagaj), cu siguranta foarte comozi... abia cand s-a ridicat in picioarele de dindarat am inteles: datorita tocului foarte inalt fesierii s-au umflat mai abitir, umpland la limita exploziei pantalonii si asa destul de stramti... acum era in ton cu pieptul revarsat peste bustiera sclipitoare, doar sfarcurile excitate de iminenta intalnire impiedicand sanii sa dea pe-afara!
intre timp au mai aparut si alte astfel de locuri... m-am mai obisnuit cu ideea si cu fauna (la vegetatie nu vreau sa ma gandesc!)...
am un mall foarte aproape de casa si, din pacate, aici se afla cel mai apropiat centru de unde pot inchiria filme... dar am invatat repede care este intrarea cea mai apropiata de locul cu pricina, intamplandu-se ca aceasta sa fie chiar intrarea din spate! YES!!!
zilele trecute am fost sa returnez un film... de pe peretele mallului se zgaieste la mine un afis mare, intrebandu-ma: "vrei permis de shopping?"
mi-am amintit de titlul unui celebru film: "license to kill"... si de o replica pe care am citit-o de curand: "unii oameni traiesc doar pentru ca e ilegal sa-i impusti!"
cei care ucid se numesc asasini... sau criminali... si sunt pedepsiti (prea bland!)
hm... cei care au un permis pentru shopping sunt shoppingisti, sau shoppingari?
luni, 26 aprilie 2010
raiul intr-o clipita...
in adancul limpede vazu oglindit cerul senin, de un albastru curat, ca atunci cand tocmai a plouat si doar cativa nori albi, de vata de zahar, stau nemiscati si se uita spre pamant, la iarba cruda... vazu soarele stralucitor, rotund si galben, maturand cu razele varfurile copacilor si, asa, ca sa se distreze, incingand pielea cate unui copil, facandu-l sa sara in apa, chiuind... vazu pasarile, in stoluri, jucand leapsa deasupra unui ochi de padure, de unde se ridica innebunitor parfum de flori de salcam... vazu caii albi, veniti in zbor sa se adape, strangandu-si aripile si scuturandu-si coamele... vazu copii alergand desculti, incercand sa prinda fluturi cu mainile goale... vazu oameni fericiti, razandu-si unii altora...
pentru o clipa se vazu pe el, dar ea clipi si toate au disparut!
Asculta mai multe audio diverse
pentru o clipa se vazu pe el, dar ea clipi si toate au disparut!
Asculta mai multe audio diverse
vineri, 23 aprilie 2010
aer neconditionat
o tinea de mana ca pe un copil mic, pe care ti-e teama sa nu-l pierzi daca o zbugheste de langa tine pe aleile parcului, inconstient, dar sigur ca ai sa-l urmaresti... si-o imagina in stare de astfel de comportament, dar, la fel ca un copil, se va speria cand se va trezi singura si va incepe sa planga... sau asa spera el...
uitandu-se la ea, chiar ii parea un copil... il cam speria constatarea asta... apoi isi amintea orele de tandrete, saruturile pasionale, mangaierile catifelate, soaptele, tachinarile... nu! era femeie...
ochii mari, doua prapastii negre in care se vedea alunecand de fiecare data cand o privea, pierzandu-se pentru totdeauna... pielea obrazului, perfect neteda, un magnet care-i atragea, fara voia lui, degetele, in mangaieri continue... gatul lung si subtire, un traseu bine definit pentru saruturile pornite din spatele urechii pana pe umar... causul palmei, cald si dulce alint pe obrazul lui...
dar... rasul zglobiu, niciodata serios... vorbele fara sens, intrerupandu-l intotdeauna atunci cand el spunea ceva grav... alergatul de colo-colo, ca un catel de talie mica scos la plimbare...
si totusi... capul pus pe umarul lui, surprinzator de brusc serioasa, atunci cand el glumea... parfumul parului ravasit de vant... bratele incolacite in jurul lui, in felul acela care spune "nu pleca"...
- TREBUIE sa plec...
fara sa-i dea drumul, ca sa nu fie nevoita sa se uite in ochii lui, i-a raspuns:
- stiu...
si a continuat sa-l tina in brate, mai strans...
in bucatarie era innebunitor de cald, din cauza cuptorului... Lola statea in picioare langa fereastra deschisa, tragand din cand in cand din tigara si sorbind din paharul de coniac... incerca sa nu-i stea in cale... era nerabdatoare sa guste din prajiturile fermecate pe care numai prietena ei stia sa le faca...
o privea cum se agita, ca o zvarluga, prin bucatarie... si-ar fi dorit, uneori, sa fie si ea la fel... Lola nu stia sa gateasca nimic mai complicat decat cartofi prajiti...
- cand mai iesim si noi la o cafea? ti-am promis ca nu mai vin la tine... mie nu-mi place sa stau in casa... doar pentru ca mi-ai spus ca faci prajituri am acceptat, sa stii!
- stiu, Lola... de aia ti-am si spus ca fac prajituri... altfel n-ai fi venit si m-ai fi batut iar la cap o jumatate de ora cu iesitul in oras... n-am vreme... uite cata treaba e de facut! tu nu stii... esti singura, n-ai nicio responsabilitate...
Lola se uita la ea si parca-i venea sa planga... ii venea s-o ia de umeri si s-o scuture, s-o trezeasca...
stia cat il iubea (ii povestise de atatea ori)...
- hai in dormitor, pana se face prajitura... de-acum nu mai am ce sa-i fac... hai, am de calcat niste camasi... le-am spalat ieri si nu mai are niciuna calcata...
Lola inghiti nodul care-i statea in gat si o fixa cu privirea... nu mai putea suporta... de mii de ori isi pusese intrebarea "ii sunt prietena daca ii spun, stiind cat il iubeste si cat va suferi afland adevarul, sau ii sunt prietena daca tac, protejand-o?"... dar nu mai putea s-o vada asa...
- opreste-te! trebuie sa-ti spun ceva...
ea se opri doar pentru o secunda, evita privirea Lolei si, ca si cand n-ar fi auzit, iesi pe usa, chemand-o:
- hai in dormitor... aici e foarte cald...
se duse dupa ea...
- tu ai auzit? trebuie sa-ti spun ceva...
ridica o camasa si o analiza cu atentie la guler...
- hm... uite, asta mai trebuie spalata o data!
Lola exploda:
- pentru numele lui Dumnezeu! asculta-ma!
- Lola, taci!
se uita fix in ochii ei... facea evidente eforturi pentru a-si stapani lacrimile...
- taci!...
Lola ramase muta, cu ochii mari... stia? milioane de intrebari navalisera in mintea ei, buluc, dar tocmai de-aia nu reusea sa rosteasca niciuna... intr-un final, baigui:
- si de ce accepti? de ce stai?
lasa sa-i cada o camasa pe care o tot invartea inutil pe toate partile... statea pe marginea patului, cu spatele... chiar fara sa-i vada fata, Lola stia ca priveste intr-un punct fix din podea... i-a simtit in glas zambetul pe care-l afisa de fiecare data cand vorbea despre el...
- daca l-ai vedea cum se chinuie sa-si incalzeasca o farfurie de ciorba... de gatit, nici nu poate fi vorba... uite, vezi camasile astea? aici ar zacea, neatinse... are nevoie de mine... ca de aer...
si, intorcandu-se spre Lola:
- ce voiai tu sa-mi spui?
uitandu-se la ea, chiar ii parea un copil... il cam speria constatarea asta... apoi isi amintea orele de tandrete, saruturile pasionale, mangaierile catifelate, soaptele, tachinarile... nu! era femeie...
ochii mari, doua prapastii negre in care se vedea alunecand de fiecare data cand o privea, pierzandu-se pentru totdeauna... pielea obrazului, perfect neteda, un magnet care-i atragea, fara voia lui, degetele, in mangaieri continue... gatul lung si subtire, un traseu bine definit pentru saruturile pornite din spatele urechii pana pe umar... causul palmei, cald si dulce alint pe obrazul lui...
dar... rasul zglobiu, niciodata serios... vorbele fara sens, intrerupandu-l intotdeauna atunci cand el spunea ceva grav... alergatul de colo-colo, ca un catel de talie mica scos la plimbare...
si totusi... capul pus pe umarul lui, surprinzator de brusc serioasa, atunci cand el glumea... parfumul parului ravasit de vant... bratele incolacite in jurul lui, in felul acela care spune "nu pleca"...
- TREBUIE sa plec...
fara sa-i dea drumul, ca sa nu fie nevoita sa se uite in ochii lui, i-a raspuns:
- stiu...
si a continuat sa-l tina in brate, mai strans...
in bucatarie era innebunitor de cald, din cauza cuptorului... Lola statea in picioare langa fereastra deschisa, tragand din cand in cand din tigara si sorbind din paharul de coniac... incerca sa nu-i stea in cale... era nerabdatoare sa guste din prajiturile fermecate pe care numai prietena ei stia sa le faca...
o privea cum se agita, ca o zvarluga, prin bucatarie... si-ar fi dorit, uneori, sa fie si ea la fel... Lola nu stia sa gateasca nimic mai complicat decat cartofi prajiti...
- cand mai iesim si noi la o cafea? ti-am promis ca nu mai vin la tine... mie nu-mi place sa stau in casa... doar pentru ca mi-ai spus ca faci prajituri am acceptat, sa stii!
- stiu, Lola... de aia ti-am si spus ca fac prajituri... altfel n-ai fi venit si m-ai fi batut iar la cap o jumatate de ora cu iesitul in oras... n-am vreme... uite cata treaba e de facut! tu nu stii... esti singura, n-ai nicio responsabilitate...
Lola se uita la ea si parca-i venea sa planga... ii venea s-o ia de umeri si s-o scuture, s-o trezeasca...
stia cat il iubea (ii povestise de atatea ori)...
- hai in dormitor, pana se face prajitura... de-acum nu mai am ce sa-i fac... hai, am de calcat niste camasi... le-am spalat ieri si nu mai are niciuna calcata...
Lola inghiti nodul care-i statea in gat si o fixa cu privirea... nu mai putea suporta... de mii de ori isi pusese intrebarea "ii sunt prietena daca ii spun, stiind cat il iubeste si cat va suferi afland adevarul, sau ii sunt prietena daca tac, protejand-o?"... dar nu mai putea s-o vada asa...
- opreste-te! trebuie sa-ti spun ceva...
ea se opri doar pentru o secunda, evita privirea Lolei si, ca si cand n-ar fi auzit, iesi pe usa, chemand-o:
- hai in dormitor... aici e foarte cald...
se duse dupa ea...
- tu ai auzit? trebuie sa-ti spun ceva...
ridica o camasa si o analiza cu atentie la guler...
- hm... uite, asta mai trebuie spalata o data!
Lola exploda:
- pentru numele lui Dumnezeu! asculta-ma!
- Lola, taci!
se uita fix in ochii ei... facea evidente eforturi pentru a-si stapani lacrimile...
- taci!...
Lola ramase muta, cu ochii mari... stia? milioane de intrebari navalisera in mintea ei, buluc, dar tocmai de-aia nu reusea sa rosteasca niciuna... intr-un final, baigui:
- si de ce accepti? de ce stai?
lasa sa-i cada o camasa pe care o tot invartea inutil pe toate partile... statea pe marginea patului, cu spatele... chiar fara sa-i vada fata, Lola stia ca priveste intr-un punct fix din podea... i-a simtit in glas zambetul pe care-l afisa de fiecare data cand vorbea despre el...
- daca l-ai vedea cum se chinuie sa-si incalzeasca o farfurie de ciorba... de gatit, nici nu poate fi vorba... uite, vezi camasile astea? aici ar zacea, neatinse... are nevoie de mine... ca de aer...
si, intorcandu-se spre Lola:
- ce voiai tu sa-mi spui?
luni, 19 aprilie 2010
PAS cu pas
- impinge! hai! inca o data!
femeia strangea cu atata putere de marginea patului incat unghiile ii devenisera rosii, ca atunci cand le lovesti cu ciocanul...
in miezul durerii care o sfasia simti cum doctorul a tras afara din ea copilul...
- uite un baiat frumos! bravo!
avu un moment de bucurie, dar inca nu se putea relaxa...
- hai, inca o data!
isi inclesta din nou mainile de marginea patului si o lua de la capat...
- mai tare! foarte bine! bravo!
dupa cateva minute si cel de-al doilea copil vedea lumina zilei...
- uite, mamico... ei sunt baietii tai... felicitari!
e uimitor cum chinurile facerii, indurate de toate femeile ca pedeapsa pentru neascultarea Evei, se transforma intr-o clipa in imensa bucurie... probabil ca asta este darul lui Dumnezeu, facut dupa ce i-a mai trecut mania...
- cum o sa-i cheme?
- el e Paul, spuse femeia, sarutandu-l pe unul din copii pe frunte... iar el e Petru...
nu i-au crescut "la dublu"... nu au avut haine identice, tunsori identice...
tuturor celor care se minunau cat de mult seamana, intreband compatimitor "vai, dar cum ii recunosti?", mama le raspundea intotdeauna:
- da, seamana... dar sunt atat de diferiti!...
prima scrisoare pentru mos craciun au scris-o impreuna...
- eu vreau sa-mi aduca mosul o masinuta...
- de care, Paul?
- de care o vrea el...
- si tu, Petru? ce vrei sa-ti aduca mosul?
- o masina adevarata, ca a lui tati...
- pai poti tu conduce o masina adevarata?
- da, o sa pot, raspunse Petru fara sa ezite...
- bine, atunci asta ii scriem mosului sa-ti aduca... o sa vedem ce decide el...
in dimineata craciunului Paul s-a repezit sub brad, iar Petru la geam...
tata i-a aratat care este cadoul pentru el si Paul l-a desfacut cu nerabdare...
- o masina de pompieri! uau!
- iti place, Paul?
- DAAA!!!
Petru ramasese agatat de pervazul geamului, dezamagit...
- Petru, tu nu vii sa-ti desfaci cadoul?
- mie nu mi-a adus nimic... uite, nu-i nicio masina afara...
- cum sa nu-ti aduca? uite ce cadou mare aici, pe care scrie "pentru Petru"!
a mai ramas cateva clipe lipit de geam, apoi a venit si el sub brad... a desfacut pachetul, dar fara prea mare tragere de inima...
- ia uite! o tricicleta... pe asta o poti conduce...
Petru s-a uitat la tricicleta, a oftat adanc si a plecat in camera lui... Paul a luat masina de pompieri si s-a dus dupa el...
- Petru, hai sa ne jucam!...
la scoala nu au mers in aceeasi clasa... parintii nu au fost de acord...
- se vor impulsiona reciproc, le spusese directoarea scolii... competitia le va face bine...
- INTRE EI nu este nicio competitie, doamna...
aveau rezultate asemanatoare... se mentineau intre cei mai buni...
- eu vreau sa merg la olimpiada anul asta! spusese Petru intr-o zi, cand erau cu totii la masa...
- foarte bine! il incuraja tata... tu, Paul?
- eu am maine lucrare de control... sper sa ma descurc... n-as vrea sa-mi stric media...
au terminat amandoi anul cu rezultate destul de bune... de la olimpiada Petru s-a intors fara vreun rezultat remarcabil...
- e foarte bine ca ai incercat, ii spusese profesorul... la anu` o sa fie mai bine!
dar lui Petru vara aceea nu i-a tihnit deloc...
Paul hotarase ca vrea sa devina inginer... se pregatea pentru admiterea la POLITEHNICA... Petru, insa, visa sa devina avocat...
- de numele meu se vor lega decizii istorice in magistratura! le spunea el tuturor...
in ziua in care se afisau rezultatele examenului de admitere, mama masura camera dintr-un capat in altul... nu avusese puterea sa mearga cu ei si astepta vesti... dar asteptarea era din ce in ce mai grea...
- da` stai, femeie, jos! nu te mai tot plimba asa! o apostrofase tata, care incerca sa-si ascunda emotiile...
e adevarat, el nu se plimba prin casa, dar bataia din picioare pe un scaun...
- zi, mai bine, ca tu nu te poti ridica de-acolo de emotii! ii raspunse mama...
Paul se apropie incet de avizier, cu ochii in pamant... ajuns in fata panoului isi facu cruce si ridica privirea... lua lista de la coada spre inceput, urmarind cu degetul...
se regasi pe la jumatatea listei...
- domnu` inginer Paul! rosti el soptit... suna foarte bine!
ii venea sa rada, sa sara! de-acum il asteptau anii de facultate, cu toata munca din POLITEHNICA, dar si cu toata distractia...
porni aproape alergand spre statia de autobuz... gandul ii era acum la Petru... poate ca aflase si el rezultatul si abia astepta sa-l imbratiseze!
cand a ajuns in curtea faculatii de drept, l-a vazut pe Petru stand pe trepte, cu capul in maini... a inteles repede ce se intamplase... s-a apropiat de el si l-a luat de umeri, asezandu-se alaturi...
- lasa, ma, nu-i sfarsitul lumii... intri la anu` cu bursa! uite, asa terminam amandoi odata!
incerca sa zambeasca, dar intelegea bine ce-i in sufletul fratelui sau...
anul urmator Petru chiar a intrat cu bursa...
nici n-au realizat cand au trecut anii de studentie... amandoi au lucrat inca de prin anul doi... Paul intr-o firma de IT, iar Petru intr-o casa de avocatura renumita...
- si-acum ce-ai sa faci?
- pai, o sa raman la astia... acum ca sunt inginer cu diploma chiar am un loc asigurat...
- mda... uita-te la mine, Paul! pana la 30 de ani o sa fiu partener in firma asta! nu inteleg de ce tu te complaci asa... vrei sa ramai un ingineras toata viata?
- mai, atata timp cat nu mi-e rau, mi-e bine... `om vedea ce-o aduce corbu-n cioc... deocamdata...
si n-a fost tocmai rau... Paul era pasionat de munca lui si era apreciat de toata lumea... era unul din cei mai buni ingineri ai companiei si nu exista proiect in care sa nu fie implicat...
intr-o zi statea in canapea, incercand sa faca fata celor doi prichindei care se urcasera pe el... incerca sa-i tina ocupati pana cand sotia lui termina de aranjat masa... sunetul telefonului a fost salvarea lui... cel mai marisor se repezi sa raspunda... cu o voce peltica intreba:
- alo! cine-i acolo?
asculta cateva momente, apoi ii intinse receptorul...
- tati, e unchiul Petru...
se ridica bucuros, parca impins de un resort...
- ooo! ce faci, batrane? da` rar te mai aude omu`!
- ei, hai acum... nu ma certa si tu, raspunse Petru spasit...
- bine, nu te mai cert! ia zi-mi: cum esti?
- bine... sanatos... bine...
- hai, mai, occidentalule! ce te-ai "metalizat" asa? au scos aia romanasul din tine? ia zi, n-ai gasit si tu o crestina pe-acolo? sau musulmanca, budhista, ce mai conteaza? o femeie, sa te asezi si tu?!
- n-am vreme, Paul... muncesc toata ziua... familia cere timp, tu stii mai bine asta... eu... inca am alte planuri...
- da` ce-ti mai trebuie? am vazut ca ai o casa frumoasa, masina buna... esti mana dreapta a sefului...
- inca n-am ajuns partener, Paul... stii ca asta vreau... n-am reusit pana la 30, asa cum mi-am propus... dar o sa fiu... atunci sa vezi casa! atunci sa vezi masina!
- sigur ca o sa fii! dar mai ai grija si de tine... pe-aici cand mai vii?
- nu stiu... ti-am spus, e mult de munca... o sa vin...
Petru n-a ajuns partener niciodata... o casa mai mare si o masina mai buna, insa, a avut...
intr-o zi statea in living, rasfoind niste dosare... cu ochelarii pe nas, imbracat intr-un halat de casa, cu parul alb, avea un aer aristocratic... sunetul telefonului il facu sa tresara...
recunoscu vocea sotiei lui Paul... linistea din glas contrasta puternic cu mesajul...
- Petru, Paul a murit...
a ramas mut... intr-o clipa i s-au derulat prin minte milioane de imagini... toate cu ei doi...
stia ca e bolnav, dar... avea numai 65 de ani...
- cum a murit?
- impacat! se auzi raspunsul linistit al femeii... ai sa-l vezi - parca zambeste! cand ajungi?
- dimineata...
la putin timp dupa moartea fratelui sau, Petru s-a intors in tara... n-a vrut sa-si traiasca si ultimii ani singur, printre straini... a practicat avocatura pana la sfarsitul vietii...
atunci cand s-a stins, nepotii lui, copii lui Paul s-au ocupat de toate...
- viata asta este ca un meci de fotbal... unchiul Petru si-a dorit tot timpul sa inscrie spectaculos, ignorand si ratand toate ocaziile care i se pareau banale... Marele Arbitru a tot prelungit meciul pentru el... dar, pana la urma, a trebuit sa fluiere finalul... tata, insa, a fost marele golgeter! inscria din toate pozitiile!
femeia strangea cu atata putere de marginea patului incat unghiile ii devenisera rosii, ca atunci cand le lovesti cu ciocanul...
in miezul durerii care o sfasia simti cum doctorul a tras afara din ea copilul...
- uite un baiat frumos! bravo!
avu un moment de bucurie, dar inca nu se putea relaxa...
- hai, inca o data!
isi inclesta din nou mainile de marginea patului si o lua de la capat...
- mai tare! foarte bine! bravo!
dupa cateva minute si cel de-al doilea copil vedea lumina zilei...
- uite, mamico... ei sunt baietii tai... felicitari!
e uimitor cum chinurile facerii, indurate de toate femeile ca pedeapsa pentru neascultarea Evei, se transforma intr-o clipa in imensa bucurie... probabil ca asta este darul lui Dumnezeu, facut dupa ce i-a mai trecut mania...
- cum o sa-i cheme?
- el e Paul, spuse femeia, sarutandu-l pe unul din copii pe frunte... iar el e Petru...
nu i-au crescut "la dublu"... nu au avut haine identice, tunsori identice...
tuturor celor care se minunau cat de mult seamana, intreband compatimitor "vai, dar cum ii recunosti?", mama le raspundea intotdeauna:
- da, seamana... dar sunt atat de diferiti!...
prima scrisoare pentru mos craciun au scris-o impreuna...
- eu vreau sa-mi aduca mosul o masinuta...
- de care, Paul?
- de care o vrea el...
- si tu, Petru? ce vrei sa-ti aduca mosul?
- o masina adevarata, ca a lui tati...
- pai poti tu conduce o masina adevarata?
- da, o sa pot, raspunse Petru fara sa ezite...
- bine, atunci asta ii scriem mosului sa-ti aduca... o sa vedem ce decide el...
in dimineata craciunului Paul s-a repezit sub brad, iar Petru la geam...
tata i-a aratat care este cadoul pentru el si Paul l-a desfacut cu nerabdare...
- o masina de pompieri! uau!
- iti place, Paul?
- DAAA!!!
Petru ramasese agatat de pervazul geamului, dezamagit...
- Petru, tu nu vii sa-ti desfaci cadoul?
- mie nu mi-a adus nimic... uite, nu-i nicio masina afara...
- cum sa nu-ti aduca? uite ce cadou mare aici, pe care scrie "pentru Petru"!
a mai ramas cateva clipe lipit de geam, apoi a venit si el sub brad... a desfacut pachetul, dar fara prea mare tragere de inima...
- ia uite! o tricicleta... pe asta o poti conduce...
Petru s-a uitat la tricicleta, a oftat adanc si a plecat in camera lui... Paul a luat masina de pompieri si s-a dus dupa el...
- Petru, hai sa ne jucam!...
la scoala nu au mers in aceeasi clasa... parintii nu au fost de acord...
- se vor impulsiona reciproc, le spusese directoarea scolii... competitia le va face bine...
- INTRE EI nu este nicio competitie, doamna...
aveau rezultate asemanatoare... se mentineau intre cei mai buni...
- eu vreau sa merg la olimpiada anul asta! spusese Petru intr-o zi, cand erau cu totii la masa...
- foarte bine! il incuraja tata... tu, Paul?
- eu am maine lucrare de control... sper sa ma descurc... n-as vrea sa-mi stric media...
au terminat amandoi anul cu rezultate destul de bune... de la olimpiada Petru s-a intors fara vreun rezultat remarcabil...
- e foarte bine ca ai incercat, ii spusese profesorul... la anu` o sa fie mai bine!
dar lui Petru vara aceea nu i-a tihnit deloc...
Paul hotarase ca vrea sa devina inginer... se pregatea pentru admiterea la POLITEHNICA... Petru, insa, visa sa devina avocat...
- de numele meu se vor lega decizii istorice in magistratura! le spunea el tuturor...
in ziua in care se afisau rezultatele examenului de admitere, mama masura camera dintr-un capat in altul... nu avusese puterea sa mearga cu ei si astepta vesti... dar asteptarea era din ce in ce mai grea...
- da` stai, femeie, jos! nu te mai tot plimba asa! o apostrofase tata, care incerca sa-si ascunda emotiile...
e adevarat, el nu se plimba prin casa, dar bataia din picioare pe un scaun...
- zi, mai bine, ca tu nu te poti ridica de-acolo de emotii! ii raspunse mama...
Paul se apropie incet de avizier, cu ochii in pamant... ajuns in fata panoului isi facu cruce si ridica privirea... lua lista de la coada spre inceput, urmarind cu degetul...
se regasi pe la jumatatea listei...
- domnu` inginer Paul! rosti el soptit... suna foarte bine!
ii venea sa rada, sa sara! de-acum il asteptau anii de facultate, cu toata munca din POLITEHNICA, dar si cu toata distractia...
porni aproape alergand spre statia de autobuz... gandul ii era acum la Petru... poate ca aflase si el rezultatul si abia astepta sa-l imbratiseze!
cand a ajuns in curtea faculatii de drept, l-a vazut pe Petru stand pe trepte, cu capul in maini... a inteles repede ce se intamplase... s-a apropiat de el si l-a luat de umeri, asezandu-se alaturi...
- lasa, ma, nu-i sfarsitul lumii... intri la anu` cu bursa! uite, asa terminam amandoi odata!
incerca sa zambeasca, dar intelegea bine ce-i in sufletul fratelui sau...
anul urmator Petru chiar a intrat cu bursa...
nici n-au realizat cand au trecut anii de studentie... amandoi au lucrat inca de prin anul doi... Paul intr-o firma de IT, iar Petru intr-o casa de avocatura renumita...
- si-acum ce-ai sa faci?
- pai, o sa raman la astia... acum ca sunt inginer cu diploma chiar am un loc asigurat...
- mda... uita-te la mine, Paul! pana la 30 de ani o sa fiu partener in firma asta! nu inteleg de ce tu te complaci asa... vrei sa ramai un ingineras toata viata?
- mai, atata timp cat nu mi-e rau, mi-e bine... `om vedea ce-o aduce corbu-n cioc... deocamdata...
si n-a fost tocmai rau... Paul era pasionat de munca lui si era apreciat de toata lumea... era unul din cei mai buni ingineri ai companiei si nu exista proiect in care sa nu fie implicat...
intr-o zi statea in canapea, incercand sa faca fata celor doi prichindei care se urcasera pe el... incerca sa-i tina ocupati pana cand sotia lui termina de aranjat masa... sunetul telefonului a fost salvarea lui... cel mai marisor se repezi sa raspunda... cu o voce peltica intreba:
- alo! cine-i acolo?
asculta cateva momente, apoi ii intinse receptorul...
- tati, e unchiul Petru...
se ridica bucuros, parca impins de un resort...
- ooo! ce faci, batrane? da` rar te mai aude omu`!
- ei, hai acum... nu ma certa si tu, raspunse Petru spasit...
- bine, nu te mai cert! ia zi-mi: cum esti?
- bine... sanatos... bine...
- hai, mai, occidentalule! ce te-ai "metalizat" asa? au scos aia romanasul din tine? ia zi, n-ai gasit si tu o crestina pe-acolo? sau musulmanca, budhista, ce mai conteaza? o femeie, sa te asezi si tu?!
- n-am vreme, Paul... muncesc toata ziua... familia cere timp, tu stii mai bine asta... eu... inca am alte planuri...
- da` ce-ti mai trebuie? am vazut ca ai o casa frumoasa, masina buna... esti mana dreapta a sefului...
- inca n-am ajuns partener, Paul... stii ca asta vreau... n-am reusit pana la 30, asa cum mi-am propus... dar o sa fiu... atunci sa vezi casa! atunci sa vezi masina!
- sigur ca o sa fii! dar mai ai grija si de tine... pe-aici cand mai vii?
- nu stiu... ti-am spus, e mult de munca... o sa vin...
Petru n-a ajuns partener niciodata... o casa mai mare si o masina mai buna, insa, a avut...
intr-o zi statea in living, rasfoind niste dosare... cu ochelarii pe nas, imbracat intr-un halat de casa, cu parul alb, avea un aer aristocratic... sunetul telefonului il facu sa tresara...
recunoscu vocea sotiei lui Paul... linistea din glas contrasta puternic cu mesajul...
- Petru, Paul a murit...
a ramas mut... intr-o clipa i s-au derulat prin minte milioane de imagini... toate cu ei doi...
stia ca e bolnav, dar... avea numai 65 de ani...
- cum a murit?
- impacat! se auzi raspunsul linistit al femeii... ai sa-l vezi - parca zambeste! cand ajungi?
- dimineata...
la putin timp dupa moartea fratelui sau, Petru s-a intors in tara... n-a vrut sa-si traiasca si ultimii ani singur, printre straini... a practicat avocatura pana la sfarsitul vietii...
atunci cand s-a stins, nepotii lui, copii lui Paul s-au ocupat de toate...
- viata asta este ca un meci de fotbal... unchiul Petru si-a dorit tot timpul sa inscrie spectaculos, ignorand si ratand toate ocaziile care i se pareau banale... Marele Arbitru a tot prelungit meciul pentru el... dar, pana la urma, a trebuit sa fluiere finalul... tata, insa, a fost marele golgeter! inscria din toate pozitiile!
joi, 15 aprilie 2010
avem nevoie... de iertare
soarele ardea destul de tare... era undeva, intr-un port necunoscut... mergea agale pe chei, admirand pescarusii... rochia alba ii flutura din cand in cand sub adierea unei pale de vanticel cald, venit dinspre apa... o mai intepau uneori in talpa piciorului gol cioburi de scoica, dar nu le baga in seama...
nu-si amintea cum a ajuns aici... dar asta parea sa fie ultima intrebare pe care si-ar fi pus-o acum... nu era speriata... desi nu recunostea nimic in jur, avea sentimentul reconfortant ca acolo trebuia sa fie, pur si simplu...
cativa pescari incercau, intr-o barca, sa deznoade o plasa... undeva, in larg, destul de aproape de tarm, se legana un iaht nu foarte mare... al cui o fi? hm... de unde sa stie al cui e iahtul? evident, nu cunoaste pe nimeni aici... nici macar nu stie unde este...
dupa cativa pasi, intrebarea isi gasise, ca prin farmec, raspunsul: proprietarul iahtului, desi nu-l vazuse niciodata, era cu siguranta fostul ei coleg din liceu, baiatul acela blondut, slabanog si intotdeauna corigent la matematica...
a! uite-l! sta pe punte! e neschimbat!... este impreuna cu vecinul ei de la etajul 4, un barbat de vreo 65 de ani si cu unul din profesorii din facultate...
a vrut sa-l strige, sa-i spuna ceva, dar o sirena asurzitoare incepu sa urle de undeva din port... tiuia intermitent si nu se mai oprea...
iahtul, barca pescarilor, pescarusii, toate au disparut intr-o fractiune de secunda... doar tiuitul alarmei continua sa-i zgarie timpanele... a incercat sa-si astupe urechile cu mainile, dar s-a lovit de ceva...
a tresarit si a mijit ochii... alarma ceasului suna strident... se uita la mana, acolo unde simtise lovitura... atinsese noptiera...
soarele intra pe fereastra si o izbea direct in ochii inca neadaptati la lumina... visase...
a gemut nemultumita... era ca un scancet de copil nefericit... voia sa mai doarma!... a oprit alarma si s-a uitat la ceas... a realizat ca dormise numai trei ore...
gasca se adunase in club si n-au lasat-o sa plece cu niciun chip! a insistat ea o vreme, dar dupa cateva shot-uri(nu-si amintea exact dupa al catelea) a uitat sa mai insiste...
s-a smuls cu greu din pat si s-a indreptat spre baie... cu ambele maini sprijinite de chiuveta s-a uitat in oglinda... parul ciufulit ii dadea un aer erotic... s-a apropiat si si-a studiat cu atentie colturile ochilor... evident, nici urma de riduri! admirandu-si inca o data imaginea de zeita a fertilitatii simti brusc o avalansa de energie!
a facut un dus rapid, s-a aranjat cat de cat si s-a repezit pe usa afara! oricum va trece pe la machiaj inainte sa plece pe teren...
cum a ajuns la redactie s-a repezit la filtrul de cafea... si-a scos din geanta pachetul de tigari si a iesti pe balcon, acolo unde erau si ceilalti...
- buna dimineata!
- buna, fata...
- ei, cum ai dormit?
- putin... ar trebui sa invat sa dorm repede, a raspuns razand...
seful de departament a intrat in birou tinand in mana niste hartii... l-au vazut si, la un semn, toti au aruncat tigarile si au intrat inauntru...
- hai sa va-mparta tata! tu te duci la ministerul agriculturii, ca iar s-au adunat unii in fata si vor ceva... tu mergi la spitalul de urgenta, cu o camera ascunsa si da-te pacient... trebuie sa-l prindem cu ceva pe dom` doctor... tu du-te in parc si intreaba oamenii despre astenia de primavara, sa bagam inainte de meteo... gicule, tu iar pleci, tata! sa treci pe acasa sa-ti iei niste haine, ca io zic ca stai ceva pe-acolo...
seful se intoarse spre ea...
- tu te duci la mitropolie, la pelerinajul de la moastele sfintei parascheva... vezi ca iar se incaiera aia pe-acolo... fii si tu pe faza, poate iese bataie, ca anu` trecut... hai, la treaba!
pe hol o astepta operatorul...
- mergem?
- mergem... trec putin pe la machiaj...
pe dealul mitropoliei furnicarul de dreptcredinciosi era deja intr-o forfota greu tinuta in frau de cordonul de jandarmi...
- stati, oameni buni, linistiti, ca ajunge toata lumea la moaste! nu pleaca nicaieri! nu le ia nimeni!
omul in uniforma albastra isi racea gura de pomana...
- da` nu te mai impinge asa, doamna! eu sunt aici de azinoapte! dumneata ai venit adineauri! pai, ce dracu? unde suntem aici? la coada la carne?
operatorul a pornit camera si au pornit in sus, pe langa sirul de oameni...
cu microfonul in mana, cauta din priviri chipuri cat mai "expresive"...
- hai la doamna aceea cu permanent roscat...
operatorul s-a pozitionat si ea a intins microfonul:
- buna ziua! ce o sa-i cereti sfintei cand veti ajunge la racla? pentru ce o sa va rugati?
- pai pentru noroc in viata... pentru noroc la copii... ca uite ce vremuri grele... sa le ajute sa nu ramana fara servici...
indrepta apoi microfonul catre un domn in varsta, cu cravata si palarie...
- dumneavoastra? ce o sa-i cereti sfintei parascheva?
- sa castig la loto! nu pentru mine, ca io sunt batran... sa dau la nepoti, ca n-are, saracii... e tineri, si e greu...
un barbat la vreo 40 de ani, cu treningul calcat la dunga si pantofii lustruiti bec, vazand ca se iau interviuri, s-a simtit dator sa raspunda si el la intrebarea adresata, evident, tuturor... o privi stregareste, privire ce tinu loc de introductivul "papusa"...
- io am venit sa o rog sa dea boala-n dusmanii mei! ca ma dusmaneste multi, domnisoara!
ajunsesera aproape de intrarea in biserica... de-acum intalneau si oameni care ieseau, dupa ce trecusera prin fata raclei cu sfintele moaste...
operatorul ii facu semn catre o femeie simpla, de la tara, cu batic negru...
- matale pentru ce te-ai rugat, mamaie? o intreba ea, punand femeii brusc microfonul la gura si zambindu-i cu un inutil amestec de intelegere si compasiune... ce i-ai CERUT sfintei?
femeia s-a oprit, a privit-o o clipa si a raspuns cu glas scazut, parca mai mult pentru sine:
- sa ne ierte, maica...... atat....... sa ne ierte........
nu-si amintea cum a ajuns aici... dar asta parea sa fie ultima intrebare pe care si-ar fi pus-o acum... nu era speriata... desi nu recunostea nimic in jur, avea sentimentul reconfortant ca acolo trebuia sa fie, pur si simplu...
cativa pescari incercau, intr-o barca, sa deznoade o plasa... undeva, in larg, destul de aproape de tarm, se legana un iaht nu foarte mare... al cui o fi? hm... de unde sa stie al cui e iahtul? evident, nu cunoaste pe nimeni aici... nici macar nu stie unde este...
dupa cativa pasi, intrebarea isi gasise, ca prin farmec, raspunsul: proprietarul iahtului, desi nu-l vazuse niciodata, era cu siguranta fostul ei coleg din liceu, baiatul acela blondut, slabanog si intotdeauna corigent la matematica...
a! uite-l! sta pe punte! e neschimbat!... este impreuna cu vecinul ei de la etajul 4, un barbat de vreo 65 de ani si cu unul din profesorii din facultate...
a vrut sa-l strige, sa-i spuna ceva, dar o sirena asurzitoare incepu sa urle de undeva din port... tiuia intermitent si nu se mai oprea...
iahtul, barca pescarilor, pescarusii, toate au disparut intr-o fractiune de secunda... doar tiuitul alarmei continua sa-i zgarie timpanele... a incercat sa-si astupe urechile cu mainile, dar s-a lovit de ceva...
a tresarit si a mijit ochii... alarma ceasului suna strident... se uita la mana, acolo unde simtise lovitura... atinsese noptiera...
soarele intra pe fereastra si o izbea direct in ochii inca neadaptati la lumina... visase...
a gemut nemultumita... era ca un scancet de copil nefericit... voia sa mai doarma!... a oprit alarma si s-a uitat la ceas... a realizat ca dormise numai trei ore...
gasca se adunase in club si n-au lasat-o sa plece cu niciun chip! a insistat ea o vreme, dar dupa cateva shot-uri(nu-si amintea exact dupa al catelea) a uitat sa mai insiste...
s-a smuls cu greu din pat si s-a indreptat spre baie... cu ambele maini sprijinite de chiuveta s-a uitat in oglinda... parul ciufulit ii dadea un aer erotic... s-a apropiat si si-a studiat cu atentie colturile ochilor... evident, nici urma de riduri! admirandu-si inca o data imaginea de zeita a fertilitatii simti brusc o avalansa de energie!
a facut un dus rapid, s-a aranjat cat de cat si s-a repezit pe usa afara! oricum va trece pe la machiaj inainte sa plece pe teren...
cum a ajuns la redactie s-a repezit la filtrul de cafea... si-a scos din geanta pachetul de tigari si a iesti pe balcon, acolo unde erau si ceilalti...
- buna dimineata!
- buna, fata...
- ei, cum ai dormit?
- putin... ar trebui sa invat sa dorm repede, a raspuns razand...
seful de departament a intrat in birou tinand in mana niste hartii... l-au vazut si, la un semn, toti au aruncat tigarile si au intrat inauntru...
- hai sa va-mparta tata! tu te duci la ministerul agriculturii, ca iar s-au adunat unii in fata si vor ceva... tu mergi la spitalul de urgenta, cu o camera ascunsa si da-te pacient... trebuie sa-l prindem cu ceva pe dom` doctor... tu du-te in parc si intreaba oamenii despre astenia de primavara, sa bagam inainte de meteo... gicule, tu iar pleci, tata! sa treci pe acasa sa-ti iei niste haine, ca io zic ca stai ceva pe-acolo...
seful se intoarse spre ea...
- tu te duci la mitropolie, la pelerinajul de la moastele sfintei parascheva... vezi ca iar se incaiera aia pe-acolo... fii si tu pe faza, poate iese bataie, ca anu` trecut... hai, la treaba!
pe hol o astepta operatorul...
- mergem?
- mergem... trec putin pe la machiaj...
pe dealul mitropoliei furnicarul de dreptcredinciosi era deja intr-o forfota greu tinuta in frau de cordonul de jandarmi...
- stati, oameni buni, linistiti, ca ajunge toata lumea la moaste! nu pleaca nicaieri! nu le ia nimeni!
omul in uniforma albastra isi racea gura de pomana...
- da` nu te mai impinge asa, doamna! eu sunt aici de azinoapte! dumneata ai venit adineauri! pai, ce dracu? unde suntem aici? la coada la carne?
operatorul a pornit camera si au pornit in sus, pe langa sirul de oameni...
cu microfonul in mana, cauta din priviri chipuri cat mai "expresive"...
- hai la doamna aceea cu permanent roscat...
operatorul s-a pozitionat si ea a intins microfonul:
- buna ziua! ce o sa-i cereti sfintei cand veti ajunge la racla? pentru ce o sa va rugati?
- pai pentru noroc in viata... pentru noroc la copii... ca uite ce vremuri grele... sa le ajute sa nu ramana fara servici...
indrepta apoi microfonul catre un domn in varsta, cu cravata si palarie...
- dumneavoastra? ce o sa-i cereti sfintei parascheva?
- sa castig la loto! nu pentru mine, ca io sunt batran... sa dau la nepoti, ca n-are, saracii... e tineri, si e greu...
un barbat la vreo 40 de ani, cu treningul calcat la dunga si pantofii lustruiti bec, vazand ca se iau interviuri, s-a simtit dator sa raspunda si el la intrebarea adresata, evident, tuturor... o privi stregareste, privire ce tinu loc de introductivul "papusa"...
- io am venit sa o rog sa dea boala-n dusmanii mei! ca ma dusmaneste multi, domnisoara!
ajunsesera aproape de intrarea in biserica... de-acum intalneau si oameni care ieseau, dupa ce trecusera prin fata raclei cu sfintele moaste...
operatorul ii facu semn catre o femeie simpla, de la tara, cu batic negru...
- matale pentru ce te-ai rugat, mamaie? o intreba ea, punand femeii brusc microfonul la gura si zambindu-i cu un inutil amestec de intelegere si compasiune... ce i-ai CERUT sfintei?
femeia s-a oprit, a privit-o o clipa si a raspuns cu glas scazut, parca mai mult pentru sine:
- sa ne ierte, maica...... atat....... sa ne ierte........
luni, 12 aprilie 2010
pesimism salvator
se spune (si eu vreau sa cred asta) ca moartea nu este decat o trecere... o trecere catre o alta viata... am ales sa-i spunem "viata de apoi"...
nu ne mai amintit de "viata dinainte" si nici n-am intalnit pe nimeni, inca, intors de dupa moarte, care sa vorbeasca la timpul prezent despre acea perioada a existentei sale cosmice...
de aia ne si temem de moarte... pentru ca, in general, ne temem de necunoscut... poate ca nu exista "viata de apoi", iar non-existenta noastra ne sperie... egoismul aduce frica!
sa nu va sperie cuvantul "moarte": e doar o alaturare de litere cu care am convenit sa definim un moment... o clipa, pe care am numit-o, pur si simplu, asa... trece, ca oricare alta clipa, si ne vedem mai departe de existenta...
putem conveni ca si "viata" este, deasemenea, o alaturare de litere prin care definim o suma de clipe, o perioada a existentei noastre...
nu-i asa ca acum pare totul mai putin inspaimantator?
- ba, viata asta e nasoala! m-am cam saturat... imi vine sa-mi pun streangul de gat... sa ma arunc de la balcon... sa ma dau pe garla... o fi mai buna viata urmatoare!
- ba, da` daca-i mai nasoala?
- pesimistule!
nu ne mai amintit de "viata dinainte" si nici n-am intalnit pe nimeni, inca, intors de dupa moarte, care sa vorbeasca la timpul prezent despre acea perioada a existentei sale cosmice...
de aia ne si temem de moarte... pentru ca, in general, ne temem de necunoscut... poate ca nu exista "viata de apoi", iar non-existenta noastra ne sperie... egoismul aduce frica!
sa nu va sperie cuvantul "moarte": e doar o alaturare de litere cu care am convenit sa definim un moment... o clipa, pe care am numit-o, pur si simplu, asa... trece, ca oricare alta clipa, si ne vedem mai departe de existenta...
putem conveni ca si "viata" este, deasemenea, o alaturare de litere prin care definim o suma de clipe, o perioada a existentei noastre...
nu-i asa ca acum pare totul mai putin inspaimantator?
- ba, viata asta e nasoala! m-am cam saturat... imi vine sa-mi pun streangul de gat... sa ma arunc de la balcon... sa ma dau pe garla... o fi mai buna viata urmatoare!
- ba, da` daca-i mai nasoala?
- pesimistule!
sâmbătă, 10 aprilie 2010
marketing
era a cincea oara cand suna telefonul, iar eu nu aveam dispozitivul "maini libere" la mine...
- pe unde ati ajuns?
- suntem pe drum, inca... ajungem cam in jumatate de ora...
- hai, ca m-a sunat iar! e nerabdatoare!
- mai bine nu-i spuneam ca venim...
- ei, banuia ea, oricum...
- tortul e gata?
- da!
- o sa oprim noi undeva sa luam lumanari pentru el...
- bine! hai, v-astept!
accelerez putin... drumul e liber si n-am vazut nicio masina a militiei...
peste exact jumatate de ceas eram in oras...
- uite acolo un magazin deschis... hai sa intrebam...
o domnisoara ne intampina cu un zambet stramb, fortat... nici n-am apucat sa pasesc cu ambele picioare peste prag si m-a luat in primire:
- buna ziua... cu ce va servesc?
am vrut sa raspund "o cafea", dar m-am abtinut...
in cosmelia cu pereti de tabla gaseai aproape orice: de la baterii 777 la bibelouri, de la parfumuri "de firma" la detartrant...
imi rotesc privirea peste rafturile din spatele duduii, incercand sa ma edific daca face sa stric intrebarea... n-am apucat sa "matur" decat jumatate din spatiu, cand am intalnit privirea revoltata a vanzatoarei, fixandu-ma... desi nu puteam vedea, simteam ca bate din picior... as fi putut pune pariu!
- spuneti! imi ordona ea...
- lumanari pentru tort caut...
- sigur! ma intrerupe brusc, subliniind astfel inutilitatea oricaror amanunte, data fiind experienta ei... cate sa fie?
zambesc usor, incercand sa-mi reprim toate pornirile de a raspunde instinctiv...
- as vrea din cele in forma de cifre... bunica mea implineste 74 de ani si nu vreau sa umplem tortul cu lumanarele... plus ca i-ar fi greu sa le stinga pe toate...
dupa o secunda de introspectiva sondare a memoriei vanzatoarea ma anunta victorios:
- avem! ce cifre doriti?
- ... un "7" si un "4" cred ca ar fi bune...
n-a sesizat ironia din glasul meu... s-a aplecat, cotrobaind zgomotos prin niste cutii...
dupa cinci minute, de sub tejghea, sugrumata de efortul depus, a slobozit o informare si o intrebare, aiuritor de natural legate:
- am gasit "7"!... dar "4" n-am... am "2" si "8", va dau?
cele cinci secunde de liniste au facut-o sa ridice intrebatoare capul... m-am simtit dator sa raspund:
- ... nu...
- va dau doar "7"?
- ... nu, lasati...
- cum doriti! mi-a spus, ridicandu-se...
s-a intors pe calcaie si a plecat sa aranjeze niste marfa pe un raft...
- pe unde ati ajuns?
- suntem pe drum, inca... ajungem cam in jumatate de ora...
- hai, ca m-a sunat iar! e nerabdatoare!
- mai bine nu-i spuneam ca venim...
- ei, banuia ea, oricum...
- tortul e gata?
- da!
- o sa oprim noi undeva sa luam lumanari pentru el...
- bine! hai, v-astept!
accelerez putin... drumul e liber si n-am vazut nicio masina a militiei...
peste exact jumatate de ceas eram in oras...
- uite acolo un magazin deschis... hai sa intrebam...
o domnisoara ne intampina cu un zambet stramb, fortat... nici n-am apucat sa pasesc cu ambele picioare peste prag si m-a luat in primire:
- buna ziua... cu ce va servesc?
am vrut sa raspund "o cafea", dar m-am abtinut...
in cosmelia cu pereti de tabla gaseai aproape orice: de la baterii 777 la bibelouri, de la parfumuri "de firma" la detartrant...
imi rotesc privirea peste rafturile din spatele duduii, incercand sa ma edific daca face sa stric intrebarea... n-am apucat sa "matur" decat jumatate din spatiu, cand am intalnit privirea revoltata a vanzatoarei, fixandu-ma... desi nu puteam vedea, simteam ca bate din picior... as fi putut pune pariu!
- spuneti! imi ordona ea...
- lumanari pentru tort caut...
- sigur! ma intrerupe brusc, subliniind astfel inutilitatea oricaror amanunte, data fiind experienta ei... cate sa fie?
zambesc usor, incercand sa-mi reprim toate pornirile de a raspunde instinctiv...
- as vrea din cele in forma de cifre... bunica mea implineste 74 de ani si nu vreau sa umplem tortul cu lumanarele... plus ca i-ar fi greu sa le stinga pe toate...
dupa o secunda de introspectiva sondare a memoriei vanzatoarea ma anunta victorios:
- avem! ce cifre doriti?
- ... un "7" si un "4" cred ca ar fi bune...
n-a sesizat ironia din glasul meu... s-a aplecat, cotrobaind zgomotos prin niste cutii...
dupa cinci minute, de sub tejghea, sugrumata de efortul depus, a slobozit o informare si o intrebare, aiuritor de natural legate:
- am gasit "7"!... dar "4" n-am... am "2" si "8", va dau?
cele cinci secunde de liniste au facut-o sa ridice intrebatoare capul... m-am simtit dator sa raspund:
- ... nu...
- va dau doar "7"?
- ... nu, lasati...
- cum doriti! mi-a spus, ridicandu-se...
s-a intors pe calcaie si a plecat sa aranjeze niste marfa pe un raft...
joi, 8 aprilie 2010
povestea picaturului de apa
printre stancile colturoase raul si-a croit drum serpuit si alearga nebun la vale... salta vesel peste pietrele rotunjite, slefuite cu rabdarea celui mai mester sculptor... dar raul nu de dragul artei le-a slefuit... nu! ci ca sa-i fie goana mai lesne...
daca ai lasa raul sa-ti treca prin ochi ai putea vedea cel mai minunat si mai animat loc de joaca! pentru ca, de fapt, raul este format din miliarde si miliarde de picaturi, aflate intr-o harjoneala continua... se alearga, se inghiontesc, se prind in hore, se iau la-ntrecere!...
sunt atat de multe si se misca atat de repede ca noi nu putem vedea decat o intindere de apa... doar din cand in cand, atunci cand se joaca de-a sariturile, se desprind si, chiuind, fac tumbe, intrecandu-se care din ele poate sari mai sus... chiuitul picaturilor de apa este unul din cele mai frumoase strigate din natura!... omul ii spune clipocit...
traia printre miliardele de picaturi din rau si un picatur zglobiu... asa un chef de joaca avea ca, de cand izvorase, nu statuse o clipa locului!
intr-o zi a trecut pe langa el o picatura rotunda... era atat de frumoasa si radea atat de cristalin incat picaturul s-a indragostit de ea pe loc! si din ziua aceea nu a mai scapat-o din ochi... unde alerga picatura acolo era si picaturul...
le povestise odata o alta picatura despre un joc interesant, descoperit de ea mai demult, din intamplare... se ascunsese in spatele unui fir de iarba si celelate picaturi o cautasera... cat de amuzant fusese!
- vreti sa ne jucam ascunsea? ii intrebase picatura...
- sigur ca da! a raspuns picaturul incantat de ideea unui joc nou... eu am sa alerg cu spatele si voi o sa va ascundeti... si pe urma eu o sa va caut...
si s-a intors cu spatele... a numarat pana la o suta si a inceput sa le caute...
a avut o tresarire cand nu a mai vazut-o langa el... erau miliarde si miliarde de alte picaturi... pe unele le cunostea... pe cele mai multe, insa, nu... a luat-o la goana, sarind din cand in cand deasupra celorlalti, ca sa poata vedea pana departe... dar nici urma de picatura lui... dupa o vreme joaca a inceput sa nu i se mai para interesanta... a inceput s-o strige...
- hai, arata-te! nu ma mai joc asa... nu-mi mai place...
dar picatura nu a raspuns...
- n-auzi ca nu-mi mai place jocul asta? hai, iesi de unde te-ai ascuns... hai sa ne jucam invartita... stii tu, jocul ala in care ne tinem de maini si ne invartim pana ametim... haide!
dar n-a primit niciun raspuns... picaturul s-a speriat... a inceput sa intrebe celelalte picaturi:
- n-ati vazut-o pe picatura mea?
dar nimeni n-o mai vazuse inca de dimineata...
a alergat zalud, cand spre fundul apei, cand mai spre suprafata... spre malul drept si spre malul stang... dar n-a mai gasit-o...
un picatur mai batran, vazandu-l, i-a spus:
- o fi luat-o pe raul celalalt, la cotitura...
si, pentru prima data in viata lui, picaturul s-a oprit! ceilalti il loveau in goana lor...
- hei, misca-te! ce te-ai oprit asa, in drum?
dar picaturul era inmarmurit... "la cotitura"... la asta nu se gandise... mai trecuse in viata lui pe la multe cotituri, si mai auzise si pe la altii... stia ca, odata trecut printr-un loc, nu se mai putea intoarce...
s-a lasat purtat de curenti... nu mai alerga... celelalte picaturi il impingeau si asa a calatorit cu raul cateva zile... tresarea ori de cate ori i se parea ca vede o picatura rotunda care semana cu ea... degeaba... o mai striga din cand in cand, dar nu primea niciun raspuns... cand obosea se lipea de cate un peste...
intr-o zi, fara sa vrea, asista la discutia dintre dintre doi picaturi...
- eu am fost in alta apa... dar era un lac, nu curgea... pfiu! ce plictiseala era acolo! asa ca am iesit la suprafata si m-am evaporat! am calatorit intr-un nor si am venit cu o ploaie in raul asta!
picaturul a ascultat cu atentie, s-a gandit cateva clipe si a tasnit spre suprafata!
imbulzeala si goana nebuna a celorlati il bagau din cand in cand la fund, dar el se zbatea si iesea mereau la suprafata, in bataia soarelui... dar nu s-a intampla nimic...
a doua zi a iesit de cum a mijit prima raza de lumina! si pe la amiaza a simtit ceva ciudat... parca se dezintegra... s-a speriat si a vrut sa fuga din calea soarelui, dar era prea tarziu... in urma lui, glasul picaturului de la care auzise povestea cu evaporarea rasuna vesel:
- ehei! te-ai hotarat sa te evapori? calatorie placuta!
evaporarea e un fel de teleportare... picaturile se dezintegreaza in particule mici, mici si se ridica in aer... plutesc pana sus si se reunesc cu particulele altor picaturi evaporate, intr-un nor...
picaturul era speriat... nimeni nu-i vorbise pana atunci despre evaporare... daca n-avea sa se mai adune niciodata?
norocul lui ca, in nor, a ajuns langa o picatura care se mai evaporase...
- nu-ti fie teama, i-a spus ea... vantul ne va purta o vreme si, cand se mai racori putin, ai sa te aduni la loc... pana atunci mai bine uita-te in jos! ai sa vezi o multime de locuri frumoase... poate ai noroc sa fii plouat peste unul din ele!...
atunci el i-a spus povestea lui si a picaturii de care s-a indragostit si pe care a pierdut-o cand se jucau ascunsea...
- ei, atunci ai de calatorit! obisnuieste-te cu evaporarea! cine stie de cate ori vei fi nevoit sa treci prin asta!...
si a plutit picaturul, asa, descompus, zile si zile... a vazut locuri minunate... a intrebat picaturile din nor despre picatura lui, dar nimeni n-o vazuse...
intr-o noapte s-a facut brusc frig... "asta-i momentul" si-a spus picaturul, fericit... dar nu vedea nimic in jur... oare unde avea sa fie plouat? a simtit cum se strange, cum se rotunjeste si, deodata, s-a desprins de nor si a cazut in haul de dedesubt...
nu-i era frica deloc! doar putin se temea ca, atunci cand va cadea, sa nu se imprastie...
uitandu-se la celelalte picaturi din jurul lui si-a amintit de viata din rau... aceeasi joaca, aceleasi chiuituri vesele! daca ar fi fost aici si picatura lui... s-ar fi jucat invartita in aer! si, cu gandul asta, s-a alungit putin, ca sa cada mai repede! o va gasi! sigur o va gasi!
si cum aluneca asa prin aer, din ce in ce mai repede, a simtit ca s-a lovit de ceva! gata? ajunsese? in jurul lui vedea, insa, cum celelalte picaturi cadeau in continuare... ce era asta?
se uita in jur si vazu ca nu era singur...
- unde suntem? unde am fost plouati?
- am nimerit pe geamul unui avion! yupiiii!!! tine-te bine!
asta mai lipsea!... si acum ce avea sa urmeze? el n-avea chef de joaca... avea treaba lui... asa ca s-a prelins usor spre marginea geamului si s-a desprins... era din nou in aer...
a mai cazut asa o vreme, pana cand a simtit din nou ca a lovit ceva... in jur picaturile inca mai cadeau... "alt avion?"
- asta-i o pasare, i-a spus un alt picatur de langa el... stai linistit, te va duce ea jos... macar n-o sa te imprastii...
asta i-a dat curaj... "n-o sa ma imprastii", gandi el... "asta-i foarte bine!"
- multumesc!
pasarea a zburat cat a zburat si s-a asezat pe suprafata unei ape...
- am ajuns jos! hai, coboara...
s-a lasat sa alunece de pe penele pasarii...
"sper ca n-am ajuns intr-un lac", gandi picaturul, amintindu-si povestea celuilalt picatur, din rau, din ziua cand aflase cum poate sa plece...
dar a simtit ca e vanzoleala in jur si s-a mai linistit... a mers in rand cu ceilalti, fara o directie anume...
"hm... ce rau ciudat e asta in care am ajuns... are maluri de jur imprejur... cum o sa mai ies de-aici?"
si s-a speriat din nou...
- lasati-ma sa ies! eu caut o picatura! picatura mea! lasati-ma sa ies!
- linisteste-te, baiete... esti intr-o conducta, in sistemul de alimentare cu apa al orasului... ai sa iesi...
- stii tu? ai mai fost in sistemul de alimentare vreodata?
- sigur ca am mai fost... in alt oras...
- si cum ai iesit?
- intr-o cada...
- si de acolo te-ai evaporat?
picatura incepu sa rada...
- cum o sa ma evapor din cada? adica da, se poate, dar ajungi pe tavan, hrana pentrtu mucegaiuri... sa nu faci greseala asta! sa te scurgi repede spre sistemul de colectare! asa ai sa ajungi din nou intr-un rau, sau intr-un lac... si de acolo poti sa te evapori din nou intr-un nor...
- uf! ce complicat!
- deloc! doar lasa-te purtat!
- dar eu n-am timp de asa ceva! eu trebuie s-o gasesc!
- n-ai de ales!...
si a calatorit picaturul prin tevile sistemului de alimentare cu apa, gandindu-se cum are sa iasa intr-o cada... si cat e ziua de mare se gandea numai cum o sa se scurga el repede spre sistemul de colectare!...
intr-o dimineata, pe cand repeta a mia oara planul, malurile de jur imprejurul raului, conducta, cum ii spuneau ceilalti, a disparut!
- la o parte! dati-va la o parte! unde-i sistemul de colectare? a cui cada e asta?
- usor, mai, baiete! ce cada? suntem intr-o cana!
- nu, nu! trebuie sa ajungem intr-o cada! cu "d"!
- ha ha ha! rasera celelalte picaturi... auzi la el, cu "d"... suntem intr-o cana, baiete... nu exista niciun sistem de colectare... o sa fim bauti!
baut? evaporat... plouat... acum baut? nu! asta nu se poate!
- eu trebuie sa gasesc picatura mea! picatura din rau! am jucat ascunsea si n-am mai gasit-o! m-am evaporat, am mers cu avionul, cu pasarea... am fost in sistemul de alimentare cu apa! eu trebuie sa gasesc picatura mea! picatura din rau!
ceilalti se uitau la el nauciti, dandu-si coate...
- a innebunit, saracul!...
picaturul s-a zbatut spre marginea canii si, cand omul a baut, a sarit pe buza de sus, tinandu-se strans... i-a vazut pe ceilalti disparand in gura barbatului... se uita ingrozit...
omul a terminat de baut si a lasat cana jos...
acum ce avea sa se intample? auzise povesti ingrozitoare despre picaturi care ajunsesera in ceva numit servet... din servet nu stia cum se poate scapa... unde trebuia sa se scurga? sau putea sa se evapore? era terifiat...
in camera mai era cineva... o femeie...
- te iubesc!
si s-a apropiat sa-l sarute...
cand a ajuns foarte aproape, picaturului nu-i veni sa-si creada ochilor: pe buza femeii era o picatura galbuie, rotunda... incepu sa tremure de fericire! chiar daca nu mai arata exact ca in rau, o recunoscu: era picatura lui!
cand femeia il saruta pe barbat, picaturul se desprinse de buza si sari spre picatura galbuie... cand il vazu, aceasta tresari... simti cum ar fi vrut sa chiuie, dar nu avea glas!
- picatura mea iubita! te-am gasit! te-am gasit, in sfarsit! unde ai fost? de unde vii?
- dintr-o sticla de suc... dar e o poveste lunga...
- daca-i sti cat te-am cautat! daca-i sti prin cate am trecut! am atatea sa-ti povestesc!...
- si eu! picaturul meu!
si s-au luat in brate... a strans-o atat de tare, incat particulele lor s-au amestecat...
de-acum puteau ajunge chiar si intr-un servet! nimic nu mai conta!
erau fericiti!
daca ai lasa raul sa-ti treca prin ochi ai putea vedea cel mai minunat si mai animat loc de joaca! pentru ca, de fapt, raul este format din miliarde si miliarde de picaturi, aflate intr-o harjoneala continua... se alearga, se inghiontesc, se prind in hore, se iau la-ntrecere!...
sunt atat de multe si se misca atat de repede ca noi nu putem vedea decat o intindere de apa... doar din cand in cand, atunci cand se joaca de-a sariturile, se desprind si, chiuind, fac tumbe, intrecandu-se care din ele poate sari mai sus... chiuitul picaturilor de apa este unul din cele mai frumoase strigate din natura!... omul ii spune clipocit...
traia printre miliardele de picaturi din rau si un picatur zglobiu... asa un chef de joaca avea ca, de cand izvorase, nu statuse o clipa locului!
intr-o zi a trecut pe langa el o picatura rotunda... era atat de frumoasa si radea atat de cristalin incat picaturul s-a indragostit de ea pe loc! si din ziua aceea nu a mai scapat-o din ochi... unde alerga picatura acolo era si picaturul...
le povestise odata o alta picatura despre un joc interesant, descoperit de ea mai demult, din intamplare... se ascunsese in spatele unui fir de iarba si celelate picaturi o cautasera... cat de amuzant fusese!
- vreti sa ne jucam ascunsea? ii intrebase picatura...
- sigur ca da! a raspuns picaturul incantat de ideea unui joc nou... eu am sa alerg cu spatele si voi o sa va ascundeti... si pe urma eu o sa va caut...
si s-a intors cu spatele... a numarat pana la o suta si a inceput sa le caute...
a avut o tresarire cand nu a mai vazut-o langa el... erau miliarde si miliarde de alte picaturi... pe unele le cunostea... pe cele mai multe, insa, nu... a luat-o la goana, sarind din cand in cand deasupra celorlalti, ca sa poata vedea pana departe... dar nici urma de picatura lui... dupa o vreme joaca a inceput sa nu i se mai para interesanta... a inceput s-o strige...
- hai, arata-te! nu ma mai joc asa... nu-mi mai place...
dar picatura nu a raspuns...
- n-auzi ca nu-mi mai place jocul asta? hai, iesi de unde te-ai ascuns... hai sa ne jucam invartita... stii tu, jocul ala in care ne tinem de maini si ne invartim pana ametim... haide!
dar n-a primit niciun raspuns... picaturul s-a speriat... a inceput sa intrebe celelalte picaturi:
- n-ati vazut-o pe picatura mea?
dar nimeni n-o mai vazuse inca de dimineata...
a alergat zalud, cand spre fundul apei, cand mai spre suprafata... spre malul drept si spre malul stang... dar n-a mai gasit-o...
un picatur mai batran, vazandu-l, i-a spus:
- o fi luat-o pe raul celalalt, la cotitura...
si, pentru prima data in viata lui, picaturul s-a oprit! ceilalti il loveau in goana lor...
- hei, misca-te! ce te-ai oprit asa, in drum?
dar picaturul era inmarmurit... "la cotitura"... la asta nu se gandise... mai trecuse in viata lui pe la multe cotituri, si mai auzise si pe la altii... stia ca, odata trecut printr-un loc, nu se mai putea intoarce...
s-a lasat purtat de curenti... nu mai alerga... celelalte picaturi il impingeau si asa a calatorit cu raul cateva zile... tresarea ori de cate ori i se parea ca vede o picatura rotunda care semana cu ea... degeaba... o mai striga din cand in cand, dar nu primea niciun raspuns... cand obosea se lipea de cate un peste...
intr-o zi, fara sa vrea, asista la discutia dintre dintre doi picaturi...
- eu am fost in alta apa... dar era un lac, nu curgea... pfiu! ce plictiseala era acolo! asa ca am iesit la suprafata si m-am evaporat! am calatorit intr-un nor si am venit cu o ploaie in raul asta!
picaturul a ascultat cu atentie, s-a gandit cateva clipe si a tasnit spre suprafata!
imbulzeala si goana nebuna a celorlati il bagau din cand in cand la fund, dar el se zbatea si iesea mereau la suprafata, in bataia soarelui... dar nu s-a intampla nimic...
a doua zi a iesit de cum a mijit prima raza de lumina! si pe la amiaza a simtit ceva ciudat... parca se dezintegra... s-a speriat si a vrut sa fuga din calea soarelui, dar era prea tarziu... in urma lui, glasul picaturului de la care auzise povestea cu evaporarea rasuna vesel:
- ehei! te-ai hotarat sa te evapori? calatorie placuta!
evaporarea e un fel de teleportare... picaturile se dezintegreaza in particule mici, mici si se ridica in aer... plutesc pana sus si se reunesc cu particulele altor picaturi evaporate, intr-un nor...
picaturul era speriat... nimeni nu-i vorbise pana atunci despre evaporare... daca n-avea sa se mai adune niciodata?
norocul lui ca, in nor, a ajuns langa o picatura care se mai evaporase...
- nu-ti fie teama, i-a spus ea... vantul ne va purta o vreme si, cand se mai racori putin, ai sa te aduni la loc... pana atunci mai bine uita-te in jos! ai sa vezi o multime de locuri frumoase... poate ai noroc sa fii plouat peste unul din ele!...
atunci el i-a spus povestea lui si a picaturii de care s-a indragostit si pe care a pierdut-o cand se jucau ascunsea...
- ei, atunci ai de calatorit! obisnuieste-te cu evaporarea! cine stie de cate ori vei fi nevoit sa treci prin asta!...
si a plutit picaturul, asa, descompus, zile si zile... a vazut locuri minunate... a intrebat picaturile din nor despre picatura lui, dar nimeni n-o vazuse...
intr-o noapte s-a facut brusc frig... "asta-i momentul" si-a spus picaturul, fericit... dar nu vedea nimic in jur... oare unde avea sa fie plouat? a simtit cum se strange, cum se rotunjeste si, deodata, s-a desprins de nor si a cazut in haul de dedesubt...
nu-i era frica deloc! doar putin se temea ca, atunci cand va cadea, sa nu se imprastie...
uitandu-se la celelalte picaturi din jurul lui si-a amintit de viata din rau... aceeasi joaca, aceleasi chiuituri vesele! daca ar fi fost aici si picatura lui... s-ar fi jucat invartita in aer! si, cu gandul asta, s-a alungit putin, ca sa cada mai repede! o va gasi! sigur o va gasi!
si cum aluneca asa prin aer, din ce in ce mai repede, a simtit ca s-a lovit de ceva! gata? ajunsese? in jurul lui vedea, insa, cum celelalte picaturi cadeau in continuare... ce era asta?
se uita in jur si vazu ca nu era singur...
- unde suntem? unde am fost plouati?
- am nimerit pe geamul unui avion! yupiiii!!! tine-te bine!
asta mai lipsea!... si acum ce avea sa urmeze? el n-avea chef de joaca... avea treaba lui... asa ca s-a prelins usor spre marginea geamului si s-a desprins... era din nou in aer...
a mai cazut asa o vreme, pana cand a simtit din nou ca a lovit ceva... in jur picaturile inca mai cadeau... "alt avion?"
- asta-i o pasare, i-a spus un alt picatur de langa el... stai linistit, te va duce ea jos... macar n-o sa te imprastii...
asta i-a dat curaj... "n-o sa ma imprastii", gandi el... "asta-i foarte bine!"
- multumesc!
pasarea a zburat cat a zburat si s-a asezat pe suprafata unei ape...
- am ajuns jos! hai, coboara...
s-a lasat sa alunece de pe penele pasarii...
"sper ca n-am ajuns intr-un lac", gandi picaturul, amintindu-si povestea celuilalt picatur, din rau, din ziua cand aflase cum poate sa plece...
dar a simtit ca e vanzoleala in jur si s-a mai linistit... a mers in rand cu ceilalti, fara o directie anume...
"hm... ce rau ciudat e asta in care am ajuns... are maluri de jur imprejur... cum o sa mai ies de-aici?"
si s-a speriat din nou...
- lasati-ma sa ies! eu caut o picatura! picatura mea! lasati-ma sa ies!
- linisteste-te, baiete... esti intr-o conducta, in sistemul de alimentare cu apa al orasului... ai sa iesi...
- stii tu? ai mai fost in sistemul de alimentare vreodata?
- sigur ca am mai fost... in alt oras...
- si cum ai iesit?
- intr-o cada...
- si de acolo te-ai evaporat?
picatura incepu sa rada...
- cum o sa ma evapor din cada? adica da, se poate, dar ajungi pe tavan, hrana pentrtu mucegaiuri... sa nu faci greseala asta! sa te scurgi repede spre sistemul de colectare! asa ai sa ajungi din nou intr-un rau, sau intr-un lac... si de acolo poti sa te evapori din nou intr-un nor...
- uf! ce complicat!
- deloc! doar lasa-te purtat!
- dar eu n-am timp de asa ceva! eu trebuie s-o gasesc!
- n-ai de ales!...
si a calatorit picaturul prin tevile sistemului de alimentare cu apa, gandindu-se cum are sa iasa intr-o cada... si cat e ziua de mare se gandea numai cum o sa se scurga el repede spre sistemul de colectare!...
intr-o dimineata, pe cand repeta a mia oara planul, malurile de jur imprejurul raului, conducta, cum ii spuneau ceilalti, a disparut!
- la o parte! dati-va la o parte! unde-i sistemul de colectare? a cui cada e asta?
- usor, mai, baiete! ce cada? suntem intr-o cana!
- nu, nu! trebuie sa ajungem intr-o cada! cu "d"!
- ha ha ha! rasera celelalte picaturi... auzi la el, cu "d"... suntem intr-o cana, baiete... nu exista niciun sistem de colectare... o sa fim bauti!
baut? evaporat... plouat... acum baut? nu! asta nu se poate!
- eu trebuie sa gasesc picatura mea! picatura din rau! am jucat ascunsea si n-am mai gasit-o! m-am evaporat, am mers cu avionul, cu pasarea... am fost in sistemul de alimentare cu apa! eu trebuie sa gasesc picatura mea! picatura din rau!
ceilalti se uitau la el nauciti, dandu-si coate...
- a innebunit, saracul!...
picaturul s-a zbatut spre marginea canii si, cand omul a baut, a sarit pe buza de sus, tinandu-se strans... i-a vazut pe ceilalti disparand in gura barbatului... se uita ingrozit...
omul a terminat de baut si a lasat cana jos...
acum ce avea sa se intample? auzise povesti ingrozitoare despre picaturi care ajunsesera in ceva numit servet... din servet nu stia cum se poate scapa... unde trebuia sa se scurga? sau putea sa se evapore? era terifiat...
in camera mai era cineva... o femeie...
- te iubesc!
si s-a apropiat sa-l sarute...
cand a ajuns foarte aproape, picaturului nu-i veni sa-si creada ochilor: pe buza femeii era o picatura galbuie, rotunda... incepu sa tremure de fericire! chiar daca nu mai arata exact ca in rau, o recunoscu: era picatura lui!
cand femeia il saruta pe barbat, picaturul se desprinse de buza si sari spre picatura galbuie... cand il vazu, aceasta tresari... simti cum ar fi vrut sa chiuie, dar nu avea glas!
- picatura mea iubita! te-am gasit! te-am gasit, in sfarsit! unde ai fost? de unde vii?
- dintr-o sticla de suc... dar e o poveste lunga...
- daca-i sti cat te-am cautat! daca-i sti prin cate am trecut! am atatea sa-ti povestesc!...
- si eu! picaturul meu!
si s-au luat in brate... a strans-o atat de tare, incat particulele lor s-au amestecat...
de-acum puteau ajunge chiar si intr-un servet! nimic nu mai conta!
erau fericiti!
marți, 6 aprilie 2010
sa fii fericit!
imi place sa ies cu amicul asta la bere... pacat ca iesim atat de rar...
este un tip inteligent si citit... discutiile noastre sunt, de fiecare data, foarte aprinse, indiferent de subiect... imi place sa-l provoc... mai ales ca se numara printre foarte putinii oameni cu care pot exersa ceea ce eu numesc "gimnastica neuronului"...
- bai, tu nu stii sa discuti decat in contradictoriu! imi reproseaza el de fiecare data, dupa ce pret de cateva beri argumentele s-au ciocnit, de la moderat la aproape violent... am impresia ca o faci intentionat!
"cata dreptate ai!" ii raspund eu zambind, in gand...
dar il banuiesc de mult timp ca-i face si lui placere... poate nu discutia in contradictoriu neaparat, ci ideea de a-si sustine punctul de vedere...
- gata, hai sa incheiem subiectul, ca n-o scot la capat cu tine! imi spune el nervos... mai luam o bere si mergem!
dar data viitoare cand ne intalnim se intampla la fel...
pacat, insa, ca pe amicul asta al meu realitatea inconjuratoare, atat de "defecta" din prea multe puncte de vedere, il oboseste din ce in ce mai vizibil... si vad asta in felul in care capituleaza din ce in ce mai repede...
are dreptate... distanta mult prea mare intre ceea ce traim si o oarecare medie a "normalitatii" este mai mult decat evidenta... dar n-am sa-i spun niciodata ca are dreptate... pentru ca, desi constientizam cu totii starea asta de fapt, niciunuia din noi nu cred ca-i face bine inca o confirmare, explicita...
intr-o zi m-a surprins cu o intrebare care se vedea ca-l macina de ceva vreme... stateam la o masa pe o terasa si framantam in cerul gurii o bere bruna... amareala intepatoare din fiecare inghititura, extrem de placuta, contrasta intr-un mod ciudat cu concluziile amare ale unei tocmai incheiate dispute despre diverse chestii nelalocul lor, extrem de neplacute...
- auzi? tu esti fericit?
are amicul asta al meu un stil aparte de a pune intrebarile... nu era nimic filosofic in interogarea asta... doar o curiozitate surprinzator de naturala...
- cum adica, fericit?
cererea mea de a lamuri sensul intrebarii l-a luat pe el, de data asta, prin surprindere... s-a uitat la mine, a zambit si a abandonat subiectul...
numai ca eu am ramas cu intrebarea lui bazaindu-mi in urechi... sunt eu fericit? am fost vreodata?
si tot incercand sa-mi dau un raspuns, m-am surprins cautand, defapt, argumente in favoarea unuia pozitiv! si am realizat ca nu stiam sa le aleg... pentru ca, am constatat eu, imi lipsea definirea exacta a termenului...
dexonline.ro da urmatoarea definitie, conform [DEX '98] Dictionarul explicativ al limbii romane, Academia Romana, Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998:
FERICÍT, -A, fericiti, -te, adj., s.m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se afla intr-o stare de deplina multumire sufleteasca, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoaca multumire; care este bun, favorabil. 3. S.m. Primul grad de sfintenie acordat cuiva de sinod sau de papa. – V. ferici.
asa deci... cum nu cred ca amicul meu ma banuieste de vreo iminenta sanctificare, am eliminat din start ultima varianta, ca nefacand obiectul discutiei... dar nici primele doua explicatii ale academicienilor nu m-au satisfacut... mi s-au parut foarte limitate... asa ca am continuat ceea ce devenise de-acum o cercetare...
am ajuns la textul biblic, de care mi-am amintit din slujbele la care am asistat de-a lungul timpului (ce va mirati? nu-s chiar asa nedus la biserica!)...
sfanta evaghelie dupa matei, cea care deschide noul testament, spune:
Vazand Iisus multimile, S-a suit in munte: si sezand El, au venit la Dansul ucenicii Sai.
Si, deschizandu-Si gura, ii invata, zicand:
Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
Fericiti veti fi cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si, mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri(...) (Matei 5:1-13)
pai de aici inteleg ca FERICIREA este, mai degraba, o promisiune...
si totusi... la o lectura mai atenta, realizez ca Invatatorul face numai o enumerare a catorva conditii in care starea de FERICIRE ne este garantata, fara, insa, a exclude alte variante...
cum nu m-am regasit in niciuna din cele noua fericiri biblice, am coborat din nou printre semeni, cautand raspuns in putul gandirii filosofilor... numai ca aici mi-am prins urechile definitiv!
auzi? dar tu... sau tu... ai fost vreodata FERICIT?
este un tip inteligent si citit... discutiile noastre sunt, de fiecare data, foarte aprinse, indiferent de subiect... imi place sa-l provoc... mai ales ca se numara printre foarte putinii oameni cu care pot exersa ceea ce eu numesc "gimnastica neuronului"...
- bai, tu nu stii sa discuti decat in contradictoriu! imi reproseaza el de fiecare data, dupa ce pret de cateva beri argumentele s-au ciocnit, de la moderat la aproape violent... am impresia ca o faci intentionat!
"cata dreptate ai!" ii raspund eu zambind, in gand...
dar il banuiesc de mult timp ca-i face si lui placere... poate nu discutia in contradictoriu neaparat, ci ideea de a-si sustine punctul de vedere...
- gata, hai sa incheiem subiectul, ca n-o scot la capat cu tine! imi spune el nervos... mai luam o bere si mergem!
dar data viitoare cand ne intalnim se intampla la fel...
pacat, insa, ca pe amicul asta al meu realitatea inconjuratoare, atat de "defecta" din prea multe puncte de vedere, il oboseste din ce in ce mai vizibil... si vad asta in felul in care capituleaza din ce in ce mai repede...
are dreptate... distanta mult prea mare intre ceea ce traim si o oarecare medie a "normalitatii" este mai mult decat evidenta... dar n-am sa-i spun niciodata ca are dreptate... pentru ca, desi constientizam cu totii starea asta de fapt, niciunuia din noi nu cred ca-i face bine inca o confirmare, explicita...
intr-o zi m-a surprins cu o intrebare care se vedea ca-l macina de ceva vreme... stateam la o masa pe o terasa si framantam in cerul gurii o bere bruna... amareala intepatoare din fiecare inghititura, extrem de placuta, contrasta intr-un mod ciudat cu concluziile amare ale unei tocmai incheiate dispute despre diverse chestii nelalocul lor, extrem de neplacute...
- auzi? tu esti fericit?
are amicul asta al meu un stil aparte de a pune intrebarile... nu era nimic filosofic in interogarea asta... doar o curiozitate surprinzator de naturala...
- cum adica, fericit?
cererea mea de a lamuri sensul intrebarii l-a luat pe el, de data asta, prin surprindere... s-a uitat la mine, a zambit si a abandonat subiectul...
numai ca eu am ramas cu intrebarea lui bazaindu-mi in urechi... sunt eu fericit? am fost vreodata?
si tot incercand sa-mi dau un raspuns, m-am surprins cautand, defapt, argumente in favoarea unuia pozitiv! si am realizat ca nu stiam sa le aleg... pentru ca, am constatat eu, imi lipsea definirea exacta a termenului...
dexonline.ro da urmatoarea definitie, conform [DEX '98] Dictionarul explicativ al limbii romane, Academia Romana, Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998:
FERICÍT, -A, fericiti, -te, adj., s.m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se afla intr-o stare de deplina multumire sufleteasca, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoaca multumire; care este bun, favorabil. 3. S.m. Primul grad de sfintenie acordat cuiva de sinod sau de papa. – V. ferici.
asa deci... cum nu cred ca amicul meu ma banuieste de vreo iminenta sanctificare, am eliminat din start ultima varianta, ca nefacand obiectul discutiei... dar nici primele doua explicatii ale academicienilor nu m-au satisfacut... mi s-au parut foarte limitate... asa ca am continuat ceea ce devenise de-acum o cercetare...
am ajuns la textul biblic, de care mi-am amintit din slujbele la care am asistat de-a lungul timpului (ce va mirati? nu-s chiar asa nedus la biserica!)...
sfanta evaghelie dupa matei, cea care deschide noul testament, spune:
Vazand Iisus multimile, S-a suit in munte: si sezand El, au venit la Dansul ucenicii Sai.
Si, deschizandu-Si gura, ii invata, zicand:
Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
Fericiti veti fi cand din pricina Mea va vor ocari si va vor prigoni si, mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri(...) (Matei 5:1-13)
pai de aici inteleg ca FERICIREA este, mai degraba, o promisiune...
si totusi... la o lectura mai atenta, realizez ca Invatatorul face numai o enumerare a catorva conditii in care starea de FERICIRE ne este garantata, fara, insa, a exclude alte variante...
cum nu m-am regasit in niciuna din cele noua fericiri biblice, am coborat din nou printre semeni, cautand raspuns in putul gandirii filosofilor... numai ca aici mi-am prins urechile definitiv!
auzi? dar tu... sau tu... ai fost vreodata FERICIT?
vineri, 2 aprilie 2010
au bagat lupu-n cusca!
conform prognozelor, exista probabilitatea ca vremea sa fie frumoasa...
- eu ma duc maine la ploiesti...
- ce sa faci la ploiesti?
- avem meci cu astra...
si cum nu m-a facut mama-n masina (am intrebat-o!), m-am hotarat sa ma duc cu trenul... mai mult: cu personalul...
prima surpriza a zilei a fost achizitionarea biletului de la automatul din gara de nord, cu cardul! ei, da!
apoi m-am urcat in tren (pentru cine s-a indoit vreodata de inteligenta mea va spun ca daca ma duci la gara, ma urc in tren, conform definitiei proverbiale!)... aici, alta surpriza: vagoane curate, scaune individuale, aer conditionat!
- nu va suparati, nu am bilet cu loc rezervat... stiti care sunt vagoanele care raman in romania? eu vreau sa merg numai pana la ploiesti...
nasul s-a uitat la mine scrasnind din dinti, crezand ca il persiflez...
- luati loc unde doriti dumneavoastra!
si a plecat...
cei care merg mai mult cu trenul probabil ca au deja, citind aceste randuri, aceeasi atitudine ca a nasului... "bine, ma, ca ai descoperit si tu modernizarea cfr-ului!"... ce sa fac daca am avut discutia cu mama tarziu? ca mi-a fost jena s-o-ntreb, dar mi-am facut curaj cand am constientizat dependenta de masina pe care am capatat-o...
cu steagul in buzunar am ajuns la ploiesti cu ceva timp inainte de inceperea meciului... am gasit repede stadionul, la capatul unei strazi ramasa intacta de pe vremea lui nenea iancu! sau ala din jurul gropilor o fi fost asfalt? ma rog...
m-am intalnit langa stadion cu galeria venita de la urziceni in cateva autoturisme... cu mine cu tot eram 29!
am fost luati in primire de jandarmerie, care a tinut sa ne demostreze ca nu degeaba implineste 160 de ani (ce importanta are ca in acest timp au schimbat numai caruta cu masina, "da-te, ba, la o parte" cu girofarul si, din cand in cand, uniforma?)... ne-au filmat, ne-au numarat (29 sunteti, da?), ne-au mai numarat odata... bag mana-n foc ca le-a trecut prin minte sa ne si amprenteze, dar mai era putin pana la inceperea jocului si s-au gandit ca doar n-au dat degeaba banii pe seminte, asa ca au renuntat...
ne-au incolonat PE TOTI 29 si, protejati de un cordon bine organizat, am fost escortati catre intrarea in sectorul care ne fusese rezervat! au facut fata cu brio, reusind ca pe parcursul tuturor celor 300m sa nu fie inregistrat niciun eveniment violent! felicitari!
aici aveam sa am parte de a treia surpriza a zilei, de data asta, insa, mai mult decat neplacuta... dupa un control AMANUNTIT (justific majusculele spunandu-va ca mi-au cerut sa le arat continutul portofelului!) am constatat ca sectorul in care am fost dusi era defapt o cusca! gardurile de sarma ne inconjurau din toate partile! nici vorba sa poti urmari ceva din ceea ce se intampla pe teren... era ca si cand te-ai uita la televizor printr-o sita... i-am rugat sa ne permita accesul intr-o alta zona, din cele libere... am protestat, am cerut explicatii! degeaba! ospitalitatea organizatorilor a ramas o fata morgana...
pentru banii platiti pe bilet am asteptat macar ca, la pauza, organizatorii sa ne faca o demonstratie a expertizei in domeniul in care exceleaza: sa dea cu o matura prin tribune... dar bag seama ca, odata cu centura ocolitoare, bunul simt nu mai trece prin ploiesti...
mie mama imi spunea cand eram la scoala: "tu invata bine lectia si, daca profesorul vrea sa te tranteasca, in loc sa-ti dea 10 iti da 8!". bine, eu am fost la scoala si de mine mama chiar s-a ocupat... spre deosebire de multi dintre conducatorii cluburilor de fotbal...
ei nu au inteles ca, daca noi suntem buni, nu fac decat sa cheltuiasca degeaba banii pe arbitri! si, in loc sa-i umilim, cum ar fi firesc, doar ii batem... sau ne mai smulg cate un egal...
chiar si in cusca in care l-au bagat astazi, LUPUL, din ce in ce mai putin singuratic, a fost FERICIT!
- eu ma duc maine la ploiesti...
- ce sa faci la ploiesti?
- avem meci cu astra...
si cum nu m-a facut mama-n masina (am intrebat-o!), m-am hotarat sa ma duc cu trenul... mai mult: cu personalul...
prima surpriza a zilei a fost achizitionarea biletului de la automatul din gara de nord, cu cardul! ei, da!
apoi m-am urcat in tren (pentru cine s-a indoit vreodata de inteligenta mea va spun ca daca ma duci la gara, ma urc in tren, conform definitiei proverbiale!)... aici, alta surpriza: vagoane curate, scaune individuale, aer conditionat!
- nu va suparati, nu am bilet cu loc rezervat... stiti care sunt vagoanele care raman in romania? eu vreau sa merg numai pana la ploiesti...
nasul s-a uitat la mine scrasnind din dinti, crezand ca il persiflez...
- luati loc unde doriti dumneavoastra!
si a plecat...
cei care merg mai mult cu trenul probabil ca au deja, citind aceste randuri, aceeasi atitudine ca a nasului... "bine, ma, ca ai descoperit si tu modernizarea cfr-ului!"... ce sa fac daca am avut discutia cu mama tarziu? ca mi-a fost jena s-o-ntreb, dar mi-am facut curaj cand am constientizat dependenta de masina pe care am capatat-o...
cu steagul in buzunar am ajuns la ploiesti cu ceva timp inainte de inceperea meciului... am gasit repede stadionul, la capatul unei strazi ramasa intacta de pe vremea lui nenea iancu! sau ala din jurul gropilor o fi fost asfalt? ma rog...
m-am intalnit langa stadion cu galeria venita de la urziceni in cateva autoturisme... cu mine cu tot eram 29!
am fost luati in primire de jandarmerie, care a tinut sa ne demostreze ca nu degeaba implineste 160 de ani (ce importanta are ca in acest timp au schimbat numai caruta cu masina, "da-te, ba, la o parte" cu girofarul si, din cand in cand, uniforma?)... ne-au filmat, ne-au numarat (29 sunteti, da?), ne-au mai numarat odata... bag mana-n foc ca le-a trecut prin minte sa ne si amprenteze, dar mai era putin pana la inceperea jocului si s-au gandit ca doar n-au dat degeaba banii pe seminte, asa ca au renuntat...
ne-au incolonat PE TOTI 29 si, protejati de un cordon bine organizat, am fost escortati catre intrarea in sectorul care ne fusese rezervat! au facut fata cu brio, reusind ca pe parcursul tuturor celor 300m sa nu fie inregistrat niciun eveniment violent! felicitari!
aici aveam sa am parte de a treia surpriza a zilei, de data asta, insa, mai mult decat neplacuta... dupa un control AMANUNTIT (justific majusculele spunandu-va ca mi-au cerut sa le arat continutul portofelului!) am constatat ca sectorul in care am fost dusi era defapt o cusca! gardurile de sarma ne inconjurau din toate partile! nici vorba sa poti urmari ceva din ceea ce se intampla pe teren... era ca si cand te-ai uita la televizor printr-o sita... i-am rugat sa ne permita accesul intr-o alta zona, din cele libere... am protestat, am cerut explicatii! degeaba! ospitalitatea organizatorilor a ramas o fata morgana...
pentru banii platiti pe bilet am asteptat macar ca, la pauza, organizatorii sa ne faca o demonstratie a expertizei in domeniul in care exceleaza: sa dea cu o matura prin tribune... dar bag seama ca, odata cu centura ocolitoare, bunul simt nu mai trece prin ploiesti...
mie mama imi spunea cand eram la scoala: "tu invata bine lectia si, daca profesorul vrea sa te tranteasca, in loc sa-ti dea 10 iti da 8!". bine, eu am fost la scoala si de mine mama chiar s-a ocupat... spre deosebire de multi dintre conducatorii cluburilor de fotbal...
ei nu au inteles ca, daca noi suntem buni, nu fac decat sa cheltuiasca degeaba banii pe arbitri! si, in loc sa-i umilim, cum ar fi firesc, doar ii batem... sau ne mai smulg cate un egal...
chiar si in cusca in care l-au bagat astazi, LUPUL, din ce in ce mai putin singuratic, a fost FERICIT!
miercuri, 31 martie 2010
intelepciunea de A VREA asa CUM TREBUIE!
sania aluneca monoton prin mijlocul campului alb, pe care nu se mai zarea nicio alta urma... nici de om, nici de animal... zapada care cadea intruna acoperea dovada prezentei oricarei alte fiinte prin acele locuri... se auzea doar suieratul vantului si, din cand in cand, undeva, departe, urletul unui lup... ziua scurta de iarna era pe sfarsite... fusese atat de ger incat si soarele renuntase sa mai stea in frig si se retragea, parca, mai devreme... in sanie se aflau doi barbati si o femeie... veneau de la oras, de la targ... pareau sa pluteasca peste intinderea alba, nelasand nici ei vreo urma a trecerii lor pe acolo... erau tacuti, strangandu-si bine pe langa corp cojoacele si mijind ochii sa poata razbate printre fulgii inghetati care le biciuiau fetele...
- ia opreste nitel, vasile! se auzi deodata glasul femeii...
barbatii se intoarsera spre ea schimband expresia fetei de la uimirea unui "da` ce s-a intamplat?" pana la un dezaprobator "ei, asta-i! acu` te-a apucat?!" atunci cand au inteles nevoia femeii... ea a ridicat numai din umeri, asa a "ce sa fac acuma? asta e..." si, cand sania s-a oprit, a coborat si s-a departat cale de cateva zeci de pasi...
- hai, vasile, sa mergem, ca ne-apuca noaptea pe-aici!
nervozitatea din glasul omului il lua prin surprindere pe vasile... nici lui nu-i convenea oprirea asta, dar ce era sa faca?
- pai si cu ea ce facem? doar n-o lasam aici pe vremea asta?
- las` c-o ia careva din urma! mormai omul...
vasile ezita o clipa, dar ceva il facea sa nu se poata impotrivi hotararii cu care tovarasul lui de drum luase decizia... se pomeni strunind haturile...
isi vazura de drum ca si cand oprisera numai sa descarce un sac cu cartofi la poarta cuiva... "hai, sa-i mananci sanatos, nea costele! hai, ca noi ne grabim!"
femeia se pomeni singura... intinderea perfect alba, ca o coala imensa, suprima orice posibilitate de orientare... incerca sa inainteze, cu mainile intinse inainte, pipaind parca zarea... dar ninsoarea deasa n-o lasa sa vada mai departe de varful degetelor... dupa cativa pasi facuti cu greu prin noianul de zapada se prabusi epuizata...
a fost adusa a doua zi in sat de cei care o gasisera inghetata...
fetita de doar zece ani nu era acasa in ziua aceea... o trimiteau uneori pe la rude sa le ajute prin gospodarie... o gura mai putin la masa intr-o zi...
a venit cineva dupa ea si, cand a ajuns in curtea casei, a vazut lume multa stransa, iar in odaia de la drum mama era intinsa pe o masa...
de inteles a inteles, dar n-a plans... n-a stiut cum...
era cea mai mare dintre fete... din ziua aceea nu a mai fost trimisa sa munceasca pe la rude... avea destula treaba acasa: de spalat, de facut mancare, de mers la camp cu ceilalti...
trecusera deja doi ani de la intamplarea asta... tatal era deja bolnav cand nevasta se prapadise in camp... ramas singur cu grija copiilor n-a avut vreme si, cu atat mai putin resurse, sa-si vada de propria sanatate... de cateva zile nu se mai ridicase din pat... fetita era afara, spala rufe... in casa, cu tata, era o ruda mai indepartata, care mai trecea pe la ei din cand in cand...
cand l-a vazut pe omul palid iesind in prag, cu o expresie de groaza amestecata cu mila pe chip, a inteles...
- ma duc s-a chem pe tanti Floarea... a ingaimat fata.
de plans n-a plans... n-a avut vreme...
avea acum doisprezece ani si era mama si tatal celor patru frati mai mici... i-a crescut cum a putut mai bine... i-a hranit, i-a imbracat, ba pe unii i-a trimis la scoala... au prins aripi si au zburat... au ajuns oameni intregi...
cand i-a venit vremea s-a maritat... a gasit un baiat bun: avea servici` si ceva pamant... asa ca i s-a dat de nevasta...
l-a iubit... chiar si atunci cand a batut-o... si-a strans copiii in brate si a mers mai departe... n-a plans... n-avea rost... era barbatul ei, tatal copiilor... si era un om bun... mai bea, ca toti barbatii... ce avea sa-i faca?
si-a crescut copiii... i-a dat la scoli... au ajuns, si ei, oameni intregi... daduse lumii a doua generatie de oameni!...
si nu avea sa se opreasca...
unii din copii au ajuns bine... dar poate n-au avut noroc... au avut si ei, la randul lor, copii...
- da` voi aveti, mama, ce manca? aia micii cu cine sade acasa cand sunteti voi la servici`? adu-i la mama, pana s-o face mai mari...
si i-a luat...
in arsita amiezii femeia se opri o clipa cu sapa in mana... parca auzise ceva dinspre capatul brazdei... se indrepta intr-acolo... are sa ia si o gura de apa... in umbrarul facut de dimineata nepotul se juca linistit... doar din cand in cand mai vorbea cu cate un prieten nevazut, caruia ii spunea o poezie pe care o invatase de la bunica... pe chipul femeii aparu un zambet cald vazand copilul si parca toata oboseala muncii disparuse...
- sa stai cuminte aici!
bau o gura de apa din sticla ingropata, sa stea rece...
- ia canta tu cantecu` ala de te-am invatat... da` canta mai tare, sa te aud de acolo, cand sap...
si copilul incepea sa lalaie cat il tineau plamanii, spre incantarea oamenilor din camp si spre linistea femeii care astfel il stia in siguranta...
mai termina cateva randuri de sapat si veni sa se odihneasca putin si sa manance ceva...
- ia zi dupa mine: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10... asa... si acuma: a, b, c, d..... bravo!
si-l saruta pe frunte...
asa l-a crescut pana cand a trebui sa mearga la scoala... si a ajuns om intreg!
barbatul ei suferea de ceva vreme... si cand Dumnezeu a avut trebuinta de el, l-a chemat... s-au strans in curtea lor rudele, sa-i fie aproape... femeia nu plangea... cu infricosatoare stapanire spunea tuturor ce trebuie facut... si fiecare isi stergea lacrimile si facea ce-i spunea ea...
- asa, mama... sa aiba ce-i trebuie pe lumea ailalta! si fiti atenti, ca asa va trebui sa-mi faceti si mie! ca atunci nu pot sa va mai spun...
au trecut anii si de la intamplarea asta... femeia a imbatranit si ii e din ce in ce mai greu...
- da` de ce nu te duci matale la oras, la copii, bre?
- si aici? sa se aleaga praful? nu... uite, vine acuma primavara... trebuie facut curat, trebuie aranjat in gradina...
- pai mai poti, bre?
- asa, incet, cum oi putea... da` trebuie facute!...
sus, acolo unde se duc bunii cand se duc, un barbat povestea toate astea...
- vezi dumneata, domnu` sinatra? asta e nevasta mea... ea a ramas acolo, sa faca in continuarea ceea ce trebuie! asa cum crede ea ca e mai bine... asa cum ziceai si dumneata, in cantecul ala al dumitale... auzi? pot sa te rog si eu ceva? cand o veni si ea aici, i-l canti si ei? ca acolo, pe pamant, dumneata il cantai in engleza si noi nu intelegeam... da` aici e altfel... aici ne intelegem toti...
Asculta mai multe audio diverse
poate va intrebati cum de este frank sinatra in rai? el, care se banuieste ca a fost mafiot?
ei... unii dintre ingeri au fost de parere cum ca sinatra ar canta dumnezeieste... asa ca i-au facilitat o viza "turistica"... dar nu poate sta mai mult de sase luni... pe urma trebuie sa mearga inapoi, "acasa", pentru reinnoirea vizei... ;-)
- ia opreste nitel, vasile! se auzi deodata glasul femeii...
barbatii se intoarsera spre ea schimband expresia fetei de la uimirea unui "da` ce s-a intamplat?" pana la un dezaprobator "ei, asta-i! acu` te-a apucat?!" atunci cand au inteles nevoia femeii... ea a ridicat numai din umeri, asa a "ce sa fac acuma? asta e..." si, cand sania s-a oprit, a coborat si s-a departat cale de cateva zeci de pasi...
- hai, vasile, sa mergem, ca ne-apuca noaptea pe-aici!
nervozitatea din glasul omului il lua prin surprindere pe vasile... nici lui nu-i convenea oprirea asta, dar ce era sa faca?
- pai si cu ea ce facem? doar n-o lasam aici pe vremea asta?
- las` c-o ia careva din urma! mormai omul...
vasile ezita o clipa, dar ceva il facea sa nu se poata impotrivi hotararii cu care tovarasul lui de drum luase decizia... se pomeni strunind haturile...
isi vazura de drum ca si cand oprisera numai sa descarce un sac cu cartofi la poarta cuiva... "hai, sa-i mananci sanatos, nea costele! hai, ca noi ne grabim!"
femeia se pomeni singura... intinderea perfect alba, ca o coala imensa, suprima orice posibilitate de orientare... incerca sa inainteze, cu mainile intinse inainte, pipaind parca zarea... dar ninsoarea deasa n-o lasa sa vada mai departe de varful degetelor... dupa cativa pasi facuti cu greu prin noianul de zapada se prabusi epuizata...
a fost adusa a doua zi in sat de cei care o gasisera inghetata...
fetita de doar zece ani nu era acasa in ziua aceea... o trimiteau uneori pe la rude sa le ajute prin gospodarie... o gura mai putin la masa intr-o zi...
a venit cineva dupa ea si, cand a ajuns in curtea casei, a vazut lume multa stransa, iar in odaia de la drum mama era intinsa pe o masa...
de inteles a inteles, dar n-a plans... n-a stiut cum...
era cea mai mare dintre fete... din ziua aceea nu a mai fost trimisa sa munceasca pe la rude... avea destula treaba acasa: de spalat, de facut mancare, de mers la camp cu ceilalti...
trecusera deja doi ani de la intamplarea asta... tatal era deja bolnav cand nevasta se prapadise in camp... ramas singur cu grija copiilor n-a avut vreme si, cu atat mai putin resurse, sa-si vada de propria sanatate... de cateva zile nu se mai ridicase din pat... fetita era afara, spala rufe... in casa, cu tata, era o ruda mai indepartata, care mai trecea pe la ei din cand in cand...
cand l-a vazut pe omul palid iesind in prag, cu o expresie de groaza amestecata cu mila pe chip, a inteles...
- ma duc s-a chem pe tanti Floarea... a ingaimat fata.
de plans n-a plans... n-a avut vreme...
avea acum doisprezece ani si era mama si tatal celor patru frati mai mici... i-a crescut cum a putut mai bine... i-a hranit, i-a imbracat, ba pe unii i-a trimis la scoala... au prins aripi si au zburat... au ajuns oameni intregi...
cand i-a venit vremea s-a maritat... a gasit un baiat bun: avea servici` si ceva pamant... asa ca i s-a dat de nevasta...
l-a iubit... chiar si atunci cand a batut-o... si-a strans copiii in brate si a mers mai departe... n-a plans... n-avea rost... era barbatul ei, tatal copiilor... si era un om bun... mai bea, ca toti barbatii... ce avea sa-i faca?
si-a crescut copiii... i-a dat la scoli... au ajuns, si ei, oameni intregi... daduse lumii a doua generatie de oameni!...
si nu avea sa se opreasca...
unii din copii au ajuns bine... dar poate n-au avut noroc... au avut si ei, la randul lor, copii...
- da` voi aveti, mama, ce manca? aia micii cu cine sade acasa cand sunteti voi la servici`? adu-i la mama, pana s-o face mai mari...
si i-a luat...
in arsita amiezii femeia se opri o clipa cu sapa in mana... parca auzise ceva dinspre capatul brazdei... se indrepta intr-acolo... are sa ia si o gura de apa... in umbrarul facut de dimineata nepotul se juca linistit... doar din cand in cand mai vorbea cu cate un prieten nevazut, caruia ii spunea o poezie pe care o invatase de la bunica... pe chipul femeii aparu un zambet cald vazand copilul si parca toata oboseala muncii disparuse...
- sa stai cuminte aici!
bau o gura de apa din sticla ingropata, sa stea rece...
- ia canta tu cantecu` ala de te-am invatat... da` canta mai tare, sa te aud de acolo, cand sap...
si copilul incepea sa lalaie cat il tineau plamanii, spre incantarea oamenilor din camp si spre linistea femeii care astfel il stia in siguranta...
mai termina cateva randuri de sapat si veni sa se odihneasca putin si sa manance ceva...
- ia zi dupa mine: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10... asa... si acuma: a, b, c, d..... bravo!
si-l saruta pe frunte...
asa l-a crescut pana cand a trebui sa mearga la scoala... si a ajuns om intreg!
barbatul ei suferea de ceva vreme... si cand Dumnezeu a avut trebuinta de el, l-a chemat... s-au strans in curtea lor rudele, sa-i fie aproape... femeia nu plangea... cu infricosatoare stapanire spunea tuturor ce trebuie facut... si fiecare isi stergea lacrimile si facea ce-i spunea ea...
- asa, mama... sa aiba ce-i trebuie pe lumea ailalta! si fiti atenti, ca asa va trebui sa-mi faceti si mie! ca atunci nu pot sa va mai spun...
au trecut anii si de la intamplarea asta... femeia a imbatranit si ii e din ce in ce mai greu...
- da` de ce nu te duci matale la oras, la copii, bre?
- si aici? sa se aleaga praful? nu... uite, vine acuma primavara... trebuie facut curat, trebuie aranjat in gradina...
- pai mai poti, bre?
- asa, incet, cum oi putea... da` trebuie facute!...
sus, acolo unde se duc bunii cand se duc, un barbat povestea toate astea...
- vezi dumneata, domnu` sinatra? asta e nevasta mea... ea a ramas acolo, sa faca in continuarea ceea ce trebuie! asa cum crede ea ca e mai bine... asa cum ziceai si dumneata, in cantecul ala al dumitale... auzi? pot sa te rog si eu ceva? cand o veni si ea aici, i-l canti si ei? ca acolo, pe pamant, dumneata il cantai in engleza si noi nu intelegeam... da` aici e altfel... aici ne intelegem toti...
Asculta mai multe audio diverse
poate va intrebati cum de este frank sinatra in rai? el, care se banuieste ca a fost mafiot?
ei... unii dintre ingeri au fost de parere cum ca sinatra ar canta dumnezeieste... asa ca i-au facilitat o viza "turistica"... dar nu poate sta mai mult de sase luni... pe urma trebuie sa mearga inapoi, "acasa", pentru reinnoirea vizei... ;-)
luni, 29 martie 2010
hai că se poate!
ieri în urziceni a mirosit rău a rahat de câine...
în poarta stadionului din oraş doi ţânci stăteau ciuciţi, ascunzând parcă ceva între ei...
- mă, cum vă cheamă pe voi?
- borcea...
- şi pe mine turcu...
- şi ce faceţi voi aici?
- un arbitru, nene, spuseră ei, arătând spre răhăţelul pe care îl modelaseră şi căruia îi puseseră în vârf un smoc de păr de câine roşu...
- i-am dat şi nume! îl cheamă avram!
acum sunt sigur că unirea nu va fi campioană anul ăsta... nu va fi lăsată...
după ce a avut nesimţirea să umilească marile echipe, cu tradiţie în a se face de râs prin cupele europene (steaua, care trăieşte până în ziua de azi din câştigarea unei cupe acum câteva zeci de ani, dinamo şi rapid, care visează în fiecare an, dar nu le iese niciodată) făcând mai multe puncte într-o singură campanie decât au făcut ele toate la un loc în ultimii ani adunaţi, unirea trebuie pedepsită!
aşa că au decis: anul ăsta titlul nu va ajunge, sub nicio formă, la urziceni!
au pus mână de la mână şi, meci după meci, arbitru după arbitru, sunt cu un pas mai aproape de mazilirea infamilor! hai că se poate!
în poarta stadionului din oraş doi ţânci stăteau ciuciţi, ascunzând parcă ceva între ei...
- mă, cum vă cheamă pe voi?
- borcea...
- şi pe mine turcu...
- şi ce faceţi voi aici?
- un arbitru, nene, spuseră ei, arătând spre răhăţelul pe care îl modelaseră şi căruia îi puseseră în vârf un smoc de păr de câine roşu...
- i-am dat şi nume! îl cheamă avram!
acum sunt sigur că unirea nu va fi campioană anul ăsta... nu va fi lăsată...
după ce a avut nesimţirea să umilească marile echipe, cu tradiţie în a se face de râs prin cupele europene (steaua, care trăieşte până în ziua de azi din câştigarea unei cupe acum câteva zeci de ani, dinamo şi rapid, care visează în fiecare an, dar nu le iese niciodată) făcând mai multe puncte într-o singură campanie decât au făcut ele toate la un loc în ultimii ani adunaţi, unirea trebuie pedepsită!
aşa că au decis: anul ăsta titlul nu va ajunge, sub nicio formă, la urziceni!
au pus mână de la mână şi, meci după meci, arbitru după arbitru, sunt cu un pas mai aproape de mazilirea infamilor! hai că se poate!
duminică, 28 martie 2010
vineri, 26 martie 2010
Conjectura lui Poincare a fost rezolvata!
citesc zilele trecute pe site-ul realitatea.net urmatoarea stire:
Un geniu a rezolvat una dintre cele mai grele probleme de matematica, Conjectura lui Poincare, si ar fi putut pune mâna pe un milion de dolari. Cu toate ca locuieste într-un apartament mizer din St. Petersburg, Grigori Perelman în vârsta de 44 de ani, spune ca nu are nevoie de bani. El a declarat din spatele usii închise: "Am tot ce vreau".
Premiul a fost acordat de Institutul de matematica Clay din Cambridge, Massachusetts pentru rezolvarea Conjecturii Poincare, care le-a dat mari batai de cap matematicienilor în ultimul secol. Perelman a postat solutia pe internet.
Acum patru ani, când Uniunea Internationala de Matematica din Madrid a vrut sa-i acorde Medalia Fields, Perelman nu s-a prezentat sa-si ridice premiul.
"Nu sunt interesat de bani sau faima. Nu vreau sa fiu expus ca un animal la Gradina Zoologica. Nu sunt un erou al matematicii. Nici nu sunt un om de succes, de aceea nu vreau ca toata lumea sa se uite la mine", a declarat Perelman.
"Am fost o data în apartamentul lui si am ramas înmarmurita. Are numai o masa, un taburet si un pat cu o saltea murdara lasata acolo de vechii proprietari ai apartamentului, niste alcoolici care i-au vândut locuinta. Încercam sa scapam de gândacii din bloc, dar se ascund în apartamentul lui", a spus o vecina a matematicianului.
Problema care avea mai mult de 100 de ani în 2002 când a rezolvat-o Perelman, atunci cercetator la Institutul de Matematica Steklov din St. Petersburg poate ajuta la determinarea formei universului.
În 2003 Grigori Perelman a renuntat la slujba de la Institutul Steklov. Prietenii spun despre el ca ar fi renuntat la matematica de tot, dar Perelam refuza sa vorbeasca despre acest subiect, considerându-l, din motive personale, prea dureros.
cum a aparut Conjectura lui Poincare? cine si, mai ales, in ce conjunctura (;-) a formulat o ecuatie a carei rezolvare a chinuit generatii intregi de minti preocupate?
cat de tare ar fi fost ca domnul Perelman sa nu publice rezolvarea? judecand dupa reactia lui, neinteresat de faima, cum s-a declarat, ar fi putut lua cu el in mormant caietul care continea solutia cautata de toti! mi-l inchipui in sicriu, cu caietul sub mainile incrucisate pe piept si cu un zambet ironic impietrit pe chip...
eu cred ca, defapt, domnul Grigori se da lovit pentru a se putea face disparut mai usor! mai bine lipsa milionul de dolari, decat batalioane de confrati pe urmele lui, jurandu-i moarte celui care le-a rapit una din putinele bucurii adevarate din viata!
Un geniu a rezolvat una dintre cele mai grele probleme de matematica, Conjectura lui Poincare, si ar fi putut pune mâna pe un milion de dolari. Cu toate ca locuieste într-un apartament mizer din St. Petersburg, Grigori Perelman în vârsta de 44 de ani, spune ca nu are nevoie de bani. El a declarat din spatele usii închise: "Am tot ce vreau".
Premiul a fost acordat de Institutul de matematica Clay din Cambridge, Massachusetts pentru rezolvarea Conjecturii Poincare, care le-a dat mari batai de cap matematicienilor în ultimul secol. Perelman a postat solutia pe internet.
Acum patru ani, când Uniunea Internationala de Matematica din Madrid a vrut sa-i acorde Medalia Fields, Perelman nu s-a prezentat sa-si ridice premiul.
"Nu sunt interesat de bani sau faima. Nu vreau sa fiu expus ca un animal la Gradina Zoologica. Nu sunt un erou al matematicii. Nici nu sunt un om de succes, de aceea nu vreau ca toata lumea sa se uite la mine", a declarat Perelman.
"Am fost o data în apartamentul lui si am ramas înmarmurita. Are numai o masa, un taburet si un pat cu o saltea murdara lasata acolo de vechii proprietari ai apartamentului, niste alcoolici care i-au vândut locuinta. Încercam sa scapam de gândacii din bloc, dar se ascund în apartamentul lui", a spus o vecina a matematicianului.
Problema care avea mai mult de 100 de ani în 2002 când a rezolvat-o Perelman, atunci cercetator la Institutul de Matematica Steklov din St. Petersburg poate ajuta la determinarea formei universului.
În 2003 Grigori Perelman a renuntat la slujba de la Institutul Steklov. Prietenii spun despre el ca ar fi renuntat la matematica de tot, dar Perelam refuza sa vorbeasca despre acest subiect, considerându-l, din motive personale, prea dureros.
cum a aparut Conjectura lui Poincare? cine si, mai ales, in ce conjunctura (;-) a formulat o ecuatie a carei rezolvare a chinuit generatii intregi de minti preocupate?
cat de tare ar fi fost ca domnul Perelman sa nu publice rezolvarea? judecand dupa reactia lui, neinteresat de faima, cum s-a declarat, ar fi putut lua cu el in mormant caietul care continea solutia cautata de toti! mi-l inchipui in sicriu, cu caietul sub mainile incrucisate pe piept si cu un zambet ironic impietrit pe chip...
eu cred ca, defapt, domnul Grigori se da lovit pentru a se putea face disparut mai usor! mai bine lipsa milionul de dolari, decat batalioane de confrati pe urmele lui, jurandu-i moarte celui care le-a rapit una din putinele bucurii adevarate din viata!
joi, 25 martie 2010
revansa
ce am sa va povestesc acum se intampla demult, pe vremea copilariei mele, intr-un sat din baragan, intr-o vara fierbinte...
era intr-o duminica, pe dupa pranz... pe ulita mare femeile iesisera pe marginea santului, adunate dupa criteriul distantei fata de propria poarta, palcuri-palcuri, sporovaind...
pe drum isi facuse aparitia o ceata de tineri, care se ingrosa pe masura ce strabatea satul spre capu` alalalt, unde era izlazul...
- hai, ba, la fotbal!
si cel convocat iesea degraba, alaturandu-se lotului de sportivi amatori...
zapuseala amiezii nu-i impresiona catusi de putin... doar toata saptamana statusera cat-ii ziua de lunga in camp, la sapa... cum ziceau ei - "in cantonament"...
ajunsi pe terenul cu doua cadre metalice infipte in pamant in chip de porti se imparteau rapid in doua si treceau la actiune...
acu`, ce-i drept, cele doua echipe - ad-hoc constituite - nu erau nici pe departe egale ca valoare! drept care unul dintre portari se cam muta de pe-un picior pe altul de cand incepuse meciul...
din tribune (sub un copac despre care nu stia nimeni cum aparuse acolo, dar se zvonea ca ar fi fost plantat demult, tocmai cu acest scop), cativa spectatori urmareau cu impartialitate jocul, fiind in acelasi timp si brigada de arbitri...
unu`, mai milos, striga la un moment dat:
- ba! vasile! pune, ma, poarta aia d`oparte, si vino-aci de stai jos! hai, ma, ia o bere, nu mai sta acolo-n picioare degeaba!
nu stiu sa va spun cat a fost scorul final, ca `al de tinea socoteala a plecat inainte sa se termine partida... venise un pusti si strigase la el:
- nea costele! bre, m-a trimis tanti floarea sa-ti zic sa te duci repede acasa, ca s-a umflat vaca!
si omu` a plecat!...
da` se zvoneste ca ar fi castigat echipa aia din dreapta, cum te uitai de sub copac! si, ca sa evite litigiile, au fost cu totii de acord sa se rejoace meciul duminica viitoare!
era intr-o duminica, pe dupa pranz... pe ulita mare femeile iesisera pe marginea santului, adunate dupa criteriul distantei fata de propria poarta, palcuri-palcuri, sporovaind...
pe drum isi facuse aparitia o ceata de tineri, care se ingrosa pe masura ce strabatea satul spre capu` alalalt, unde era izlazul...
- hai, ba, la fotbal!
si cel convocat iesea degraba, alaturandu-se lotului de sportivi amatori...
zapuseala amiezii nu-i impresiona catusi de putin... doar toata saptamana statusera cat-ii ziua de lunga in camp, la sapa... cum ziceau ei - "in cantonament"...
ajunsi pe terenul cu doua cadre metalice infipte in pamant in chip de porti se imparteau rapid in doua si treceau la actiune...
acu`, ce-i drept, cele doua echipe - ad-hoc constituite - nu erau nici pe departe egale ca valoare! drept care unul dintre portari se cam muta de pe-un picior pe altul de cand incepuse meciul...
din tribune (sub un copac despre care nu stia nimeni cum aparuse acolo, dar se zvonea ca ar fi fost plantat demult, tocmai cu acest scop), cativa spectatori urmareau cu impartialitate jocul, fiind in acelasi timp si brigada de arbitri...
unu`, mai milos, striga la un moment dat:
- ba! vasile! pune, ma, poarta aia d`oparte, si vino-aci de stai jos! hai, ma, ia o bere, nu mai sta acolo-n picioare degeaba!
nu stiu sa va spun cat a fost scorul final, ca `al de tinea socoteala a plecat inainte sa se termine partida... venise un pusti si strigase la el:
- nea costele! bre, m-a trimis tanti floarea sa-ti zic sa te duci repede acasa, ca s-a umflat vaca!
si omu` a plecat!...
da` se zvoneste ca ar fi castigat echipa aia din dreapta, cum te uitai de sub copac! si, ca sa evite litigiile, au fost cu totii de acord sa se rejoace meciul duminica viitoare!
miercuri, 24 martie 2010
interes politic
bunicul meu (fie-i tarana usoara!) era mare consumator de politica televizata! urmarea cu patima toate jurnalele de stiri si toate talkshow-urile difuzate exact cand bunica avea treaba cu el!...
bunica, taranca ce stia bine randuiala, nu se putea revolta si, Doamne fereste, nici gand de vreun repros! dar, femeie desteapta, a gasit solutia...
se aseza langa el in fata televizorului, cu ochii tinta spre ecran si, dupa cateva minute, cu o naivitate induiosatoare, il intreba, atatandu-i orgoliul:
- ce zice, ma, aia, acolo? ca io nu prea inteleg!
bunicu era un om calm de felul lui... dar una nu suporta: sa fie intrerupt cand urmarea politica!
- hai, fa, da-o dracu de treaba! acu` ti-ai gasit sa vorbesti, cand era mai interesant!? uite c-am pierdut ce era mai important!
si, suparat foc, isi lua basca si iesea in curte, unde-si gasea ceva de lucru...
in odaie bunica zambea, oprea televizorul si iesea in urma lui...
bunica, taranca ce stia bine randuiala, nu se putea revolta si, Doamne fereste, nici gand de vreun repros! dar, femeie desteapta, a gasit solutia...
se aseza langa el in fata televizorului, cu ochii tinta spre ecran si, dupa cateva minute, cu o naivitate induiosatoare, il intreba, atatandu-i orgoliul:
- ce zice, ma, aia, acolo? ca io nu prea inteleg!
bunicu era un om calm de felul lui... dar una nu suporta: sa fie intrerupt cand urmarea politica!
- hai, fa, da-o dracu de treaba! acu` ti-ai gasit sa vorbesti, cand era mai interesant!? uite c-am pierdut ce era mai important!
si, suparat foc, isi lua basca si iesea in curte, unde-si gasea ceva de lucru...
in odaie bunica zambea, oprea televizorul si iesea in urma lui...
ham, ham...
luni, 22 martie 2010
desavarsire...
ingerul...
mergea incet, leganat, tragand din cand in cand din tigara, cu spatele incovoiat si capul plecat... era obosit... cand a trecut pe sub felinar i-ai fi putut vedea stralucirea aurei care-l inconjura... dar nimeni nu putea sa-l vada...
se opri la coltul unei cladiri si se rezema de perete... se freca cu spatele de zid pentru ca simtise o mancarime intre omoplati... il mancau aripile... se uita in sus si, cu un zambet ironic-amar, intreba:
- ai sa mi le iei?
fusese chemat si i se daduse misiunea...
- vei cobora pe pamant!
si ii fusese aratat un om...
- il vezi? el e misiunea ta!... e un om bun... dar a ratacit calea... a fost ispitit... si a fost slab... nu-l putem pierde...
coborase imediat... il gasise repede pe om... da! fusese ispitit si muscase din plin!
omul nu-l putea vedea... si nici nu-l putea auzi... "am sa-ti arat calea!"... simti o urma de revolta... "de ce faceti asta? niciodata nu va e de-ajuns? pentru ce?"
sufla asupra omului si acesta simti un fior... se scutura ca trezit din transa si, ridicandu-si privirea, cu vocea tremuranda se ruga:
- iarta-ma!
omul isi vazuse intr-o clipa viata de pana atunci... cu toate sacrificiile facute pentru a urma calea dreapta... dar mai vazuse si viata ce avea sa vina... si vazuse cum avea sa fie drumul pe care apucase... si s-a ingrozit!
nu avea voie sa faca asta... ce avea sa vina nu trebuia stiut de oameni... dar el credea ca ei doar de frica pot intelege! si asta l-a costat... acum era stors de vlaga... chiar si pentru el o astfel de revelatie era un efort imens... pentru ca ceea ce va fi sa fie e o taina pe care numai Creatorul o stie... iar el o putea patrunde doar platind pretul: o parte din el insusi...
demonul...
masina gonea nebuneste prin zmoala noptii... radioul dat la maxim acoperea orice gand... taia curbele fara sa ia piciorul de pe acceleratie...
dintr-odata in fata ii sari un animal... doar o clipa a apucat sa-l vada in bataia farurilor... a franat puternic si a tras brusc de volan... masina derapa si iesi de pe drum... s-a rasturnat, dar a trecut milimetric pe langa un copac de pe marginea soselei...
a iesit cu greu din masina, plin de rani si cu sangele siroindu-i pe tample... prin intuneric i s-a parut ca vede animalul... avu impresia ca se uita la el... l-a privit un moment, apoi a disparut in bezna... desi in jur era pustiu putea sa jure ca a auzit acea voce inspaimantatoare: "data viitoare vii cu mine!"
i-a inghetat inima!
a fost gasit a doua zi zacand inconstient pe margine drumului... la timp insa pentru a mai putea fi salvat...
mergea incet, leganat, pe langa ziduri... parul negru si bogat ii acoperea coarnele si urechile ascutite... doar vapaile ochilor ar fi tradat-o, dar nimeni n-o putea vedea...
fusese chemata si i se daduse misiunea:
- vei urca pe pamant!
si ii fusese aratat un om...
- il vezi? el este misiunea ta! astazi a avut un moment de cainta... nu-l putem pierde!
a urcat si l-a gasit repede, pe un drum, la volan... gonea nebuneste...
i s-a aratat ca un animal in mijlocul drumului... el a incercat s-o evite si a derapat... "de ce faceti asta? de ce nu mergeti pana la capat? pentru ce?"a suflat usor spre el si masina a trecut milimetric pe langa copac...
nu avea voie sa faca asta... Destinul trebuia implinit! stia ca asta are s-o coste: o parte din ea insasi...
lut ars...
mergea pe strazi fara vreo tinta... cand a ridicat ochii din pamant peste drum l-a vazut pe el, sprijinit de zid... parea absent la tot ce se intampla in jur si tragea din cand in cand din tigara... nu se astepta sa-l gaseasca aici... se bucura sa-l vada... abia cand a ajuns langa el a vazut-o...
- ne-am facut un obicei din a ne intalni intamplator! ii spuse ea zambind...
ii raspunse cu un zambet... se bucura s-o vada... arunca tigara...
ea clatina dezaprobator din cap:
- astea sunt maniere de inger?
se aseza langa el...
- ai avut o zi grea?
- da... nici tie nu ti-a fost prea bine...
se intoarse spre el si-l privi in ochi...
- ia-ma in brate...
isi puse capul pe umarul lui... a strans-o si mai tare in brate... corpurile lor parca se contopeau...
si, deodata, trupurile lor au inceput sa se prefaca in pamant... in pulbere fina... se uneau precum nisipul din doua galetuse turnate la un loc...
de sus se auzi o voce puternica, dar blanda:
- asta e darul meu pentru voi!
si imediat pulberea de pamant a fost cuprinsa de un glob de foc... iar din adancuri a razbatut o voce terifianta:
- iar asta e darul meu pentru voi!
si cand vapaia s-a stins, de jos s-a ridicat UN OM!
mergea incet, leganat, tragand din cand in cand din tigara, cu spatele incovoiat si capul plecat... era obosit... cand a trecut pe sub felinar i-ai fi putut vedea stralucirea aurei care-l inconjura... dar nimeni nu putea sa-l vada...
se opri la coltul unei cladiri si se rezema de perete... se freca cu spatele de zid pentru ca simtise o mancarime intre omoplati... il mancau aripile... se uita in sus si, cu un zambet ironic-amar, intreba:
- ai sa mi le iei?
fusese chemat si i se daduse misiunea...
- vei cobora pe pamant!
si ii fusese aratat un om...
- il vezi? el e misiunea ta!... e un om bun... dar a ratacit calea... a fost ispitit... si a fost slab... nu-l putem pierde...
coborase imediat... il gasise repede pe om... da! fusese ispitit si muscase din plin!
omul nu-l putea vedea... si nici nu-l putea auzi... "am sa-ti arat calea!"... simti o urma de revolta... "de ce faceti asta? niciodata nu va e de-ajuns? pentru ce?"
sufla asupra omului si acesta simti un fior... se scutura ca trezit din transa si, ridicandu-si privirea, cu vocea tremuranda se ruga:
- iarta-ma!
omul isi vazuse intr-o clipa viata de pana atunci... cu toate sacrificiile facute pentru a urma calea dreapta... dar mai vazuse si viata ce avea sa vina... si vazuse cum avea sa fie drumul pe care apucase... si s-a ingrozit!
nu avea voie sa faca asta... ce avea sa vina nu trebuia stiut de oameni... dar el credea ca ei doar de frica pot intelege! si asta l-a costat... acum era stors de vlaga... chiar si pentru el o astfel de revelatie era un efort imens... pentru ca ceea ce va fi sa fie e o taina pe care numai Creatorul o stie... iar el o putea patrunde doar platind pretul: o parte din el insusi...
demonul...
masina gonea nebuneste prin zmoala noptii... radioul dat la maxim acoperea orice gand... taia curbele fara sa ia piciorul de pe acceleratie...
dintr-odata in fata ii sari un animal... doar o clipa a apucat sa-l vada in bataia farurilor... a franat puternic si a tras brusc de volan... masina derapa si iesi de pe drum... s-a rasturnat, dar a trecut milimetric pe langa un copac de pe marginea soselei...
a iesit cu greu din masina, plin de rani si cu sangele siroindu-i pe tample... prin intuneric i s-a parut ca vede animalul... avu impresia ca se uita la el... l-a privit un moment, apoi a disparut in bezna... desi in jur era pustiu putea sa jure ca a auzit acea voce inspaimantatoare: "data viitoare vii cu mine!"
i-a inghetat inima!
a fost gasit a doua zi zacand inconstient pe margine drumului... la timp insa pentru a mai putea fi salvat...
mergea incet, leganat, pe langa ziduri... parul negru si bogat ii acoperea coarnele si urechile ascutite... doar vapaile ochilor ar fi tradat-o, dar nimeni n-o putea vedea...
fusese chemata si i se daduse misiunea:
- vei urca pe pamant!
si ii fusese aratat un om...
- il vezi? el este misiunea ta! astazi a avut un moment de cainta... nu-l putem pierde!
a urcat si l-a gasit repede, pe un drum, la volan... gonea nebuneste...
i s-a aratat ca un animal in mijlocul drumului... el a incercat s-o evite si a derapat... "de ce faceti asta? de ce nu mergeti pana la capat? pentru ce?"a suflat usor spre el si masina a trecut milimetric pe langa copac...
nu avea voie sa faca asta... Destinul trebuia implinit! stia ca asta are s-o coste: o parte din ea insasi...
lut ars...
mergea pe strazi fara vreo tinta... cand a ridicat ochii din pamant peste drum l-a vazut pe el, sprijinit de zid... parea absent la tot ce se intampla in jur si tragea din cand in cand din tigara... nu se astepta sa-l gaseasca aici... se bucura sa-l vada... abia cand a ajuns langa el a vazut-o...
- ne-am facut un obicei din a ne intalni intamplator! ii spuse ea zambind...
ii raspunse cu un zambet... se bucura s-o vada... arunca tigara...
ea clatina dezaprobator din cap:
- astea sunt maniere de inger?
se aseza langa el...
- ai avut o zi grea?
- da... nici tie nu ti-a fost prea bine...
se intoarse spre el si-l privi in ochi...
- ia-ma in brate...
isi puse capul pe umarul lui... a strans-o si mai tare in brate... corpurile lor parca se contopeau...
si, deodata, trupurile lor au inceput sa se prefaca in pamant... in pulbere fina... se uneau precum nisipul din doua galetuse turnate la un loc...
de sus se auzi o voce puternica, dar blanda:
- asta e darul meu pentru voi!
si imediat pulberea de pamant a fost cuprinsa de un glob de foc... iar din adancuri a razbatut o voce terifianta:
- iar asta e darul meu pentru voi!
si cand vapaia s-a stins, de jos s-a ridicat UN OM!
vineri, 19 martie 2010
vizionare placuta
mai tineti minte cand eram copii si, prin decembrie, ne trezeau parintii intr-o dimineata spunandu-ne "uita-te pe geam!"? iar noi, cu nasurile lipite de sticla ferestrei, deveneam intr-o secunda intruchiparea bucuriei: NINGE!
acu` vreo doi ani ne-am trezit intr-o dimineata si, cineva care se trezise mai devreme, ne-a spus "uita-te la televizor"! ne-am lipit nasul de ecran (nu apucasem sa nu punem inca ochelarii) si am devenit, brusc, intruchiparea groazei: CRIZA!
si s-a asternut criza peste toate... doar cativa, cu pelerine inscriptionate cu sigle de partid, ramase de la ultima campanie electorala, au scapat mai usor... s-au udat doar putin la picioare...
un strat gros s-a asternut si peste productia de televiziune... las` ca nici inainte nu ploua cu galeata prin bugetele emisiunilor, dar, la inceput noutatea fenomenului, "foamea" publicului (spre deosebire de postul pastelui, care ne tine cu o farfurie de fasole pe zi 45 de zile, postul TVR ne-a tinut cu "doua farfurii de program" 45 de ani!), apoi entuziasmul unor oameni au facut ca, vreme de vreo 10 ani, sa avem si noi programe ca cele pe care le vedeam pe la italieni, spanioli, nemti... dupa aia - CRIZA!
timp de un an de zile am vazut atatea reluari de ajunsesem sa cred ca sunt in MATRIX - computerul central s-a defectat si, pana il repara, mai traim odata ultimii cinci ani! pe vremuri, dupa revelion, cateva zile, ne uitam la "daca doriti sa revedeti...". de data asta retrospectiva a durat ceva mai mult... producatorul general CRIZA ne-a pregatit un "an jubliliar", un an in care sa rememoram cele mai frumoase momente din istoria televiziunii!
de la o vreme s-au plictisit si televiziunile de reluari... adormeau regizorii de emisie pe butoane... trebuia facut ceva... inventat ceva... gasita o solutie! trebuia ceva... ieftin si bun!
pai cum si ieftin, si bun?! mai ieftin decat pana atunci? pai cat de ieftin? ok! daca trebuie...
si au venit unii cu ideea salvatoare... plecand de la o simpla constatare mioritica: noi la bata suntem buni, dar la restul suntem bata! asa ca: se iau minim doua persoane, inrudite sau nu (parinti - copii, sot - sotie, soacra - nora/ginere, vecin - vecin, sotie/sot - amanta/amant... si lista ramane deschisa...) si se pun in fata camerei sa se certe... mai bine sa se injure... sau, si mai bine, sa se scuipe... stai asa: ia da-i un pumn? ASTA ERA! fara decoruri spectaculoase, fara scenarii complicate...
cum nu gasim oameni care sa se dea in spectacol la televizor? a! vor doar sa se uite! sa intre figuratia, atunci! hai, mai, ca-i criza, si pentru cativa banuti marunti se balacaresc ca la usa cortului! si ce daca "sotia" din emisiunea de azi e aceeasi cu "soacra" din emisiunea de saptamana trecuta? cine crezi ca baga de seama?
si productia de televiziune a incasat astfel un usturator sut in fund pe care l-a prezentat ca pe un necesar pas inainte!... corect! pe loc nu se mai putea sta!
nu ma intelegeti gresit: n-am vrut sa spun ca televiziunea a oferit intotdeauna numai programe de calitate! nici la noi, nici in alta parte! astfel de productii au existat, exista si vor exista! numai ca, precum ghioceii prin zapada, au scos capul prin criza! si s-a umplum ecranul de ele... lista vedetelor pixelate e atat de lunga incat n-as sti cu care sa incep si cu care sa continui... de terminat nici nu-mi pun problema - mai sunt destule care vin tare din urma!
e si asta o "reteta de succes"! cica s-ar numi "divertisment"...
eu mi-am lasat vreo 9 ani ficatii pe niste platouri de televiziune... si ma doare cu atat mai tare sufletul sa vad unde s-a ajuns... si, mai ales, spre ce ne indreptam...
cu atat mai mult cu cat am trait 8 ani langa un om care se numea VALERIU LAZAROV! asa ceva nu se mai fabrica! disparitia lui a insemnat incheierea unei epoci in productia de televiziune din romania (si nu numai!)... nici nu se uscase bine cerneala pe stirea trecerii lui in nefiinta ca se si inghesuiau niste baieti si niste fete sa profeteasca cine-i va lua locul in istoria televiziunii! niste baieti si niste fete care, in marea lor majoritate, traiesc si azi din ce au furat de la LAZAROV!
revenind la noile trenduri in materie de programe TV, problema existentei unor astfel de excremente media este CONSUMUL!!! sa fim bine intelesi: o televiziune traieste din publicitatea vanduta; publicitatea se vinde in programele care au audienta (adica la care se holbeaza romanu`); audienta se masoara!
pana cand n-o sa ne scoatem nasu` din chilotii columbencei, dintre tatele mai stiu io cui si pana cand n-o sa incetam sa-l mirosim la cur pe razvan ciobanu o sa tot vedem de-astea!
gresit se spune ca oamenii se uita la ce le dau televiziunile, ca nu exista alternativa: realitatea tv si antena 3 abia razbat la popor! ei, daca s-ar legifera in chilotii columbencei, alta ar fi treaba!
uitati-va la stirile sportive: 3 scoruri si 5 bombe sexy!
imi incepeam in urma cu vreo trei ani un articol vorbind despre "esecul" unui proiect foarte misto! din pacate stam mai rau decat atunci!
hai ca incepe sa se miste treaba!
acu` vreo doi ani ne-am trezit intr-o dimineata si, cineva care se trezise mai devreme, ne-a spus "uita-te la televizor"! ne-am lipit nasul de ecran (nu apucasem sa nu punem inca ochelarii) si am devenit, brusc, intruchiparea groazei: CRIZA!
si s-a asternut criza peste toate... doar cativa, cu pelerine inscriptionate cu sigle de partid, ramase de la ultima campanie electorala, au scapat mai usor... s-au udat doar putin la picioare...
un strat gros s-a asternut si peste productia de televiziune... las` ca nici inainte nu ploua cu galeata prin bugetele emisiunilor, dar, la inceput noutatea fenomenului, "foamea" publicului (spre deosebire de postul pastelui, care ne tine cu o farfurie de fasole pe zi 45 de zile, postul TVR ne-a tinut cu "doua farfurii de program" 45 de ani!), apoi entuziasmul unor oameni au facut ca, vreme de vreo 10 ani, sa avem si noi programe ca cele pe care le vedeam pe la italieni, spanioli, nemti... dupa aia - CRIZA!
timp de un an de zile am vazut atatea reluari de ajunsesem sa cred ca sunt in MATRIX - computerul central s-a defectat si, pana il repara, mai traim odata ultimii cinci ani! pe vremuri, dupa revelion, cateva zile, ne uitam la "daca doriti sa revedeti...". de data asta retrospectiva a durat ceva mai mult... producatorul general CRIZA ne-a pregatit un "an jubliliar", un an in care sa rememoram cele mai frumoase momente din istoria televiziunii!
de la o vreme s-au plictisit si televiziunile de reluari... adormeau regizorii de emisie pe butoane... trebuia facut ceva... inventat ceva... gasita o solutie! trebuia ceva... ieftin si bun!
pai cum si ieftin, si bun?! mai ieftin decat pana atunci? pai cat de ieftin? ok! daca trebuie...
si au venit unii cu ideea salvatoare... plecand de la o simpla constatare mioritica: noi la bata suntem buni, dar la restul suntem bata! asa ca: se iau minim doua persoane, inrudite sau nu (parinti - copii, sot - sotie, soacra - nora/ginere, vecin - vecin, sotie/sot - amanta/amant... si lista ramane deschisa...) si se pun in fata camerei sa se certe... mai bine sa se injure... sau, si mai bine, sa se scuipe... stai asa: ia da-i un pumn? ASTA ERA! fara decoruri spectaculoase, fara scenarii complicate...
cum nu gasim oameni care sa se dea in spectacol la televizor? a! vor doar sa se uite! sa intre figuratia, atunci! hai, mai, ca-i criza, si pentru cativa banuti marunti se balacaresc ca la usa cortului! si ce daca "sotia" din emisiunea de azi e aceeasi cu "soacra" din emisiunea de saptamana trecuta? cine crezi ca baga de seama?
si productia de televiziune a incasat astfel un usturator sut in fund pe care l-a prezentat ca pe un necesar pas inainte!... corect! pe loc nu se mai putea sta!
nu ma intelegeti gresit: n-am vrut sa spun ca televiziunea a oferit intotdeauna numai programe de calitate! nici la noi, nici in alta parte! astfel de productii au existat, exista si vor exista! numai ca, precum ghioceii prin zapada, au scos capul prin criza! si s-a umplum ecranul de ele... lista vedetelor pixelate e atat de lunga incat n-as sti cu care sa incep si cu care sa continui... de terminat nici nu-mi pun problema - mai sunt destule care vin tare din urma!
e si asta o "reteta de succes"! cica s-ar numi "divertisment"...
eu mi-am lasat vreo 9 ani ficatii pe niste platouri de televiziune... si ma doare cu atat mai tare sufletul sa vad unde s-a ajuns... si, mai ales, spre ce ne indreptam...
cu atat mai mult cu cat am trait 8 ani langa un om care se numea VALERIU LAZAROV! asa ceva nu se mai fabrica! disparitia lui a insemnat incheierea unei epoci in productia de televiziune din romania (si nu numai!)... nici nu se uscase bine cerneala pe stirea trecerii lui in nefiinta ca se si inghesuiau niste baieti si niste fete sa profeteasca cine-i va lua locul in istoria televiziunii! niste baieti si niste fete care, in marea lor majoritate, traiesc si azi din ce au furat de la LAZAROV!
revenind la noile trenduri in materie de programe TV, problema existentei unor astfel de excremente media este CONSUMUL!!! sa fim bine intelesi: o televiziune traieste din publicitatea vanduta; publicitatea se vinde in programele care au audienta (adica la care se holbeaza romanu`); audienta se masoara!
pana cand n-o sa ne scoatem nasu` din chilotii columbencei, dintre tatele mai stiu io cui si pana cand n-o sa incetam sa-l mirosim la cur pe razvan ciobanu o sa tot vedem de-astea!
gresit se spune ca oamenii se uita la ce le dau televiziunile, ca nu exista alternativa: realitatea tv si antena 3 abia razbat la popor! ei, daca s-ar legifera in chilotii columbencei, alta ar fi treaba!
uitati-va la stirile sportive: 3 scoruri si 5 bombe sexy!
imi incepeam in urma cu vreo trei ani un articol vorbind despre "esecul" unui proiect foarte misto! din pacate stam mai rau decat atunci!
hai ca incepe sa se miste treaba!
joi, 18 martie 2010
consecventa...
*recomand deschiderea link-urilor cu click dreapta, in ferestre independente
zilele trecute am avut o discutie in contradictoriu, foarte aprinsa, cu un prieten foarte bun... despre ce inseamna sa fii angajat, angajator si care ar fi relatia "corecta" dintre ei...
au trecut deja cateva zile da cand s-a intamplat din nou... un om moare, se pare, din cauza stresului si efortului depus la locul de munca...
mi s-a parut ca ce era de spus am spus acum trei ani...
dar vreau sa-i povestesc amicului meu, si celor care va mai pierdeti vremea cu mine pe-aici, o scena dintr-un film la care tocmai ma uit... un personaj sta pe o banca, odihnindu-se... in fata lui un alt personaj, angajat la salubritate, aduna gunoaiele de pe trotuar... cel care se odihnea, obsedat de curatenie si manat de un simt civic exacerbat, ii atrage atentia omului, cat se poate de ferm, ca a lasat in urma o frunza... acesta se intoarce, vadit deranjat de observatie, dar mai ales de modul in care-i fusese facuta si-l intreaba pe carcotas:
- te crezi mai bun decat mine? sa stii ca, inainte de a ajunge sa fac asta, castigam cateva mii de dolari pe luna...
celalalt isi da seama de propria exagerare si, brusc, devine compatimitor:
- si ce s-a intamplat?
dupa cateva momente de liniste vine si raspunsul:
- am facut o greseala!
aici toata lumea (personajul cusurgiu, telespectatorii, eu) se asteapta sa auda o poveste despre decizii manageriale eronate, sau despre cum omul se lasase prada tentatiilor si "a facut ordine" prin conturile companiei... dar nu... cu glasul tremurand, omul a continuat:
- mi-am luat o saptamana libera... atunci ei si-au dat seama ca se descurca si fara mine...
s-a intors pe calcaie si a continuat sa stranga gunoaiele de pe trotuar...
zilele trecute am avut o discutie in contradictoriu, foarte aprinsa, cu un prieten foarte bun... despre ce inseamna sa fii angajat, angajator si care ar fi relatia "corecta" dintre ei...
au trecut deja cateva zile da cand s-a intamplat din nou... un om moare, se pare, din cauza stresului si efortului depus la locul de munca...
mi s-a parut ca ce era de spus am spus acum trei ani...
dar vreau sa-i povestesc amicului meu, si celor care va mai pierdeti vremea cu mine pe-aici, o scena dintr-un film la care tocmai ma uit... un personaj sta pe o banca, odihnindu-se... in fata lui un alt personaj, angajat la salubritate, aduna gunoaiele de pe trotuar... cel care se odihnea, obsedat de curatenie si manat de un simt civic exacerbat, ii atrage atentia omului, cat se poate de ferm, ca a lasat in urma o frunza... acesta se intoarce, vadit deranjat de observatie, dar mai ales de modul in care-i fusese facuta si-l intreaba pe carcotas:
- te crezi mai bun decat mine? sa stii ca, inainte de a ajunge sa fac asta, castigam cateva mii de dolari pe luna...
celalalt isi da seama de propria exagerare si, brusc, devine compatimitor:
- si ce s-a intamplat?
dupa cateva momente de liniste vine si raspunsul:
- am facut o greseala!
aici toata lumea (personajul cusurgiu, telespectatorii, eu) se asteapta sa auda o poveste despre decizii manageriale eronate, sau despre cum omul se lasase prada tentatiilor si "a facut ordine" prin conturile companiei... dar nu... cu glasul tremurand, omul a continuat:
- mi-am luat o saptamana libera... atunci ei si-au dat seama ca se descurca si fara mine...
s-a intors pe calcaie si a continuat sa stranga gunoaiele de pe trotuar...
REWIND
iesi de sub dus, cu apa inca siroindu-i pe corp... se duse in dormitor... se aseza in fata oglinzii in care se vedea pe de-a-ntregul... isi admira trupul tanar, formele bine definite, pielea stralucitoare...
isi desena corpul, urmand cu varful degetelor o linie care pleaca aproape din crestet, urmeaza conturul parului, coboara prin spatele lobului urechii spre gatul lung... apoi continua pe umar... urmareste rotunjimea ferma a sanului... coboara incet spre abdomenul perfect plat... se apleca usor dupa ce trecu de sold... varfurile degetelor, creioane imaginare, trasau acum pulpa fina, atent epilata, acoperita inca de broboane de apa... spre genunchi... gamba sculptata, ca a unei balerine... glezna...
lua un prosop si se sterse incet, mangaindu-si fiecare milimetru de piele... parca se modela din lut... ca si cand in urma prosopului se materializa corpul ei...
isi puse ciorapi fini, negri... ii intinse atenta pe picior, acoperind genunchii rotunzi, iar la final potrivi cu meticulozitate banda adeziva pe pulpa...
se intoarse si admira in oglinda felul cum dantela ii imbraca fesele, mulandu-se perfect pe rontunjimea acestora... si-a pus apoi sutienul, cu o cupa nu foarte plina... zambi...
pe pat era intinsa rochia... rosie, dintr-un material vaporos... o imbraca, felicitandu-se pentru alegerea facuta... decolteul generos ii scotea in evidenta bustul, iar soldurile se conturau perfect prin acest material... iar de lunga era exact atat cat sa-i descopere genunchii si inca vreo cativa centimetri mai sus... atat cat sa-ti doresti sa fi fost mai scurta, dar daca ar fi fost ar fi ucis brutal imaginatia...
isi puse apoi bijuteriile... colierul iti oferea un alibi pentru privirea scapata in decolteu... pentru ca apoi dansul cerceilor lungi sa-ti fie salvare, abatandu-ti atentia asupra umerilor goi...
era aproape gata cand se auzi soneria... doua pufuri discrete de parfum, iar in drum spre usa incalta pantofii cu toc inalt...
o privi inmarmurit... dupa ce se dezmetici ii spuse zambind:
- stii ce? am o idee... ce-ai zice daca n-am mai merge nicaieri si am ramane aici in seara asta?
- exact la asta m-am gandit si eu, chicoti ea...
*pentru a afla continuarea povestii "derulati" prima parte, de unde v-am lasat eu spre inceput... ;-)
isi desena corpul, urmand cu varful degetelor o linie care pleaca aproape din crestet, urmeaza conturul parului, coboara prin spatele lobului urechii spre gatul lung... apoi continua pe umar... urmareste rotunjimea ferma a sanului... coboara incet spre abdomenul perfect plat... se apleca usor dupa ce trecu de sold... varfurile degetelor, creioane imaginare, trasau acum pulpa fina, atent epilata, acoperita inca de broboane de apa... spre genunchi... gamba sculptata, ca a unei balerine... glezna...
lua un prosop si se sterse incet, mangaindu-si fiecare milimetru de piele... parca se modela din lut... ca si cand in urma prosopului se materializa corpul ei...
isi puse ciorapi fini, negri... ii intinse atenta pe picior, acoperind genunchii rotunzi, iar la final potrivi cu meticulozitate banda adeziva pe pulpa...
se intoarse si admira in oglinda felul cum dantela ii imbraca fesele, mulandu-se perfect pe rontunjimea acestora... si-a pus apoi sutienul, cu o cupa nu foarte plina... zambi...
pe pat era intinsa rochia... rosie, dintr-un material vaporos... o imbraca, felicitandu-se pentru alegerea facuta... decolteul generos ii scotea in evidenta bustul, iar soldurile se conturau perfect prin acest material... iar de lunga era exact atat cat sa-i descopere genunchii si inca vreo cativa centimetri mai sus... atat cat sa-ti doresti sa fi fost mai scurta, dar daca ar fi fost ar fi ucis brutal imaginatia...
isi puse apoi bijuteriile... colierul iti oferea un alibi pentru privirea scapata in decolteu... pentru ca apoi dansul cerceilor lungi sa-ti fie salvare, abatandu-ti atentia asupra umerilor goi...
era aproape gata cand se auzi soneria... doua pufuri discrete de parfum, iar in drum spre usa incalta pantofii cu toc inalt...
o privi inmarmurit... dupa ce se dezmetici ii spuse zambind:
- stii ce? am o idee... ce-ai zice daca n-am mai merge nicaieri si am ramane aici in seara asta?
- exact la asta m-am gandit si eu, chicoti ea...
*pentru a afla continuarea povestii "derulati" prima parte, de unde v-am lasat eu spre inceput... ;-)
luni, 15 martie 2010
competente
piesa de teatru intr-un singur act, da` bun!
personajele:
primul ministru al unei tari fantastice, al carei nume incepe cu ROM si se termina seara tarziu cu MANIA
un consilier al primulu ministru
mai tarziu apare si tanarul de la IT
scena 1
primul ministru si consilierul; actiunea se petrece in cabinetul primului ministru, intr-o dimineata oarecare; acesta isi bea cafeaua, urmarind pe plasma aflata pe peretele opus episodul de ieri al telenovelei preferate, episod pe care l-a ratat cu o seara in urma din cauza unei sedinte la partid... se aud batai in usa si intra consilierul...
consilierul: sefu! am o idee geniala!
PM: daca mai scoti vreun sunet o sa i-o spui direct lu` Al` de sus!
consilierul: adica lu`?... consilierul facu un gest din cap spre tavan... pai nu e plecat in vizita, sa vada licurici?
primul ministru nici nu-l baga in seama... consilierul observa telenovela si se prelinge fara niciun zgomot pe un scaun... pe ecran sunt acum doua personaje care se privesc intens, dar nu-si spun nimic... apoi genericul...
PM: pfiu! cred ca maine-i spune!
intorcandu-se spre consilier...
PM: mi-ai adus licurici? ce sa fac, ma, cu ei?
consilierul se uita contrariat la primul ministru...
consilierul: nu, sefu... am o idee!
PM: sa mori tu!
consilierul (zambeste tamp): da, sefu! mi-a venit azinoapte!
PM: asta faci tu la bamboo, ma?
consilierul: ma plictisesc, sefu... pe alea le stiu pe toate...
PM: tineretu din ziua de azi... nu mai stiti sa va distrati, ma... numa la munca va e gandul si cand sunteti la discoteca...
consilierul se foieste nerabdator pe scaun... afiseaza acelasi zambet tamp...
consilierul: fii atent, sefu... m-am gandit sa dam o lege...
primul ministru il intrerupse brusc...
PM: asa, ma, ca noi facem legea!
consilierul: tocmai! deci, cum ziceam... sa dam o lege...
PM: cui sa dam, ma? iar sa dam? da de luat cand luam? de ce mama dracului m-am facut prim ministru? n-am dat destul? de luat cand iau?
consilierul: in fiecare zi, sefu! mi-au zis baietii de la telefoane ca i-au auzit pe unii ca cica voiau sa va dea ceva... da n-au auzit exact ce, ca era semnalu` slab... ceva din UE... sau cu UE... in sfarsit... deci, cu legea... toti copiii provenind...
PM: cum adica "provenind"?
consilierul: hai, ma, sefu, nu ma mai intrerupe... asa se zice... na! c-am uitat unde ramasesem... a! toti copiii provenind din familii cu venituri reduse sa primeasca alocatii mai mari decat cei care provin din familii cu venituri mari...
consilierul il privea pe primul ministru cu ochii mari si gura intredeschisa, asteptand reactia acestuia... primul ministru statu cateva clipe pe ganduri... consilierului i se paru o vesnicie...
PM (facand un gest cu mana): o prostie...
consilierul: de ce, sefu? cica i-ar zice protectie socialista, sau asa ceva... nu stiu exact cum ii zice, da` il intreb pe vangelie...
PM: pai vangelie nu e dincolo?
consilierul (uimit): s-a intors din vacanta, sefu!
PM: nu, ma! la ailalti... asta nu vine la noi...
consilierul: pai ma duc io la el, sefu!
simti cum primul ministru il sageta cu privirea...
consilierul: la el la birou...
PM: lasa, ma, nu te mai duce... sa zica pe urma ca el ne-a dat ideea... las` c-o rezolvam noi...
consilierul: deci, e buna, sefu?
PM: la ce sa fie buna, ma?!
consilierul: pai astia saraci voteaza, sefu!... si daca face copii multi, o sa aiba cine ne vota si cand `om fi batrani!
consilierul ranji din nou tamp, uitandu-se catre primul ministru si asteptand reactia acestuia...
PM (uitandu-se in gol, spre viitor): cand `om fi batrani... (intorcandu-se catre consilier) ba, tu nu esti prost!
consilierul: hai, sefu! cum sa...
PM: da` de unde-ti vin, ma, tie ideile astea?
consilierul: nu stiu, sefu... sa mor io daca stiu!
PM: da` tu ce scoala ai facut, ma?!
consilierul (mandru): facultatea, sefu! la particular, ca pe vremea aia munceam barman in bamboo! am facut INSTALATII! am terminat la "aprofundate", in sapte ani... ca anu` 5 l-am repetat de trei ori, sa nu ma ia in armata!... am avut si firma! da` am dat faliment si am venit sa lucrez la guvern...
PM (se uita la consilier iscoditor): ma, tu vrei sa-mi iei locul!
consilierul: nu, sefu, e bine aici, pe scaunul asta... (si se uita la scaunul pe care statea; brusc, avu o revelatie)... a! nu, sefu! se poate?! la vechimea dumneavoastra in partid!... cine sa va ia locul? nu se poate, sefu!
primul ministru stranse buzele si-si increti fruntea...
PM (in gand): deci nu se poate, nu ca n-ai vrea! las` ca mai vedem noi... o muri si tactu ala intro zi!
scena 2
aceiasi de mai devreme, tanarul de la IT; acelasi decor; se aud batai in usa cabinetului
consilierul (se uita spre primul ministru si acesta incuviinteaza printr-un gest): intra!
intra tanarul de la IT...
tanarul de la IT: buna dimineata! m-ati chemat...
PM: buna dimineata! da!... de cand lucrezi tu aici?
tanarul de la IT: de trei ani...
PM: aha! adica de pe vremea lu`........
tanarul de la IT (putin incurcat; nu vede relevanta): da....
PM: si cum ai facut?
tanarul de la IT (evident, din ce in ce mai incurcat, neintelegand intrebarea): ce sa fac?
PM: ma, tu esti atent la ce vorbesc eu cu tine?
pe fata tanarului se citeste clar nedumerirea... nu stie ce sa raspunda...
PM: cum ai facut sa lucrezi aici?!...
tanarul de la IT: am castigat concursul...
PM: ce concurs, ma!? da` ce e aicea, tombola?
tanarul de la IT: concursul... stiti... postul fusese scos la concurs, am dat examen si am luat postul...
PM: aha! deci ai dat ceva... (intorcandu-se spre consilier) pai cum altfel?
consilierul confirma printrun gest al capului...
PM (adresandu-se din nou tanarului): uite de ce te-am chemat... brusc, maine iti expira contractul! asa ca trebuie facut din nou concurs din ala... s-a mai inscris doar aia mica a lu` nasu... asa ca, daca vrei sa vii si tu, io zic sa pleci mai devreme azi... du-te acasa si pune mana pe carte!
tanarul statea in picioare, inmarmurit... primul ministru radea zgomotos... consilierul ranjea tamp...
personajele:
primul ministru al unei tari fantastice, al carei nume incepe cu ROM si se termina seara tarziu cu MANIA
un consilier al primulu ministru
mai tarziu apare si tanarul de la IT
scena 1
primul ministru si consilierul; actiunea se petrece in cabinetul primului ministru, intr-o dimineata oarecare; acesta isi bea cafeaua, urmarind pe plasma aflata pe peretele opus episodul de ieri al telenovelei preferate, episod pe care l-a ratat cu o seara in urma din cauza unei sedinte la partid... se aud batai in usa si intra consilierul...
consilierul: sefu! am o idee geniala!
PM: daca mai scoti vreun sunet o sa i-o spui direct lu` Al` de sus!
consilierul: adica lu`?... consilierul facu un gest din cap spre tavan... pai nu e plecat in vizita, sa vada licurici?
primul ministru nici nu-l baga in seama... consilierul observa telenovela si se prelinge fara niciun zgomot pe un scaun... pe ecran sunt acum doua personaje care se privesc intens, dar nu-si spun nimic... apoi genericul...
PM: pfiu! cred ca maine-i spune!
intorcandu-se spre consilier...
PM: mi-ai adus licurici? ce sa fac, ma, cu ei?
consilierul se uita contrariat la primul ministru...
consilierul: nu, sefu... am o idee!
PM: sa mori tu!
consilierul (zambeste tamp): da, sefu! mi-a venit azinoapte!
PM: asta faci tu la bamboo, ma?
consilierul: ma plictisesc, sefu... pe alea le stiu pe toate...
PM: tineretu din ziua de azi... nu mai stiti sa va distrati, ma... numa la munca va e gandul si cand sunteti la discoteca...
consilierul se foieste nerabdator pe scaun... afiseaza acelasi zambet tamp...
consilierul: fii atent, sefu... m-am gandit sa dam o lege...
primul ministru il intrerupse brusc...
PM: asa, ma, ca noi facem legea!
consilierul: tocmai! deci, cum ziceam... sa dam o lege...
PM: cui sa dam, ma? iar sa dam? da de luat cand luam? de ce mama dracului m-am facut prim ministru? n-am dat destul? de luat cand iau?
consilierul: in fiecare zi, sefu! mi-au zis baietii de la telefoane ca i-au auzit pe unii ca cica voiau sa va dea ceva... da n-au auzit exact ce, ca era semnalu` slab... ceva din UE... sau cu UE... in sfarsit... deci, cu legea... toti copiii provenind...
PM: cum adica "provenind"?
consilierul: hai, ma, sefu, nu ma mai intrerupe... asa se zice... na! c-am uitat unde ramasesem... a! toti copiii provenind din familii cu venituri reduse sa primeasca alocatii mai mari decat cei care provin din familii cu venituri mari...
consilierul il privea pe primul ministru cu ochii mari si gura intredeschisa, asteptand reactia acestuia... primul ministru statu cateva clipe pe ganduri... consilierului i se paru o vesnicie...
PM (facand un gest cu mana): o prostie...
consilierul: de ce, sefu? cica i-ar zice protectie socialista, sau asa ceva... nu stiu exact cum ii zice, da` il intreb pe vangelie...
PM: pai vangelie nu e dincolo?
consilierul (uimit): s-a intors din vacanta, sefu!
PM: nu, ma! la ailalti... asta nu vine la noi...
consilierul: pai ma duc io la el, sefu!
simti cum primul ministru il sageta cu privirea...
consilierul: la el la birou...
PM: lasa, ma, nu te mai duce... sa zica pe urma ca el ne-a dat ideea... las` c-o rezolvam noi...
consilierul: deci, e buna, sefu?
PM: la ce sa fie buna, ma?!
consilierul: pai astia saraci voteaza, sefu!... si daca face copii multi, o sa aiba cine ne vota si cand `om fi batrani!
consilierul ranji din nou tamp, uitandu-se catre primul ministru si asteptand reactia acestuia...
PM (uitandu-se in gol, spre viitor): cand `om fi batrani... (intorcandu-se catre consilier) ba, tu nu esti prost!
consilierul: hai, sefu! cum sa...
PM: da` de unde-ti vin, ma, tie ideile astea?
consilierul: nu stiu, sefu... sa mor io daca stiu!
PM: da` tu ce scoala ai facut, ma?!
consilierul (mandru): facultatea, sefu! la particular, ca pe vremea aia munceam barman in bamboo! am facut INSTALATII! am terminat la "aprofundate", in sapte ani... ca anu` 5 l-am repetat de trei ori, sa nu ma ia in armata!... am avut si firma! da` am dat faliment si am venit sa lucrez la guvern...
PM (se uita la consilier iscoditor): ma, tu vrei sa-mi iei locul!
consilierul: nu, sefu, e bine aici, pe scaunul asta... (si se uita la scaunul pe care statea; brusc, avu o revelatie)... a! nu, sefu! se poate?! la vechimea dumneavoastra in partid!... cine sa va ia locul? nu se poate, sefu!
primul ministru stranse buzele si-si increti fruntea...
PM (in gand): deci nu se poate, nu ca n-ai vrea! las` ca mai vedem noi... o muri si tactu ala intro zi!
scena 2
aceiasi de mai devreme, tanarul de la IT; acelasi decor; se aud batai in usa cabinetului
consilierul (se uita spre primul ministru si acesta incuviinteaza printr-un gest): intra!
intra tanarul de la IT...
tanarul de la IT: buna dimineata! m-ati chemat...
PM: buna dimineata! da!... de cand lucrezi tu aici?
tanarul de la IT: de trei ani...
PM: aha! adica de pe vremea lu`........
tanarul de la IT (putin incurcat; nu vede relevanta): da....
PM: si cum ai facut?
tanarul de la IT (evident, din ce in ce mai incurcat, neintelegand intrebarea): ce sa fac?
PM: ma, tu esti atent la ce vorbesc eu cu tine?
pe fata tanarului se citeste clar nedumerirea... nu stie ce sa raspunda...
PM: cum ai facut sa lucrezi aici?!...
tanarul de la IT: am castigat concursul...
PM: ce concurs, ma!? da` ce e aicea, tombola?
tanarul de la IT: concursul... stiti... postul fusese scos la concurs, am dat examen si am luat postul...
PM: aha! deci ai dat ceva... (intorcandu-se spre consilier) pai cum altfel?
consilierul confirma printrun gest al capului...
PM (adresandu-se din nou tanarului): uite de ce te-am chemat... brusc, maine iti expira contractul! asa ca trebuie facut din nou concurs din ala... s-a mai inscris doar aia mica a lu` nasu... asa ca, daca vrei sa vii si tu, io zic sa pleci mai devreme azi... du-te acasa si pune mana pe carte!
tanarul statea in picioare, inmarmurit... primul ministru radea zgomotos... consilierul ranjea tamp...
vineri, 12 martie 2010
nevoia de a avea nevoie...
- vezi ca te cauta, iar!
lasa capul in pamant, stranse pumnii si, cu pasi mici, se indrepta spre biroul sefului... cateva minute de acolo s-au auzit numai tipetele lui, dupa care usa s-a deschis si ea a iesit tinand in mana un dosar... era rosie in obraji, iar in ochi ii licareau lacrimile care aveau sa-i brazdeze obrajii in fata oglinzii din baie, ca de obicei...
seara tarziu a ajuns acasa... se oprise mai intai la supermarketul din cartier si-si cumparase mancare semipreparata... a inchis usa in urma ei si a ramas cateva secunde in picioare pe hol, cu sacosa in mana... acelasi intuneric si aceeasi liniste care o intampinau in fiecare seara...
a facut un dus, si-a incalzit ceva in cuptorul cu microunde si s-a bagat in pat... n-a aprins lumina... intunericul, cu ceea ce se putea ascunde in spatele lui, era mai putin deprimant decat certitudinea unei case goale... a adormit cu televizorul aprins...
dimineata a trebuit, din nou, sa-l astepte pe vecinul de la parter sa-si mute masina ca sa o poata scoate pe a ei din parcare... si nici macar "ma scuzati, domnisoara"...
firma mersese bine anul asta... in week-end avea sa fie o petrecere la care fusesera invitati toti angajatii... tot biroul discuta despre asta... fetele vorbeau despre haine, bijuterii, barbati... iar barbatii despre bautura si femei... dupa toate probabilitatile avea sa fie o petrecere pe cinste!
pe ea n-o intreba nimeni nimic... statea ascunsa in spatele monitorului si asculta chicotelile celorlalti... nu se hotarase inca daca se va duce sau nu... stia cum avea sa fie: obisnuitele bisericute in care ea nu-si gasise niciodata locul...
vineri seara a ajuns din nou acasa tarziu... ceilalti colegi plecasera mai devreme sa se pregateasca pentru petrecere... ea a mai ramas...
intuneric si liniste... a simtit cum o lacrima ii curge pe obraz... a fost surprinsa... aici a ajuns? a aprins becul! s-a dus tinta la sifonier! se hotarase: va merge la petrecere!
barul era deja plin de fum, iar colegii vorbeau de-acum toti deodata... nimeni nu remarcase aparitia ei... s-a asezat intrun colt retras...
zambea tuturor celor cu care isi intersecta privirea... ii zambeau si ei, dar dupa doua-trei pahare oricine zambeste oricui... intr-un tarziu l-a remarcat... statea sprijinit de bar si se uita fix la ea... a incercta sa-i evite privirea, dar el n-o slabea din ochi...
cu doua pahare in mana s-a apropiat de ea...
- pot sa ma asez aici?
- sigur...
vocea ii tremura... la fel si genunchii...
- reusita petrecere...
- da...
si conversatia incepu sa se lege... dupa cateva ore, n-ar fi stiut sa spuna cate, radeau si vorbeau de parca erau doi vechi prieteni... a condus-o pana la un taxi si, zambind, privind-o in ochi, i-a spus:
- la revedere... am sa te sun...
cand a ajuns acasa era atat de fericita! a aprins toate luminile! a adormit asa, imbracata...
a sunat-o... s-au intalnit de cateva ori si de fiecare data s-a intors acasa fericita... o facea sa rada, si asta era atat de bine!
erau deja impreuna de cativa ani... n-ar mai fi putut trai fara sa-l auda spunandu-i in fiecare dimineata "esti frumoasa" si in fiecare seara "esti minunata"...
de la o vreme toti colegii remarcasera ca din biroul sefului nu se mai auzeau tipete cand intra ea acolo... ba chiar o laudase in cateva sedinte!... a fost surprinzator, totusi, pentru toata lumea, cand a fost promovata!
de-acum toti voiau sa-i fie in preajma... in pauza de masa iesea cu fetele la o cafea...
"esti frumoasa"...
- buna dimineata, vecine!
- buna dimineata, domnisoara!
ce femeie! masina? oho! o parca undeva pe bulevard!
in bucatarie mirosea atat de bine?
- ce gatesti?
- surpriza!
ii placea la nebunie cum gatea ea... reusea de fiecare data sa-l surprinda...
- ar trebui sa scrii o carte de bucate! esti minunata!
si o lua in brate...
era de nerecunoscut... din femeia stearsa de acum cativa ani, neincrezatoare, timida, nu mai ramasese nici macar o vaga amintire...
vietile lor pendulau intre matinalul "cat esti de frumoasa" si nocturnul "esti minunata"... noua functie de la birou ii ocupa din ce in ce mai mult timp... apoi, odata cu popularitatea crescuta, petrecerile la care era invitata erau din ce in ce mai dese... devenise o "enoriasa practicanta" in mai toate bisericutele...
in seara aceea luminile erau stinse in toata casa... l-a gasit stand in fotoliu, pe intuneric... simtea ca ceva se va intampla...
- ce e cu tine, iubitule?
- eu plec...
simti un nod in gat... din glasul lui a inteles ca vorbea serios...
cum sa plece? de ce sa plece? ce s-a intamplat? cand s-a intamplat? in cap ii vuiau mii de intrebari... toate de-a valma... nu putea sa rosteasca niciuna din toate aceste intrebari... a putut sa spuna doar atat, cu vocea sugrumata:
- dar eu te iubesc!
- nu! tu iubesti o iluzie! iubesti un bibelou! si cand un bibelou se sparge, oricat ai fi tinut la el, il maturi si il arunci... pentru ca un bibelou lipit nu mai arata la fel... si pentru ca in locul acela a fost intotdeauna un bibelou, dupa un timp, o sa pui in loc altul... pentru ca locul arata rau gol...
Asculta mai multe audio diverse
lasa capul in pamant, stranse pumnii si, cu pasi mici, se indrepta spre biroul sefului... cateva minute de acolo s-au auzit numai tipetele lui, dupa care usa s-a deschis si ea a iesit tinand in mana un dosar... era rosie in obraji, iar in ochi ii licareau lacrimile care aveau sa-i brazdeze obrajii in fata oglinzii din baie, ca de obicei...
seara tarziu a ajuns acasa... se oprise mai intai la supermarketul din cartier si-si cumparase mancare semipreparata... a inchis usa in urma ei si a ramas cateva secunde in picioare pe hol, cu sacosa in mana... acelasi intuneric si aceeasi liniste care o intampinau in fiecare seara...
a facut un dus, si-a incalzit ceva in cuptorul cu microunde si s-a bagat in pat... n-a aprins lumina... intunericul, cu ceea ce se putea ascunde in spatele lui, era mai putin deprimant decat certitudinea unei case goale... a adormit cu televizorul aprins...
dimineata a trebuit, din nou, sa-l astepte pe vecinul de la parter sa-si mute masina ca sa o poata scoate pe a ei din parcare... si nici macar "ma scuzati, domnisoara"...
firma mersese bine anul asta... in week-end avea sa fie o petrecere la care fusesera invitati toti angajatii... tot biroul discuta despre asta... fetele vorbeau despre haine, bijuterii, barbati... iar barbatii despre bautura si femei... dupa toate probabilitatile avea sa fie o petrecere pe cinste!
pe ea n-o intreba nimeni nimic... statea ascunsa in spatele monitorului si asculta chicotelile celorlalti... nu se hotarase inca daca se va duce sau nu... stia cum avea sa fie: obisnuitele bisericute in care ea nu-si gasise niciodata locul...
vineri seara a ajuns din nou acasa tarziu... ceilalti colegi plecasera mai devreme sa se pregateasca pentru petrecere... ea a mai ramas...
intuneric si liniste... a simtit cum o lacrima ii curge pe obraz... a fost surprinsa... aici a ajuns? a aprins becul! s-a dus tinta la sifonier! se hotarase: va merge la petrecere!
barul era deja plin de fum, iar colegii vorbeau de-acum toti deodata... nimeni nu remarcase aparitia ei... s-a asezat intrun colt retras...
zambea tuturor celor cu care isi intersecta privirea... ii zambeau si ei, dar dupa doua-trei pahare oricine zambeste oricui... intr-un tarziu l-a remarcat... statea sprijinit de bar si se uita fix la ea... a incercta sa-i evite privirea, dar el n-o slabea din ochi...
cu doua pahare in mana s-a apropiat de ea...
- pot sa ma asez aici?
- sigur...
vocea ii tremura... la fel si genunchii...
- reusita petrecere...
- da...
si conversatia incepu sa se lege... dupa cateva ore, n-ar fi stiut sa spuna cate, radeau si vorbeau de parca erau doi vechi prieteni... a condus-o pana la un taxi si, zambind, privind-o in ochi, i-a spus:
- la revedere... am sa te sun...
cand a ajuns acasa era atat de fericita! a aprins toate luminile! a adormit asa, imbracata...
a sunat-o... s-au intalnit de cateva ori si de fiecare data s-a intors acasa fericita... o facea sa rada, si asta era atat de bine!
erau deja impreuna de cativa ani... n-ar mai fi putut trai fara sa-l auda spunandu-i in fiecare dimineata "esti frumoasa" si in fiecare seara "esti minunata"...
de la o vreme toti colegii remarcasera ca din biroul sefului nu se mai auzeau tipete cand intra ea acolo... ba chiar o laudase in cateva sedinte!... a fost surprinzator, totusi, pentru toata lumea, cand a fost promovata!
de-acum toti voiau sa-i fie in preajma... in pauza de masa iesea cu fetele la o cafea...
"esti frumoasa"...
- buna dimineata, vecine!
- buna dimineata, domnisoara!
ce femeie! masina? oho! o parca undeva pe bulevard!
in bucatarie mirosea atat de bine?
- ce gatesti?
- surpriza!
ii placea la nebunie cum gatea ea... reusea de fiecare data sa-l surprinda...
- ar trebui sa scrii o carte de bucate! esti minunata!
si o lua in brate...
era de nerecunoscut... din femeia stearsa de acum cativa ani, neincrezatoare, timida, nu mai ramasese nici macar o vaga amintire...
vietile lor pendulau intre matinalul "cat esti de frumoasa" si nocturnul "esti minunata"... noua functie de la birou ii ocupa din ce in ce mai mult timp... apoi, odata cu popularitatea crescuta, petrecerile la care era invitata erau din ce in ce mai dese... devenise o "enoriasa practicanta" in mai toate bisericutele...
in seara aceea luminile erau stinse in toata casa... l-a gasit stand in fotoliu, pe intuneric... simtea ca ceva se va intampla...
- ce e cu tine, iubitule?
- eu plec...
simti un nod in gat... din glasul lui a inteles ca vorbea serios...
cum sa plece? de ce sa plece? ce s-a intamplat? cand s-a intamplat? in cap ii vuiau mii de intrebari... toate de-a valma... nu putea sa rosteasca niciuna din toate aceste intrebari... a putut sa spuna doar atat, cu vocea sugrumata:
- dar eu te iubesc!
- nu! tu iubesti o iluzie! iubesti un bibelou! si cand un bibelou se sparge, oricat ai fi tinut la el, il maturi si il arunci... pentru ca un bibelou lipit nu mai arata la fel... si pentru ca in locul acela a fost intotdeauna un bibelou, dupa un timp, o sa pui in loc altul... pentru ca locul arata rau gol...
Asculta mai multe audio diverse
marți, 9 martie 2010
planul divin...
la DUMNEZEU veni un SUFELT...
- spune, SUFLETE! i-a zis DUMNEZEU...
- Doamne, frumos e RAIUL Tau! si multa bucurie e aici! dar, Doamne, mi-e dor! as vrea sa ma trimiti inapoi la ai mei...
- asta nu se poate! i-a raspuns DUMNEZEU... `au aici nu esti tu la ai tai, SUFLETE?
- cum, Doamne?! s-a mirat SUFLETUL... Tu, care ai facut lumea in sase zile, iar in a saptea Te-ai odihnit, Tu care m-Ai facut si tot Tu m-Ai luat la Tine, nu poti sa ma trimiti inapoi?
- pentru ce nu asculti raspunsul Meu, daca ai venit sa Ma intrebi, SUFLETE? l-a intrebat DUMNEZEU...
si-apoi i-a zis:
- Am sa te trimit inapoi, dar cum ai fost nu mai poti fi... e in firea lucrurilor pe care Eu Am hotarat-o!
si DUMNEZEU a suflat spre SUFLET...
si SUFLETUL s-a simtit usor ca un fulg... si a simtit ca zboara, dus de o adiere calda... si era el intr-un nor cand plutea... iar dupa o vreme a iesit SUFLETUL din nor si a simtit cum cade pe pamant...
nu vedea nimic... pamantul il acoperea... si a simtit SUFLETUL cum pamantul care-l acoperea s-a umezit si i-a fost bine...
de la o vreme a simtit SUFLETUL cum iese din pamant... picioarele lui erau inca sub pamant, dar capul lui iesise de sub pamant... iar in jurul lui erau fire de iarba... si nu vedea SUFLETUL nimic in jurul lui, decat firele de iarba...
si simti la o vreme SUFLETUL cum mainile i se transforma in frunze... acum se inaltase peste firele de iarba... si intr-o zi parul i s-a facut rosu aprins... si din par i-au rasarit petale...
si SUFLETUL vedea iar lumea pe care o stia...
- ai vazut ce floare frumoasa a rasarit in curtea din spate? intreba sotia... e rosie si a aparut acolo ca prin minune...
si in fiecare zi femeia ingrijea floarea, rupand buruienile din jurul ei...
intro zi barbatul a zis femeii lui:
- diseara sa-mi faci o mancare din iepurele pe care l-am prins azi dimineata in gradina!
si femeia i-a zis:
- iti fac...
dar in glasul ei era amaraciune... floarea nu mai era in gradina...
in dimineata aceea iepurele a ajuns intro gradina... era el un SUFLET care ii ceruse lui DUMNEZEU sa-l trimita inapoi, la ai lui... auzise ca DUMNEZEU mai trimisese si alte SUFLETE inapoi...
si DUMNEZEU a suflat peste el si SUFLETUL a simtit cum pluteste... si cand a iesit din norul in care a plutit, SUFLETUL vazut ca era intuneric... si dupa o vreme s-a nascut... si era el un iepure...
in dimineata cand a ajuns in gradina aceea s-a oprit sa se odihneasca... ii era foame... a vazut o floare rosie si a mancat-o...
seara sotia a gatit iepurele...
- buna mancare ai facut din iepure! i-a zis barbatul femeii lui...
si cand zicea asa a inghitit din carnea de iepure pe care o manca... dar cu atata pofta manca incat omului i-a ramas bucata in gat...
ochii i-au iesit din orbite, obrajii i s-au inrosit... cu mainile in jurul gatului, ca si cand s-ar fi sugrumat singur, omul cazu de pe scaun, fara suflare...
si SUFLETUL barbatului s-a ridicat si a vazut trupul lui zacand pe jos si pe femeia lui jelind... si a simtit SUFLETUL barbatului cum se ridica, iar trupul lui ramane jos, iar femeia lui il jeleste...
si cand a ajuns SUFLETUL dinaintea lui DUMNEZEU, a intrebat:
- Doamne, de ce m-ai chemat la Tine?
- pentru ca am vrut sa-mi aduci doua SUFLETE pe care le-am trimis inapoi si de care am nevoie acum, aici...
- spune, SUFLETE! i-a zis DUMNEZEU...
- Doamne, frumos e RAIUL Tau! si multa bucurie e aici! dar, Doamne, mi-e dor! as vrea sa ma trimiti inapoi la ai mei...
- asta nu se poate! i-a raspuns DUMNEZEU... `au aici nu esti tu la ai tai, SUFLETE?
- cum, Doamne?! s-a mirat SUFLETUL... Tu, care ai facut lumea in sase zile, iar in a saptea Te-ai odihnit, Tu care m-Ai facut si tot Tu m-Ai luat la Tine, nu poti sa ma trimiti inapoi?
- pentru ce nu asculti raspunsul Meu, daca ai venit sa Ma intrebi, SUFLETE? l-a intrebat DUMNEZEU...
si-apoi i-a zis:
- Am sa te trimit inapoi, dar cum ai fost nu mai poti fi... e in firea lucrurilor pe care Eu Am hotarat-o!
si DUMNEZEU a suflat spre SUFLET...
si SUFLETUL s-a simtit usor ca un fulg... si a simtit ca zboara, dus de o adiere calda... si era el intr-un nor cand plutea... iar dupa o vreme a iesit SUFLETUL din nor si a simtit cum cade pe pamant...
nu vedea nimic... pamantul il acoperea... si a simtit SUFLETUL cum pamantul care-l acoperea s-a umezit si i-a fost bine...
de la o vreme a simtit SUFLETUL cum iese din pamant... picioarele lui erau inca sub pamant, dar capul lui iesise de sub pamant... iar in jurul lui erau fire de iarba... si nu vedea SUFLETUL nimic in jurul lui, decat firele de iarba...
si simti la o vreme SUFLETUL cum mainile i se transforma in frunze... acum se inaltase peste firele de iarba... si intr-o zi parul i s-a facut rosu aprins... si din par i-au rasarit petale...
si SUFLETUL vedea iar lumea pe care o stia...
- ai vazut ce floare frumoasa a rasarit in curtea din spate? intreba sotia... e rosie si a aparut acolo ca prin minune...
si in fiecare zi femeia ingrijea floarea, rupand buruienile din jurul ei...
intro zi barbatul a zis femeii lui:
- diseara sa-mi faci o mancare din iepurele pe care l-am prins azi dimineata in gradina!
si femeia i-a zis:
- iti fac...
dar in glasul ei era amaraciune... floarea nu mai era in gradina...
in dimineata aceea iepurele a ajuns intro gradina... era el un SUFLET care ii ceruse lui DUMNEZEU sa-l trimita inapoi, la ai lui... auzise ca DUMNEZEU mai trimisese si alte SUFLETE inapoi...
si DUMNEZEU a suflat peste el si SUFLETUL a simtit cum pluteste... si cand a iesit din norul in care a plutit, SUFLETUL vazut ca era intuneric... si dupa o vreme s-a nascut... si era el un iepure...
in dimineata cand a ajuns in gradina aceea s-a oprit sa se odihneasca... ii era foame... a vazut o floare rosie si a mancat-o...
seara sotia a gatit iepurele...
- buna mancare ai facut din iepure! i-a zis barbatul femeii lui...
si cand zicea asa a inghitit din carnea de iepure pe care o manca... dar cu atata pofta manca incat omului i-a ramas bucata in gat...
ochii i-au iesit din orbite, obrajii i s-au inrosit... cu mainile in jurul gatului, ca si cand s-ar fi sugrumat singur, omul cazu de pe scaun, fara suflare...
si SUFLETUL barbatului s-a ridicat si a vazut trupul lui zacand pe jos si pe femeia lui jelind... si a simtit SUFLETUL barbatului cum se ridica, iar trupul lui ramane jos, iar femeia lui il jeleste...
si cand a ajuns SUFLETUL dinaintea lui DUMNEZEU, a intrebat:
- Doamne, de ce m-ai chemat la Tine?
- pentru ca am vrut sa-mi aduci doua SUFLETE pe care le-am trimis inapoi si de care am nevoie acum, aici...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
